„Ora 25” de Constantin Virgil Gheorghiu
Filmul “ORA 25” de Constantin Virgil Gheorghiu, cu Anthony Quinn și Virna Lisi, în mijlocul țăranilor români din Torac, Voivodina (1967; foto jos)
Articole relaționate
INTEGRALA CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU – un cadou neprețuit făcut românilor de Editura Sophia: au fost traduse toate cărțile preotului-ziarist, de la Ora 25 la Poporul Nemuritorilor și Dracula în Carpați
„Ora 25” de Constantin Virgil Gheorghiu. Ecranizare de Henri Verneuil cu Anthony Quinn și Virna Lisi (anul 1967) în mijlocul țăranilor români din Torac/Voivodina. Un țăran român trăiește din plin ororile celui de-al II-lea Război Mondial. Forțat de evenimente, devine pe rând prizonier la unguri, nemți și la americani. (…) Anthony Quinn conferă personajului Johann autoritatea robustă ce i-a adus Oscarul pentru ”Zorba grecul”.
Mircea Eliade, la scurt timp după apariția cărții de căpătâi a lui Gheorghiu, i se confesa acestuia: ”N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele dumitale. Consider «Ora 25» una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările”.
Un roman care deține recordul de vânzări din întreaga istorie a literaturii române (peste 10 milioane de exemplare, în peste 40 de limbi).
Carte apărută la Paris în anul 1949 și interzisă în România timp de 50 de ani. După bogate aventuri, manuscrisul devine carte în 1949, la Paris, tradus de Monica Lovinescu, cu titlul ”Le Vingt-Cinquième Heure”, în colecția prestigioasă ”Feux Criosés” a Editurii Plon.
Prefața îi aparține chiar directorului Colecției, Gabriel Marcel. Entuziasmat, Mircea Eliade socotește că e cea dintâi creație literară importantă a emigrației românești: ”evenimentul depășește cu mult semnificația pe care o poate avea o manifestare literară românească peste granițe, cât ar fi ea de strălucită”… prima operă în care se întrevede teroarea istoriei contemporane, prin ce are ea mai terifiant – depersonalizarea și dezumanizarea… ”Ora 25” nu vorbește atât despre absurditatea sistemelor, apocalipsele modernității și sfârșitul umanismului, cât depre noul exil modern, despre cum se poate relua la nesfârșit un mit al lui Iov în scenarii sofisticate.
Golgota Estului venea prin Gheorghiu la momentul potrivit, cu istorii la nivelul verosimilității ce nu puteau fi contestate. Captivitatea o resimțiseră toate statele, într-o formă sau alta, însă de prea puține ori ea întâlnise absurdul așa cum deja îl trăia cealaltă parte a continentului. Estul european era condamnat înainte de ocupația bolșevică la asemenea exerciții de supraviețuire în fața asaltului terorii deghizată în absurd. Nu e de mirare că tocmai Kafka putea fi citit într-o variantă răsăriteană, de o fluență cu totul surprinzătoare. În acest context, ”Ora 25” aduce cu o mărturie dintr-un infern continuu…
Constantin Virgil Gheorghiu personalitate de anvergură mondială, diplomat, jurnalist, romancier, poet și preot ortodox român, s-a născut la 15 septembrie 1916, în apropiere de Târgu Neamț, la Valea Albă/comuna Războieni, unde a locuit până la vârsta de trei ani, după care s-a mutat la Petricani. Scriitorul a murit în exil la Paris pe 22 iunie 1992…
Bunicul și tatăl său Constantin, au fost preoți în localitatea Războieni. Mama Maria Scobai, provenea la randul ei dintr-o familie de preoți – amănunt important pentru parcursul său spiritual ulterior. De altfel, întreaga sa copilărie este marcată de puternica relație cu Dumnezeu a familiei sale. Din memoriile sale reiese că a avut parte de o copilarie înfometată:
„Noi eram mai mulți copii. N-aveam haine. Afară era frig. Stăteam toți închiși în casă. Ne era foame. Surorile mele și cu mine țipam toți odată. Plângeam, cerând ceva de mâncare. Mama mea – presbitera – lua de sub grindă Biblia, o deschidea la Cartea lui Iov și ne citea, cu voce tare, cumplitele suferințe ale sfântului om. Aflând nenorocirile lui Iov, uitam de foamea noastră. După ce se lăsa iar liniștea, mama-prezbitera punea din nou Biblia la locul ei, sub grindă. După o jumatate de oră, începeam din nou să țipăm de foame. Și din nou, mama-prezbitera lua Biblia și ne citea un alt capitol cu Iov. Și din nou uitam de foame. Aceasta se întâmpla de câteva ori pe zi. În fiecare zi. În toate zilele de iarnă. În locul pâinii, ni se dadea Iov. Pot spune că în tot timpul copilăriei mele m-am hrănit cu Iov. Am supraviețuit fară hrană. Fără pâine. Căci ne hrăneam din cer”.
La 1 septembrie 1928, Constantin Virgil Gheorghiu a îmbrăcat uniforma militară și a început cursurile Liceului Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău, apoi a continuat la liceul militar regal din Cernăuți. Termină liceul militar în anul 1936. A renunțat la cariera militară și a venit în Capitală unde a studiat Teologia și a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În anul 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei române din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Germania, unde s-a refugiat în anul 1944 după ce sovieticii au intrat în România.
Anul 1937 îi aduce primul volum publicat la Editura Cartea Românească, ”Viața de toate zilele a poetului”. În 1940 publica cel de-al doilea volum de poezie, ”Caligrafie pe zăpadă, pentru care primește Premiul scriitorilor tineri. Apare ”Ceasul de rugăciune” la Editura Națională Gh. Mecu.
In luna iunie a anului 1941 este trimis peste Prut, în Basarabia, corespondent de front. Imediat după întoarcere, în același an, publica volumul de reportaje de război ”Ard malurile Nistrului”, prefața fiind semnată de Tudor Arghezi. Participarea la blocada navală a Crimeei și Caucazului la bordul submarinului marinei românești ”Delfinul” se încheie cu publicarea unui nou volum de reportaje ”Cu submarinul la Sevastopol”, în 1942. ”Am luptat în Crimeea”, apărut tot în 1942 încheie ciclul reportajelor de război. Ambele volume cunosc două reeditări într-un timp foarte scurt, în scop clar propagandistic.
Ultimul titlu publicat în țară, romanul ”Ultima oră” în anul 1943, nu atrage atenția criticii, dar, în general, critica literară îl considera ca prevestind romanul ”Ora 25”. [Astăzi, Editura Sophia face un cadou neprețuit românilor: INTEGRALA CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU Au fost traduse toate cărțile preotului-ziarist, de la Ora 25 la Poporul Nemuritorilor și Dracula în Carpați – nota red.]
Atașat de presa pe lângă legația României de la Zagreb, după 23 august 1944 Constantin Virgil Gheorghiu a fugit din Croația în Austria la Viena, unde a fost internat zece luni într-un lagăr pe motiv că fusese ”diplomat dintr-o țară inamică”. De aici a ajuns în Turingia, dar Comisia Aliaților l-a considerat ”germanofil” și a fost internat încă doi ani (1945-1947) în lagărele de prizonieri la Darmstandt, Nürnberg și altele, multe altele. Întâmplările din acei ani cumpliți au fost rememorate ulterior de autorul ”Orei 25”: ”Am fost trambalat dintr-un lagăr în altul, ca un fir de pai pe valurile oceanului. Zeci de lagăre. Pierdut în masa a zeci de mii de prizonieri anonimi, ca picăturile de apă în mare. De cum făceam efortul de a descoperi un om, o ființă omenească în prizonierul din stânga, din dreapta sau din față, ni se schimba lagărul. Erau oameni din toate clasele, savanți, doctori, profesori universitari, cercetători, țărani, negustori, tăietori de lemne, măcelari, soldați, subofițeri, foști miniștri. Toți egali, înfometați, bătuți, închiși”. Eliberat în anul 1947, Gheorghiu și-a regăsit soția cu care s-a stabilit inițial la Heidelberg, în Germania. În acest oraș universitar liniștit a început scrierea romanului care avea să-l consacre definitiv în lumea culturală vestică. După mai mulți ani de lagăr și ședere în Germania (va studia în această perioadă Teologia la Heidelberg) se va stabili la Paris.
Începe să scrie ”Ora 25” pe care o gândise încă din lagăr și al cărei prim titlu a fost ”Le roman de l’heure présente”. Deși a scris câteva zeci de romane, acesta i-a adus faima internațională după ce a fost publicat în 1949. Este povestea unui țăran român, Iohan Moritz, care ajunge prizonier la unguri, este salvat de naziști ca să ajunga într-o închisoare americană drept colaborator al acestora. Povestea este doar semi-ficțională, căci Gheorghiu însuși, în calitatea sa de vechi diplomat, a fost arestat de autoritățile americane după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu luciditate, Constantin Virgil Gheorghiu analizează în acest roman rolul și rostul civilizației tehnice, vinovată de introducerea „disprețului pentru om, exact ca în barbarie. Omul este astăzi redus doar la dimensiunea lui socială” și asta este o componentă a civilizației europene, a ”orei 25” în speță.
Terminand-o, cere sprijinul Monicăi Lovinescu pentru traducerea în franceză. Aceasta o traduce într-un timp record și o semneaza cu pseudonimul Monique Saint-Come. [Ulterior se ceartă cu autorul, îl ponegrește și îl trece într-un con de umbră în relatările culturale ale Europei Libere – nota red.]
Celebrul său roman, ”Ora 25”, a fost ecranizat la Hollywood, în 1967, cu Antony Quinn și Virna Lisi în rolurile principale. FILMUL, tradus și subtitrat în limba română, urmat de fotografii și alte explicații.
La 23 mai 1963 Constantin Virgil Gheorghiu este hirotonisit preot și înălțat în anul 1966 la gradul de econom-stavrofor la Biserica Ortodoxă Română „Sfinții Arhangheli” din Paris, înălțat la rangul de protopresbiter al Patriarhiei din Constantinopol la Centrul Ortodox al Patriarhului ecumenic de la Chambésy (Elveția), în anul 1970.
Pentru ierarhii români din țară manifesta un interes deosebit: pe mitropolitul Moldovei, Justin Moisescu, îl întâlnește în 1966 la Geneva, mitropolitul Nicolae al Banatului îi scrie la 27 mai 1972, iar mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu îl invita, în septembrie 1969 și „în părțile noastre”, solicitându-i cărți, în special cele religioase.
I-a întâlnit pe Papa Paul al VI-lea, pe Patriarhul Constantinopolului, Athenagoros (cu care a avut o relație strânsă și căruia îi scrie biografia).
A făcut parte din Comitetul de Onoare al Asociației „Prietenii lui Constantin cel Mare și ai Sfintei Elena” (1985).
A fost invitat să susțină conferințe în diverse state ale lumii, Tunisia, Japonia, Liban, Coreea de Sud etc., numai România il evita (nu-l invita), deși dorința sa de a-și vizita patria natală l-a însoțit pretutindeni și în întreaga viață, așa cum mărturisește: „N-am fost niciodată despărțit de România […]. Dacă într-o zi mă voi întoarce în România, mă întorc acolo unde sunt rădăcinile mele și nu mă mai mișc […]; tot dicționarul român mi-e drag […]. Dacă nu pe pamânt, atunci în cerul românesc – acolo cu certitudine”.
Moare în 1992 la Paris, fără a mai fi apucat să pășească încă o dată pe pământul țării natale.
Soția scriitorului, avocat Ecaterina Burbea Gheorghiu, a donat la 11 iulie 1994, Academiei Române în conformitate cu dorința soțului său decedat, întreaga operă literară „fară nicio excepție” (cărți, documente, corespondență, manuscrise etc.).
Autor: Daniel Siegfriedsohn
Sursa: IonCoja.ro
NOTA
Dintre carțile publicate de Constantin Virgil Gheorghiu amintim:
* „Taraful de noapte”, roman (Editura Fortuna),
* ”Viața de toate zilele a poetului („La vie de tous le jours du poète”) – poezie, Editura „Cartea Românească”, 1937;
* ”Caligrafie pe zăpadă” („Calligraphie sur neige”) – poezie, Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă ”Regele Carol al II-lea”, București, 1940;
* ”Armand Călinescu” (Armand Calinesco), Editura Socec, București, 1940;
* ”Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite („Le rives du Dniestr sont en flammes”), cu o scrisoare de Tudor Arghezi, Editura Națională ”Gheorghe Mecu”, București, 1940 — reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul ”Delirul”;
* ”Cu submarinul la asediul Sevastopolului” („Avec le sus-marin à l’assault de Sébastopol”), Editura Națională, București, 1942;
* ”Am luptat în Crimeea” („J’ai combattu en Crimée”), reportaj de război cu un portret de Lucia Demetriade Bălăcescu, Editura Națională ”Gheorghe Mecu”, București, 1942;
* ”Ceasul de rugăciune” („L’Heure de la prière”) – poezie, cu un portret de R. Rybickza, Editura Națională; ”Gheorghe Mecu”, București, 1942;
* ”Ultima oră („La dernière heure”), Editura Națională, București, 1943;
* ”Rumänische Märchen” („Povești românești”/ Contes roumains), Eibandentwurf (?) de Eugen Dörr, editura „Ähren”, Heidelberg, Germania, 1948;
* ”La vingt-cinquième heure („Ora a douăzeci și cincea”/ „Ora 25”), roman tradus în română de Monique Saint-Côme, cu prefața de Gabriel Marcel, Plon, editura ”Feux Croisés”, Paris, 1949 – ecranizat în anul 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn;
*”De la vingt-cinquième heure à l’heure éternelle” („De la al 25-lea ceas, la momentul eternității”);
* ”Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer” (1965, Paris și 2003, Sibiu);
* ”Perahim – Rendez-vous à l’infini („Perahim – Ne vedem la infinit”);
* ”La Seconde Chance (1952)” [„A doua șansă”], Editura Plon, Paris, tradus din română de Livia Lamoure; ”Les Sacrifiés du Danube” (1957) [„Jertfele Dunării”];
* ”La Maison de Petrodava” (1961) [„Locuința Petrodavei”];
* [„Zeul Paris”]; ”L’oeil américain” (”Ochiul american”) (1972) – roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon;
* ”Omul care călătorea singur” (Ed. Sophia, 2010).
* ”Les Inconnus de Heidelberg” („Necunoscuții din Heidelberg”), Plon, 1977, 251 de pagini. Traducere în limba română: Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2015, 256 de pagini;
* ”Febre”, poezie (Ed. Fortuna);
* ”Marea vânătoare”, poeme premiate de Fundațiile Culturale Regale (Ed. Fortuna);
* ”Tărâmul celălalt”, poezie (Fundațiile Regale);
* ”Cântec de faun”, poeme premiate de Soc. Scriitorilor Români (Ed. Fortuna);
* ”Pădure adormită”, poezie;
* ”Din muzica și viața compozitorilor” (Contemporana); ”George Enescu” – biografie romanțată (Ed. Fortuna 1937);
*”Taraful de noapte” roman (Ed. Fortuna);
* ”Trei romantici – Chopin, Schumann, Lizst” (Ed. Fortuna);
* ”Viața de toate zilele a poetului”, poezie (1939);
* ”Caligrafie pe zăpada”, poezie (1940);
* ”Ceasul de rugăciune”, poezie (1942);
* ”A doua sansă”; ”Casa de la Petrodava”; ”Omul care călătorea singur”; ”Condotiera”; ”Perahim – Rendez-vous à l’infini”;
* ”Memorii”.
Parintele Constantin Virgil Gheorghiu a scris și cărți pe teme teologice:
*”Sfântul Ioan Gura de Aur” (1957);
* ”Cerșetorii de miracole” (1958);
* ”Viața lui Mahomet” (1963);
* ”Les Immortels d’Agapia” (1964) [„Nemuritorii Agapiei”];
* ”Dieu Paris (1964)”; ”Tinerețea lui Luther” (1965); ”Viața patriarhului Athenagoras”; ”Cum am vrut să mă fac sfânt”; ”Marele exterminator și Marele Sinod Ortodox”; ”Dumnezeu nu primește decât duminica” (1975);
* ”Christos în Liban”; ”De la Moise la palestinieni” (1978);
* Dumnezeu la Paris (1980);
* ”Viața lui Mahomed”, traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2016, 500 de pagini;
* „Sfântul Ambrozie al Milanului”, traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2013, 301 pagini.
Imagini din filmul „Ora 25”:
