Nelu Roman, cel care a obtinut de la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) brevetul de inventator al microsalinei artificiale de suprafata, a declarat marti, intr-o conferinta de presa, ca i-a fost furata inventia.
Inventatorul Nelu Roman si medicul specialist fizioterapeut Calin Dorgo, care a efectuat un studiu cu privire la beneficiile acestei inventii asupra starii de sanatate a populatiei, au sustinut, marti, ca microsalina de suprafata este prima inventie de acest gen din lume, fiind brevetata de OSIM dupa ce au fost efectuate verificarile necesare pentru a se stabili daca a mai fost brevetata vreodata o astfel de mini-salina.
Cei doi au aratat ca, la putin timp dupa ce au facut publica inventia si au inaugurat la Targu Mures prima salina de acest tip, atat in tara, cat si in afara au aparut numeroase microsaline de suprafata.
”Nefiind docti in a vinde un produs, am facut o lansare pompoasa, unde fiecare a vazut tot si a luat de acolo. Nu am stiut sa ne protejam acea inventie. Domnul Roman a avut multe deceptii, pentru ca s-a raspandit in tara fara sa ni se ceara dreptul” – a spus dr. Dorgo.
El a aratat ca, in ciuda avertismentelor date, a devenit un fenomen national, pentru ca salina s-a “clonat” in cel putin 16 orase mari, cu peste 50.000 de locuitori, unde este extrem de rentabila pentru investitori, deoarece isi amortizeaza investitia in maximum un an si jumatate.
”Sunt 15-16 orase de care stim noi, care au aparut pe Internet si in ziare, dar probabil sunt mai multe. Si in Ungaria sunt in vreo 5-6 orase. Inventia noastra targumureseana s-a raspandit in lume. Am cautat sprijin in cei doi ani si jumatate de la oameni politici sau oameni de afaceri, dar nu am obtinut”- a afirmat dr. Calin Dorgo.
Cei doi spun ca au tergiversat un timp actionarea in judecata a celor care le-au furat ideea intrucat au fost amenintati inclusiv cu lichidarea fizica.
Nemultumit de furtul ideii, dar si de nerealizarea parametrilor medicali pe care trebuie sa-i respecte o microsalina de suprafata, cum ar fi salinitatea, umiditatea, temperatura si ionizarea, Nelu Roman a dat in judecata 19 societati si firme din Oradea, Arad, Sovata, Reghin, Baia Mare, Turda, Cluj Napoca etc.
Roman sustine ca afaceristii i-au furat ideea, insa nu au reusit sa ii fure si cea de-a doua inventie, care e strans legata de prima, si anume adezivul special cu care sarea poate fi lipita pe orice perete, fara ca aceasta sa actioneze in vreun fel asupra suprafetei.
Prin metoda “ROMAN”, tavanul microsalinei este acoperit cu stalactite saline iar peretii sunt placati cu bulgari de sare, fixati unul de celalalt prin acel adeziv special, a carui compozitie este pastrata secreta de inventator.
‘Suntem dezamagiti ca nu s-au respectat niste normative ale OSIM, am actionat in justitie firme si societati care au deschis ilegal saline in tara noastra. Suntem multumiti ca s-au raspandit si sunt accesibile oamenilor, dar dorinta noastra este sa clonam intai in tara noastra aceasta salina de suprafata, care sa respecte normele medicale, pe langa unitatile sanitare, salile de fitness, salile de sport’ – a precizat dr. Dorgo.
Procesele se afla pe rolul instantelor, dar pana la finalizarea lor, Nelu Roman si Calin Dorgo au solicitat Ministerului Sanatatii, in urma cu un an, includerea terapiei cu aerosoli salini in sistemul national de asigurari de sanatate, cu prezentarea avantajelor pe care salinele de suprafata le ofera in comparatie cu cele de adancime.
Desi la Targu Mures s-a deplasat un specialist fizioterapeut de la Ministerul Sanatatii, metoda de recuperare propusa de Nelu Roman nu a fost deocamdata inclusa in sistemul national de asigurari de sanatate, care ar permite fiecarui asigurat sa beneficieze gratuit de cure in mini-saline.
Cei doi sunt convinsi, pe baza rezultatelor obtinute pana in prezent, ca tratarea bolilor respiratorii cu ajutorul salinelor de suprafata este mult mai ieftina si mai accesibila populatiei.
Nelu Roman si-a inscris inventia la OSIM la sfarsitul lui 2005 iar in luna iulie 2008 a primit brevetul pentru inventie, care certifica valoarea terapeutica a salinei de suprafata asupra maladiilor respiratorii.
Roman a spus ca de 40-50 de ani functioneaza terapia maladiilor respiratorii, gen astm, bronsita astmatiforma, infectii cronice la copii etc. in salinele de la Turda, Praid, Slanic Prahova si Slanic Moldova, dar in conditii destul de vitrege, intrucat e frig, intre 7 si 15 grade.
”Trebuie sa ramai 4 ore la adancime destul de mare, unde poate interveni fobia adancurilor, claustrofobia, iar umiditatea, temperatura si salinitatea sunt reglate de natura. La suprafata noi reglam conditiile, parametrii terapeutici pe care-i dorim. Dupa 5-6 ani am ajuns la conditiile ideale si optime pentru a vinde aer sarat, si nu dulce, cum fac unii care abia acum vand aceasta idee. Avantaj de timp si bani. Prin existenta salinei de suprafata omul nu mai pleaca la Praid o singura data pe an, ci poate face tratamentul de 6 ori, il costa mai putin timp si bani” – a explicat Nelu Roman.

Doua partide si-o adunatura, asta ar fi in opinia premierului politica romaneasca. Din pacate, e doar o adunatura care si-a cam batut joc de romani. Daca ne uitam in urma, vedem ca de fapt totul a fost incropit cu mare arta, astfel incat lumea sa creada in pluripartitismul romanesc. S-a infiintat rapid FSN care i-a adunat laolalta pe toti cei dornici de putere, creaindu-le scena unde sa-si jpace rolul de salvatori ai neamului. Pentru a nu se spune ca n-avem opozitie, aceeasi mestesugari au pus la cale reinfiintarea partidelor politice interbelice: Partidul National Liberal si Partidul National Taranesc, acesta din urma fiind impopotonat cu apelativul crestin si democrat, nu care cumva sa se piarda din electorat. O parte destul de mica a romanilor s-a lasat fascinata. Nu ca n-ar fi meritat Coposu atasamentul unor oameni. Dar n-au meritat oameni batjocura pusa la cale. Un domn din aceia care inainte de revolutie faceau sa tremure asfaltul pe care calca, s-a varat urgent in PNTCD avand informatii despre valizele cu bani trimise din SUA (declaratia ii apartine si este autentica). S-a lasat aproape linsat in Moldova iliesciana, doar pentru a fi pe faza la imparteala. Pana cand sponsorii, de buna credinta, s-au prins de joc, o multime hulpava de baieti mai mult sau mai putin destepti, dar foarte informati, au supt la greu. Printre ei si omul de care va vorbeam, care, avand in vedere niste echivalari de studii, acum o face pe avocatul. E doldora de sunci si aur si nu cred ca din avocatura. Fosti turnatori s-au bagat in partidele istorice si au facut asa de mult tam-tam cu lustratia ca mai-mai sa-I credem. Apoi am inceput sa aflam ca ala e turnator, si ala si ala… Pana si finutul Balaceanu Stolnici a dat “note”. Repet, nu mi se pare atat de grav ca au facut compromisuri, uneori pentru supravietuire, cat mi se pare de gretos ca au incercat sa minta si nu si-au asumat trecutul.
Cand n-a mai sosit nimic de supt, PNTCD a disparut in neant. Tot asa a disparut si puzderia de partide infiintate pentru a creea iluzia de pluralism, pentru a exploata orice optiune cat de fantezista a romanului in materie de alegeri, astfel incat toti ciudatii sa acceada in structurile de conducere.
Cand n-a prea mai ramas nimic de furat, de impartit, de agitat, s-au inchegat patru formatiuni, a caror disparitie nu poate fi dirijata intrucat am deveni ca nenimeni, iar aparentele trebuie salvate: avem PSD, PNL, PD-L alias adunatura de care vorbea Tariceanu, UDMR plus 2-3 partide mai mici, in stand-by, pana la ordine.
Toate cele trei partide din frunte, PSD, PNL si PD-L, incearca sa fie partidul unic, toate cele trei au platforme aproape identice, toate vor sa ne bage binele pe gat cu lingurita. Toate trei, aceeasi adunatura.

Bianca Sorescu

Nu am retinut numele din buletin al cauzatorului de doliu seminational,dar stiu ca parca era poreclt „Caiac” sau alta ambarcatiune asemanatoare.
In schimb ma bucura tambalaul care s-a iscat cu impuscarea si inmormantarea acestui cap al lumii interlope,doar s-or trezi,in sfarsit,si autoritatile,pentru a frana activitatea acestor mafii autohtone,ajunsa la limita suportabilitatii cetatenilor care vor sa-si duca traiul in conditii normale,sa-si poata plimba linistiti copiii si nepotii pe strada,sa se poata saruta in tihna in atmosfera parcurilor,sa-si poata desfasura treburile in conditii normale,in sfarsit,sa nu se simta imbranciti la orice pas din viata.
In legatura cu acest caz apare intrebarea fireasca:ce a dus la aceasta stare de lucruri?
In primul rand (dez)organizarea institutiilor de paza si asigurare a ordinei in stat.
Comportamentu acestora vizavi de fenomenul tip Mafie de la noi arata ca,in cadrul acestor institutii,nu functioneaza cei mai competenti angajati,ci,in parte,niste mascarici care mai dau de banuit,pe deasupra,de complicitate cu mafiotii,pana la cele mai inalte niveluri ale structurilor.
Apoi pot fi numite ca vinovate si legile,prea blande in comparatie cu gravitatea faptelor,legi care ii favorizeaza pe marii infractori in numele drepturilor omului.
Pai cum naiba,daca esti organ de ordine cinstit si il stii pe X sau Y ca-i hotz,talhar etc.,si mai ai si ceva dovezi,de ce nu ii dai la cap si te lauzi doar cu prinderea lui Ghita la furat de gaini?
Oare trebuie creata si la noi o organizatie care sa lucreze cam inafara legilor actuale si sa-i extermine pe mafiotii stiuti prin directa impuscare,ca la o vanatoare de lupi?Caci asta ar fi cea mai viabila metoda de a face sa dispara gastile sfidatoare de normal.
In ce priveste adunatura de fetze „simandicoase” de la Craiova,mai lipeau Basescu,Tariceanu si reprezentantii partidelor politice ca totul sa se transforme in doliu national.
Si cine a autorizat desfasurarea unui cortegiu atat de numeros,blocand jumatate dintr-un oras destul de mare si important pe harta tarii?S-au promis masuri forte,cu implicarea a numeroase trupe,printre care si din cele speciale,dar rezultatul a fost ca acestea,insuficiente numeric si dormitand de-anpicioarelea pe traseul cortegiului,au permis petrecerea unor incidente inafara intelesului acestui moment si chiar agresarea reprezentantilor mass-media.
Intr-un adevarat stat de drept un asemenea tacam nu este permis la masa natiunii,asemenea manifestari fiind refuzate chiar si numai ca idee.
Dar la noi ca in fostul imperiu centrafrican si prin zona lui Mobutu si a bananelor.
Daca as fi mai flexibil in ani as pune mana pe o mitraliera si as sti ce sa fac cu ea,asumandu-mi toate riscurile asa-zisei nerespectari ale drepturilor omului,in asemenea cazuri.
Iar mamaligile care conduc linistea tarii ar fi cazul ori sa intoarca foaia,ori sa-si dea demisia in regim de urgenta,lasand loc altora mai capabili,pe care sa stim si noi de ce ii platim.

Dan Bota

Surse din Politie atentioneaza asupra recrudescentei furturilor din buzunare,in contextul in care caldurile din acest anotimp impun o imbracaminte cat mai decent-sumara.
In aceste conditii banii,in portofel sau „vrac”,nu prea au unde sa fie ascunsi de hotii din buzunare,acestia obtinand o prada usoara mai ales prin locurile aglomerate, cum ar fi pietele agroalimentare,marile magazine sau mijloacele de transport in comun, ca sa dau cele mai la indemana exemple.
Modul de actiune al hotilor este destul de simplu:rareori actioneaza singuri,de obicei lucrand in grup de doi sau trei,eventuala prada pasandu-si-o unul altuia,de parca ar fi la furat pepeni.
In locurile aglomerate – este vorba de situatii in care se cumpara – hotii il inconjoara pe cel filat ca are „furnicute” si, in timp ce unul il inghesuie putintel dintr-o parte, altul,cu o haina pe brat (sau o punga mai mare din plastic),in cealalta parte,incearca sa dea lovitura.Al treilea fileaza imediata apropiere si sta sa primeasca pasat „mortul”, adica ce a „umflat” cel cu bratul mascat,pentru a o intinde cu dovada.
Cam acelasi scenariu se aplica si prin autobuze.
Politia sfatuieste ca banii sa fie purtati in locuri cat mai ferite,in cantitatile strict necesare.Femeile sunt sfatuite sa poarte banii,daca au sutien,in el si fara jena,iar
barbatii intr-unul din buzunarele din fata ale pantalonilor.
Politia,chiar daca cunoaste marea majoritate a hotilor din buzunare,roaga sa fie scuzata daca nu poate sa-i bage la „mititica”,pentru ca,daca nu-i prinde pe faptasi in flagrant,treaba are valabilitatea zero.Iar hotii au ajuns sa fie atat de bine organizati, incat este greu de realizat flagrantul.
In acest sens Politia roaga opinia pulica sa participe activ in caz de semnalizare a unor furturi.Este drept,in limita posibilitatilor fizice si a curajului din fiecare.Caci hotii din buzunare,la caz ca se vad incoltiti,sunt in stare sa apeleze chiar si la arme albe. Dar,colaborand organele de ordine su opinia publica,se spera ca acest fenomen sa fie cat mai mult diminuat in efect.

Dan Bota

Daca circulati frecvent prin Ghimbav, probabil ca v-ati obisnuit cu monstruozitatea de beton crescuta din asfaltul soselei ce traverseaza orasul. Cei care n-au mai trecut de mult prin Ghimbav ar face bine sa n-o faca in timpul noptii. Pentru ca s-ar putea sa-si rupa masina sau, mai rau, sa nu scape teafar din traversarea urbei. Pe portiunea de iesire spre Codlea, in locul liniei continue ce separa cele doua benzi pe sens a aparut un rond prelung din borduri de beton. Ca si cand n-ar fi fost de-ajuns ca fura mult mai mult decat o linie dubla continua din latimea soselei, bordurile nu sunt dispuse in linie dreapta. Din cand in cand, demarcatia de beton dintre sensuri face o bucla, latindu-se brusc si ingustand carosabilul la cate o banda si jumatate pe sens. Chiar si in timpul zilei, inovatia poate induce in eroare soferii masinilor care circula pe banda a doua, pe care linia sinuoasa de beton ii poate proiecta oricand in autoturismele de pe banda intai, in zonele in care soseaua se ingusteaza fara nici o logica si avertizare. Asemenea incidente au sanse mult mai mari sa se intample pe timp de noapte, cand nici macar un marcaj fosforescent nu semnalizeaza incropeala de beton.
Un rand de stalpi luminiscenti cum sunt cei plantati recent pe Calea Bucuresti din Brasov, la intersectia cu Zizinului si Toamnei, ar fi fost suficient ca sa demarcheze sensurile. Se vede treaba, insa, ca cineva a avut neaparat sa vanda niste borduri.

Vifor Rotar

Ocolul Silvic Sacele a facut in aceste zile bilantul sumbru al dezastrului din padurea pe care o gestioneaza. Imaginea prapadului facut de securile si drujbele hotilor de lemne este, pe hartie, tot atat de sinistra cat arata in teren. 144 de hectare acoperita cu cioturile fostilor arbori; peste cinci mii de stanjeni de lemn pus la pamant. Ceva mai mult de 200 de sute de amenzi, din care abia daca s-au platit 10%. Cifrele sunt completate de nenumaratele incidente dintre romii din Garcini – faptasii celor mai multe dintre furturi – si silvicultori, politisti comunitari sau alti lucratori ai institutiilor abilitate sa asigure ordinea. Practic, legea se dovedeste neputincioasa in teritoriul controlat de tiganii din Garcini, care, daca tot fura ca-n codru, era pacat sa nu-si exerseze abilitatile chiar in padure.
Esecul strategiilor de impiedicare a masacrarii padurii in zona este cu atat mai mare cu cat nici macar actiunea de atribuire gratuita catre tigani a unor loturi impadurite nu a dat roade si nu a reusit sa-i tina departe de padure. O solutia pentru salvarea a ceea ce a mai ramas nedoborat de drujbele hotilor este instituirea unor patrule mai numeroase si mai eficiente, care sa descurajeze tentativele de taiere ilegala. Autoritatile spera ca actiunea de control al gaterelor din zona, programata sa inceapa zilele urmatoare, le va depista pe cele ce lucreaza ilegal; gaterele sunt locul unde hotii rromi plaseaza lemnul furat.
Incidentul de acum cateva nopti, cand un tanar rrom a fost impuscat de politistii care-l urmareau pentru ca individul conducea cu viteza excesiva si nu a oprit la semnal, nu este de natura sa-i incurajeze pe oamenii legii. Impuscaturile au trezit toata comunitatea tiganeasca din Garcini, care a sarit la gatul politistilor, ca sa-l protejeze pe infractor. Abia interventia mascatilor a reusit cu greu sa restabileasca ordinea la Garcini. O repetitie nereusita a eventualelor retineri de taietori ilegali, pe care politistii i-ar putea surprinde in flagrant.

Vifor Rotar

Padurea din Sacele este pe cale de disparitie. Potrivit statisticilor oficiale, rromii din orasul brasovean sunt principalii raspunzatori pentru taierea ilegala a mai bine de o suta de hectare de padure. Insa realitatea din teren arata ca aproape cinci sute de hectare au fost pradate in ultimii ani de rromi.
Afacerea cu lemn prospera si ca urmare a faptului ca aproximativ 20 de gatere din zona cumpara permanent lemnul de brad si fag, furat pentru cherestea.
In fata acestei situatii critice, autoritatile spun ca nu exista iesire. Rromii nu se tem nici de amenzi, nici de inchisoare, nici de dosarul penal, cu atat mai mult cu cat in ultimii 15 ani un singur hot de lemn din Sacele a ajuns dupa gratii.
Situatia este departe de a fi rezolvata cu atat mai mult cu cat, din lipsa de interes, si cantonul de paza si pepiniera din Sacele care producea un milion de puieti anual au ajuns in paragina.
Cu toate acestea, Prefectura Brasov intentioneaza ca de saptamana viitoare sa inceapa razii de proportii.
Rromii au reusit sa-si castige o clientela loiala si serioasa datorita preturilor pe care le practica. In mod normal, un metru cub de lemn de foc se vinde cu 60-70 de lei. Rromii vand insa cu 30-40 de lei.
Singura solutie este aplicarea legii fara niciun fel de clementa, fara indulgenta. Cam 80% din dosarele penale se pierd in instanta.
De asemenea, in luna iulie a acestui an, s-au dat 243 de amenzi in valoare de 190.000 de lei, dar au ramas doar pe hartie, deoarece numai 1% sunt platite.
In ultimii 15 ani, un singur rrom a fost condamnat la detentie si a ajuns in inchisoare pentru furt de lemn.
„Acum doua saptamani am avut colegiu prefectural si am cerut situatia cu defrisarile din tot judetul. Cea mai afectata zona este Sacele. Majoritatea defrisarilor provin din sustrageri de arbori. In total, in ultimii ani s-au defrisat 100 de hectare de padure.
In 2007 au fost sustrasi 7000 de metri cubi de lemn, dar 80% din aceasta cantitate a fost recuperata si valorificata. 80 de hectare au fost reimpadurite, dar versantii sunt inca goi, deoarece arborii cresc incet si este nevoie de timp. In 2007 s-au constatat si sapte infractiuni, pentru care s-au facut dosarele penale si s-au aplicat sanctiuni de 102.866 de lei.Vom avea o intilnire cu jandarmii, cu politia si cu primarii pentru a identifica toate locurile cu probleme. Vom suplimenta patrulele in zona pentru a limita aceste furturi. Impreuna cu Electrica si cu Inspectoratul Teritorial de Munca vom face controalele si la gaterele din zona. Vineri vom stabili planul de actiune”, a declarat Szakal Andras, subprefectul Brasovului, citat de cotidianul Adevarul.
Ca sa fie bun pentru cherestea, trunchiul de copac trebuie sa aiba un diametru de cel putin 35-40 de centimetri.
Pentru a ajunge la astfel de dimensiuni, un copac are nevoie de 20-30 de ani, asa ca faceti d-voastra socoteala!

S.M.

Fatarnicie numele tau este STATUL!
Ma rog, autoritatile STATULUI.
Clasa politica, indiferent de pozitie (Guvern, Parlament, autoritati publice centrale sau locale si chiar inalt functionar public !?)) sau opozitie (?) cand vine vorba de defrisari, de viituri sau alunecari de teren – arata cu degetul Democratia!
Retrocedari, profit cu orice pret, proprietate privata etc., se arata cu degetul democratia!
Asa ca el, bietul STAT, ce sa faca? Arata cu degetul Democratia!
Totusi iata ce este dincolo de vorbarie:
• 90% din fondul forestier se afla in proprietate publica (a statului si a localitatilor), cantitatea anuala de masa lemnoasa ce va fi exploatata se stabileste de catre stat (se voteaza in Parlament), exportul de busteni (Romania este singura tara din Europa care inca mai exporta busteni) este reglementat de stat (a existat si un tarif de 8 euro/mc (?), perceput ba pentru partid, ba in nume propriu?)
Aceasta nu poate fi decat: fie fatarnicie, fie prostire in fata, fie si una si alta!
• Sistemul national de irigatii a plecat pe apa sambetei din doua motive principale; furtul si pretul metrului cub de apa, pentru udat, corelat cu faramitarea marilor exploatatii agricole, datorita retrocedarii proprietatilor, carevasazica cam tot Democratia este „di” vina.
Ce este in spatele vorbelor; sistemul de irigatii a fost furat nu numai cu largul concurs al statului ci si, aproape in totalitate, in beneficiul clasei politice. Toate, dar absolute toate materialele sustrase au fost valorificate fie prin intermediul marilor combinate siderurgice interne, apartinand la vremea respective statului (si capusate de politicieni). Exportul a inregistrat cele mai banoase afaceri din „deseuri”, toate acestea in baza legislatiei adoptata de catre clasa politica – sigur in contrapartida cu tariful pentru licenta (se vorbea prin targ de 2$/t de aluminia sau de fier, sau de plumb era doar deschiderea etc.
Pretul mare ce nu poate fi platit de micul propietar taran (fermier) este des invocat dar informatia ca statul german si cel austriac, de exemplu, (capitalisti pur sange) dau apa gratis, e pazita aproape ca secretul de stat. Trebuie multumit presei, cu ajutorul careia s-a aflat si diferenta la pretul pentru un kw/h platit de un baiat destept si un taran prost (dupa unii conducatori) sau doar al nimanui?
• Romania a devenit tara gunoaielor aruncate de regula, in vecinatatea marilor orase. Autoritatile statului se infoaie, incordandu-si muschii in fata camerelor tv. Memoria acestora (a camerelor tv) a arhivat doi primi-ministri ratoindu-se, la intrarea in Bucuresti, spre…. gunoaie si un presedinte – primsecretar de partid – in fruntea coloanei de “patroni” zambind viclean la gandul imaginilor cu basculante de mare tonaj carand gunoaiele la apelul presedintelui. Ha,ha ,ha ce de voturi! Ce de coate isi va da boborul”a-i vazut bre al naibii presedintele!”.
Fatarnicie, imagine gaunoasa si o jenanta sau mai degraba o nemernica tentativa de prostire in fata.
Iata de ce:
• marea majoritate a gunoaielor provin din demolari executate de firme de casa,firme care chiar din faza de ofertare a lucrarilor (apropos si de libera concurenta!)nu si-au facut probleme cu plata catre groapa de gunoi;
• in anumite faze de executie sau la darea in functiune, Statul ,prin autoritatile publice locale, prin Inspectoratul de Stat in Constructi, s.a.m.d. a avut si are posibilitatea verificarii (simplu si eficient) a predarii la groapa a gunoaielor.
Sigur ca exemplele, situatiile, de acest gen sunt mult mai multe (poate chiar aceasta este caracteristica atitudinii de zi cu zi a guvernantilor), dar mai mult ca sigur ca ce era de demonstrat a fost demonstrat, motiv pentru care inchidem lista cu ultima dare in stamba, care s-a produs la moartea patriarhului BOR-ului, prefericitul in pomenire Teoctist.
Ce pacat ca nici-o televiziune nu a prezentat pelerinajul (si asa destul de penibil) oamenilor politici folosind imagini sincron astfel:
• Ion Iliescu, langa catafalc, cu lumanarea intr-o mana si facand semnul crucii, cu cealalta mana, pe jumatate de ecran, iar pe cealalta jumatate ,acelasi, Ion Iliescu marturisind-si crezul de liber cugetator;
• Premierul Tariceanu, preocupat si marcat anuntand doliul national, in paralel cu acelasi premier, superior si distant, enumerand cele zece prioritati ale Romaniei intre care sublinia (cu o uriasa suficienta si micime!) ca nu intra sportul dar in care, din pacate, nu intra nici Biserica;
• Traian Basescu, demn, marcat de moment, depunand decoratia la catafalcul raposatului, in paralel cu acelasi Traian Basescu persifland lantul uman care inconjura multdoritul amplasament al Catedralei Mintuirii Neamului, din Parcul Carol, si hahaind a rade intrebat cand si unde, in calitate de primar general al Bucurestiului se va pronunta privind un alt eventual amplasament pentru Catedrala.
Inrebarea ar fi: pana unde? pana cand?
Sigur ca ei pot continua la nesfarsit! Sigur ca noi mai putem suporta!
Dar nu e PACAT?!?!?!

Ion GH. Cumpana

Crocus (brandusa) ornamentala care infloreste toamna si creste in climaturi calde, contine adevaratul sofran. Atinge 15 cm inaltime si are frunze lungi si subtiri. Florile albastru-violet contin pretioasele pistiluri proeminente portocalii.

Descrierea condimentului
Parfum foarte intens (amintind de al iodului, dar mult mai placut), usor amar la gust. Prin cufundarea in apa calda se obtine o solutie galben-portocalie.
Sofranul consta in cele trei pistiluri ale crocusului de sofran. Acestea sunt delicate, asemanatoare unor filamente, fiecare in lungime de 2,5 – 4 cm. Au culoare portocaliu-roscat, intensa, care la sofranul de buna calitate este uniforma. Sofranul cu dungi albe sau pete decolorate este de calitate inferioara, iar atunci cand in pudra apar fire albe, acest este semn de contrafacere.
Aroma este puternica, asemanatoare cu cea a mierii iar gustul este puternic, mieriu, usor amarui.
Datorita aromei intense si proprietatilor colorante, pentru gatit e nevoie de cantitati foarte mici de sofran. Cheia este sa fie distribuit uniform in mancarea preparata. Poate fi pisat in mojar pana devine o pudra foarte fina. Este insa mai usor sa fie pus in apa fierbinte – un varf de cutit la o cana este de ajuns pentru a crea gustul si culoarea dorite. Sofranul de calitate expandeaza in contact cu apa, si o ceasca este suficienta pentru 0,5 kg de orez. Sofranul pudra se adauga direct la ingredientele necesare mancarii, dar nu este recomandat sa se cumpere pudra, care este de multe ori contrafacuta.
Sofranul este forma triploida a unei specii gasite in estul Greciei, Crocus cartwrightianus; a aparut probabil pentru prima oara in Creta.
Pentru ca este triploid, sofranul este steril, iar frumoasele sale flori nu produc seminte; nu se poate inmulti decat prin bulbi. Distrubuirea pe suprafete mari necesita ajutor uman, motiv pentru care este surprinzator ca sofranul era cunoscut de sumerieni acum 5000 de ani. Nu se stie insa cum a fost transportat din bazinul Mediteranei in Sumer.
Astazi, sofranul este cultivat din vestul Mediteranei (Spania) pana in India (Kashmir). Cei mai mari producatori sunt Spania si India, impreuna dand mai bine de 80% din productia mondiala, care este de aproximativ 300 t pe an.
In Europa, productia se limiteaza aproape exclusiv la Mediterana; sofranul spaniol (din La Mancha) este in general considerat cel mai bun. Pe scara mult mai mica, sofranul se cultiva si in Italia si Grecia (Creta).
Sofranul creste bine si in climaturi mai racoroase, si din secolul al XV-lea s-au facut numeroase incercari de a introduce sofranul in Germania, Elvetia, Austria si chiar Anglia. De exemplu, orasul Saffron Walden (din Essex, Anglia) si-a primit numele de la productia locala de sofran in secolul al XVI-lea. Cu toate acestea, pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cele mai multe locuri in care se cultiva au fost abandonate, iar in zilele noastre singura “industrie” a sofranului din Europa a mai ramas Mund, un mic sat elvetian din cantonul Wallis. La Mund se produc cateva kilograme pe an, in modul traditional, la o altitudine de aproximativ 1200 m.
Dintre zonele asiatice, cea mai productiva este cea iraniana. In ultima vreme, productia a crescut enorm si acum Iranul produce mai mult decat Spania. Cantitati mai mici se recolteaza in Turcia si India. Sofranul de Kashmir are o reputatie deosebit de buna, dar nu se gaseste aproape deloc in afara Indiei.
Numele sofranului vine din araba, unde este cunoscut ca “za’fran“; numele deriva dintr-o radacina semitica insemnand “a fi galben”, sau “a deveni galben”. Aproape toate limbile europene si non-europene au imprumutat acest nume, de exemplu (pentru a alege doar extremele geografice), “a?afrao“ in portugheza, “zafferone“ in italiana, “zafora“ in greaca, “zaphrana“ in georgiana, “shafran“ in rusa, “sahrami“ in finlandeza. Nume similare se regasesc si in limbile non-europene, cum ar fi “safron“ in amhara, “zagiparan“ in cazaca, “zafran“ in hindi, “zafaran“ in thailandeza si “safuran“ in japoneza.
Mirodenia era cunoscuta grecilor sub numele de “krokos“ (mentionata de Homer in Iliada). In afara limbii grecesti moderne, acest nume nu a supravietuit in alta limba contemporana. S-a pastrat insa in latina, unde a dat numele genului, crocus.
Vechiul nume ebraic al sofranului este “karkom“, care apare frecvent in Vechiul Testament (vezi si rodia). In ebraica moderna insa, karkom a fost abandonat in favoarea numelui “safran“, derivat direct din arabul “za’fran“.
Ruda araba a numelui ebraic “karkom“ este “kurkum“, care la inceput avea si sensul de sofran. In araba moderna insa, acest nume este folosit numai pentru curcuma. Cuvantul arab a intrat indirect in multe limbi europene si a format numele de curcuma. Din toata familia lui karkom si kurkum, numai “kerkoom“ din armeana mai este folosit cu intelesul de sofran.
Sofranul este cel mai scump condiment din lume (orice sub 4 Euro pe gram este suspect de ieftin; explicatia poate fi oricare, de la “probabil de contrabanda” pana la “probabil nu e deloc sofran). In tarile producatoare pretul este, desigur, mult mai mic (a zecea parte). Aroma sofranului este unica, si nu exista substitut pentru el dar, daca nu este disponibil, vanilia, apa de kewra, apa de trandafiri sau boabele tonka pot constitui alternative pentru sofran in retetele de dulciuri si prajituri.
Daca luam in calcul pretul pe gram, sofranul este fara indoiala cel mai scump condiment din lume; pe de alta parte, sofranul este si foarte puternic, si prin urmare folosit in cantitati farmaceutice: un gram. Pentru a fi siguri de calitate, sofranul trebuie cumparat intreg; nici un comerciant care se respecta nu vinde sofran pisat.
In doze mari, sofranul are calitati toxice. In doze de 5 pana la 10 grame a fost folosit chiar pentru a provoca avortul; asemenea cantitati sunt oricum toxice. Din cauza pretului ridicat si a cantitatilor minuscule folosite la gatit, otravirea accidentala cu sofran este foarte rara.
Desi sofranul poate fi uneori gasit in stare salbatica in Europa (mai precis, ramas dintr-o cultivare anterioara), nu este recomandat pentru cei lipsiti de cultura botanica sa sa culeaga sofran salbatic”. Exista sanse mari ca planta sa se dovedeasca a fi pur si simplu brebenel de toamna, cunoscut si sub numele de sofran de pajiste (Colchicum autumnale). Exista motive serioase pentru care aceasta planta este numita dupa locul din antichitate unde se preparau otravurile, Colchis: este una din cele mai periculoase plante din flora europeana. Interesant este ca frunzele brebenelului de toamna pot fi confundate cu ale altei plante salbatice comestibile din Europa centrala (leurda), lucru care a provocat multe morti accidentale.

Preluare Iza M.

Cine si-ar fi imaginat ca micutele conuri de hamei pot avea atat de multe principii active, care sa le faca benefice in tratarea unei game impresionante de afectiuni? Hameiul este utilizat in diverse tratamente, ajutand la reglarea tulburarilor nervoase, la vindecarea unor afectiuni gastrice si reumatismale, dar este intens utilizat si in alte domenii.
In vechime se credea ca aceasta planta este pazita de zane si spiridusi, intrucat avea proprietatea de a hipnotiza si de a adormi pe toti muritorii. Popoarele germanice, cu cea mai mare traditie in utilizarea hameiului, au fost acelea care au stabilit efecte miraculoase in combaterea insomniei, mai ales prin asocierea conurilor de hamei cu radacini de valeriana, aplicata intr-o cura de doua saptamani. In decursul timpului, aceasta combinatie s-a dovedit foarte bine tolerata de organism si de neegalat in combarea insomniei cronice, mai eficienta decat cel mai tare somnifer de sinteza chimica numit benzodiazepina, asigurand un somn linistitor, fara a provoca efecte secundare si dependente, asa cum apar dupa medicamentul de sinteza.
Hameiul, aflat la inceput numai in flora spontana, a fost utilizat inca din Antichitate la prepararea unor bauturi si ca aliment. Originar din Europa, a intrat in cultura incepand din secolul VII, mai ales in zonele mai umede si racoroase din Centrul si Vestul Europei. O amploare deosebita a luat cultura de hamei in secolele XIV-XV, o data cu dezvoltarea industriei berii in Bavaria, Boemia si Belgia.
Cele mai mari producatoare de hamei sunt, in prezent, Cehia, Germania, Danemarca si SUA. In Romania, primele culturi de hamei in sistem gradinaresc incep sa apara din secolul XIV in Transilvania si din secolul XV in Moldova si Tara Romaneasca. In prezent creste spontan in lungul apelor curgatoare, paduri, zavoaie, tufarisuri, de la campie pana la altitudinea de 1.000 metri. Culturi mai intinse se gasesc in plantatii special amenajate din zonele Orastie, Cluj, Sighisoara, unde se valorifica conurile pentru industria berii.
Planta prefera terenurile umede, insorite sau semiumbrite, cu precipitatii anuale de 550-650 mm, din care cele mai importante trebuie sa cada in lunile mai-iulie (310-340 mm).
Hameiul este o planta perena, cataratoare ca o liana, cu tulpina groasa si aspra la pipait din cauza perisorilor in forma de carlige. Lungimea tulpinii poate sa ajunga la 3-5 metri, cu tendinta de incolacire in jurul altor plante folosite ca suport.
Daca in apropierea unei tulpini de hamei se planteaza un arac de lemn, planta se intinde spre suport facand prin aer miscari giratorii. Daca suportul se plaseaza in partea opusa, tulpina volubila se reorienteaza in spatiu, se rasuceste si, in cateva ore, incepe incolacirea pe arac.
De altfel, denumirea stiintifica data de botanistul Carl Linne in secolul al XVI-lea este Humulus lupulus, derivata de la cuvintele latine humeo – a fi umed (prefera terenurile umede) si lupus – lup (deoarece se infasoara in jurul plantei suport pe care o omoara treptat). Intrucat hameiul prefera convietuirea cu salciile tinere, filosoful roman Plinius l-a denumit Lupus salicarius (lupul salciilor).
In scopuri terapeutice si de aromatizare a bauturilor se recolteaza conurile (inflorescentele femele) in timpul infloririi, alegand zilele insorite din lunile august si septembrie, cand devin verzui sau galbene. Uscarea se face in locuri umbrite si aerisite (incaperi, poduri sau magazii), asezate in straturi foarte subtiri, fara a fi intoarse. In acest mod se pastreaza produsul de calitate cu o culoare verzuie, fara brunificari si cu miros aromatic patrunzator si gust amar. Pulberea care cade din conuri nu se arunca, ci se colecteaza in pungi de hartie. Se va evita pastrarea in gramezi sau in saci de plastic, deoarece substantele active se degradeaza repede, prin oxidare in contact cu aerul.
Dupa uscare, conurile sunt macinate fin si se pastreaza in borcane de sticla, inchise ermetic, puse in rafturi intunecate si reci. Aici se pot mentine numai 2 saptamani, intrucat uleiul volatil se evapora foarte rapid.
Acizii amari din componenta conurilor au rol important in industria berii, cu efecte aromatizante, conservante si antiseptice, dand gustul specific si spuma berii.
Aroma specifica pe care o prezinta berea este data de unele componente ale uleiului eteric (humulen, mircen, cariofilen, farnesen, linalool), iar gustul amar este dat de acizii amari. In plus, limpezirea si imprimarea culorii sunt asigurate de continutul in taninuri care produc precipitarea proteinelor.
Unele soiuri cultivate in Romania sunt bogate in substante amare (Transilvania, Napoca) sau in uleiuri eterice (Aroma, Transilvania, Napoca).
Exista o imensitate de aplicatii in alinarea si tamaduirea multor boli:
– in reglarea tulburarilor nervoase au efecte in caz de insomnie, nevroze, stari de excitatie, ameteli, depresie psihica, stari de neliniste si de panica, fobii, melancolie, anxietate, delirium tremens, Parkinson, tulburari emotionale legate de pubertate si de maturizare sexuala;
– in bolile aparatului digestiv actioneaza pentru vindecarea urmatoarelor afectiuni: gastrite prin stimularea secretiilor gastrice, steatoza hepatica, insuficienta biliara, indigestii, crampe stomacale, balonari cu gaze intestinale, lipsa poftei de mancare si paraziti intestinali;
– in bolile genitale si renale, hameiul intervine benefic in cazurile de vaginita, leucoree, blenoragie, spermatoree, polutiuni nocturne, cicluri menstruale dureroase, hiperexcitatii sexuale, incontinenta urinara (enurezis) la copii si batrani, bufeuri de caldura la debut de menopauza. Dupa instalarea menopauzei, curele succesive de cate 3 saptamani cu infuzie de hamei contribuie la prevenirea osteoporozei, fiind un fitoestrogen extrem de eficient. Impiedica formarea calculilor renali si a infectiilor la nivelul vezicii si a canalelor urinare. Prin efectul antispastic, ajuta la dilatarea cailor de evacuare a calculilor renali. Un rol esential il are in combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis;
– la bolile pulmonare actioneaza contra tusei spastice, bronsite si, mai ales, tuberculoza, distrugand bacteria Mycobacterium tuberlosis;
– contra reumatismului si poliartrozelor, hameiul actioneaza ca un puternic antiinflamator articular, cu efecte similare cu ibuprofen – un antiinflamator de sinteza destul de nociv, folosit contra durerilor articulare. Prin calmarea sistemului nervos central se reduce senzatia de dureri la bolnavii de reumatism si guta.
Tot pentru tratamente interne, hameiul poate fi folosit in scopul de a combate alcoolismul, obezitatea, anemia, atonia generala, avitaminozele (indeosebi scorbutul), rahitismul si starea de convalescenta.
In uz extern este eficace in tratarea diferitelor afectiuni dermatologice (dermatoze, acnee, eczeme, herpes, pecingine, seboree, cancer de piele) precum si in masaje in caz de dureri reumatice si guta.
Cum se administreaza in uz intern
– Infuzie dintr-o lingura conuri uscate si maruntite la 200 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau 3 cani in cursul zilei, ultima inainte de culcare, avand efecte calmante, diuretice, anafrodisiace, mai ales la persoane cu insomnii cronice si nevroze. Bune efecte se constata la tineri cu excitatii sexuale necontrolate si cu polutiuni nocturne, precum si la copiii plapanzi si rahitici. Consumata zilnic, infuzia actioneaza in tratarea tuberculozei (efect bacteriostatic) si a bronsitelor, dar si in afectiuni de ficat si de stomac (usurarea digestiei, lipsa poftei de mancare);
– Infuzia concentrata din 6 conuri uscate in 100 ml apa clocotita serveste la pulverizarea tenurilor acneice sau grase si ca stimulator al cresterii parului ;
– Decoct din amestec, in parti egale, cu conuri de hamei, radacini de valeriana si frunze de roinita; o lingura amestec se fierbe in 200 ml apa timp de 5 minute, se lasa acoperit 10-15 minute si se bea caldut la culcare ca sedativ si somnifer;
– Tinctura din 20 linguri conuri maruntite la 500 ml alcool 500; se lasa la macerat timp de 2 saptamani, cu agitare zilnica si se consuma de 3 ori pe zi, cate 25-30 picaturi diluate in putina apa, in caz de hiperexcitabilitate sexuala, ejaculare precoce, polutiuni nocturne si alopecie;
– Uleiul de hamei, foarte mult folosit in Boemia si Bavaria unde este considerat un adevarat elixir de sanatate si de frumusete, se prepara din 15 linguri conuri macinate care se macereaza in 500 ml ulei de floarea-soarelui sau de masline. Vasul se inchide ermetic, iar dupa doua saptamani se strecoara intr-o sticla inchisa la culoare si se foloseste extern ca masaj contra durerilor de cap, nevralgii si pentru infrumusetarea pielii in sezonul rece al iernii. Zonele de pe corp expuse la frig au tendinta de uscare, cu asprire si crapaturi, care vor fi catifelate prin ungere cu ulei, pastrandu-se elasticitatea si tonusul unui ten frumos. Avand proprietati extrogene, uleiul se poate folosi si intern pentru declansarea ciclului menstrual intarziat la fete, contra tulburarilor emotionale si a apetitului alimentar exagerat;
– Pulberea din conuri uscate si macinate se administreaza de 3-4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol;
– Berea din hamei se bea zilnic cate o cana ca stimulent hormonal pentru intarirea sanilor, care se ung suplimentar cu spuma de bere.
Maceratul din hamei previne caderea parului
Tratamente externe:
– Infuzie din 10 g conuri uscate si maruntite la 200 ml apa clocotita; se foloseste sub forma de comprese pe piele pentru ulceratii canceroase, acnee, tenuri grase, seboree, tonifierea parului, precum si sub forma de spalaturi vaginale cu irigatorul, in caz de vaginita provocata de protozoarul Trichomonas vaginalis;
– Baile terapeutice, cu aceleasi actiuni, se prepara din 6 linguri conuri uscate si maruntite puse la macerat in 4 litri apa, la temperatura camerei, timp de 8-10 ore (de dimineata pana seara); se strecoara si se face imbaierea timp de 20 minute in apa calda;
– Maceratul preparat pentru baie se poate folosi si contra caderii parului si a matretii prin ultima clatire dupa spalarea pe cap, mai ales la persoanele la care alopecia este accentuata pe fond de stres;
– Conurile verzi se pun intr-un saculet de tifon seara pe perna de dormit, in dreptul nasului, pentru a provoca un somn imediat si profund sau se aplica pe locurile dureroase (sciatica, lumbago, spondilita).
In parfumerie, hameiul este utilizat pentru compozitii de tip tabac, fougere si chypre.
In zootehnie si medicina veterinara, conurile (5 pumni pe zi) se administreaza in hrana cabalinelor bolnave de icter.
Mugurii servesc la hrana bovinelor cu indigestie sau balonari.
Frunzele si lastarii tineri, tocati si amestecati cu porumb, constituie un furaj bogat in proteine si amidon si se folosesc in hrana oilor si a caprelor, pentru a combate sterilitatea, precum si in hrana vacilor in scopul sporirii productiei de lapte. z
Hameiul, cel mai bun somnifer
Proprietatile terapeutice ale conurilor de hamei, stabilite in decursul timpului, vizeaza o mare diversitate de afectiuni maladive, care pot fi ameliorate sau tamaduite cu preparatele din hamei;
– neurosedative, somnifere, hipnotice, calmante la nivelul sistemului nervos, datorita uleiului eteric si a substantelor amare;
– stomahice, antibacteriene, antiseptice, bacteriostatice asupra germenilor gram-pozitivi;
– antivomitive, antispastice;
– vermifuge, antihelmintice;
– antitusive;
– hipotensive, regeneratoare sanguin, depurative ale sangelui;
– diuretice si calmante in eritemul genital;
– antiafrodisiace;
– tonic-amare, eupeptice si aperitive;
– vitaminizante, antiscorbutice, relaxante, aromatizante;
– mineralizante si fortifiante.
Hameiul da culoare si limpezime berii
Conurile si pulberea galbena care contine lupulina au fost folosite la prepararea berii inca din anul 1079 in Boemia. In prezent, planta este folosita pe scara industriala, avand rolul de a imprima gustul, aroma specifica, spuma, culoarea, limpezirea si conservarea in timp. Pana in prezent nici o alta substanta chimica (naturala sau sintetica) nu poate inlocui efectul lupulinei din conurile de hamei pentru a realiza insusirile fizico-chimice si gustative ale berii.
In tehnologia de preparare a berii se utilizeaza conuri uscate (150-450 g la 100 litri) sau pulberea fina cu lupulina (9,3 g acizi amari alfa la 100 litri).
Fiind saraca in alcool, berea se recomanda persoanelor anemice si aflate in convalescenta, tinand seama de bogatia in saruri si substante azotate. Din acest punct de vedere este mai valoroasa decat vinul, in schimb predispune la obezitate.

Motto: “Asemenea crime se pot petrece oriunde si oricand.”

Da, dupa aproape un an s-au descoperit cadavrele a doua persoane disparute din Brasov: doua tinere, dintre care cea de 27 de ani Vasilica Mihai, nu prea era data disparuta, pentru ca obisnuia sa-si castige painea si prin Italia, cu ora, iar cealalta, Madalina Motruna, juna de 17 ani, provenind dintr-o familie “buna”, cu tatal detinand o functie importanta in judet, era asteptata – speranta stiti cand moare – sa se intoarca dupa ce va termina banii furati din sertarul parintesc. Ba inca se mai banuia ca ar fi plecat pe urmele Elodiei, disparuta cu cateva zile mai inainte si, in afara viziunii procurorului care instrumenteaza cazul, gandita inca vie de multimea care nu-l crede pe Cioaca chiar asa de tampit incat sa o omoare doar din gelozie, in rest el fiind politist.
Nici ucigasul celor doua, inhatat la doua zile dupa descoperirea cadavrelor – cand se doreste, nu este novoie de prea multe indicii – nu si-a facut primii pasi prin Curtea Miracolelor, detinand, cel putin teoretic, gene intelectual-universitare
Si uite ca, totusi, s-a intamplat !
Iar mobilul crimei a fost jaful, intrarea prin violenta in posesia unor pungute cu destul de multi bani.
Ca ucigasul, un tanar de 26 de ani, avea nevoie de bani este de inteles, in contextul noilor naravuri ale societatii in care traim. Mai ales ca lucra ca taximetrist – nu conteaza familia din care se trage si munca pe care o presteaza, atata vreme cat aceasta, munca, este cinstita – iar in aceasta calitate de taximetrist suticele ii fosneau zilnic pe la nas, fara a intra in buzunar propriu. Si viata, in asemenea meserie, prezinta gramezi de ispite, prin cele doua lalele prinse de cate un trup frumos mirositor. In asemenea imprejurari – plus anturajul colegilor – nu mangai o data, de zece ori, de douazeci de ori, dar pana la urma tot ai sansa ca o pereche de lalele sa dea semne pentru desfacere spre inflorire. Pentru asemenea mangaieri ai insa nevoie de manusi special-fosnitoare, greu de procurat dintr-un salariu de taximetrist, inclusiv ciubucul, mai ales cand, char daca nu ai un profil lombrozian, aduci cu Mircea Dinescu printre taranii de la Dunare.
Astfel, azi dai gata leafa, maine iei de la babaci sub titlu de imprumut sau ce stiu eu ce minciuna, dar si babacii sunt limitati, chiar daca venitul este relativ peste medie, poimaine iei din incasari, cu gandul sa pui la loc, raspoimaine mai bagi o data mana, largind gaura.
Si astfel ajungi sa dai apoi din colt in colt si nu ai sfatuitori si dai in disperare.Acuta. Pentru ca viata nu iarta cand te impiedici de partea ei dura.
Ca taximetrist ai ocazia sa intalnesti tot felul de oameni, printre care si multi naivi carora sa le inspiri incredere, acestia nefiind inca destul de copti pentru a cara cu ei sume de bani importante. In mare criza financiara fiind, banul stand aproape la indemana, intinzi mana spre el. De multe ori il iei fara violenta. Dar sunt si situatii de opozitie, si atunci mana pleaca mai departe spre violenta. Caci mintea iti ajunge intunecata de privelistea hartiilor tiparite de Banci Nationale.
Dupa care apare scurt-circuitul de la “mansarda”, urmat de toate belelele unei panici cumplite, cu actiuni ciudate si greu motivabile.
Iata un scenariu logic din viata de toate zilele, aplicabil si criminalului George Ionut Nicolae.

va continua)

Dan Bota

10.

Pentru 277 de agenti ai FBI-ului din zona New York suna, in seara zilei de 19 iunie 1957, alarma. Ordinul: verificarea urgenta a celor 13.810 medici cu cabinete in orasul cu zece milioane de locuitori.
Fiecare din cei 277 de agenti avea asupra sa fotografia unui barbat de circa 45 de ani, cu trasaturi spirituale si sceptice ale fetei, cu urechi mari si buze subtiri si cu ochelari.
277 de oameni, inarmati cu 277 de fotografii, puneau, incepand din acea seara de 19 iunie 1957, aceleasi intrebari:’Doctore, il cunoasteti pe acest tip? E pacientul dumneavoastra? L-ati vaccinat cumva de curand?’
Aceste intrebari fura puse si pe tot parcursul zilei de 20 iunie 1957.
In luxosul hotel Waldorf-Astoria statea, in acest timp, un oarecare Peter Scheuner ca pe jeratic. Din cand in cand suna telefonul. Erau oameni de la FBI care-I raportau lui Thomas, cifrat, ca actiunea se desfasoara in continuare fara succes. Thomas punea de fiecare data, oftand, receptorul in furca..
Aceasta stare de lucruri se schimba brusc pe 21 iunie, la orele 16,35. Telefonul suna din nou. O voce de bas spuse: “Zero.”
Thomas sari ca electrizat:
“Unde?”
Vocea raspunse:
“3145 Riverside Drive. Doctor Willcox.”
Dupa vreo doua zeci de minute il gasim pe Thomas in cabinetul doctorului Ted Willcox, un medic in varsta care practica intr-unul dintre cele mai sarace cartiere din New York.
Dr. Willcox, tinand o fotografie in mana, spuse:
“Sigur ca-mi amintesc de acest om. Si asta pentru ca la mine vin foarte rar clienti asa de bine imbracati.”
Deci pana la urma tot ai facut o greseala, dragul meu superagent sovietic, isi spuse Thomas. Ai cautat un medic undeva, cat mai departe de locuinta ta. Inteleg de ce. Dar uite ca a iesit invers pentru tine.
Dr. Willcox spuse:
“Acest om a venit la mine in dupa-amiaza zilei de 16 iunie. A cerut sa fie vaccinat. I-am eliberat un asa-zis ‘Pasaport epidemic international’, o hartiuta de care ai nevoie, de pilda, ca sa pleci in Europa.”
Batranul doctor se duse schiopatand la fisierul sau si cauta prin insemnarile facute in ziua de 16 iunie. Scoase apoi o fisa.
“Domnul se numeste Martin Collins. Conform certificatului de nastere domnul s-a nascut pe 7 iulie 1910 ca cetatean american in cartierul Manhattan. Seria certificatului de nastere: 32027/7/71897.”
Thomas Lieven si un agent FBI solid ii obligara pe cei doi functionari ai Starii Civile din Manhattan sa presteze ore suplimentare in acea zi, cand ceasurile aratau deja orele 17,15. Dupa un oarecare timp aparu unul din cei doi functionari, sterse praful asezat pe registrul adus de el si mormai:
“Martin Collins … Collins, Martin – ce bazaconie mai e si asta? 32027, bara, 7, bara, 71897 a fost eliberat pe 4 ianuarie 1898 pentru o anume Emilie Woermann. Si asta a murit pe 6 ianuarie 1904, la varsta de patru ani. Din cauza unei pneumonii.”
Thomas schimba o privire cu celalalt agent. Sopti:
“Acu’ il inhatam pe amicul nostru !”

(va urma)

Dan Bota

Stiu ca lumea vrea zgomot. De obicei se simte bine la felul doi daca vede ca pe undeva s-a intamplat sa se ciocneasca o sosea cu o masina. Cu pompieri care descarcereaza mortii si politie care continua cercetarile.
La desert pica bine o Angelina Jolie cu ventilul de la roata stanga furat.
Cand nevasta i-a pus ciorba, tocmai termina Becali de glasuit. Era o reluare, dar nimic nu este mai gustos decat sa te prosteasca oaia
Va rog sa imi permiteti cateva titluri comentate.
“Mi-ar placea sa joc goala un film intreg” – Megan Fox
Daca te uiti dupa unu sau doua noaptea pe anumite canale vezi numai piele originala, cu tot tacamul. De ce nu merge acolo, cu rotunjimilre explodand? Am vazut cativa tipi care stiu sa o plimbe prin film minute intregi.
“Prigoana se vrea deputat” Care nu ar vrea sa arda gazul pe bani?
“Femeile ma iubesc pentru parul meu”. Parca vad sir de femei atingandu-i parul si picand pe spate, cat sa le iei cu farasul. Asta era George Clooney cu par.
“A avut Madonna o relatie lesbiana?” Ce conteaza in ce fel s-a simtit tipa bine, cand maine pana si rahatul se scumpeste, dar venitul ramane acelasi?
“Rod Steward s-a suparat pe Jude Law.” Vai, saracii ! Sta lumea in loc si nu mai mergem la munca .Dar daca se supara seful pe mine? Mi se pare mult mai grav.
“De ce nu se insoara Sacha Baron Cohen.” Fara semn de intrebare si de aceea nu am citit mai departe, Nu-mi pasa de ce nu s-a insurat. Eu am patit-o de patru ori fara sa-mi pun probleme.
“Ethan Hawke s-a recasatorit.” Casa de piatra !
“Kate Moss s-a despartit de Jamie Hince.” Vedeti de ce nu mai scapa vaca baliga asa ca pe vremuri?
“Sexul in spatiu este inevitabil.” Bine ca le-a venit mintea la cap ! Sper ca vreo prima infatisare ma va lamuri de ce a ramas nevasta-mea gravida taman cand hoinaream.
“Naomi Watts este insarcinata.” Credeti-ma ca nu este vina mea. Eu ma am cu vecina, si aia e in regula.
Mi-e sila sa citez mai departe. Ma mir de prostimea care inghite schemele astea, pana li se intampla, normal ca la nivel de bloc,intregind scara nationala a intelepciunii..
Oare chiar astia suntem noi?

Dan Bota

3.

Copiii care se jucau pe nisipul alb al plajei de la Cascais, un sat de pescari din apropierea Lisabonei, gasira, in dimineata zilei de 21 noiembrie 1957, scoici, stele de mare si pesti ramasi dupa reflux si un domn mort. Acesta zacea pe spate. Figura ii inghetase intr-o expresie de mirare, iar hainele din camgarn, cu toate ca erau udate de apa marii, etalau o croiala moderna. Domnul purta pantofi si ciorapi negri, o camasa alba si o cravata neagra. Camasa prezenta in zona inimii o gaurica perfect rotunda si era patata de sange. Nici haina lui gri nu arata prea bine. Era vadit faptul ca domnul fusese ajutat de un glonte – si inca unul destul de mare – sa treaca din lumea asta in alta lume, mai buna, dupa cum pretind unii.
Dupa descoperirea cadavrului, copiii se imprastiara strigand, ca un stol de vrabii.. Sosira in graba pescari si pescarite, care-l inconjurara, foarte starniti, pe mort.
Un batran ii spuse fiului sau:
“Jose, ia vezi daca n-are ceva acte la el.”
Jose ingenunche langa mort si-l cauta prin buzunare. Domnul avea patru pasapoarte asupra sa.
Un alt batran spuse:
“Pe tipul asta il cunosc.”
Se apuca sa povesteasca: in septembrie 1940, acum saptesprezece ani, fusese platit regeste pentru a da o mana de ajutor la rapirea acestui domn elegant de catre agenti nazisti. Batranul era pe atunci carmaci pe un cuter pescaresc.
“ … nemtii il prinsesera pe undeva prin oras si il adusesera la cuter in stare de inconstienta. Am luat-o spre larg. Nemtii mi-au spus ca la limita apelor teritoriale va veni un submarin german ca sa-l preia. Dar nu l-au mai preluat. A intervenit ceva.”
Batranul povesti ce intervenise. Spiritualul cititor stie ce anume.
“Nemtii vorbeau de el ca de un anume ‘Comerciant Jonas’”, incheie batranul relatarea.
Celalalt batran spuse:
“Ia vezi, Jose, daca nu gasesti la mort vreun pasaport pe numele Jonas.”
Jose cauta. Domnul cel mort avea. Pe numele Emil Jonas. Comerciant din Ruedesheim.
“Trebuie sa anuntam imediat politia”, spuse Jose.

4.

Comisarul Manuel Vayda, de la Biroul Crime din Lisabona, dicta secretarei sale:
“Scrieti, domnisoara. In legatura cu cadavrul gasit pe plaja de la Cascais aratam ca este vorba de o fiinta umana evident de sex masculin – hrm, taiati evident – de 45-50 de ani. Constatarile medicului legist, hrm, hrm, arata ca moartea a survenit prin impuscare cu un pistol militar american de 9 mm … Sir nou.
In hainele cadavrului – ati scris, domnisoara? – s-au gasit: 891 dolari si 45 centi, doua note de plata din localuri newyorkeze, o nota de plata de la hotelul Waldorf-Astoria, un carnet de conducere german, eliberat pe numele Thomas Lieven, un ceas de aur cu repetitie, de moda veche, si patru pasapoarte: doua nemtesti, pe numele Thomas Lieven si Emil Jonas, precum si doua frantuzesti, pe numele Maurice Hauser si Jean Leblanc … Sir nou.
Fotografii de ale lui Jean Leblanc, respectiv Emil Jonas, aflate in arhiva politiei, ne arata aceeasi persoana. Ele corespund si fotografiilor aflate pe cele patru pasapoarte gasite asupra mortului. Din toate acestea rezulta ca ne aflam in fata cadavrului unui anume agent Thomas Lieven, cel care, in ultimii ani, a starnit atata valva. Fara indoiala ca ne aflam in fata unei reglari de conturi intre agenti secreti. Vom proceda cu toata energia pentru rezolvarea cazului … Ce idiotenie ! Parca s-a rezolvat vreodata vreo reglare de conturi intre agenti secreti! Criminalul a sters-o de mult peste mari si tari … Ia spuneti-mi, domnisoara, ati capiat? Unde va zboara mintea ca ati scris si ultimele mele presupuneri?”

5.

“Omul, nascut din femeie, traieste putin si este plin de neliniste … “, spuse preotul in fata mormantului proaspat sapat.
Erau orele 16,30 ale zilei de 24 noiembrie 1957. Inmormantarea fusese autorizata dupa oarecare taraganeli.
In acea zi ploua la Lisabona si era cam frig. Mica asistentza indoliata ingheta. Erau de fata numai barbati, exceptie facand o tanara doamna. Domnii aratau a ceea ce si erau:colegi de breasla.Ex-maiorul Frotz Loos, fost la raposatul Wehrbezirkskommando Koeln statea cu capul plecat. Agentul britanic Lovejoy stranuta alaturi. Spionul ceh Gregor Marek parea coplesit. Coloneii francezi Simeon si Debras aratau ingandurati. Si tristi erau fostul colonel al Abwehr Paris Erich Werthe si fostul maior Brenner. Langa parintele spiritual se afla agenta americana Pamela Faber, aceea care ii amintise lui Thomas, prin infatisarea ei, de marea sa iubire, Chantal Tessier, ucisa cu ani in urma la Marsilia.
“Fie-ti tarana usoara, Thomas Lieven. Amin”, incheie pastorul.
“Amin”, spuse si ciudata asistenta.
Cu totii il cunoscusera pe Thomas Lieven. Acuma fusesera trimisi de sefii lor pentru a se convinge ca blestematul acela este intr-adevar mort. Sllava Domnului ca era, gandira domnii.
Groapa fu acoperita. Fiecare dintre fostii colegi de odinioara aruncasera cate o lopatica de pamant peste sicriu. Dupa care fu asezata piatra funerara.
Asistenta se imprastie. Brenner si cu Werthe plecara impreuna. Nu-l cunosteau pe Fritz Loos, concetateanul lor, si nici acesta pe ei. Pentru ca Fritz Loos lucra acuma pentru un nou-infiintat serviciu de informatii german, pe cand Werthe si Brenner lucrau pentru alt nou-infiintat serviciu de informatii german. In anul 1957 existau deja cateva asemenea servicii nou-infiintate in Patria Germana !
Agentii se suira, la iesirea din cimitir, in taxiuri. Tot asa de bine ar fi putut inchiria un microbuz, pentru ca locuiau in acelasi hotel, in cel mai bun, se intelege. Cheltuielile erau achitate de respectivele Patrii. Din camerele lor aflate in splendidul hotel de lux ‘Palacio do Estoril-Parque’ isi contactara telefonic sefii din Anglia, Franta, Germania si chiar din tari aflate in spatele Cortinei de Fier.
In receptoare se auzira tot felul de bazaconii, ca de pild:
“Rechinul galben a fost servit in dupa-amiaza asta.”
Ceea ce vroia sa insemne: “L-am vazut pe mort la cimitir. Este Lieven.”
Asa ca, in dupa-amiaza zilei de 24 noiembrie, in diferite centrale de spionaj, aparu in dreptul numelui THOMAS LIEVEN , scris pe dosare mai mult sau mai putin voluminoase, cate o cruce, dupa care dosarele fura clasate si duse la arhiva …
In timp ce colegii agenti stateau agatati de telefoane, Pamela Faber se plictisea in camera ei. Comandase whisky, gheata si sifon. Isi descaltase pantofii cu tocuri inalte si-si intinsese frumoasele picioare pe un taburet. Sedea destinsa intr-un fotoliu, fuma si invartea intr-o mana un pahar mare cu whisky.
Ochii ei negri luceau ca stelele, gura ii era pregatita sa izbucneasca in ras datorita unei chestii numai de ea stiute. Asa sedea Pamela acolo, fuma si bea razand in sinea ei, in timp ce inserarea cuprindea Lisabona inmuiata de ploaie. Si deodata ridica paharul si spuse:
“Thomas, iubitule, salut ! Beau pentru o existenta a ta cat mai indelungata – alaturi de mine !”
Toastase in felul acesta cand ajunsese sa fie deja putin ciupita. Altfel n-ar fi spus asa ceva. Pentru ca Thomas nu putea sa o auda. El nu se afla in camera, nici in hotel, nici in Lisabona, nici in Portugalia, nici in Europa, nici …
Ei bine, unde se afla el? Pe buna dreptate va puneti aceasta intrebare, stimati cititori. Ca nu Thomas fusese inmormantat in acea zi deduceti probabil din tonul senin al acestei povestiri. Dar daca traia – atunci cine fusese inmormantat in locul lui? Cine fusese recunoscut, de toti agentii sositi din mai multe tari, drept Thomas Lieven?
Rabdare, stimate cititor, vei afla imediat. Dar pentru asta e nevoie sa dam zilele inapoi si sa ne amintim unde l-am lasat pe Thomas in ziua de 25 mai 1957.
Dupa cum am mai povestit, Thomas se afla in acea zi, ca oaspete, intr-o vila situata printre dealurile line ale statului Maryland, vila apartinand primului criminalist al Americii. In acea zi Thomas isi exprimase surprinzatoarea dorinta ca, dupa implinirea misiunii, sa moara.
“Aha”, spusese Hoover fara a se lasa impresionat.
“Si cum va imaginati sfarsitul dumneavoastra?”, intreba in continuare Hoover.
Thomas Lieven le explica, Pamelei si lui Hoover, cum isi imagina sfarsitul sau. Incheie cu urmatoarele cuvinte:
“Este pur si simplu indispensabil sa mor pentru a putea trai, in sfarsit …IN SFARSIT … in liniste.”
Hoover si Pamela rasera din toata inima de proiectata moarte a lui Thomas.
“Amanuntele le vom discuta mai tarziu. Acuma povestiti-mi amanuntit de Dunia asta a mea si de acest mister Morris.Unde se afla acum?”
“La Paris”, raspunse Edgar Hoover.
“Hopa – si eu credeam ca la New York !”
“A fost la New York pana acum cateva saptamani. Dupa care a plecat in Europa. La Paris s-a cazat la ‘Crillon’. Aicitrebuie ca si-a pierdut cumpatul. Caci pe 4 mai a parasit hotelul si s-a prezentat la ambasada noastre din Place de la Concorde. Mister Morris a cerut sa vorbeasca neaparat cu ambasadorul nostru. A spus: ‘Sunt un spion sovietic …’”

(va urma)

Dan Bota

Dupa cum au anuntat balaurii care stapanesc izvoarele apei calde de pe la blocurile brasovene, maine, pe la cismelele noastre din bai si bucatarii – e drept, doar a celor care nu s-au invrednicit sa-si monteze centrale termice de apartament – nu va curge apa calda.
Cartierele vizate sunt: Tractorul, Garii, Zizin, Triaj si Florilor.
Teoretic apa calda nu va curge duminica intre orele 5,00 – 23,00, ca sa se mai odihneasca si tevile, sa fie revizuite si reparate.
Ca reparatii si revizii la o asemenea matahala de circuit se poate face intr-o zi, ma mira, dar, pe de alta parte ma si bucura, nu atat pentru bucatarie, unde tot omul isi mai poate incalzi o oala cu apa pentru nevoi immediate, ci pentru baie, unde, pe vipia de afara, pica bine cate un dus pe care nu cu totii il suporta rece, iar ca sa-ti pui nevasta sa-ti toarne cazanelul cu apa infierbantata peste tine pe post de dus este riscant in unele momente ale vietii
Nu zic, este nevoie si de reparatii si revizii, dar sunt suspicios in privinta (scurtei) perioade a efectuarii acestora, mirandu-ma ca maine seara sa ma balacesc, la 23,15, in cada proprie.
Ma intreb insa de ce s-a ales tocmai ziua de dumunica, cand omul isi rezerva ziua libera pentru treburi pe acasa – mai ales daca tocmai ploua – sau vine de la iarba verde si trebuie sa se spele. Nu se putea gasi alta zi din cursul saptamanii?
Nu sunt specialist in treburile astea, dar stiu ca multi gandesc la fel.
Acest eveniment imi aduce iar aminte de ceva despre care am mai scris, dar, se pare, degeaba: este vorba de miile de litri si metri cubi de apa rece care curg aiurea pe post de apa calda si este platita ca atare, pana s vina cea adevarat calda. Stiu ca cei de la Protectia Consumatorului I-au tras un pic de manecuta pe furnizori, dar acestia si-au scuturat frumusel scama lasata si-si continua obiceiul de a fura din banii consumatorilor.
Caci nu poti numi altfel procedeul de a factura o marfa necorespunzatoare calitativ la pretul celei pretinse a fi fost livrate, in acest caz factorul comun intre cele doua calitati fiind doar faptul ca ambele sunt ude.
Pe cand si masuri concrete si nu doar motivari de doi bani?

Dan Bota