Pârvulescu: Dacă nu vor exista oportunităţi ca România să pornească pe un alt drum, va fi riscant în anii viitori!

Revizuirea ConstituÅ£iei este o oportunitate să resetăm România. NemulÅ£umirea românilor faţă de modul în care funcÅ£ionează România este evidentă. Dacă ratăm această ÅŸansă, societatea românească va căuta o altă formulă de rezolvare, afirmă politologul Cristian Pârvulescu, coordonatorul Forumului constituÅ£ional, într-un interviu acordat AGERPRES. El vorbeÅŸte în interviu despre regândirea structurii Legii fundamentale ÅŸi a raporturilor dintre autorităţi, despre regionalizare ÅŸi drepturile de generaÅ£ia a treia, dar ÅŸi despre interesul românilor pentru revizuirea ConstituÅ£iei, subliniind că este momentul în care societatea românească poate să aducă o contribuÅ£ie importantă la modificarea acestei legi fundamentale a statului.

 

AGERPRES: Domnule profesor, ce aduce nou forumul constituÅ£ional pe care îl conduceÅ£i în raport cu precedentul, din anul 2002? Cum vor fi valorificate experienÅ£ele anterioare?

Cristian Pârvulescu: Sunt două lucruri diferite. În primul rând este o independenţă totală. Atunci a fost vorba de un parteneriat între Camera DeputaÅ£ilor ÅŸi AsociaÅ£ia Pro DemocraÅ£ia. Existau doi copreÅŸedinÅ£i – din partea Camerei DeputaÅ£ilor, Bogdan Duvăz, ÅŸi din partea APD eu. Acum există un coordonator, care foloseÅŸte, inevitabil, experienÅ£a de atunci. Pe de-o parte, timpul este foarte scurt. Am beneficiat, în 2002 – 2003, de mai bine de jumătate de an. Acum nu avem la dispoziÅ£ie decât două luni ÅŸi jumătate, dacă nimic nu se schimbă. În momentul de faţă, conform ultimei hotărâri a Comisiei parlamentare pentru revizuirea ConstituÅ£iei, trebuie depuse de partide, parlamentari sau ong-uri propunerile de modificare până la data 15 mai. Asta înseamnă că raportul forumului va trebui întocmit până atunci. De aici a rezultat ÅŸi noua formă a forumului, care are trei axe – nu se întâmpla aÅŸa în anul 2002. O axă teritorială – în 2002 am vizat doar această axă -, care presupune consultări ÅŸi dezbateri organizate de coaliÅ£ii locale, cetăţeneÅŸti, regionale ÅŸi, în final, o dezbatere naÅ£ională; coaliÅ£ia tematică – ce va profita de reÅ£elele sau platformele pre-existente, de ong-uri – platformele de mediu, platformele sociale, civică ÅŸi aÅŸa mai departe, care au experienÅ£a lucrului împreună ÅŸi a producerii de propuneri. Chiar din acest domeniu mă aÅŸtept să apară primele contribuÅ£ii destul de repede. Åži, în fine, a treia axă – academică, pentru că dincolo de diferitele proiecte pe care unii profesori universitari le-au făcut există o întreagă dezbatere în lumea academică ÅŸi vreau să profităm de ea. Åži atunci, această viziune structurată pe trei axe va permite o mai bună ÅŸi o mai rapidă consultare decât atunci, iar la momentul la care ne aflăm există deja o organizare, există coordonatori pentru fiecare axă ÅŸi un număr de voluntari care sunt gata să intre în legătură cu grupurile locale. Elaborăm ÅŸi o metodologie pentru a primi ÅŸi pentru a strânge, în mod unitar, informaÅ£iile, pentru că, în final, de la jumătatea lunii aprilie, noi trebuie să trecem la faza elaborării raportului forumului către Comisia parlamentară ÅŸi în acest raport va trebui să surprindem cât mai multe propuneri.

 

AGERPRES: Mai multe ong-uri din România au transmis, zilele trecute, Comisiei parlamentare ÅŸi preÅŸedintelui Senatului, Crin Antonescu, o scrisoare deschisă prin care au solicitat transparentizarea procesului de revizuire a ConstituÅ£iei prin elaborarea unui calendar al consultărilor cu cetăţenii. Cum apreciaÅ£i această iniÅ£iativă?

Cristian Pârvulescu: Eu cred că este o mare neînÅ£elegere. Acesta e rolul forumului. Forumul organizează aceste dezbateri cu cetăţenii, nu comisia. Comisia nici nu are cum să discute cu cetăţenii, parlamentarii da. Nu este în practica Comisiei parlamentare, nici aici, nici în altă parte a lumii, să discute cu cetăţenii. Comisia poate organiza audieri publice, ori rolul forumului constituÅ£ional este acela de a extinde aceste audieri publice de la un eveniment izolat la unul structurat. Există două posibilităţi care explică această reacÅ£ie a unor organizaÅ£ii. Prima este că nu erau în cunoÅŸtinţă de cauză, nu ÅŸtiau că forumul există. A doua – ÅŸtiau că forumul există, dar credeau că va fi doar o activitate restrânsă, ori nu, nici pe departe. Åži sunt destul de mirat fiindcă unii dintre cei care au participat la forumul din 2002 ÅŸtiau foarte bine că atunci s-a încercat o largă dezbatere. De precizat e că, pe lângă cele trei axe, va exista ÅŸi internetul, respectiv o pagină de internet, care va permite cetăţenilor ÅŸi organizaÅ£iilor să propună eventuale soluÅ£ii, să vină cu idei, iar dezbaterea va fi una foarte largă. Dacă în 2002 au participat, fie pe internet, fie în întâlnirile teritoriale, cam 10.000 de oameni, acum vrem să mobilizăm mult mai mulÅ£i. Cred că această nelămurire se va rezolva, dar principala problemă a celor care, în prezent, încearcă să dialogheze cu Comisia parlamentară este calendarul, care e foarte scurt. Din acest punct de vedere, suntem cu toÅ£ii de acord că ar fi de dorit un termen mai lung, inclusiv parlamentarii sunt într-o asemenea situaÅ£ie, dar va depinde foarte mult de decizia lor. Eu sper să se prelungească termenul. În momentul de faţă trebuie să jucăm în limitele regulilor stabilite. Prin urmare, voi încerca să obÅ£in cât mai multe propuneri ÅŸi cât mai multe dezbateri în termenul acesta. Avem, aÅŸadar, cam două luni pentru dezbateri ÅŸi aproximativ două săptămâni pentru elaborarea raportului. O să începem dezbaterile încă de săptămâna viitoare în zona platformelor, acolo unde este mult mai simplu de mobilizat. Avem la dispoziÅ£ie sala comisiei de la Parlament în fiecare zi a săptămânii, cu excepÅ£ia părÅ£ii de zi în care se desfăşoară lucrările comisiei. Vom încerca să obÅ£inem ÅŸi alte săli. Avem deja invitaÅ£ii la mai multe dezbateri, ÅŸi academice, ÅŸi civice, pe această temă. Cele două luni ÅŸi jumătate, chiar dacă nu sunt suficiente, vor permite celor care au ceva de spus să spună. Eu cred, însă, că dincolo de dezbaterea în sine vorbim despre ceea ce se numeÅŸte în ÅŸtiinÅ£a ÅŸi în sociologia politică – influenţă. Vorbim despre o strategie de influenţă în virtutea unor interese publice. Deci, dezbaterile acestea nu vor fi suficiente pentru a convinge parlamentarii din comisie ÅŸi din cele două Camere ale Parlamentului să voteze anumite schimbări. Va fi nevoie de o acÅ£iune structurată a platformelor de ong-uri, a grupurilor interesate, a societăţii civile, dar experienÅ£a din 2002 – 2003 arată că astfel de acÅ£iuni trebuie bine structurate, bine organizate ÅŸi îndreptate spre Comisia parlamentară. Dezbaterea este o oportunitate pentru a face publice aceste interese, anumite viziuni, dar nu este suficientă pentru a produce schimbarea unui articol în ConstituÅ£ie. Raportul pe care noi îl elaborăm este o oportunitate. El va permite preluarea ideilor, dar ca ideile să prindă conÅ£inut în viitoarea ConstituÅ£ie este nevoie ÅŸi de o acÅ£iune concentrată de advocacy ÅŸi aici sper ca experienÅ£ele din 2002 – 2003 să conteze. Trebuie să vă spun că există două viziuni în ceea ce priveÅŸte revizuirea ConstituÅ£iei. Una, pe care eu o numesc minimalistă, ÅŸi care pleacă de la premisa că modificarea trebuie să se refere strict la relaÅ£iile dintre instituÅ£iile politice ÅŸi trebuie să atingă cât mai puÅ£ine articole. Cealaltă este maximalistă, care consideră că revizuirea ConstituÅ£iei este o oportunitate pentru îmbunătăţirea calităţii democraÅ£iei din România, să dea capacitatea societăţii româneÅŸti să răspundă nevoilor momentului actual. Procesul de dezvoltare tehnologică – ÅŸi mă refer aici la apariÅ£ia internetului, care a schimbat fundamental societatea omenească, inclusiv societatea românească, iar acum democraÅ£ia nu mai este doar o formă instituÅ£ionalizată, ci este o formă socială de cooperare. În condiÅ£iile acestea, ConstituÅ£ia ar trebui adaptată societăţii româneÅŸti ÅŸi nevoilor ei. Åži nu este. Altfel spus, unii cred că ar fi momentul ca în ConstituÅ£ie să apară mai multe drepturi de generaÅ£ia a treia – acestea fiind drepturi care se referă la nevoia societăţii democratice actuale. Spre exemplu, cele legate de bio-etică, de ecologie. În 2003, a apărut în ConstituÅ£ie dreptul la un mediu curat, sănătos, dar acest mediu sănătos nu este protejat în niciun fel. Între timp, reflectând asupra subiectului, mulÅ£i au ajuns la concluzia că ar fi nevoie ca ÅŸi în ConstituÅ£ie să fie introduse niÅŸte instrumente care să dea unui drept capacitatea de organizare a domeniului respectiv. Nici toate drepturile de generaÅ£ia întâi, care sunt drepturile politice ÅŸi civice, nu sunt prevăzute foarte clar în ConstituÅ£ie, ÅŸi aici sunt foarte multe confruntări. Eu cred că este momentul în care societatea românească poate să aducă o contribuÅ£ie importantă la revizuirea ConstituÅ£iei. Sigur, va fi rolul Parlamentului să răspundă unei astfel de cereri. Rolul forumului constituÅ£ional este să strângă cât mai multe informaÅ£ii ÅŸi cereri ÅŸi de a le pune la dispoziÅ£ia Parlamentului.

 

AGERPRES: Vă gândiÅ£i să adunaÅ£i propuneri ÅŸi de pe site-urile de socializare?

Cristian Pârvulescu: AÅŸteptăm să se vină cu propuneri spre noi. Sigur, avem în momentul de faţă o echipă de o sută de voluntari pe care îi organizăm ÅŸi care ar putea să facă ÅŸi o astfel de verificare, dar noi am vrea totuÅŸi ca aceia care au de făcut propuneri să vină ÅŸi să le facă pe site-ul forumului constituÅ£ional. Ar fi mult mai simplu pentru noi ÅŸi ar fi ÅŸi o formulă cât de cât organizată ÅŸi oficializată. În principiu, cei care vor o anumită schimbare nu au niciun motiv să o facă în mod anonim. Dacă schimbarea este onorabilă ÅŸi acceptată de toată lumea, o fac asumându-ÅŸi identitatea ÅŸi asumându-ÅŸi, inclusiv, interesul respectiv. Nu o să pornim la vânătoare de propuneri. În niciun caz. O să încercăm doar, în mod organizat, să primim propuneri de la toÅ£i actorii importanÅ£i, încercând pe de o parte să avem cât mai multe dezbateri, ÅŸi tocmai de asta mizăm pe coaliÅ£iile locale de ong-uri, în sensul larg al cuvântului, ale societăţii civile. Altfel spus, ÅŸi sindicate ÅŸi patronate ÅŸi asociaÅ£iile profesionale ÅŸi alte forme de organizare vor participa la aceste dezbateri ÅŸi aici se va vedea ÅŸi capacitatea de mobilizare a societăţii civile la nivel local. Dacă va exista, cu atât mai bine. Dacă, spre exemplu, birourile de consultare pentru cetăţeni vor fi dispuse să colaboreze la această dezbatere ÅŸi să aducă cât mai mulÅ£i cetăţeni ÅŸi cât mai multe organizaÅ£ii la dezbatere, atunci va fi cu atât mai bine, pentru că nu ne putem baza numai pe grupurile AsociaÅ£iei Pro DemocraÅ£ia. Vom miza, în funcÅ£ie de ce ne spun partenerii noÅŸtri din societatea civilă, în special FundaÅ£ia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, pe organizaÅ£ii care au capacitate de mobilizare. Sunt unii care cunosc mai bine societatea civilă la nivel local decât o facem noi ÅŸi vom miza pe rolul lor. Pe axa tematică, de altfel, colaborăm cu FundaÅ£ia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, care întreÅ£ine aceste platforme, le încurajează ÅŸi le finanÅ£ează pentru că este un interes al societăţii civile româneÅŸti ca aceste platforme să poată elabora politici publice ÅŸi să poată conlucra cu autorităţile publice la nivel central sau local. AGERPRES: În anul 2007 aÅ£i afirmat că România este o republică semiprezidenÅ£ială defectă, argumentând cu atribuÅ£iile preÅŸedintelui. Ce modificări trebuie avute în vedere în privinÅ£a atribuÅ£iilor preÅŸedintelui? Cristian Pârvulescu: Mi-e greu să intru într-o dezbatere care este, în momentul de faţă, foarte politizată. Nu cred că rolul forumului este – deÅŸi sigur nu va putea ocoli acest subiect – să rezolve doar problema raporturilor instituÅ£ionale. Asta dintr-un motiv simplu: a existat un vot, pentru Parlament, dezbaterea legată de atribuÅ£iile preÅŸedintelui este veche, nu este nouă. Cred că aici pot apărea numai unele diferenÅ£e de nuanţă. Cred că un control democratic al instituÅ£iilor politice este foarte important în momentul de faţă, controlul democratic, ÅŸi nu doar echilibrul pe care cele trei puteri îl asigură în stat. De asta mi se pare mai puÅ£in importantă definirea atribuÅ£iilor preÅŸedintelui, spre exemplu. Eu cred că România este în momentul de faţă, după două suspendări ale preÅŸedintelui, în mod evident, un regim parlamentar, câtă vreme Parlamentul are această putere – de a suspenda preÅŸedintele – pe o justificare politică, deci nu este vorba de o punere sub acuzare. Avem două proceduri – îl suspendăm politic sau îl punem sub acuzare, juridic. Este clar că ultima instanţă care poate interveni în jocul puterilor este Parlamentul ÅŸi asta defineÅŸte un regim parlamentar. Pe de altă parte, sunt probleme legate de structurarea puterilor în ConstituÅ£ie ÅŸi cred că tentaÅ£ia unor puteri de a lua coordonarea tuturor celorlalte este legată de structura ConstituÅ£iei, pentru că în articolul 1 se vorbeÅŸte despre separaÅ£ia puterilor în stat, iar în rest ConstituÅ£ia vorbeÅŸte despre autorităţi. ConstituÅ£ia din 1991 nici nu conÅ£inea formula 'separaÅ£ia puterilor în stat' pe motiv că separaÅ£ia puterilor în stat era deja depăşită, că viziunea lui Montesquieu era de secolul al XVIII-lea ÅŸi atunci, la sfârÅŸitul secolului XX, nu mai conta. Ei bine, cred că defectele de care vorbeam ÅŸi în 2007 se datorează acestei lipse de precizie a ConstituÅ£iei, pentru că, în 2003, s-a introdus în ConstituÅ£ie 'separaÅ£ia puterilor în stat', dar în continuare avem autorităţi, iar autoritatea, după cum este definită, se pune în miÅŸcare în numele unei puteri, care aici este puterea ce emană de la naÅ£iune. Ori obsesia, de exemplu, majoritaristă – cine are numărul cel mai mare de voturi trebuie să fie cel care conduce – este justificată de această structură a ConstituÅ£iei. Din punctul meu de vedere, ar fi bine o regândire a structurii ConstituÅ£iei ÅŸi chiar a raporturilor dintre autorităţi ÅŸi o precizare mai clară a rolului puterilor, dar pentru ca cetăţenii, acum, în secolul XXI, să aibă o forţă reală ar fi nevoie de introducerea unor instrumente precum referendumul de iniÅ£iativă cetăţenească ÅŸi, de ce nu, referendumul abrogativ, pentru a Å£ine sub control două din instituÅ£iile importante – instituÅ£ia executivă ÅŸi cea legislativă. Referendumul abrogativ permite cetăţenilor să abroge legi, se foloseÅŸte în Italia, iar referendumul de iniÅ£iativă populară poate interveni acolo unde Executivul scapă de sub control. AGERPRES: Dincolo de aceste aspecte, în opinia dvs. ce alte modificări ar mai trebui aduse actualei ConstituÅ£ii? Cristian Pârvulescu: În momentul de faţă îmi este greu să spun care va fi forma finală (a proiectului de revizuire a ConstituÅ£iei – n.r.), dar cred că modul în care este structurată ConstituÅ£ia este cel puÅ£in problematic ÅŸi ar putea fi revăzut. În cele aproape două săptămâni care s-au scurs din momentul în care comisia a aprobat, prin vot, numirea mea în funcÅ£ia de coordonator al forumului, am avut destul de multe contacte cu organizaÅ£iile non-guvernamentale, cu mediul academic ÅŸi au rezultat viziuni foarte diferite, complementare evident, dar care vizează nu atât instituÅ£iile politice care obsedează clasa politică, ci redemararea României. Sunt destul de mulÅ£i care speră, împotriva viziunii lui Titu Maiorescu de acum 150 de ani – aceea a formelor fără fond -, sunt mulÅ£i care speră că forma, adică ConstituÅ£ia, ar putea genera o nouă organizare a României ÅŸi că o ConstituÅ£ie mai bine făcută ar putea da un impuls mai mare societăţii româneÅŸti.

 

AGERPRES: AÅ£i spus recent 'noi nu modificăm ConstituÅ£ia, noi resetăm România'. Ce înseamnă acest lucru?

Cristian Pârvulescu: Revizuirea ConstituÅ£iei este o oportunitate să resetăm România. La asta mă gândeam. NemulÅ£umirea românilor faţă de modul în care funcÅ£ionează România este evidentă. Dacă ratăm această ÅŸansă, societatea românească va căuta o altă formulă de rezolvare. Nu putem face abstracÅ£ie de contextul în care se modifică ConstituÅ£ia – contextul economic, social ÅŸi politic. În plină criză economică, în condiÅ£iile în care tulburări sociale ÅŸi nemulÅ£umiri există peste tot, dar ÅŸi în România, ÅŸi într-un moment în care populismul cunoaÅŸte, în majoritatea statelor europene, un succes extraordinar, dacă nu vor exista oportunităţi pentru ca România să pornească altfel, pe un alt drum, ceea ce numesc eu resetare, atunci va fi foarte riscant în anii viitori. Eu văd primul risc chiar în momentul referendumului, pentru că, dacă acest exerciÅ£iu democratic nu va fi real, va fi doar de faÅ£adă, atunci societatea va sesiza imediat ÅŸi va reacÅ£iona. Chiar dacă va fi modificat cvorumul, chiar dacă el nu va mai exista, societatea românească reacÅ£ionează, de obicei, în momentele electorale, prin votul negativ, prin votul de protest. Ar fi bine ca această energie extraordinară să fie canalizată ÅŸi spre construcÅ£ie ÅŸi mi-aÅŸ dori ca ÅŸi forumul constituÅ£ional să fie o astfel de oportunitate, fără să îmi fac iluzii că peste noapte societatea românească se va schimba. Ar fi chiar riscant să avem de-a face cu o schimbare peste noapte.

 

AGERPRES: Poate este prematur să vă întreb, dar este un subiect de actualitate. Articolul 1, alin. 1 din ConstituÅ£ie va fi modificat la viitoarea revizuire?

Cristian Pârvulescu: Din câte observ nu există o mare disponibilitate de modificare a acestui alineat al articolului 1, ne referim la stat naÅ£ional, unitar. La această formulă. Este, însă, posibil să apară precizări. Mi-e greu să cred, în condiÅ£iile în care dezbaterea a început pe tema statului naÅ£ional unitar ÅŸi atât de multă emotivitate a apărut în această dezbatere, că nu pot să apară schimbări. Am putea să ne gândim la aÅŸa ceva, dar nu cred că este momentul oportun. Din acest punct de vedere aÅŸ putea spune că dezbaterea pentru modificarea ConstituÅ£iei a început prost. Raportându-ne la subiectul statului naÅ£ional unitar pierdem din vedere alte aspecte importante ale ConstituÅ£iei. Este o capcană în care nu înÅ£eleg din ce motiv au căzut politicienii. Putem înÅ£elege argumentele politicienilor maghiari, dar pe de altă parte reacÅ£ia politicienilor români ÅŸi, prin consecinţă, a mass-media ÅŸi societăţii româneÅŸti a fost excesivă la un subiect care putea să fie tratat cu mai multă relaxare.

 

AGERPRES: Aţi primit propuneri cu privire la modificarea articolelor din Constituţie care privesc drepturile şi libertăţile fundamentale?

Cristian Pârvulescu: Nu am primit încă propuneri, dar am discutat ÅŸi urmează a fi aduse propuneri de completare, nu de modificare a respectivelor articole.

 

AGERPRES: În ce sens vor fi aceste articole completate?

Cristian Pârvulescu: Mi-e greu să vă spun, dar numai din cât am discutat până acum este vorba despre propunerea unor instrumente care să dea mai multă forţă ÅŸi coerenţă unor drepturi, pentru că drepturile ÅŸi libertăţile nu sunt însoÅ£ite de instrumente. Am să vă dau un exemplu: sigur că democraÅ£ia este o valoare importantă, dar la nivelul Uniunii Europene există ÅŸi un instrument care se aplică – Instrumentul de Monitorizare a DemocraÅ£iei -, care permite măsurarea performanÅ£elor democratice, intervenÅ£ia în cazul în care nu se întâmplă, ori noi nu avem instrumentele. Suntem încă în faza ConstituÅ£iilor de secol XVIII – XIX care definesc cu o foarte mare seninătate niÅŸte drepturi foarte largi, fără însă să le ÅŸi asigure. Acesta este ÅŸi motivul pentru care, în secolul XX, au apărut drepturile de generaÅ£ie a treia, drepturile sociale. Trebuie să dai dreptul copiilor să înveÅ£e, trebuie să dai dreptul la sistem medical, la asistenţă medicală. Câtă vreme nu ai ÅŸi instrumentele necesare, nu va creÅŸte starea de sănătate a naÅ£iunii. La asta ne referim. Iar drepturile de generaÅ£ie a treia, de exemplu mediul sănătos, fără un instrument care să asigure protecÅ£ia mediului sănătos, va duce la blocaje. Împiedică, de exemplu, articolul privind dreptul la mediu dezbateri ÅŸi nu numai dezbateri, cât intenÅ£ia unora de a deschide exploatări cu gaze de ÅŸist? Nu. Care sunt instrumentele pe care cetăţenii le pot avea în condiÅ£iile în care interesele lor, pe care le consideră vitale, sunt puse în pericol, iar politicile guvernamentale, plecând de la alte premise – de exemplu, obÅ£inerea unor surse de energie – merg într-o altă direcÅ£ie? Cum se pot apăra cetăţenii dacă nu avem un instrument constituÅ£ional care să le asigure acest lucru? Nu ÅŸtiu dacă parlamentarii vor accepta aceste inovaÅ£ii, dar din câte am vorbit deja cu unele organizaÅ£ii cam asta va fi direcÅ£ia pe care vor merge.

 

AGERPRES: Ce modificări ar trebui avute în vedere la capitolul actual al ConstituÅ£iei privind 'administraÅ£ia publică'?

Cristian Pârvulescu: Suntem în plină dezbatere privind regionalizarea. Nu este o dezbatere nouă, nu este un subiect nou, dar în momentul de faţă este realizată consultarea în condiÅ£iile în care există dorinÅ£a că, până la finalul lui 2013, regionalizarea se va realiza. În aceste condiÅ£ii, cred că discuÅ£ia trebuie să fie foarte structurată. Forumul constituÅ£ional, având în vedere că se va declina la nivel local, ar fi o bună oportunitate pentru a consulta societatea civilă ÅŸi cetăţenii ÅŸi în legătură cu regionalizarea, pentru că acesta este un subiect foarte sensibil, care nu poate fi lăsat în niciun caz numai pe seama unor tehnicieni sau a politicienilor. Regionalizarea priveÅŸte modul în care se structurează comunitatea locală, dar priveÅŸte ÅŸi modul în care sunt distribuite resursele ÅŸi controlul asupra acestora. Nu suntem într-o Å£ară perfectă. Suntem într-o Å£ară în care s-a concentrat, mai ales în ultima vreme, în ultimii patru – opt ani, enorm de multă putere la nivel local. Problema controlului democratic se pune nu numai la nivel central, dar ÅŸi la nivel local. Ce fel de regiuni vor apărea, cum vor da ele posibilitatea cetăţenilor să-ÅŸi apere interesele, ce fel de politici se vor structura? Sunt întrebări importante. În ConstituÅ£ie, din acest punct de vedere, precizările vor apărea doar la articolul unde este foarte probabil să apară referirea la regiune – România este împărÅ£ită administrativ în comune, oraÅŸe, judeÅ£e ÅŸi regiuni. Probabil aceasta va fi formularea ÅŸi, eventual, câteva precizări legate de structurarea locală. Eu cred, însă, că e nevoie de mai mult decât atât. Sigur, vorbim despre o regionalizare administrativă. Nici pe departe de o federalizare. E o întreagă confuzie care domneÅŸte acum în România, iar discuÅ£ia legată de steagul secuiesc nu este deloc întâmplătoare, pentru că ea trimite spre o posibilă federalizare, o frică permanentă, recurentă, care există în societatea românească, dar în realitate steagul secuiesc acoperă problema esenÅ£ială a regionalizării ÅŸi anume controlul democratic al aleÅŸilor ÅŸi mai ales al decidenÅ£ilor, aÅŸa-numiÅ£ilor guvernatori. Vor fi guvernatorii niÅŸte baroni de tipul preÅŸedinÅ£ilor Consiliilor JudeÅ£ene de astăzi, mai puternici chiar pe măsura regiunilor care vor apărea? Eu cred că societatea românească are dreptul să afle mai mult ÅŸi chiar este momentul oportun să facem o dezbatere serioasă pentru că nu este regionalizarea politicienilor, este o regionalizare la care vor participa cu toÅ£ii. Până acum, împărÅ£irea României s-a făcut în mod arbitrar. Åži să ÅŸtiÅ£i regiunile introduse arbitrar, fie de Carol al II-lea, fie de comuniÅŸti, au dispărut fiindcă nu au produs nimic, fiindcă nu au avut susÅ£inere. JudeÅ£ele au o bază istorică ÅŸi populară. Ca o regionalizare să îÅŸi atingă obiectivele ar trebui să fie rezultatul unui proces democratic.

 

AGERPRES: Având în vedere dezbaterile publice privitoare la CSM ÅŸi instituÅ£iile din justiÅ£ie, se impun anumite corecÅ£ii? Care ar fi acestea?

Cristian Pârvulescu: Mă aÅŸtept ca eventuale propuneri să vină din zona mediului academic ÅŸi mai ales din zona Facultăţilor de Drept, acolo unde s-a reflectat mai mult asupra subiectului. Cred că protecÅ£ia puterii judecătoreÅŸti trebuie asigurată în România ÅŸi, de ce nu, întărită, dar modul în care se defineÅŸte puterea judecătorească în sine, raporturile sale cu puterea executivă, ambiguitatea poziÅ£iei procurorului ÅŸi a Ministerului Public au nevoie de un răspuns ceva mai structurat ÅŸi care trebuie să vină din partea celor care au reflectat asupra lui. Åžtim foarte bine că, în alte ţări, puterea judecătorească este lăsată doar judecătorilor. V-aÅ£i putea imagina că în Statele Unite procurorii participă la puterea judecătorească? Sau în FranÅ£a sau Marea Britanie? Tocmai de aceea, în România avem o oarecare ambiguitate, însă avem ÅŸi o realitate. Cât de mult putem forÅ£a această realitate? Realitatea este că, în România, procurorii sunt magistraÅ£i ÅŸi sunt consideraÅ£i parte a puterii judecătoreÅŸti, deÅŸi, în acelaÅŸi timp, sunt avocaÅ£ii statului, sunt parte a Ministerului Public – un minister care funcÅ£ionează pentru a apăra interesele publice în raport cu alte tipuri de interese.

 

AGERPRES: Cum apreciaÅ£i propunerea Forumului Românilor de interzicere prin ConstituÅ£ie a partidelor etnice?

Cristian Pârvulescu: Nedemocratică. Nu cred că interdicÅ£iile rezolvă ceva. Pe de o parte, în România nu avem în momentul de faţă partide etnice. Din punct de vedere formal, UDMR nu este un partid etnic. Este o organizaÅ£ie etnică, ce are teoretic în componenÅ£a sa mai multe platforme politice, dar UDMR este mai mult decât atât. Este o realitate. O realitate care nu poate fi, în niciun fel, încălcată. Mi se pare că este o propunere care vine pe fondul emoÅ£ional al dezbaterii legate de steagul secuiesc, dar deciziile politice ÅŸi mai ales reforma constituÅ£ională trebuie făcute dincolo de emotivitate. Pe de altă parte, partidele regionale – etnice sau nu – sunt partide care, indiscutabil, vor apărea în România. În momentul în care vor apărea regiunile ar fi o naivitate să ne imaginăm că nu vor apărea ÅŸi formele de organizare politică ÅŸi identitară caracteristice regiunilor. Am avut deja un partid al moldovenilor. O să îmi spuneÅ£i că nu este un partid etnic, dar este un partid care reprezintă anumite interese, iar legea în momentul de faţă interzice existenÅ£a unui astfel de partid. Legea partidelor politice reglementează organizarea partidelor astfel încât doar partidele naÅ£ionale, nu cele locale ÅŸi regionale, să existe ÅŸi, din punctul meu de vedere, asta este o limitare a dreptului la liberă asociere pentru că pot avea interese locale. Sunt bucureÅŸtean ÅŸi vreau ca un partid al BucureÅŸtiului să îmi asigure administraÅ£ia, spre exemplu, sau sunt oltean ÅŸi cred că un partid oltenesc poate foarte bine să contribuie la dezvoltarea regională a Olteniei. Dau niÅŸte exemple. Legea interzice, însă. DiscuÅ£ia este constituÅ£ională, deÅŸi nu are bază în textul actual al ConstituÅ£iei, dar partidele politice ÅŸi sistemul electoral sunt, în sensul general al termenului, părÅ£i ale viziunii constituÅ£ionale. Ele constituie osatura instituÅ£ională a societăţii.

 

AGERPRES: Referendumul din 2009 a stabilit reducerea numărului de parlamentari la 300 ÅŸi un Legislativ unicameral. ConsideraÅ£i că trebuie să se Å£ină cont de rezultatele acestui referendum în modificarea ConstituÅ£iei?

Cristian Pârvulescu: Problema normei de reprezentare nu este o problemă legată de ConstituÅ£ie. Altfel spus, numărul de parlamentari nu se stabileÅŸte prin ConstituÅ£ie, în România cel puÅ£in. S-ar putea stabili acum, dar norma se stabileÅŸte, în principiu, prin lege. Prin legea electorală, respectiv norma de reprezentare este o tradiÅ£ie în România. La un număr de cetăţeni există un număr de parlamentari. Ca urmare, scăderea numărului de parlamentari este destul de simplă ÅŸi, în principiu, odată ce datele recensământului din 2012 vor fi date publicităţii, în mod automat va scădea semnificativ ÅŸi Parlamentul, chiar ÅŸi fără să apară o modificare a normei de reprezentare, dar sunt aproape convins că această reformă este mai uÅŸor de realizat. De ce? Pentru că populaÅ£ia stabilă a României, pe datele preliminare pe care le avem, este de 19 milioane. Avem în jur de două milioane ÅŸi jumătate de români în străinătate. Aceste 19 milioane ar trebui luate în calcul pentru stabilirea numărului de parlamentari. Pe acestea se va aplica norma de reprezentare. Este vorba despre două milioane ÅŸi jumătate mai puÅ£in decât în 2002 dacă ne referim strict la populaÅ£ia stabilă. Dar asta este o dezbatere care se va face, probabil, în contextul discuÅ£iilor pe legea electorală. În ce priveÅŸte bicameralismul, sigur există referendumul ÅŸi va fi foarte dificil pentru Parlament ÅŸi partidele politice să explice de ce vor menÅ£inerea bicameralismului în condiÅ£iile în care există această presiune publică organizată politic, în special de preÅŸedintele Traian Băsescu, împotriva bicameralismului. E un moment de dezbatere care merită mai mult decât promovarea unor stereotipuri, aÅŸa cum s-a întâmplat în ultima vreme.

 

AGERPRES: Din câte aÅ£i observat, sunt românii interesaÅ£i de acest proces de revizuire a Legii fundamentale?

Cristian Pârvulescu: Procesul de democratizare, care vizează două direcÅ£ii – mass-media ÅŸi accesul incredibil de larg la dezbaterile televizate ÅŸi social media, media electronică fac, în momentul de faţă, politica accesibilă oricui. În realitate, societatea românească este foarte politizată ÅŸi am văzut în 2012 acest lucru, nu numai la suspendarea preÅŸedintelui, ci ÅŸi la miÅŸcările din PiaÅ£a Universităţii, la protestele indignaÅ£ilor de tip românesc. Dacă aparent nu este interesată, în realitate informaÅ£ia ajunge la societate ÅŸi în momentul în care se va pune problema referendumului se va reacÅ£iona altfel decât în 1991 sau în 2003. Deja în 2003 putem vorbi de un vot sancÅ£iune împotriva Guvernului Năstase. Este primul moment în care Guvernul Năstase, după preluarea puterii în 2000, este dezechilibrat – referendumul pentru modificarea ConstituÅ£iei, când cu foarte mare dificultate s-a realizat majoritatea necesară cvorumului de peste 50%, deÅŸi exista o armonie între partidele politice parlamentare în privinÅ£a modificării ConstituÅ£iei. ReacÅ£ia populară nu a fost o reacÅ£ie speculată politic de cineva. Abia în momentul în care cetăţenii au început să reacÅ£ioneze negativ s-a văzut că absenteismul devenea foarte periculos, unii politicieni au simÅ£it momentul ÅŸi l-au speculat. Societatea actuală este politizată, primeÅŸte informaÅ£ii politice, le analizează în raport cu tipul de gândire ÅŸi reacÅ£ionează. Principala formă de reacÅ£ie este una mai degrabă ostilă politicii de tip tradiÅ£ional. Ca urmare, ne putem aÅŸtepta ca, în absenÅ£a unei strategii inteligente de comunicare, societatea să profite de oportunitate ÅŸi să-ÅŸi transmită sentimentul negativ pe care îl are faţă de clasa politică.

 

AGERPRES: Dacă formaţiunile politice parlamentare vor avea o viziune diferită de societatea civilă pe anumite articole din viitoarea Constituţie, va conta ce va considera societatea civilă sau oricum la votul din Comisia parlamentară va ieşi "ce trebuie"?

Cristian Pârvulescu: Acum nu ÅŸtiu ce înseamnă 'ce trebuie'. Votul se ia cu două treimi. Eu sper să conteze. Depinde foarte mult de strategiile advocacy pe care le vor avea în vedere pentru a susÅ£ine anumite modificări ÅŸi cred că cea mai bună soluÅ£ie este aceasta – dezbaterea cât mai largă cu putinţă ÅŸi apoi asumarea unor obiective de către platforme ÅŸi grupuri de organizaÅ£ii în raport cu Comisia parlamentară ÅŸi cu cei care pot influenÅ£a decizia pentru că nu toÅ£i membrii comisiei au aceeaÅŸi influenţă. Este evident că sunt unii care au o influenţă mai mare decât ceilalÅ£i ÅŸi atunci ar putea prelua anumite idei. Pe de altă parte, vă pot spune că nu este nici pe departe acea armonie de fier, USL-listă, pe care ÅŸi-o imaginau unii în interiorul comisiei. Au fost niÅŸte momente în comisie, chiar pe problema aceasta aparent simplă a Regulamentului, pentru că acesta este singurul lucru care s-a discutat până acum, au existat poziÅ£ii foarte divergente ÅŸi abia în final s-a găsit un numitor comun. Deci, deÅŸi aparent este o majoritate, ea nu este, în momentul de faţă cel puÅ£in, atât de bine structurată.

 

AGERPRES: Societatea civilă ÅŸi-a exprimat susÅ£inerea pentru reducerea la patru ani a mandatului de preÅŸedinte, ca înainte de revizuirea din 2003?

Cristian Pârvulescu: Nu am primit niciun fel de semnal din punctul acesta de vedere, dar atunci, în 2003, propunerea de modificare a mandatului preÅŸedintelui a venit dinspre societatea civilă ÅŸi asta dintr-un motiv simplu – România era mai degrabă o excepÅ£ie cu un mandat de patru ani, pentru că ÅŸeful statului nu trebuie să fie politizat, trebuie să fie deasupra partidelor ÅŸi să aibă un mandat pentru continuitatea statului, mai lung decât cel al unui Legislativ. Asta este logica. Sigur că avem un exemplu: în 2005, FranÅ£a a trecut de la mandatul de ÅŸapte ani la cel de cinci ani tocmai în încercarea de a împiedica coabitarea, discuÅ£ie pe care probabil o să o facem ÅŸi noi, inevitabil, anul acesta, pentru că în FranÅ£a, în 1986, 1993 ÅŸi 1997 au existat coabitări de preÅŸedinte de o culoare politică ÅŸi o majoritate parlamentară ÅŸi Guvern de altă culoare politică ÅŸi atunci soluÅ£ia a fost alegeri prezidenÅ£iale nu concomitent, dar în acelaÅŸi an cu alegerile parlamentare, adică scurtarea mandatului prezidenÅ£ial de la ÅŸapte la cinci ani. După aceea, în 2007 ÅŸi, respectiv, în 2012, victoria unui candidat în alegerile prezidenÅ£iale ÅŸi organizarea, o lună mai târziu, a alegerilor parlamentare, îi dădea preÅŸedintelui majoritatea de care avea nevoie pentru a-ÅŸi duce mandatul la sfârÅŸit, ceea ce nu se întâmplase cu François Mitterrand sau cu Jacques Chirac. Dar nu cred că este un exemplu bun exemplul francez. Vă aduc aminte că în introducerea raportului Comisiei prezidenÅ£iale pentru revizuirea ConstituÅ£iei, din 2009, Mattei Dogan – un distins ÅŸi reputat politolog francez de origine română – ne avertiza să nu mergem pe modelul francez ÅŸi ne spunea că FranÅ£a se democratiza abia prin reforma constituÅ£ională din 2008 ÅŸi cred că ar merita să îl ascultăm pe Mattei Dogan măcar de data asta.

 

AGERPRES: În ce măsură invitarea sau consultarea unor experÅ£i internaÅ£ionali ar servi acestui proces de revizuire?

Cristian Pârvulescu: Cu siguranţă se va întâmpla. Deja forumul constituÅ£ional va aduce câÅ£iva experÅ£i străini. Chiar în condiÅ£iile acestea în care nu avem finanÅ£are, avem deja iniÅ£iată o discuÅ£ie cu Comisia de la VeneÅ£ia pe de o parte, iar pe de altă parte unul dintre colegii noÅŸtri care se află în Italia, mă refer de data asta la partea academică, a luat legătura cu AsociaÅ£ia italiană de ÅžtiinÅ£e Politice pentru a primi asistenţă din partea italienilor din acest punct de vedere. Data trecută, în 2002 – 2003, a fost în România unul dintre cei mai mari teoreticieni în domeniu – Giovanni Sartori. Acesta are aproape 90 de ani, nu se mai poate deplasa, dar sperăm să avem participarea altor personalităţi de valoare din Italia. Săptămâna viitoare voi iniÅ£ia discuÅ£ia cu francezii. AÅŸadar, pe zona academică, vom primi foarte multe informaÅ£ii. Cred că e foarte importantă viziunea unor experÅ£i independenÅ£i, străini, pentru că aceÅŸtia sunt neutri ÅŸi pot gândi la rece. Pot fi ceea ce noi numim 'capul limpede' care vede diferitele propuneri ÅŸi poate să spună care sunt riscurile pe care anumite reforme le-ar putea presupune.

 

AGERPRES: Din punctul de vedere al formei de guvernământ monarhie constituÅ£ională, agreată de unii politicieni, ar putea fi luată în considerare sau se va merge pe ideea unei republici prezidenÅ£iale sau parlamentare?

Cristian Pârvulescu: Nu cred că problema formei de guvernământ va fi una de dezbatere dintr-un motiv simplu – societatea românească nu este, în momentul de faţă, foarte deschisă faţă de monarhie. Apreciază Casa Regală, în mod special pe regele Mihai, dar dezbaterea despre forma monarhică nu s-a pus încă. Am văzut sondaje care arată că numărul susÅ£inătorilor monarhiei constituÅ£ionale s-a dublat în două decenii, dar rămâne în continuare destul de mic. Este vorba de aproximativ 20%, dar mult mai mult decât în 1991, spre exemplu. Nu cred că va fi obiect de dezbatere, deÅŸi poate ar merita o dezbatere mai serioasă. Există o poziÅ£ie clasică, reprezentată de unii constituÅ£ionaliÅŸti, care spun că, în România, nu s-a tranÅŸat niciodată din punct de vedere constituÅ£ional problema monarhiei constituÅ£ionale pentru că, în 1947, nu s-a respectat cadrul constituÅ£ional existent, ca urmare schimbarea formei de guvernământ a fost neconstituÅ£ională, iar în 1991 nu s-a supus, înaintea aprobării ConstituÅ£iei, forma de guvernământ la referendum ÅŸi, deci, nu avem o poziÅ£ie explicită, ci poate, eventual, doar una implicită în ceea ce priveÅŸte susÅ£inerea formei republicane. Câtă vreme nu am avut un referendum privind forma de guvernământ, aÅŸa cum s-a întâmplat în Italia, în Grecia, în Bulgaria, spre exemplu, nu ar fi tranÅŸată această problemă. În privinÅ£a ConstituÅ£iei, dincolo de cadrul legal, este foarte importantă starea de spirit a populaÅ£iei. O ConstituÅ£ie funcÅ£ionează dacă există o stare de spirit favorabilă. În Marea Britanie nu există o ConstituÅ£ie în sensul continental al termenului, nu există un text, o lege scrisă, există un ansamblu de legi începând de la 1915 ÅŸi terminând la 2005, dar există o stare de spirit care permite funcÅ£ionarea. AcelaÅŸi lucru se întâmplă ÅŸi în România, ÅŸi acum starea de spirit nu este favorabilă monarhiei constituÅ£ionale, deci subiectul, dacă va fi pus în dezbatere, va fi probabil marginal.

 

AGERPRES: Alegerile recente au adus în atenÅ£ia publică situaÅ£ii în care persoane condamnate sau cu dosare penale au ajuns să fie alese în funcÅ£ii de parlamentari sau în administraÅ£ia locală. Ce poate fi făcut pentru eliminarea unor astfel de cazuri?

Cristian Pârvulescu: Faptul că au fost condamnaÅ£i ÅŸi ÅŸi-au ispăşit pedeapsa este una, faptul că urmau să fie judecaÅ£i ÅŸi că au fost condamnaÅ£i după ce au fost aleÅŸi este alta. Avem exemple în foarte multe ţări de persoane care au fost condamnate, dar care au fost alese după aceea, odată ce s-a rezolvat problema. Odată ce a fost ispăşită pedeapsa, nu putem discrimina între cetăţeni. Nu le putem interzice, câtă vreme funcÅ£ionează prezumÅ£ia de nevinovăţie, celor care nu sunt dovediÅ£i vinovaÅ£i, să candideze. Nu poÅ£i doar pe baza prezumÅ£iei că cineva este vinovat să îi interzici să candideze câtă vreme nu există o dovadă clară, o condamnare. Dacă există o condamnare, atunci situaÅ£ia este clară. Însă, în cazul în care parlamentarul este condamnat în timpul mandatului, se poate introduce o prevedere care să constate incompatibilitatea ÅŸi să îl oblige să se retragă. În momentul de faţă nu există. Vorbim de condamnare cu suspendare, pentru că ÅŸtiÅ£i foarte bine în cazul lui Adrian Năstase ÅŸi a mai fost un parlamentar liberal în momentul în care condamnarea a apărut mandatul a încetat automat. Dacă este vorba de o condamnare ÅŸi eu cred că este vorba de o incompatibilitate ÅŸi este în interesul Parlamentului să rezolve această situaÅ£ie pentru că, altfel, imaginea unei instituÅ£ii importante pentru democraÅ£ia reprezentativă este afectată. Nu s-au lovit de o asemenea chestiune până în prezent. Nu vor putea reglementa pentru trecut, dar ar putea reglementa pentru viitor ÅŸi sunt două posibilităţi – o reglementare prin ConstituÅ£ie, de exemplu la actuala revizuire a ConstituÅ£iei s-ar putea introduce un articol care să explice clar că se pierde mandatul în cazul condamnării chiar ÅŸi cu suspendare, sau prin Statutul deputatului ÅŸi al senatorului. Cred că o prevedere constituÅ£ională este mai puternică ÅŸi mai greu de contestat sau de modificat decât un articol din Statutul parlamentarilor, care aÅ£i văzut că a devenit, în 2013, un subiect de confruntare politică ÅŸi de confuzie publică.

 

AGERPRES: Vorbeam la început despre termenul scurt pe care forumul constituÅ£ional îl are la dispoziÅ£ie ca să strângă toate propunerile de revizuire a Legii fundamentale ÅŸi pentru a-ÅŸi întocmi raportul pe care îl va transmite Comisiei parlamentare. Care ar fi fost, în opinia dvs., un termen rezonabil pentru dezbateri ÅŸi pentru finalizarea raportului?

Cristian Pârvulescu: Măcar ÅŸase luni de zile ar fi fost un termen rezonabil. Pe de altă parte, discuÅ£ia nu este nouă, iar cei care spun că sunt surprinÅŸi de rapiditatea dezbaterilor sunt, cel puÅ£in, incorecÅ£i. Această revizuire a ConstituÅ£iei a fost anunÅ£ată ÅŸi cred că erau foarte puÅ£ini cei care se îndoiau că va avea loc. După 1923, ceea ce nu este neapărat o justificare, modificarea ConstituÅ£iei de către liberalii lui Brătianu s-a produs în trei luni de zile. În cele trei luni, Institutul Social Român a organizat o serie de dezbateri, care au fost republicate de Editura Humanitas în 1991 în contextul dezbaterilor legate de ConstituÅ£ia din 1991, care au fost foarte interesante ÅŸi care au putut influenÅ£a dezbaterea constituÅ£ională. A fost oricum o ConstituÅ£ie controversată, care a fost refuzată de OpoziÅ£ie. Partidul NaÅ£ional Român ÅŸi Partidul Ţărănesc Român, respectiv Maniu ÅŸi Mihalache, au refuzat să voteze acea ConstituÅ£ie, dar totuÅŸi acea ConstituÅ£ie a jucat un rol important în perioada interbelică în consolidarea României. Deci se poate ÅŸi o variantă rapidă. Trebuie să vă spun un lucru: înÅ£eleg nemulÅ£umirile societăţii româneÅŸti sau ale unei părÅ£i a acesteia legate de dezbatere. TotuÅŸi pun o întrebare care nu este chiar atât de retorică: unde se mai fac dezbateri libere? România este mai degrabă excepÅ£ia ÅŸi nu regula. În 2003 ÅŸi acum am realizat un forum constituÅ£ional, dar, în FranÅ£a, modificările aduse ConstituÅ£iei s-au făcut fără nicio dezbatere publică, doar în Parlament. Sigur, în România există ÅŸi referendumul pentru modificarea ConstituÅ£iei care obligă la mai multă transparenţă, dar sunt foarte puÅ£ine cazuri în care dezbaterile sunt publice ÅŸi asta ar trebui, din contră, să stimuleze societatea românească să producă maximum de propuneri în lunile următoare. Sper să se lungească perioada de dezbatere, dar trebuie să înÅ£elegem ÅŸi calendarul. Calendarul are în vedere următoarele aspecte, ca să fie foarte clar de ce 15 mai 2013 ÅŸi nu mai târziu – regionalizarea nu se poate face fără modificarea ConstituÅ£iei, respectiv introducerea regiunilor în ConstituÅ£ie, decât cu foarte mari dificultăţi ÅŸi ÅŸtim foarte bine că există riscul blocării procesului. Ar trebui făcute referendumurile judeÅ£ene, în cazul în care dispar judeÅ£ele. Ar fi foarte complicat ÅŸi s-ar bloca. Ori regionalizarea trebuie realizată repede, până la sfârÅŸitul anului 2013, pentru că la nivel european, din 2014, intrăm sub altă predicÅ£ie bugetară 2014 – 2020, iar negocierea finanţărilor se va face în funcÅ£ie de organizarea teritorială. Ori ca să avem ÅŸi legea regionalizării trebuie mai întâi revizuită ConstituÅ£ia. Evident, pentru a putea avea negocieri clare cu Comisia Europeană va trebui să terminăm ÅŸi legea regionalizării destul de repede, undeva în toamnă. Acesta este motivul calendarului pe care îl avem. Există un calendar care priveÅŸte regionalizarea României fiindcă, dacă acest proces nu se realizează până în toamna anului 2013, în 2014 nu va mai putea influenÅ£a în niciun fel sau poate doar cu foarte mare dificultate atribuirea fondurilor pentru România. Se va face pe vechea structură administrativă ÅŸi mi-e greu să cred că vom putea negocia din partea Bruxellesului o mai mare toleranţă faţă de România ÅŸi să se aÅŸtepte până când românii îÅŸi vor rezolva problema organizatorică. Să ne aducem aminte: este a treia, dacă nu cumva a patra tentativă de regionalizare. Au mai fost, începând cu Octav Cozmâncă, în 2003, tentative permanente de regionalizare care au eÅŸuat. Åži ele eÅŸuând s-ar putea ca ÅŸi România să fi avut de suferit. Vorbim acum de incapacitatea de absorbÅ£ie a fondurilor structurale ÅŸi, în general, a fondurilor europene. S-ar putea ca o parte din explicaÅ£ie să fie legată de structura administrativă a României, care nu era pregătită pentru o astfel de finanÅ£are.