ORIGINEA CEANGAILOR DIN MOLDOVA !
Ne e greu să înțelegem care a fost picătura, acea ultimă picătură care face să se reverse paharul răbdării și al toleranței, în cazul de față fiind vorba de răbdarea românilor față de agresiva propaganda iredentistă a maghiarilor din Ungaria și din emigrație.! \
Cât sunt sau nu de îndreptățite aceste pretenții maghiare este o chestiune pe care ne-o propunem si în rândurile ce urmează, despre o carte exceptionala: Originea ceangăilor din Moldova. Cu argumente ultra – serioase autorul, Dumitru Martinas, dă peste cap, foarte bine agumentat, toate neghioabele susțineri maghiare !
Autorul, din pacate nu mai trăiește, dar publicarea acestui volum – un studiu serios, face cel mai sever rechizitoriu datat la adresa politicii agresive duse de autoritățile maghiare în fostul imperiu austro-ungar. In acelasi timp criticile la obiect se indreapta și la adresa autorităților românești care, după 1918, cât și după 1944, mai ales după 1944, au îngăduit politicii de maghiarizare să-și exercite pe mai departe nefericitele efecte nocive.
Unul dintre aceste efecte este apariția așa-zișilor ceangăi. S-a scris mult despre ei, îndeosebi de către autori maghiari, care au țesut în jurul acestei populații catolice, trăitoare în mijlocul unei mase compacte de români ortodocși, o adevărată legendă absolut bizara , îndeosebi asupra originii acestora …
În istoriografia schioapa a unor istorici maghiari e un loc comun a-i considera pe acești catolici din Moldova , circa 250.000 de suflete, drept … „ramura cea mai răsăriteană a maghiarimii”… Mai alesfascistul nationalist Horthy, imediat după dictatul de la Viena (august 1940), referitor la ceangăii din Moldova, a formulat agresiv și pretențiile teritoriale de rigoare… Cu vreo 5 ani în urmă, emigrația maghiară a organizat chiar … „anul internațional al ceangăilor”,( !?) care a fost sărbătorit, în mână cu o carte deformata despre ceangăi , publicată la … București, pe bani romanesti, evident, la editura de limba maghiară Kriterion ! Caci e Libertate, nu-i asa?
Iată însă că tot la București s-a publicat , in sfarsit și o carte serioasa si excelent documentata : Originea ceangăilor din Moldova, care dă peste cap toate neghioabele susțineri maghiare. Autorul acestei cărți este el însuși ceangău, ba mai mult, este singurul ceangău dintre toți autorii care s-au pronunțat stiintific asupra chestiunii … ceangăilor din Moldova. Teza pe care o susține dl. Dumitru Martinas și o demonstrează CLAR în modul cel mai convingător:așa-zișii ceangăi sunt de fapt români din Transilvania, care au trecut la catolicism, iar mai târziu, catolici fiind , au migrat în Moldova . Confuzia a fost întreținută și abil speculată de autoritățile maghiare, îndeosebi cele religioase – care au continuat prin preoți catolici maghiari.! Incercările indelungi de a-i maghiariza pe … români sub nasul autorităților românești, au mers de la falsul grosolan în acte publice, de stare civilă îndeosebi, până la incredibile acte de intimidare a credincioșilor.!!
Volumul studiu allui Dumitru Mărtinaș pune deschis, fără menajamente, problema politicii agresive si perverse de maghiarizare, atât de insitentă până la 1918, în toate provinciile austro-maghiare. Despre această politică de maghiarizare, a cărei brutalitate își află pereche doar în metodele recent aplicate de bulgarizare a turcilor, află ușor oricine cât de cât familiarizat cu istoria dualismului austro-ungar. Noutatea mare pe care o aduce cartea lui D.Martinas este si aceea de a consemna prelungirea acestui proces de maghiarizare a românilor până în zilele noastre, sub ochiul indiferent, ba adeseori involuntar de colaborare inconstienta a autorităților comuniste românești, Se pare ca,in sfarsit, abia această carte pare să le fi trezit constiintele la realitate…
Această realitate dureroasa pe care au ignorat-o atunci când, în 1948, au acceptat înființarea temporara de școli cu limba de predare maghiară (!) în sate în care nimeni nu cunoștea nici o vorbă ungurească ! Dar această aberație necesită unele explicații pe care, din pacate, acum autorul cărții nu le mai poate da, Dar nici atunci… pentru ca ar fi pus în discuție întregul sitem politic de propaganda comunista din România. Suntem nevoiți să facem azi puțină istorie:
După război, când Partidul Comunist a ajuns la putere exclusiv grație Armatei Roșii, acesta era un partid condus de multi minoritari etnici, in majoritate de romani de origine evrei și maghiari, cu liderii respectivi: Ana Pauker, Vasile Luca, Alexandru Moghioros, Petre Borila… Partidul chiar se numea Partidul Comunist din România, adică nu Român! Istoria României oferă insa mai curând o tradiție românească anticomunistă, decât una comunistă, și asta la toate nivelele sociale. Așa se face că, ajuns la putere, Partidul Comunist din România, în primii ani, și-a sporit numărul de membri îndeosebi prin intrarea în partid si a multor minoritari, momiti să facă carieră într-un moment de vid politic, când idealurile naționaliste suferiseră o așa de grea înfrângere prin căderea lui Antonescu, desființarea partidelor democratice și abolirea monarhiei. A fost acea epocă când însuși cuvântul România era evitat, cumva pus la index, ficțiunea politică corespunzătoare numindu-se RPR, iar locuitorii țării… „reperiști”.
Sub lozinca internaționalismului proletar interesele românești au fost etichetate ca manifestări de naționalism șovin… În schimb, interesele minoritare, și îndeosebi ale maghiarilor, s-au bucurat de cele mai mari înlesniri… Deși foarte proaspete în mintea tuturor, abuzurile, care au mers uneori până la genocid, ale administrației maghiare din anii 1940-44 în Ardealul de nord anexat Ungariei prin dictatul de la Viena, au devenit subiect interzis, orice discuție pe această temă devenind suspectă de a instiga la … ură de rasă. Și astfel, vreme de 30 de ani , despre românii din Ardeal căzuți victime unor sălbăticii fără pereche în Europa nazistă, nimeni n-a scris nici un cuvânt. Și asta în numele nefastului internaționalism proletar, al păcii și prieteniei între popoarele socialiste, în numele frăției comuniste. Imediat după război, organele de represiune (securitate, miliție, procuratură, justiție), din care fuseseră îndepartate elementele ” burgheze ”, s-au populat brusc cu fii ai noii clase muncitoare, mai mulți de origine etnică neromânească. Cam astea au fost condițiile în care, în primii ani de după război, s-a produs decapitarea fizică a poporului român: astfel cele mai luminate spirite, pe te miri ce pretexte, dar îndeosebi sub acuzația de naționalism, au fost internate în închisori și supuse unui tratament de o cruzime inimaginabilă. Penitenciarele erau și ele administrate de minoritari etnici. Nu doar Celebrul Pitești, de pildă, avea ca director un maghiar… Iar toată acțiunea de deportare, internare și lichidare fizică a celor mai libere conștiințe românești din epocă a fost concepută și condusă personal de celebra tortionara Ana Pauker ! Din această epocă datează evitarea oricărei discuții pe tema acelor interese românești și a drepturilor istorice aflate în contradicție cu interesele minoritare, îndeosebi maghiare. Istoricii oficiali din epocă, un M. Roller de pildă, nici el român, mergeau până la a considera participarea României la primul război mondial drept … act imperialist , potrivnic intereselor poporului român ! Despre ce s-a întâmplat în Transilvania de nord, sub ocupație hortystă, nici un cuvânt! Ca și azi!…S-a instituit astfel, în codul de maniere al PCR, obiceiul de a nu discuta pe acest subiect, obicei și strategie datând așadar de pe vremea când în conducerea Biroului Politic al PCR ,aproape jumatate erau minoritari etnici, inclusiv maghiari.
În momentul de față – și asta de prin anii ’60 încoace, conducerea PCR devenise românească, iar partidul se chema „comunist român”, suferind un proces de românizare la toate niveluirle. Același proces s-a petrecut mai lent și cu organele de securitate, justiție, procuratură, miliție etc. În 1964 toți deținuții politici au fost eliberați și de atunci încoace detenția politică a fost un fenomen sporadic în România, iar Dizidența românească … ca și inexistentă. În general vorbind, dizidentul este un dezamăgit. De aceea ei s-au opus comunismului numai la început, când nădejdea într-un ajutor economic american i-a amăgit pe mulți. Curând însă românii au înțeles mai repede decât celelalte popoare din Est, ca au cam fost trădate de Occident .. Și atunci cade toată amăgeala noastră că americanii, la Yalta, au fost niște naivi ! Tot așa ne întrebăm și dacă nu cumva obiceiul românesc … de a nu răspunde provocărilor maghiare nu ascunde o socoteală mai adâncă : nevoia de a păstra, cu orice sacrificiu, posibilitatea statelor din europa de Est de a face, la momentul oportun, front comun împotriva dușmanului comun ! De regulă, instinctul politic cel mai corect l-au avut românii, despre care un istoric francez spunea că „ niciodată, în istoria lor, românii nu au făcut copilării”. Să fie oare și de data aceasta dreptatea de partea românilor, poporul cel mai puțin dizident din tot estul european ?
Chestiunea Transilvaniei și a minorității maghiare din România n-a mai contat înca din documentele publice ale relațiilor dintre cele doua partide comuniste. În numele internaționalismului proletar, cele două partide,si popoare – nu ar avea nimic de împarțit. Rolul echipei lui Orban Viktor de a resuscita însă și de a face tărăboi în jurul chestiunii Transivaniei a fost pasat emigrației maghiare, aflată, probabil pe acest temei, în cele mai bune relații cu guvernul de la Budapesta. Guvernul român, inclusiv presa, care e angajată să reprezinte un punct de vedere oficial până și-n cele mai anodine chestiuni discutate, evită să intre în polemică cu emigrația maghiară. In mod logic, mutatis mutandis, replica românească ar fi trebuit să vină din partea emigrației românești. Dar aceasta Emigratie a fost extrem de diversificată și desbinată de oamenii lui Ceausescu și din principiu traditional ostilă oricărei teze politice practicate la București, chiar și când e vorba de o problema fierbinte și etern românească, fără nici o coloratură comunistă, cum e teza Transilvaniei românești ! Oricum, emigrația românească ezită să răspundă propagandei maghiare de teama de a nu face front comun cu guvernul ”[comunist”) de la București ! Sancta simplicitas ! Și câtă neputință !…
De aici și mirarea noastră: în ce constă excesul maghiar,? Oare cu ce i-au putut maghiarii scoate pe români din apatia lor , obligându-i la un gest care nu ține de … tradiția fostilor comuniști români ? Acest exces care s-a produs la Budapesta si se refera la câteva materiale obscure de arhivă cum că România, la Paris în 1945, ar fi redobândit Transilvania de Nord grație faptului că a apucat să întoarcă la timp armele împotriva Germaniei !! Adica mai … devreme decât Ungaria, deci grație unei abilități politice, a unei manevre care românilor le-a reușit mai bine și nu unei stări de fapt istorice si absolut justificate. După câte stim noi – si chiar marea majoritate a popoarelor europene – starea de fapt și de drept istoric a fost ignorată , nu la Paris în 1945, ci la Viena în 1940, când Ungaria a profitat de situația grea în care se afla România, somată de sovietici să părăsească Basarabia, și agresionată de Germania care pândea un pretext să o invadeze. Atunci, nici măcar prin manevre politice, ci prin manevre de… alcov (care aveau o solidă tradiție în diplomația austro-ungară), Ungaria s-a văzut … stăpână peste Ardealul de Nord, unde a instituit o administrație ce s-a dedat la cele mai odioase crime. Pentru eliberarea acestui Ardeal de Nord românii aveau să moară , câteva sute de mii ! , pe frontul anti-hitlerist!… Aceste sacrificii sincer patriotice ca și faptul că în Transivania de Nord românii sunt etnic majoritari, au contat la Paris mai mult decât argumentele avocatilor maghiari cu care a fost de ...câștigat eventual în 1940 , prin Ribentrop ,contele Ciano & comp. Acestor teorii maghiare, afirmate la Budapesta – ceea ce contravenea grosolan regulii jocului – li s-a răspuns la București, în primul rând de către echipa cunoscutului istoric Dinu C. Giurescu, înclusiv in toamna anului trecut. Cartea lui D.Martinas ar putea fi considerată în continuarea acestui răspuns ! Pour la bonne bouche ! Oricum, la Budapesta lovitura a fost greu de parat. O minciună îndelung întreținută, prin zeci , chiar sute de cărți și „studii”, este dezvăluită public într-un mod cu totul convingător de către un autor doct care deține si singurul atu al credibilității maxime: chiar este singurul autor important care si aparține grupului etnic pus în discuție. În numele acestor catolici din Moldova (numele de ceangău le este propriu-zis necunoscut, străin), Dumitru Mărtinaș afirmă și demonstrează originea și conștiința lor etnică românească !
Prof.univ.dr. Ion Coja
Nota redacției (www.ioncoja.ro):Textul de mai sus a fost scris înainte de 1990, cu vagi speranțe că va putea fi publicat. Nu-mi aduc aminte dacă l-am prezentat vreunei reviste. Mă gândesc la „Flacăra”, numai acolo ar fi fost vreo nădejde de publicare. Îl scot acum în lume pe site-ul propriu din sertarul arhivei personale de care încerc să scot la iveală. dar adevarul are o regula: macar mai tarziu, decat niciodata!
Coija, o balega prăpădită. Cum adică: „niciodată, în istoria lor, românii nu au făcut copilării”. Păi aia nu e bine. „Copilărie” este să îți aperi țara, neamul? Să lupți pentru drepturile tale?
Sau, invers privind, fracezii au făcut copilării!?
Idiot mau e coja ăsta.
Hodoronc tronc, hai sa ne trezim,vorbind!