Părintele Savatie Baştovoi, un nume de referinţă pentru ortodocşii Români.

 

Autor a numeroase volu­me de proză ÅŸi poezie, deopotrivă scriitor ficÅ£ional ÅŸi eseist tradiÅ£ionalist, este laureat al mai mul­tor premii literare ÅŸi e menÅ£ionat în câteva cărÅ£i de critică ÅŸi istorie literară.

Dintre vo­lu­mele sale mai importante, care au cunos­cut mai multe ediÅ£ii ÅŸi au fost traduse în limbi străine, amintim: Elefantul promis (poe­zie, 1996), Iepurii nu mor (ro­man, 2001;), Nebunul (roman, 2006), Or­to­doxia pentru postmoderniÅŸti (eseu), Între Freud ÅŸi Hristos (eseu), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienţă la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (ro­man), Fuga spre câmpul cu ciori – amin­tiri dintr-o co­pi­lărie ateistă (roman).

Tirajele însumate ale cărÅ£ilor sale sunt de câteva sute de mii de exemplare. Aceste cărÅ£i, conferinÅ£ele publice pe care le-a sus­Å£inut ÅŸi participarea la emisiuni de televi­ziu­ne au făcut din părintele Savatie un reper mai ales pentru tinerii cu dorinÅ£a de îm­bunătăţire duhovnicească.

"Monahismul trebuie să fie închis. Misionarismul nu e al călugărilor"

DeÅŸi trăim o vreme când misiunea a ajuns pe capul călugărilor. Asta arată că e o vreme de sfârÅŸit, că lucrurile s-au răsturnat. Sfântul Simeon Noul Teolog judeca, în vremea sa, cum că harul duhovniciei a trecut de la arhierei mai întâi la preoÅ£i ÅŸi mai apoi la călugări, din cauza slăbirii duhovniceÅŸti. E cumplită vremea.

Eu când mă gândesc că Dumnezeu a ajuns să fie propovăduit ÅŸi de unul ca mine mă ia cu fiori, cu dez­nădejde. DeÅŸi, pe de altă parte, mă minunez de dra­gostea ÅŸi smerenia cea mare a lui Dumnezeu, care nu face deosebire între oameni: primeÅŸte slavă ÅŸi de la unul curat, dar îl ascultă ÅŸi pe un păcătos, dacă are ini­ma înfrântă. Să ÅŸtiÅ£i că eu mă prihănesc pentru ieÅŸirile mele ÅŸi nu le consider nici o clipă lucrări călu­găreÅŸti.

De aceea am ÅŸi zis la început că nu sunt un model ÅŸi nici nu vreau să fiu.

Numai eu ÅŸi Dumnezeu ÅŸtim ce e în sufletul meu ÅŸi de ce ajung să fac anumite lucruri. Monahul trebuie să fie monah ÅŸi eu nu am cunoscut o treaptă mai înaltă, mai frumoasă, mai luminoasă ÅŸi mai dulce decât aceea a monahului care iubeÅŸte ÅŸi este iubit.

În ce priveÅŸte Biserica, dacă se va continua aÅŸa, cu televiziune, cu pelerinaje, concerte pascale ÅŸi buticuri cu tămâie ÅŸi agheasmă în mall-uri, vom pierde teren în faÅ£a lumii.

Care-s preoÅ£ii cei mai bogaÅ£i, mânăstirile cele mai bogate? Aceia care au butic în mall sau aceia care se roagă? Vă asigur că aceia care se roagă, că vine lumea din toate cele patru vânturi, cu daruri ÅŸi nădejde ÅŸi nu au lipsă de nimic.

ÎnsuÅŸi Dumnezeu aÅŸa lucrează: "CăutaÅ£i mai întâi Împărăţia Cerurilor ÅŸi toate cele­lalte se vor adăuga vouă".

Alunecăm pe o pantă gre­ÅŸită în mod organizat ÅŸi, dacă nu ne vom opri, peste 30-40 de ani Biserica va fi doar a celor aleÅŸi, în rest muzee ÅŸi spectacole de iarnă.