Defrisarile au scapat de sub control in nordul judetului Harghita. Tot mai multe paduri seculare cad prada drujbelor. Si astfel se fura ca-n codru in judetul Harghita. O suprafata impadurita de aproape 1.000 de hectare, intre Tulghes si Ditrau, a devenit raiul hotilor de lemne. Parcele intregi dispar peste noapte, cu toate ca zona a fost impanzita de jandarmi.
Padurea este deasa in nordul Harghitei. Dar daca te uiti mai de aproape, parcele intregi sunt defrisate. Autoritatile s-au alarmat si stau de veghe de la primele ore ale diminetii.

S-a taiat si se taie pe rupte, zeci de metri cubi de fag si brad, zilnic. Toti profita si nimeni nu raspunde de nimic, fiecare aruncand vina in curtea celuilalt.

”Am gasit brazi taiati jos. L-am gasit taiat jos si, decat sa-l fure altii, il trag eu”, a motivat Adrian Asavei, proprietar de padure.

”Jandarmeria Harghita a efectuat constant actiune in aceasta zona. In acest an au fost constatate 11 fapte de natura penala la care au fost intocmite actele premergatoare urmaririi penale”, a declarat Adrian Nichifor, prim adjunct IJJ Harghita.

Sunt trimisi in judecata, dar judecatoriile ii condamna in cel mai rau caz cu ”suspendare”, pentru ca, de regula, sunt amendati, iar apoi iertati si de amenzi.

In satul Hagota, cu numai 150 de locuitori, functioneaza la foc continuu peste 20 de gatere in ilegalitate. Padurarii, desi vad la tot pasul busteni nemarcati, lungi de pana la 15 metri si cu diametre intre 40 si 85 de centimetri, refuza sa se implice.

”Avem o problema cu reprezentantii Ocolului Silvic Tulghes si cei de la ITRSV, care nu raspund solicitarilor noastre de a participa la actiunile noastre organizate in zona”, declara Adrian Nichifor.

Peste 3.000 de hectare de padure din judetul Harghita au disparut complet in ultimii 18 ani, ca urmare a defrisarilor necontrolate. Specialistii spun ca reimpadurirea zonelor defrisate ilegal in judet va dura peste 100 de ani.
O mafie sau un tinut autonom al defrisarilor?

Dan Bota

Desi telenovela Cioaca vs. Elodia a luat de mult sfarsit la Otv, in viata reala, problemele politistului brasovean acuzat ca si-ar fi omorat sotia sunt departe de a se fi rezolvat.
Acesta a fost nevoit sa se prezinte luni, 07.09.2009, la Politia Brasov, unde procurorii i-au prezentat probele din dosarul in care parintii Elodiei Ghinescu il acuza pe acesta ca ar fi furat mai multe bunuri din casa fiicei lor.
Cristian Cioaca a fost matinal. La ora 8 dimineata, a coborat dintr-o masina de lux, insotit de avocata sa, in fata Sectiei 3 de Politie din Brasov, unde a stat 20 de minute.
Conform declaratiilor parintilor Elodiei, din casa celor doi lipsesc bijuterii, blanuri si parfumuri, „furtul” fiind evaluat la 200.000 de lei.
Se pare ca aceste lucruri nu ar fi cu adevarat „pierdute”, ci doar mutate, in siguranta, in locuinta sa din Pitesti. In opinia lui, nu poate fi acuzat de furt atata timp cat este vorba despre niste bunuri comune, ale lui si ale sotiei sale, avocata disparuta Elodia Ghinescu.
Acesta este deja cel de-al treilea dosar penal care il vizeaza pe Cristian Cioaca. Politistul mai este cercetat pentru uciderea sotiei sale si pentru faptul ca a accesat ilegal corespondenta electronica privata a femeii.
Asadar, tot in aceasta zi, de la politie, Cristian Cioaca a mers la Curtea de Apel, unde avea termen intr-un alt proces, legat de faptul ca a intrat ilegal in casuta de email a fostei sale sotii.
Solutionarea acestui din urma caz mai are de asteptat din cauza grevei magistratilor care au amanat judecata pentru data de 5 octombrie 2009.

Va acuz! (de ce m-am saturat de Romania) Am folosit in titlu doua sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, si a creat panica pe vremea lui Iliescu, cand un grup de intelectuali ardeleni, in frunte cu Sabin Gherman, declarau tare si raspicat ca s-au saturat de patria muma!
Am sa dezvolt putin, chiar daca nu ma pot compara nici cu Zola si nici nu-mi iau campii sa ma retrag la Monaco, unde sa-mi traiesc linistit viata, ingurgitand o renta viagera de urmas de la vreun sot miliardar!
Ma enerveaza in tara asta mizeria, mucurile de tigari aruncate pe geam la stop, rahatii si latraturile cainilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici si inghesuite, cu masini mai scumpe decat apartamentul parcate in fata lor.
Ma copleseste mirosul de ghena din verile fierbinti, casele care se invart dupa soare, dar care au niste desfundaturi de strazi in fata si ostentatia cu care potentatii isi plimba masinile de sute de mii de euro pe strazile fara noima, dar cu borduri, ale patriei.
Ma exaspereaza ca nu avem autostrazi, drumuri, cai ferate, infrastructura in general, dar suntem plini de lucrari si pasaje inutile, cu care baietii destepti gauresc bugetul.
Imi plesnesc venele in cap cand realizez ca ne-au mintit ani si ani, cu realizari marete, prunete si malaiete, iar in realitate nimic din indolenta noastra milenara nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint in continuare cu zambetul pe buze: nu e asa, domnu’ Berceanu, ca faceti 832 de kilometri de autostrada pana in 2012? Hai sictir, ca ne insulti inteligenta!
Ma scoate din minti ca si-au facut un renume din spaga incasata, ca suntem o tara cu coruptie fara corupti, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justitie fara scrupule, dar cu un simt tactil al dracu’ de dezvoltat.
Simt ca am un Nagasaki in cap cand vad un ghiolban injurand o femeie, pentru simplu motiv ca e la volan, sau cand baietii de baieti sparg in cluburi cu taraturi siliconate milioanele furate de tatii lor cu ajutorul sistemului ticalosit! La munca, ma luzarilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele facute pe mustata lu’ al batran, ori din padurile exportate de guzganul rozaliu senior!
Imi vine sa urlu cand platesc impozitele ca boul, pentru a primi in schimb spitale infecte, unde in 2009 inca se face hepatita de la transfuzii sangvine si in care-ti platesti si simpla aspirina. Tot pentru impozite platite suntem rasplatiti cu un invatamant in care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, miscarea si teoria evolutie pe motiv ca sunt inutile.
Ma uit cu greata la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinosi si scelerati, care pupa in cur patronii tv si interesele lor fara pic de demnitate si moralitate.
Mi se face rau cand vad presedinti plangand la comanda sau sefi de partide “suferind” langa pensionari, din varful piramidelor de bani pe care uita sa-i puna in declaratiile de avere! Ma sufoc de indignare cand un cioban cu 2 clase si fara nici cea mai elementara notiune de bun simt roteste miliardele si grohaie grobian in fiecare seara la televizor ce “salvator al saivanului” si ce “buricul pamantului” e el! Mars ma la parnaie de unde ai iesit, oligofren ce esti, si pe celalat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Ma revolt cand vad pipite intretinute, pline de ifose, sugand banii miliardarilor de carton sau pitipoance pe post de “noua clasa politica”.
Imi fierbe sangele in vene cand impostura atinge cote maxime. Vreti un exemplu? Veniti in Bucuresti sa vedeti cum a reusit chirurgu’ (care are mai nou ganduri sa devina presedinte) sa puna tot orasul pe butuci, cu concursul celorlalti primari, la fel de “priceputi” ca el!
Ma satur de Romania imediat ce deschid televizorul si vad defiland in curul gol ciumace si naomi, sau cum cauta lobotomizatul de Ogica ramasitele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale Nichitei pe asfalt, in cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, ca si asa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericitilor care inca-l cred “amaratul” de serviciu si patronul “televiziunii poporului”. Seful televiziunii popoului, mai nagat de Caracal, asta esti!
Imi provoaca repulsie sa vad la stiri cum Esca ii prezinta pe Guta si Adrian Piticul-Minunat incasand bani fara numar pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strang cu sacii, si pe care un platesc nici letcaie de impozit. Ca “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminata”, supusa stereotipurilor, si pe care am exportat-o cu succes in toata Europa, de ne spun aia Gipsyland, un Romania!
Toate acestea ma distrug incet, si VA ACUZ PE VOI, cei care sunteti la fel de oripilati ca si mine de ceea ce se intampla, cei care ganditi ca maine copilul vostru trebuie sa se mute in alta tara pentru o viata normala.
VA ACUZ ca intoarceti capul si suportati cu stoicism toate porcariile astea care va omoara cate un pic in fiecare zi.
VA ACUZ ca va complaceti in mlastina asta, din care stim sigur ca nu avem scapare! Pentru ca vedeti voi, nimic un e mai placut pentru scarbele descrise mai sus decat nepasarea si indiferenta celor cu bun simt!
Ce ziceti? Inventam Partidul Bunului Simt ?!
Din pacate, ma uit la mine, ma uit la voi si tare mi-e teama ca nimeni nu o sa plateasca vreo cotizatie in partidul asta.
Trist, dar adevarat! In Romania asta, eu nu ma mai regasesc demult, traiesc doar cu speranta (utopica, evident) ca vom reusi intr-o zi sa facem o tara paralela, in care latraturile si ororile care ne distrug sa dispara !!
Noapte buna, Romani, oriunde v-ati afla!

26/07/2009 — Ionel Scrofan
Text preluat de pe Gandeste.org

In comuna covasneana Ozun, aproape de Brasov, au fost montate sase camere de supraveghere pentru a alunga hotii.
Locuitorii de acolo Nn-au apa si canal, dar au camere de supraveghere in comunã. Bugetul local, sarac lipit, a suportat aceasta investitie. Motivatia primarului din aceasta comuna covasneana e ca se fura mai putin.
Pentru monitorizarea comunei Ozun, primarul a ales puncte strategice. In cazul in care pe monitor apare ceva suspect, politia afla in cateva secunde.
Primarul a platit pentru cele sase camere 50.000 de lei, dar este sigur ca investitia merita.
”Prevenirea costa mai putin decat apoi remedierea problemelor ivite”, a spus Raduly Istvan, primarul din Ozun.
Primarul comunei recunoaste ca bugetul local e cam sarac si nu-i ajung banii ca sa rezolve probleme importante ale comunei, cum ar fi racordarea la reteaua de apa si canal, dar vrea sa continue investitia inceputa.
Anul viitor, primaria Ozun vrea sa cumpere inca opt camere de supraveghere pe care le va instala si in satul vecin, Santion Lunca.
E drept ca putem vorbi de tichia de margaritare a chelului, dar mai stii ca nu este o initiativa reusita? Pacat ca asemenea camere nu sunt instalate si prin birourile potentatilor zilei!

Dan Bota

Se face mult tambalau pe tema existentei Madonnei, cu viata de scena si cea particulara. Se toaca mii de cuvinte mai ales despre existenta ei privata: ce chiloti poarta, ce mananca, felul in care se imbraca, felul in care face pipi, in ce Dumnezeu crede, cum face sex si alte asemenea bazaconii, de parca de toate astea ar depinde viitorul Terrei. Dar tot zgomotul tine de faurirea comerciala a unui star, cu castigurile mari rezultate din toata afacerea.
Iar acest star artificial, numit, pe moment, Madonna, isi joaca rolul aproape perfect. Are in primul rand pretentii stupide, cu toate acele zeci de prosoape, cu imbracatul tavanelor in nu stiu ce materiale, cu zecile de trandafiri de un anumit soi si de o anumita culoare etc.
In schimb nu este proprietara unei voci la inaltimea celorlalte pretentii. Caci prestatia pe scena se rezuma mai mult pe miscare, combinatii de lumini si toata aceasta panarama care s-a vazut si in concertul de la Bucuresti. Este ceva ce ia ochii, dar nu poate patrunde in suflet.
In acest sens s-au exprimat si destui adevarati artisti, mai mult sau mai putin cunoscuti, dar avand bunul simt sa nu aiba pretentii nemeritate. Printre ei se afla si Luminita Anghel, interpreta cu prestatii venind din inima, nu doar din gat.
Astfel, Luminita Anghel afirma, pe buna dreptate, ca Madonna nu a fost si nu va fi niciodata o voce adevarata in muzica, ci va ramane doar un produs comercial. Solista a asistat la concertul divei pop din Paris si s-a declarat dezamagita.
”O singura piesa, Evita, mi-a placut. La toate celelalte melodii a falsat”, spune interpreta.
”Madonnna nu exceleaza ca interpreta. Este doar un produs comercial. O combinatie de muzica comerciala, coregrafie si imagine”, a mai precizat Luminita Anghel.
Madonna are insa alte calitati care au ajutat-o sa se mentina in topurile muzicale si ale popularitatii peste un sfert de secol.
”A muncit foarte mult. Este foarte ambitioasa si tenace. A stiut ca nu este si nu va fi o voce adevarata in muzica si a compensat prin melodii comerciale, spectacol, coregrafie, sport”, sustine solista.
Luminita Anghel a participat la Paris la unul dintre primele concerte din turneul ”Sticky&Sweet” si nu a fost prea incantata. Madonna nu a impresionat nici prin voce, dar nici prin spectacolul in sine.
”Nu mi-a placut. Asteptarile mele au fost mult mai mari. Ma asteptam la mai multe efecte speciale, mai multe costume. A falsat foarte mult. Toate melodiile le-a cantat sub ton. O singura piesa mi-a placut, Evita, pe care a cantat-o corect. Poate la Bucuresti va fi mai bine. Au trecut cateva luni de la concertul de la Paris, poate si-a imbunatatit spectacolul”, a mai spus solista cu ceva timp inainte de concertul de miercuri din Parcul Izvor.
Din pacate, prestatia Madonnei, intregul spectacol, nu s-a ridicat la pretul cerut pe bilete. In plus, a dat-o puternic in bara cu aducerea grupului de tigani pe scena si pledoaria in favoarea acestei etnii. Si Madonnei, de la inaltimea turnului de fildes creat pentru ea in scopuri comerciale, ii da mana sa vorbeasca astfel, pentru ca tiganii nu ii fura ei cartofii de pe camp si animalele din ograda, nu pe ea o usureaza de lucrurile din buzunare, nu pe ea o murdaresc cu laturile unei existente voit neintegrate in societate si toate celelalte aduse de aceasta etnie in viata omului simplu.
Si de aceasta parere, mai ales in ce priveste prestatia artistica a Madonnei, s-au pronuntat si alti cunoscatori in ale muzicii, nu numai profani.
Dar, ca si in politica, un gablonz ia ochii multora dintre noi, mai ales cand lipseste cultura muzicala in contextul culturii generale, si aceasta in mare suferinta.
Personal, nu ma pot abtine sa nu o compar cu Tina Turner, cea de a doua fiind mult peste prima.

Dan Bota

Un nou conflict deschis intre tiganii si ungurii din Sanmartin sta sa izbucneasca.
Si astfel, viaþa in localitatea Sanmartin din Harghita e departe de a fi linistita intre comunitatile de tigani si maghiari. Dupa violentele de acum aproape doua luni, peste 200 de maghiari au fost dati in judecata de mai multe asociatii de tigani, pentru ca membrii acestei etnii tin intre ei, cand este vorba sa se prezinte in conflicte cu alte etnii, ca fierul de magnet sau ca ciorile in stol. Asa ca maghiarii sunt acuzati ca ar fi distrus mai multe case si i-au alungat pe tigani din sat.
Oare numai asa, fara motiv si de-al naibii?
Tensiunile sunt gata sa izbucneasca din nou, mai ales ca, de saptamana trecuta, au inceput audierile celor implicati in conflictele de acum mai bine de o luna. Iar maghiarii nu se simt vinovati, ci nedreptatiti.
Astfel, la Sanmartin cea mai mare teama a oamenilor este teama de vecin.
Pe de o parte, maghiarii ii acuza pe tiganii din sat ca fura si ca sunt agresivi, ceea ce nu poate fi departe de comportamentul unei parti a acestei etnii. De cealalta parte, tiganii se considera, ca intotdeauna, victimele conflictului si spun ca dorm in padure ca sa nu fie batuti. Si iata inca unul din basmele exagerate ale acestor mari actori in folosul lor, tiganii.

Conflictul dintre unguri si tigani este vechi. Acum mai bine de o luna, spiritele s-au aprins si la propriu. Maghiarii au dat foc unui grajd si unei gospodarii si au spart cateva geamuri, exasperati – afirma ei – ca tiganii le fura tot ce le cade in mana si ca sunt violenti. A fost o noapte de razmerita, cu bate si coase.

‘”Intr-adevar, au fost foarte, foarte multe furturi. Tiganii au facut furturi ca sunt foarte saraci”, recunoaste Ioni Geza, presedinte Partida Romilor Harghita. Dar si foarte puturosi, foarte lenesi, adaug eu, care-i cunosc destul de bine.
Autoritatile incearca, pana acum fara succes, sa-i faca pe cei peste doua mii de oameni din Sanmartin sa traiasca in liniste si pace. In acest sens reprezentantii celor doua tabere au semnat chiar si o intelegere in acest sens, un armistitiu care ar trebui sa linisteasca spiritele, dar care, din pacate, este doar un armistitiu, cea mai subtire forma a incetarii luptelor de orice fel.

Dan Bota

Patru tigani din Tarlungeni s-au apucat duminica de furat, ducandu-se pe campul altora sa-si umple sacii cu cartofi.
Astfel, Ion O. (34 de ani), Ioan C. (19 ani), Vasile O. (18 ani) si Petru C. (24 de ani), au fost retinuti de politistii din localitate la doar cateva ore dupa ce le-a fost sesizata fapta, fiind invinuiti de talharie si distrugere, pe numele celor patru fiind emise mandate de arestare preventiva pentru o perioada de 29 de zile.
De fapt, ce au facut cei patru tigani talhari?
Acestia au vrut sa fure cartofi de pe camp, insa au fost surprinsi de proprietarul terenului, astfel ca i-au aplicat acestuia o mama de bataie pe cinste si acelasi tratament l-au aplicat si masinii cu care proprietarul venise, totul petrecandu-se pe la orele pranzului. Si totul s-a intamplat pentru ca omul a incercat sa-si apere roadele muncii. Hoþii l-au atacat cu uneltele pe care le luasera cu ei pentru scos cartofi, asa ca omul s-a ales cu rani serioase, mai ales in zona coapsei stangi. De asemenea, autoturismul cu care se deplasase intr-acolo i-a fost distrus partial, dupa care stolul de „cioroi” si-a luat în graba zborul.
Cu toate ca Politia din Tarlungeni a fost sesizata despre acest incident abia luni dimineata, cand pagubitul Csaba B. a depus o plangere, dupa doar cateva ore de la sesizare suspectii au fost identificati si retinuti.
Barbatii arestati nu sunt la prima abatere, ei fiind cunoscuti pentru comportamentul violent si pentru meteahna de a fura. Ei au mai avut probleme cu Politia si in luna iunie, pentru ca au furat doi cai chiar de la co-etnicii lor. Animalele au fost vandute la repezeala unui cetatean din Budila, care i-a sacrificat imediat, astfel ca nu s-a mai putut recupera decat carnea de la congelator. Asa ca fapta de duminica se adauga la furtul cailor si cine stie la care fapte care vor fi descoperite in cursul anchetei.
Cei patru risca pana la 15 ani de inchisoare.

Dan Bota

Nesimtirea si tupeul unora pare sa intreaca absolut orice limita. A fura deja nu mai este un lucru neobisnuit, dar a lua din drepturile unor copii care nu au cum sa se apere, mi se pare deja cea mai mare grosolanie.
O scoala din Racos sta sa cada, iar iarna, este ca un buncar de exterminare, unde elevii invata in frig si igrasie. In aceste conditii, banii de reabilitare a scolii au fost folosit de catre administratorii acesteia pentru amenajarea unei garsoniere de lux, unde in alta parte decat in cladirea scolii.
Antena 3 a aratat cum inspectorii din Brasov au facut aceasta nemaiintalnita intr-un corp de cladire proaspat construit, la scoala din Racos. Investitia totala depaseste 400.000 de lei.
Numai la noi se poate intampla asa ceva! Dupa cum era de asteptat, pisica moarta este aruncata in curtea vecinului, asa se face ca actuala conducere a scolii spune ca spatiul a fost amenajat in timpul mandatului fostei directoare.
Localnicii din Racos sunt revoltati dupa ce au aflat ca la scoala banii au fost cheltuiti pentru un astfel de lux.
Acum, in garsoniera nu locuieste nimeni, iar conducerea scolii vrea sa gaseasca o utilitate, in folosul elevilor, pentru aceasta. Totusi, potrivit declaratiilor fostilor elevi ai scolii, fost directoare ar fi locuit acolo timp de aproape doi ani, pentru a numai face naveta din Brasov. Aceasta a considerat ca este mai important confortul propriu decat amenajarea de grupuri sanitare sau laborator de informatica pentru elevi, dupa cum era prevazut in planul de reabilitare a scolii.
Si cum legea lui Pacala se aplica peste tot in judetul nostru, intr-o serie de localitati, cum ar fi Oltet sau Vama Buzaului, scolile urmeaza sa fie inchise din lipsa de elevi, desi acolo s-au efectuat lucrari importante de modernizare. In unele institutii de invatamant preuniversitar din zonele brasovene rurale, paradoxal, numarul angajatilor il depaseste pe cel al elevilor.

Toata lumea stie, dar putini iau aminte: inalbitorul este toxic. Inalbitorul este toxic pentru oameni, cat si pentru mediu. Inalbitorul pe baza de clor elibereaza in aer dioxina, furanii si alte organo-cloruri care pot cauza dureri de gat, tuse, dificultati de respiratie si lichid la plamani.
Studiile arata ca exista o legatura directa intre expunerea la dioxina si cancer, malformatii la nou-nascuti si disfunctii reproductive sau afectand cresterea si dezvoltarea. Desi toate cele mentionate mai sus sunt adevarate, inalbitorul ramane prima alegere pentru albul cel mai albe. Darv exista si metode mai sigure. In primul rand, trebuie acordat atentie ingredientelor produselor pe care le folositi. Urmatoarele ingrediente ar putea fi folosite in diverse concentratii pentru a va albi si curata rufele: otet, suc de lamaie, peroxid de hidrogen, oxigen, borax (borat de sodiu), soda, hidrosulfat de sodiu( sare si apa). Aceste ingrediente nu trebuiesc combinate.
Peroxidul de hidrogen, care pare a fi cel mai daunator dintre toate, se descompune in apa si oxigen in apa menajera. Asa ca desi vita este scumpa si tot mai grea poate este bine ca uneori san e gandim de doua ori cand o haina este murdara.

ANI nu vine de la Ana, ci de la Agentia Nationala pentru Integritate. La ANI esti luat la puricat ca sa se vada daca ai cugetul curat ca nu ai furat exagerat de mult. Este drept ca si acolo existao usa din dos, dar despre aia nu putem vorbi, caci ea se deschide si se inchide doar cand vrea vantul de seara.
Se stie ca pe la aceasta ANI au inceput sa se perinde tot felul de sus-pusi care nu prea au stiut ce melodie se canta in biserica si au fluierat aiurea. Sau au scormonit prin rahat, ca sa le puta altora, dar duhoarea s-a lipit de ei si lumea ii priveste acuma cam ciudat.
Astfel, Dorin Cocos, bravul sot al prim-turistei Elena Udrea, a intrat si el in vizorul ANI, potrivit cotidianului Gardianul, cacigainusa Udrea a cotcodacit prea tare dupa ce s-a hranit cu graunte de aur, dar a facut doar un ou de lemn.
Potrivit jurnalistilor de la Gardianul, inspectorii cerceteaza lantul de afaceri al lui Dorin Cocos, pentru a stabili daca Elena Udrea a inscris in declaratiile de avere toate proprietatile comune ale familiei.
Misiunea ANI este dificila, avand in vedere ca omul de afaceri detine actiuni in foarte multe firme, alaturi de alti asociati cu greutate.
Si ca sa nu ne cada greutatea pe picioare, vom reveni cu amanunte, deindata ce le vom afla.

Dan Bota

Tiganii din Franta stau in mahalale pline de caravane, in locuintele mobile pe care comunitatea urbana le-a instalat pentru ei si cersesc. La mijlocul lunii iunie, am pornit sa-i reintalnim, in Romania. Surpriza: am gasit o familie care pana in februarie statea in orasul Lille. Asa incepe un articol realizat de jurnalistii de la publicatia franceza La Voix du Nord, dedicat in intregime situatiei romilor din Romania. Pe urmele carora au pornit chiar din nordul Frantei.
Aventura jurnalistilor din Hexagon a inceput pe 15 iunie, cand s-au imbarcat pe aeroportul Paris Beauvais cu destinatia Bucuresti. Pe lista de lucru erau notate un nume si o tinta: Radija Cantaragiu, Valea Seaca, Bacau. Radija este una dintre tigancile care traiesc intr-un sat din Lille, impreuna cu familia. Cele cateva cuvinte schimbate cu ea la putin timp dupa ce s-a instalat in nordul Frantei, in luna februarie, au fost suficiente pentru a-i face pe ziaristi sa inteleaga ca femeia nu voia sa se mai intoarca in tara. „Pentru a intelege mai bine situatia, am plecat sa-i intalnim familia”.

„Romanii cultiva o ura tenace impotriva tiganilor”
Dupa cinci ore de mers cu trenul din capitala, francezii ajung la Bacau, pe o caldura de cel putin 35 de grade Celsius. „Inca de la gara, am putut vedea cladiri abandonate, turnuri de beton gri, triste. Contrast clar cu muntii acoperiti de pini, traversati cu trenul inca de la Buzau. In centru, numai biserici ortodoxe, cateva zeci, care ofera o priveliste arhitecturala de calitate”, povestesc ziaristii.
Ajunsi la destinatie, fiul gazdei se ofera sa ii conduca pana in Valea Seaca si sa le traduca acolo unde este nevoie. Odata porniti mai departe, francezii descopera ca „toti romanii intalniti pana acolo cultiva o ura tenace impotriva romilor, veniti din India – altadata nomazi, care s-au instalat in Romania si in Bulgaria de secole. O populatie redusa la sclavie in tarile din Est pana la mijlocul secolului al XIX-lea, persecutati de nazisti in prima jumatate a secolului urmator”.
Cea mai mare parte a romanilor nu le adreseaza niciun cuvant. „Ei nu muncesc, sunt violenti, fura si nu vor sa mearga la scoala”, le spune jurnalistilor Octavian, un tanar roman de 22 de ani. Pe de alta parte, soferul care ii duce la destinatie le marturiseste ca nu ii cunoaste pe tigani, ca nu vorbeste niciodata cu ei si ca nu are, in consecinta, nicio parere despre ei.
La dreapta si la stanga drumului, campuri intinse, in departare – muntii. Carute trase de cai impart asfaltul cu automobilele. Acestea din urma transporta lemn, in timp ce primele cara fan. Pe parcelele imprastiate ici si colo, taranii lucreaza cu mainile – cosesc.
La Valea Seaca, soferul parcheaza pe marginea drumului si se apropie de un batran asezat pe o banca, in fata casei. Dupa o mica discutie, tanarul se intoarce si le explica jurnalistilor ca batranul nu cunoaste familia pe care ei o cauta, dar „a spus ca tiganii traiesc acolo, pe strada aceea”. „Tigani – asa ii numesc romanii pe romi”, continua jurnalistii francezi.

Baraci in paragina, Dacii ruginite si un vis: Franta
In spatele unei porti mari, o curte murdara. „Barbati, cateva femei si un grup de copii se reped catre noi. Unul dintre copii, foarte mic, trage cu toti dintii de un carnat. In fata acestei privelisti incredibile, tatal se multumeste sa zambeasca”, explica francezii, care descopera ca numele de Radija nu le spune nimic romilor de aici. Tiganca plecata din Romania se numeste Rada. Si bineinteles ca o cunosc toti romii care traiesc aici pe o singura strada, marginita pe ambele parti de baraci in paragina si Dacii ruginite. O tanara se apropie cu sotul sau de jurnalisti si le povesteste ca este soacra Radei. Si ei au trait in Lille, din septembrie 2008 pana in februarie 2009. Iar de la intoarcerea in tara, nu au decat un vis: sa revina in Franta.

In stilul sau caracteristic, de om orgolios si cu suflet negru, presedintele Traian Basescu se tot suceste in somnul ratiunii sale si, lingand unde a scuipat si invers, dupa toane de neinteles, ar zice unii, altii vazand premeditarea, a ajuns acuma sa declare ca el, Maria Sa, considera ca Romania este o tara muribunda.
Si in acest sens nici nu este departe de adevar, asta putem sa o vedem cu totii.
Insa presedintele Basescu – in particular il socotesc o lepra si o taratura mai bolnava decat tara pe care a distrus-o, dar asemenea cuvinte nu este frumos sa le spui in cadru public, nu? – uita sa precizeze ca, de cand a intrat in politica, el nu a stiut sa faca altceva decat sa bage zazanie oriunde s-a aflat. El pute a zazanie si a distrugere, bineinteles ca in folos propriu si al oamenilor sai profitori. Iar acuma vrea sa dreaga spartura din barca naufragiului sau dand vina pe oricine altul decat pe sine, carmaciul acelei barci pe cale sa naufragieze, si asta ca sa se salveze pe sine si cele cateva desagi dragi lui, dar cu un continut dubios.
„Partidele de la guvernare, in loc sa discute despre problemele importante, discuta despre comisia Elena Udrea. Este ridicol. Cred ca exista un dram de inconstienta in Guvern. Pe cine vor sa aleaga presedinte, cand cele doua partide isi pierd vremea? Nu cred ca avem nevoie sa alegem presedinte peste o tara muribunda, ci avem nevoie sa scapam de criza”, a spus presedintele Traian Basescu.
Ciudata aceasta interventie, indirect in favoarea Elenei Udrea! In cazul Ridzi nu s-a aratat deloc pe faleza, lasand-o sa piara in valurile murdare ale politicii. In schimb, acuma se face ca este echidistant si-si trage de urechi si propriul partid, care, prin oamenii sai incapabili de a conduce tara altfel decat furand din ea tot ce se poate, a cam luat-o razna rau de tot. Iar prin aceasta interventie – in fond o fumigena – vrea sa schimbe macazul ca sa bage cercetarile Comisiei Udrea pe linie moarta, printre boscheti.

Inca actualul sef al statului a criticat dur actual guvern si a acuzat partidele politice ca isi pierd vremea cu lucruri ridicole.
„Sunt nemultumit de modul in care functioneaza Coalitia pentru ca ei se gandesc la campania electorala in loc sa se gandeasca la masurile anticriza. Eu vorbesc de ambele partide cand fac aceste critici”, a completat Basescu.
Dar Basescu nu arata ca el a declansat aceasta precipitata campanie electorala, reusind chiar sa faca papura nod. Iar masurile anticriza nu pot veni de la un partid condus de el, cu oameni incapabili de a vedea mai departe de propriile interese si cu facaturi care sa aduca, prin deturnare, bani in buzunarele proprii.
Iar daca privim mai bine, ministerele care ar trebui sa fie primele in lupta contra crizei sunt ocupate de oamenii din partidul sau. Si atunci ce mai vrea, cand insusi acest discurs – ca oricare vorbe scoase de el in orice 9imprejurare – este un discurs electoral? Iar alegerile bat la usa si el nu mai stie de ce si cum sa se agate pentru a stopa caderea libera in care se afla.
Traian Basescu mai crede ca cei din Coalitie ar trebui sa ii urmeze exemplul: nu candidatura pentru Cotroceni este prioritara, ci prevenirea unui derapaj economic.
Insa oricat de stramb ai folosi logica, aceasta credinta a sa este ca aceea a unui ateu fata de Divinitate.
Iar ideea ca Romania este o tara muribunda, exprimata de presedinte, este o gafa impardonabila si de cel mai josnic gust, raportat la pozitia sa actuala, este o jignire de neiertat adresata romanilor
Sa speram intr-o disparitie cat mai grabnica a acestui fariseu de pe ecranul politico-social al tarii!

Dan Bota

Crestinii ortodocsi si catolici praznuiesc astazi, 6 august, Schimbarea la Fata – una dintre cele mai mari sarbatori religioase. Astazi este dezlegare la peste, astfel ca cei care au tinut post, pot consuma carne de peste cu ocazia acestei sarbatori.
Aceasta sarbatoare abunda in obiceiuri si datini pastrate cu sfintenie in satele romanesti, purtand si numele de Probejenie.
Etimologa cuvantului „probejenie”, care vine din slavona, ca de-altfel toate cuvintele cu iz religios din limba romana, arata ca aceste este un derivat al verbului popular „a probozi” care inseamna a ocari sau a certa.
Etnologii maramureseni au aratat, in revista Memoria Ethnologica – colectia Aurel Festila, ca Schimbarea la Fata (6 august) este o sarbatoare fara datini si practici deosebite. Denumirea de Probojanii vine de la verbul popular „a probazi” – care inseamna a ocari sau a certa si care vine din slavona.
Acum se ”proboze” frunza si iarba, adica e coapta, nu mai creste iarba si incepe sa galbeneasca frunza.
In aceasta zi se aduc in biserici prinoase din struguri, se binecuvanteaza si se impart, se pleaca in pelerinaj la manastiri.
Nu-i bine sa fii certat, probozit, in aceasta zi, caci vei fi probozit tot anul.
Se considera ca pana la aceasta sarbatoare trebuie terminat cositul si facutul fanului, pentru ca se trec florile si iarba imbatraneste, diminuand calitatea furajelor.
Se crede ca in aceasta zi, nu e bine sa te certi cu nimeni si nici sa fii certat de catre cineva, ca asa vei fi tot anul, pana la urmatoarele Probajenii.
Fetele nu-i bine sa se pieptene in aceasta zi pentru ca nu le mai cresc coadele, asa cum nu mai creste iarba.
Din aceasta zi se interzice scaldatul. „De la Probajenii inainte, nu-i slobod sa te mai scalzi in rau. O coborat cerbul de la munte, s-o pisat in apa si-o racit apa. Atata-i tat.” (Memoria Ethnologica – colectia Parasca Fat).
Tot de la aceasta data este interzis dormitul afara. „Numa` atata-i vara, vara/ Pana-i patu` mandrii-afara/ Daca mandra patu-si muta/ Poti sa stii, vara-i trecuta.” (Memoria Ethnologica – colectia Parasca Fat)

Forumul editiei on-line a ziarului „Cotidianul” este bombardat de doua zile de mesaje de despartire din partea cititorilor. Furioase, indignate, dezamagite sau doar triste, toate exprima dezaprobarea fata de ultima mutare a conducerii Trustului Realitatea-Catavencu, prin care la conducerea Cotidianului a fost adus Cornel Nistorescu. Nici in redactie atmosfera nu este mai sanatoasa, dupa ce noul sef ar fi interzis publicarea unui articol despre Petru Romosan, in care poetul si editorul era demascat drept informator al Securitatii si turnator aprig al colegilor de breasla printre care Horia Bernea sau Ion Negoitescu.
Dupa cum s-ar putea ghici din mesajele schimbate pe forum, la mijloc ar putea fi amicitia dintre Nistorescu si Romosan.
Acreala si verbiajul cu ifose de justitiar al lui Nistorescu nu se vor mai revarsa de-acum doar din cand in cand pe la televizor, cum se-ntampla pana deunazi. Fostul director de la Evenimentul zilei are acum la dispozitie un spatiu editorial in Cotidianul pentru a-si publica textele insipid-ofuscate si o redactie confuza de decizia patronului.
Ioan T. Morar si-a exprimat deja refuzul scarbit de a colabora cu Nistorescu, gest pe care este de presupus ca-l vor face si alti semnatari de articole in Cotidianul.
Varza care este conceptia editoriala a lui Nistorescu da pe-afara in chiar al doilea editorial pe care il semneaza in Cotidianul. La finele unui text slabut rau despre statul care isi fura singur caciula, Nistorescu are nefericita idee de a posta un post-scriptum, pe post de lamuriri la textul oprit de la publicare pe tema Romosan.
Multi postatori de mesaje au anuntat deja ca vor renunta sa mai lectureze Cotidianul. Eu o s-o fac la fel ca pana acum. Dintr-un simt nefiresc, recunosc, al grotescului, ma fascineaza implanturile neinspirate ale patronilor in afacerile pe care le conduc si, mai ales, spectacolul alunecarii implantatilor pe panta pe care li se scurg propriile dejectii.

Vifor Rotar

In numarul nostru de sambata am anuntat disparitia unui tanar in Bucegi, om care o luase pe alt drum decat ceilalti doi amici de drumetie. Dar salvamontistii din Busteni, alertati de ceilalti doi, l-au cautat in zadar, ore in sir pe imprudentul turist, fara sa dea de urma lui..
Ei au fost anuntati ca acesta nu s-a intors la locul de cazare, drept care au inceput cautarile. Despre persoana disparuta au aflat ca a urcat pe munte pe un traseu foarte dificil, pe unde au si pornit cautarile.
In cele din urma s-a dovedit ca tanarul de 22 de ani, din Targoviste, a coborat singur, de la Vârful Omu, pe o alta ruta.
Practic, toata echipa de salvamontisti, formata din 12 salvatori montani, l-a cautat degeaba timp de aproape zece ore pe Valea Bucsoiului, adica acolo unde turistul s-a despartit in seara respectiva de cei doi prieteni cu care urcase pe munte.
Tanarul a innoptat la o cabana din zona Pestera, iar a doua zi a coborat singur pe un traseu dinspre Pestera catre casa, el fiind intalnit de cativa dintre salvamontistii aflati in misiunea de a-l cauta, oameni care au scotocit, depunand eforturi remarcabile, vaile din Bucegi in cautarea lui.
Pe mine ma mira inconstienta tanarului, in sensul ca nu si-a semnalat existenta, ceea ce dovedeste, din pacate, ca a inceput sa dispara spiritul montaniard printre tinerii furati prea mult de viteza citadinului si a unei nepasari – cand urcam pe munti, vestile se transmiteau din om in om si ajungeau unde trebuie – care poate deveni, in unele imprejurari ca cea de fata, condamnabila.

Dan Bota