10.

In afacerea cu cartile de credit se operara 23 de arestari. Printre cei arestati se aflau doar doi francezi si trei romani. Ceilalti 18 erau nemti.
Procesul se desfasura cu usile inchise. Francezii, un roman si Untersturmfuehrerul Hansmann fura condamnati la moarte. Ceilalti primira ani grei de temnita.
Redecker incasa opt ani. Heinrich Himmler dovedi a tempo spiritul de familie: Obersturmfuehrerul Redecke petrecu doar o jumatate de an dupa gratii. Apoi, la indicatiile personale ale Reichsfuehrerului SS , fu eliberat si adus la Berlin. Aici isi petrecu zilele, intr-o functie subordonata, pana la sfarsitul razboiului.
Si astfel a trecut cu bine peste toate. Azi este membru marcant al unui partid nationalist din nordul patriei sale.

11.

Pe 13 octombrie 1943 Italia declara razboi Germaniei. Rusii cucerira, pe 6 noiembrie, Kievul.
Miscarea de rezistenta lua, in acea iarna, amploare in Franta.Autoritatile germane pierdeau, vazand cu ochii, controlul situatiei. Thomas Lieven si amicii sai din hotelul ‘Lutetia’ priveau cu zambete incrancenate noua pozitie a speculantilor si a curtezanelor. Daca pana nu de mult acestia pactizasera cu nemtii, acuma ii coplesise patriotismul. Cei mai marcanti membri ai lumii interlope descoperira in sufletele lor instincte patriotice si-si pusera ‘serviciile speciale’ la dispozitia Rezistentei. Drept rasplata primira inca de pe acuma asa-numitele certificate ‘Persil’, numite asa dupa cunoscutul detergent, si care urmau sa le spele trecutele pacate in viitoarele timpuri nesigure. Iar cele mai vestite cocote ale orasului donara in contul Rezistentei bijuteriile lor castigate de la nemti in ore si ore de munca…
Ocupanti si ocupati traiau ca intr-o febra. Banul, morala si etica isi pierdura tot mai mult valoarea si sensul. Viata deveni tot mai bolnava, semanand cu dansul pe un vulcan. Proaspetii imbogatiti isi aruncau averile cu nepasare in dreapta si in stanga. Faradelegile si invartelile anumitor cercuri interlope luara amploare – de partea franceza si de cea germana.
Cei de la Abwehr nu mai pridideau cu treaba. Vom povesti, in randurile care urmeaza, doar patru dintre cazurile pe care Thomas Lieven le-a avut de rezolvat in aceasta iarna.
Primul caz:
Cam in perioada in care se intalneau la Conferinta de la Yalta Roosvelt, Churchill si Stalin, obtinu si Thomas dovezi precum ca un anume Werner Lamm, prieten personal de-al lui Hermann Goering, inoata intr-o afacere puturoasa.
Acestui Lamm ii venise o idee dragalasa. Scopul: sa-si imbrace afacerile murdare in mantaua curata a politico-economicului in slujba patriei. Englezii dominau de ani buni piata mondiala a covoarelor. Lamm ii explica prietenului sau Reichsmarschall:
“Ii voi pune pe englezi cu botul pe labe in privinta acestui ‘pool’ “.
Asta ii insufla respect lui Goering. Ii permise lui Lamm sa aduca circa 6.000 de covoare din Olanda la Paris. Covoarele proveneau, in mare parte, de la evrei. Lamm le furase sau le rechizitionase. Dupa care isi deschise pe Champs Elysees un magazin a-ntaia si se apuca sa vanda covoare. Dar, pe langa asta, continua sa fure si sa rechizitionezecovoare prin Franta. Nimeni nu avea curajul sa-i ceara socoteala omului lui Goering.
Thomas Lieven, impreuna cu colonelul Werthe si cu micutul maior Brenner, ii intinsera lui Lamm o capcana. Facura ca acestuia sa-i ajunga la urechi vestea ca la o anumitavila de pe langa Paris, apartinand unui evreu, se gasesc splendide covoare persane si de Smirna.
Vila apartinea intr-adevar unui evreu – dar unui evreu sudamerican. Lamm nu stia asta. Confisca toate covoarele, dar chestia asta ii franse gatul.
Ambasada sudamericana protesta vehement. Se planse decanului corpului diplomatic, care era consulul general suedez Nordling. Acesta se planse, la randul sau, comandantului fortelor armate din Franta, generalul Karl-Heinrich von Stuelpnagel.
Scandalul lua, datorita diplomatilor din tarile neutre, asemenea proportii incat nici Goering nu mai indrazni sa-si apere prietenul.
Al doilea caz:
Prietenul nostru proceda intr-un mod asemanator si cu profesorii Dienstag si Landwend, in preajma Craciunului 1943, cam pe timpul cand britanicii scufundara, pe undeva pe langa coasta norvegiana, vestitul vas de razboi german ‘Scharnhorst’. Cei doi domni cumparau prin Franta, din insarcinarea neobositului Reichsmarschall, obiecte de arta si picturi – iar plata o faceau in franci francezi falsi, tipariti in apropiere de Stuttgart.
Thomas aduse dovezi de necontestat ca patru tablouri, din cele cumparate de profesori, erau proprietatea diplomatului elvetian Egon Treumer. Tablourile ii fusesera furate nu de mult.
Trebui din nou sa intre pe fir comandantul armatei de ocupatie din Franta. Scandalul lua asemenea proportii incat Goering fu convocat la Hitler.
Dar era sa uitam poanta: cei doi spargatori de meserie care subtilizasera tablourile din locuinta lui Egon Treumer si le vandusera profesorilor erau doi vechi prieteni de ai lui Thomas. Acesta ii rasplati regeste pentru furtul comandat. Politia nu descoperi niciodata faptasii…
Al treilea caz:
Rusii trecura, pe 4 ianuarie 1944, vechea granita a Poloniei. Pe 22 ianuarie ateriza un desant american in Italia, la Anzio, in spatele trupelor germane. Cam in timpul acesta se ocupa si Thomas de ‘Afacerea Lamaia’.
Thomas primise inca de pe la inceputul lui ianuarie o informatie discreta de la Bordeaux. I-o transmisese un spargator de seifuri, cunoscut de Thomas de pe vremea cand spargatorul facea parte din banda lui Chantal. Scrisoarea fusese scrisa pe hartie de proasta calitate si cu multe greseli de ortografie si exprimare si suna cam asa:
Drag prieten. Aici in port este unu depozit la care paza este facit de marina militara. Aici zac 420 tone de hartie pentru tigari gata la expediat. Pentru ca America intrat la razboi, hartia ramas pe loc. E vorba de hartie sifon din cea mai fina, la pret de 10 franci elvetian la kil. Zic este o chestie tare.SD vrea sa sechestreze. Ca proprietate la dusman. Asa ca sa te grabesti, drag prieten.
Thomas Lieven se grabi. Stia: ce sechestreaza SD-ul intra in folosul catorva putini, nu celor multi. Se duse la Bordeaux. Maiorul Brenner avea aici un cunoscut, capitan la marina militara. Thomas se intelese cu acesta din prima clipa, si inca minunat.
Thomas se imprietenise, de cand cu afacerea cu tablourile, cu diplomatul elvetian Egon Treumer. Gratie acestuia ii recomanda capitanului de marina o persoana din Basel dispusa sa plateasca pentru marfa 760.000 de franci elvetieni.
In fata acestei sume capitula si reprezentantul marinei germane. In niste vremuri in care oamenii se agatau ciorchine de fiecare scara de vagon, vremuri in care nu mai existau destule mijloace pentru transportul trupelor, iata cum pornira, de-a curmezisul Frantei,420 de tone de hartie americana de tigarete, e Elvetia, ambalate in lazi si cu documente de transport eliberate de Wehrmacht. Statia de destinatie: Basel, Gara Germana.
Thomas avu grija ca, in timpul unei nopti, vagoanele sa fie manevrate din gara germana in cea elvetiana.760.000 de franci! Pai la suma asta devine barbat si cea mai moale carpa !
Marina germana profita din plin de aceasta afacere: din banii obtinuti prin mijloacele aratate mai sus fura achizitionate din Spania citrice in scopul prevenirii scorbutului pe nave, mai ales pe submarine. Thomas primi si el, in semn de recunostinta, 30.000 de Reichsmark.
Al patrulea caz:
Trupele rusesti atinsera, pe 19 martie 1944, granita romaneasca. In aceeasi zi aparura in orasul Poitiere Thomas Lieven, colonelul Werthe si maiorul Brenner. Fusesera alertati de o anume Charlotte Regnier, o noua agenta a Abwehr-Paris.
Charlotte Regnier, 40 de ani, blonda, cu pieptul plin, mai putin draguta, dar mai mult nervoasa, trecea in ultimul timp drept o achizitie de marca a Abwehrului in aceasta zona. Maiorul Brenner reusise sa o cucereasca pe singuratica scriitoare franceza, convingand-o sa intre in serviciul german.Senzationalele ei rapoarte ii puneau aproape zilnic pe jeratic pe cei de la hotelul Lutetia.
Charlotte Regnier raporta la un moment dat formarea si aparitia unei noi si puternice grupari de partizani in zona Poitiers. Astfel ea declansa o mare actiune a Abwehr-Paris in zona.Fura arestati si interogati zile intregi peste doua sute de francezi. Dupa care fura pusi in libertate, intr-o buna zi, peste doua sute de francezi …
Asta pentru ca Sonderfuehrer Lieven reusi sa dovedeasca eroarea maiorului Brenner. Blonda superagenta Charlotte scapase de o jumatate de an de la balamuc, pentru ca medicii ii diagnosticasera o forma de nebunie fara violenta. Dar era declarata iresponsabila. Deci era, bineinteles, in continuare nebuna si pusa sub interdictie …

(va urma)

Dan Bota

9.

Nanette, frumoasa camerista bruneta, ii ajuta, cu un zambet plin de devotament, dragului ei stapan sa imbrace pardesiul din par de camila. Thomas Lieven isi privi ceasul. Acesta arata orele 16,30 ale zilei de 29 septembrie 1942.
Thomas privi pe fereastra.
“Crezi ca va mai fi ceata astazi, frumoasa copila?”
“Nu, domnule, nu cred ,,,”
“Sa ramana asa, senin. Si atunci cativa domni isi vor petrece seara si noaptea la mititica.”
“Pardon, monsieur?”
“Nimic, Nanette, nimic. Tocmai pun la cale o mica intrecere, pe care as vrea sa o castig.”
Thomas pusese Intr-adevar la cale o intrecere – si acum trebuia sa participe. Pusese in miscare o avalansa – si acuma trebuia sa fie al naibii de atent ca aceasta sa nu-l prinda sub ea.Caci tocmai se pregatea sa plece spre SD Paris, in Avenue Foch, la Sturmbannfuehrerul Eicher …
Operatiunea, la al carei final Thomas spera sa asiste ca invingator, incepuse cu 24 de ore mai inainte. Colonelul Werthe expediase prin telex, intr-o sincera si reala incercare de a-I salva viata traznitului sau Sonderfuehrer, un lung raport adresat amiralului Canaris.
Caruntul sef al Abwehrului aparuse o ora mai tarziu la o intrevedere de circa 60 de minute la Heinrich Himmler. Avea sa-I aduca vesti proaste acestui Reichsfuehrer SS si sef al Politiei Germane …
“Voi lovi fara crutare”, se agita Heinrich Himmler.
O comisie speciala, compusa din inalti demnitari SS, isi incepu activitatea pe 28 septembrie 1943, la orele 18,30. Trei dintre membrii comisiei zburara inca in aceeasi noapte la Bucuresti, via Viena.
Acestia arestara, pe 29 septembrie, la orele 7,15, pe aeroportul Bucuresti-Baneasa, un curier SD care tocmai se imbarca pentru Berlin – se numea Unterscharfuehrer Anton Linser. In voluminosul sau bagaj se aflau si cateva GEKADOS, care fura deschise. Se descoperira carti de credit destinate Romaniei in valoare de doua milioane si jumatate de marci.
Cei trei inalti ofiteri SS isi facura aparitia, pe la orele 8,30, in birourile SD-Bucuresti, birouri situate intr-o aripa mai dosnica a cladirii ambasadei germane de pe Calea Victoriei. Se descoperira cantitati imense de ludovici de aur si de carti de credit. Se operara doua arestari.
Pe aeroportulBerlin-Staaken ateriza in data de 29 septembrie 1943, la orele 13,50, avionul postal de la Bucuresti. Membri ai comisiei speciale arestara un anume Untersturmfuehrer Walter Hausmann, care se interesa, plin de neliniste si foarte nervos, la echipajul avionului, unde este curierul de la Bucuresti. Hausmann ceda dupa un scurt interogatoriu si recunoscucomplicitatea la afacerea cu carti de credit. Dadu in vileag numele a patru inalti demnitari SD care actionau la Berlin. La orele 14,00 se aflau cu totii in spatele gratiilor.
“In cazul acesta putem merge linistiti sa pranzim”, ii spuse Thomas, la Paris, colonelului Werthe.
Se aflau in fata unui telex prin care amiralul Canaris ii tinea la curent cu desfasurarea evenimentelorAmiralul trimetea vestile din ora in ora.
“ Se pare ca ai bafta, afurisitule”, spuse Werthe zambind.
Thomas batu in lemn.
“Nu ma deochea. Cand au plecat din Berlin domnii care urmeaza sa taie si sa spanzure pe aici?”
“Acum o jumatate de ora. Un judecator SS si doi consilieri de razboi. Ar trebui sa ajunga intre orele 16,30 si 17,00.”
Asa ca, pe la orele 16,30, Thomas se lasa ajutat de catre frumoasa Nanette sa-si imbrace pardesiul din par de camila. Iesind in strada inalta o ruga: Doamne, fa sa nu fie ceata ! Daca este ceata, atunci cei trei anchetatori nu pot ateriza. Iar razbunarea mea, in ce-i priveste pe nenorocitii aceia de caini din Avenue Foch, cei care aproape ca m-au omorat in batai, n-ar fi deplina …
SD-Fuehrerii din Avenue Foch il intampinara pe Thomas severi si seriosi. Thomas observa in sinea sa: astia nu stiu nimic, habar n-au ce ii asteapta. ‘Reichsheini’ nu i-a avertizat.
Sturmbannfuehrerul Eicher, cel rosu la fata, si palidul sau adjutant Friz Winter il intampinara pe Thomas hotarat si cocis. Se comportara a unii dintre acei generali si ofiteri, membri ai cosiliilor de razoi, care, pentru cate un fleac, se grabeau sa condamne la moarte soldatii germani. Generalii si ofterii acestia obisnuiau sa apara iainte de executare sentintei pentru a explica celui condamnat, hotarat si concis, de ce este ineviabila impuscarea lui.
Asemenea cuvinte gasira acuma si domnii Eicher si Winter pentru Thomas Lieven, care sedea in fata lor, picior peste picior, intr-un costum fresco gri – camasa alba, cravata neagra, pantofi si ciorapi negri.
Eicher: “Uitati cum se pune problema, Lieven. Personal nu avem nimic cu dumneavoastra. Din contra. Imi place ca ati avut curajul sa veniti aici. Dar este vorba despre comunitate, despre Reich.”
Winter: “Zambiti, zambiti, Lieven. Va va pieri zambetul in fata Consiliului de Razboi.”
Eicher: “Legal este tot ce sta in slujba poporului german. Ilegal este tot ce ii dauneaza. Iar dumneavoastra ati lezat interesele poporului german. Doresc sa intelegeti asta …”
Thomas interveni politicos:
“Pot sa va intreb ceva? E intr-adevar cinci fara zece sau ceasul meu a ramas in urma?”
In privirea pe care i-o arunca Eicher se citea si ura, dar si admiratie.
“De ce nu ati vrut sa ramaneti un om cumsecade si sa fi venit sa lucrati la noi? Acuma ati fi putut fi Sturmbannfuehrer, cel putin. Ceasul va merge bine.”
Thomas se ridica, o lua agale spre fereastra si privi in jos spre o gradina bantuita de toamna si in sus spre un cer colorat de toamna. Nici urma de ceata.
“Expliati-mi, va rog, cum de mi-ati descoperit cacialmaua”, dori Thomas sa stie.

(va urma)

Dan Bota

Oferta cinematografelor brasovene pentru saptamana 2-8 mai este foarte bogata. Cinematograful Modern va invita sa va reamintiti de Comisarul Moldovan, in cea mai noua productie semnata de cunoscutul regizor si actor roman Sergiu Nicolaescu. Nici celelalte cinematografe brasovene nu se lasa mai prejos si va asteapta cu filme de succes. Iata programul detaliat:

Bani gratis (Mad Money)
Cinema Bulevard
Luni – Joi: 17:00 19:30
Go Multiplex
Luni – Joi: 17:00 21:30
Regia. Callie Khouri
In rolurile principale: Katie Holmes, Diane Keaton, Queen Latifah
Gen: Comedie
Inspirat de evenimente reale, filmul „Mad Money” urmareste povestea a trei femei care, lucrand la Rezerva Bancara Federala, formeaza o alianta pentru a fura bani destinati casarii. Diane Keaton, Queen Latifah si Katie Holmes se afla in fruntea unei distributii alese de regizorul castigator al premiului Oscar („Thelma & Louise”) Callie Khouri, intr-o comedie despre ce se intampla atunci cand infractiunea rasplateste foarte bine… ani de zile.

Comisarul Moldovan
Cinema Modern
Luni – Joi: 17:30 20:00
Regia: Sergiu Nicolaescu
In rolurile principale: Sergiu Nicolaescu
Gen: Actiune, Aventuri, Crima, Drama
Dupa razboi, Comisarul Moldovan (Sergiu Nicolaescu/Petr Falc) a facut ani grei de puscarie politica. Distractia comandantului inchisorii, un colonel sovietic (Ion Dichiseanu), era sa il oblige sa joace ruleta ruseasca. Numai norocul incredibil si spiritul de supravietuitor l-au facut pe Moldovan sa apuce ziua gratierii. Iesit din puscarie, fostul comisar intra intr-un circuit international de jocuri de ruleta ruseasca organizate clandestin pentru o elita amatoare de spectacole extreme.

Dragostea in vremea holerei (Love in the Time of Cholera)
Go Multiplex
Luni – Joi: 19:00
Regia: Mike Newell
In rolurile principale: Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno
Gen: Drama, Romantic
Stone Village Pictures prezinta una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste ale tuturor timpurilor, inspirata de nemuritoarea capodopera a scriitorului laureat al Premiului Nobel, Gabriel Garcia Marquez, Dragostea in vremea holerei. Parcurgand o jumatate de secol in Cartagena, un oras complex, magic si plin de senzualitate, aceasta fascinanta poveste romantica prezinta viata unui barbat care isi asteapta unica iubire adevarata timp de mai bine de cincizeci de ani.

Nu exista tara pentru batrani (No Country for Old Men)
Cinema Go Multiplex
Luni – Joi: 16:30 18:45 21:00
Regia: Joel Coen, Ethan Coen
In rolurile principale: Tommy Lee Jones, Javier Bardem, Josh Brolin
Gen: Aventuri, Drama, Thriller, Razboi
Llewelyn Moss (Josh Brolin) descopera o camioneta parasita, inconjurata de cativa soldati morti, dar in care (inca!) se mai afla o cantitate apreciabila de heroina si doua milioane de dolari bani-gheata. Moss ia banii, si de aici se declanseaza o reactie catastrofica in lant, pe care legea – in persoana serifului Bell (Tommy Lee Jones), un tip in varsta, care nu mai are niciun fel de iluzii despre viata, nu o poate opri. Pe masura ce Moss incearca sa scape de cei care-l urmaresc – apare aici un personaj misterios, un gangster care da cu banul cand e vorba de viata sau moartea oamenilor (Javier Bardem). Filmul atinge esenta cutremuuratoare a raului contemporan, aceleasi teme biblice ce se regasesc in spatele titlurilor sangeroase, oripilante, din ziare.

Va curge sange (There Will Be Blood)
Cinema Go Multiplex
Luni – Joi: 17:30 20:30
Regia: Paul Thomas Anderson
In rolurile principale: Daniel Day-Lewis, Paul Dano
Gen: Drama, Thriller
O poveste de proportii epice despre familie, credinta, putere si petrol, VA CURGE SANGE ! este un film derulat la frontiera necrutatoare a Californiei de inceput de secol, in contextul boom-ului explorarilor petroliere. Povestea urmareste ascensiunea lui Daniel Plainview (Daniel Day-Lewis), evoluand dintr-un miner amarat, care isi creste singur fiul, intr-un mare magnat al titeiului.

Lansarea oficiala a candidatilor Partidului Romania Mare pentru functiile de Presedinte al Consiliului Judetean Brasov si de Primar al Brasovului a avut loc in prezenta presedintelui partidului, senatorul Corneliu Vadim Tudor.
Evenimentul a fost marcat de o conferinta de presa la care au participat liderul partidului si cele doua piese grele ale PRM Brasov, Ioan Manzala si Nicolae Iorga. In stilul caracteristic, Corneliu Vadim Tudor a explicat sloganul electoral al PRM pentru aceste alegeri, respectiv „Ati votat destul cu hotii, votati si cu patriotii!”. “Alegerile din Romania au devenit o veritabila scoala a hotilor, hoti care fura nu numai vointa electoratului, ci si bani pentru tot felul de pomeni electorale si pentru a cumpara de la alte partide primari si parlamentari gata facuti. ?n unele judete s-au cumparat actuali primari cu 30.000 de euro bucata, ca animalele ?n obor”, a declarat senatorul., indemnand lumea sa mearga la vot si sa dejoace planurile de culise. Indemnu a fost, desigur, in versuri si foarte colorat. Pentru amuzamentul dumneavoastra il redam:
„Fratilor mergeti la vot
Sa-i dam mafiei
Cu stampila peste bot”.
Nu putem sa nu-I dam dreptate!

Bianca Sorescu

Este cultivata in special pentru nutret. In intreaga lume, lucerna este considerata o planta furajera importanta, insa in ultimii 35 de ani ea este foarte apreciata si pe post de aliment nutritiv, multi fiind cei care consuma des salata de lucerna. Germenii sai contin o mare cantitate de vitamine, minerale si proteine.
In plus, fiecare gram de lucerna contine 8.000 U.I. de vitamina A, respectiv 20.000-40.000 U.I. de vitamina K, care protejeaza impotriva sangerarilor si ajuta la dizolvarea cheagurilor de sange. Contine vitamina U. Vitamina U (ulcus, vitamina anti-ulcer) este elementul activ al metioninei. Este o sursa importanta de vitamina B6 si vitamina E, dar contine si o cantitate suficienta de vitamina D, precum si calciu si fosfor, care fortifica scheletul osos si dentitia copiilor.
Vechi tamaduitori din diferite tari considerau lucerna astfel:
• Vechii chinezi spuneau: Ce le face bine vitelor tale, iti face si tie.
• Vracii indieni utilizau in antichitate aceasta planta ca remediu, in special in ulcere, dar o recomandau si in durerile cauzate de artrite, precum si in retentii de lichid.
• Marele cunoscator al plantelor, diaconul din Halimba, a documentat si efectul antigusa al lucernei.
• Arabii isi hraneau cu lucerna caii, comoara lor cea mai de pret, convinsi fiind ca aceasta ii va face iuti si puternici.
• Ei au dat frunzelor bogate in minerale si nutrienti ale lucernei numele al-fac-facah, adica parintele tuturor mancarurilor.
1. Parti utile: Frunzele- care se recolteaza de 5 ori in sezenol de crestere cand planta incepe sa infloreasca. Se folosesc la prepararea tincturilor extractelor solide si lichide.
2. Utilizari medicinale:
• stimuleaza apetitul
• anemie
• remineralizarea organismului
• scade glicemia
• ameliorarea epuizarii si agitatiei pshice
• boli de piele (acnee, bacterioze, furuncule)
• ulcer
• cistita
• tuse
• litiaza renala
• osteoporoza
• reumatism
• guta.
3. Preprate:
• Tinctura- 30 de picaturi intr-un pahar cu apa. Beti preparatul de 2-3 ori pe zi dupa mese
• Capaplasme cu frunze proaspete- furuncule
• Capsule- Green Care- 4 – 8 tablete zilnic, sau dupa sfatul medicului
M.P.

Parca mai multi ca in alti ani, brasovenii s-au indreptat, in noaptea Invierii, spre bisericile devenite neincapatoare pentru cei care isi indreapta sperantele spre Dumnezeu intr-un viitor mai bun, caci pamantenii i-au dezamagit.
Inca inainte ca preotii sa inceapa slujba, brasovenii, gatiti de sarbatoare, au incercat sa prinda un loc ‘cat mai in fata’. Astfel, in Piata Prundului, de pilda, la momentul Invierii, atunci cand preotii au iesit cu Lumina, cu greu mai aveai unde sa arunci un ac.
Si la celelalte biserici din Brasov locul a fost prea mic, prea neincapator, pentru cei adunati sa asiste la slujba.
Din fericire, anul acesta actele de teribilism ale unor tineri fara o educatie corecta, ci asimilata in ritm de manele si la un pahar in plus, au lipsit aproape cu desavarsire. Si a fost bine asa, chiar daca au mai existat exceptii, repede inabusite de vointa multimii.
Pacat insa ca au fost si cazuri cand unii habotnici, in nerabdarea de a lua lumina, anafura sau apa sfintita, au declansat adevarate gramezi deschise de rugby, si uitandu-te la anii de sub parul alb, te si mirai de unde atata putere.
Cu ocazia Invierii, si preotii si-au dat silinta sa tina slujbele cat mai majestuos, fara rasolelile din alte ocazii. La aceasta a contribuit si tehnica moderna, slujba putand fi ascultata de un mare numar mare de mai mult sau mai putini credinciosi la statiile de amplificare ale bisericilor.
Majoritatea participantilor s-au indreptat apoi spre case, cu lumanarile aprinse incercand sa le fereasca de stingere.
O pata neplacuta la slujba de a doua zi au constituit-o hoardele de tigani cersetori, de toate varstele, care, in contrast cu solemna atmosfera din lacasele de cult, trageau pur si simplu de tine ca sa le dai cel putin bani, daca nu si mai multe, iscand o harmalaie degradanta.
Unde or fi fost oamenii de ordine si cand se va gasi solutia acestei stari de fapt, nelalocul ei intr-o societate civilizata?
Scuzati-mi, va rog, supararea de moment si: ‘Cristos a inviat !’

Dan Bota

7.

Thomas Lieven ajunsese la Paris in jurul orelor 22,10. La hotel Lutetia i se comunica agitat ca maiorul Brenner il asteapta, de urgenta si de ore intregi, pe Avenue Mozart, 28. Maiorul se afla acolo cu un intreg comando.
“Hm”, spuse Thomas zicandu-si in sinea sa: ce naiba face Brenner, de ore intregi, in cuibusorul secret al lui Petersen?
In holul hotelului ii intalni pe cei doi vechi prieteni ai sai, cei doi smecherasi obositi de razboi, radistii Raddatz si Schlumberger, pe care ii cunoscuse si ii apreciase in timpul aventurii sale cu ‘Maquis Crozant’ . Berlinezul si vienezul il salutara radiind de bucurie. Tocmai iesisera din serviciu.
Berlinezul cel desirat, cel cu preferinte pentru revistele sexi frantuzesti, saluta bucuros:
“Mai omule, mai Karli, ia priveste, uite-l pe Sonderfuehrerului nostru !”
Durduliul vienez intreba:
“Veniti cu noi, Sonderfuehrer? Noi vrem sa dam o raita prin Rue Pigalle ca sa agatam ceva pisicute simpatice.”
Thomas raspunse:
Ia ascultati, camarazi. Ia amanati voi onorabilele voastre intentii pe altadata si veniti cu mine. S-ar putea sa am nevoie de voi.”
Si asa ajunsera cei trei sa se afle, pe la orele 23, in fata usii apartamentului din Avenue Mozart,28, etajul doi. Thomas apasa pe butonul soneriei. Se auzira mai intai voci. Apoi oarece larma. Pe urma se auzira pasi. Usa se deschise brusc. In cadrul ei aparu maiorul Brenner, cu fata ca racul fiert, gafaind, cu parul valvoi si cu urme de ruj pe la gat. Thomas si prietenii sai zarira in spatele maiorului o dama imbracata intr-un vis de camasuta de noapte – si altceva nimic.
Maiorul Brenner prezenta situatia generala, raporta ce gasise, din pacate, in aceasta locuinta, si ce nu gasise, tot din pacate. Incheie amintind de prizonierul sau.
“Prosper este iubitul meu”, spuse Lilly Page, care, intre timp, isi aruncase pe umeri un capod. Il privi pe Thomas adanc in ochi.
“Prosper nu stie nimic despre afacerile lui Petersen.”
Thomas corecta:
“Fostele afaceri. Erich Petersen a fost impuscat. La Toulouse, de unul dintre partenerii de afaceri …”
Frumoasele buze ale lui Lilly formara un dulce suras. Spuse cu o nepamanteana expresie de fericire:
“In sfarsit l-a ajuns si pe el, canalia ticaloasa.”
“Nu va lasati coplesita de durere, madame”, o ruga Thomas.
Micutul maior nu mai intelegea nimic.
“Dar …dar am crezut ca …”
Fu intrerupt de vocea sonora a lui Raddatz:
“Meier, mai omule, e o chestie aici, ce sa mai zic …”
“Cum iti permiti sa ma intrerupi”, striga maiorul Brenner, intorcandu-se spre el. Il vazu pe uscativul caporal in fata casetei din mahon, aceea pe care o deschisese si el cu cateva ore mai inainte, dar pe care o inchisese imediat, plin de dezgust.
Caporalul Raddatz deschisese si el caseta, dar nu o inchisese imediat, plin de dezgust. Din contra, incepu sa scoata cu ambele maini ce se afla inauntru, privi, se mira. Trase, in cele din urma, toate sertarasele si le goli pe dusumea. Radea plin de buna dispozitie. Deodata inceta sa mai rada. Exclama uluit:
Sa ma ia naiba. Ce cauta cartile astea de credit in compania unor obiecte frivole?”
In salon se asternu o liniste deplina.
Apoi Thomas se inclina in fata lui Lilly Page si spuse incet:
“Ei bine. Permiteti sa incepem din nou perchezitia?”
Frumoasa dama zambi obosit.
“Cu placere. Si cu placere va voi arata unde sa cautati. Cautati peste tot pe acolo pe unde domnul maior le-a interzis oamenilor sai sa umble …”
Se gasira carti de credit editia Romania in valoare de cinci milioane de marci. Ele fura gasite in casete de trandafir continand obiecte originare din inventivul Orient, fura gasite in spatele cartilor deocheate din biblioteca, pe sub inefabilele cilectii, in spatele necuviincioaselor tablouri din salon.
Thomas o trimise pe stapana casei in camera ei si se apuca sa se ocupe de lividul si speriatul Prosper Longtemps. Dupa zece minute intra in camera doamnei.
Aceasta statea intinsa pe pat. Ochii ii ardeau. Thomas se aseza pe marginea patului. Ea sopti:
“Spun doar adevarul…Prosper este dragostea mea. Doar de dragul lui am rezistat aici, la Erich – la porcul asta…Dar stiu ca nu ma credeti.”
Thomas spuse:
“Va cred. Am vorbit cu iubitul dumneavoastra Prosper. Mi-a spus ca va cunoasteti de doi ani. Acum un an a fost arestat de SD…”
O gramada de afaceri invartise acest Prosper Longtemps, aceasta secatura care le facea pe femei atat de fericite. Cand a fost arestat de SD a nimerit pe mainile unui anume Untersturmfuehrer Petersen. La acesta aparu o anume Lilly Page, intervenind pentru Prosper. Dama ii placu lui Petersen. El promise clementa daca…Asa ca Lilly Page deveni, fortata de imprejurari, amanta lui Petersen. Acesta ii dadu drumul lui Prosper.
Thomas spuse:
“Asculta, doamna, sunt gata sa il iau pe Prosper sub aripa mea ocrotitoare. Insa cu o conditie …”
“Inteleg”, spuse ea cu un zambet fortat si se misca alene in pat.
Thomas replica prietenos:
“Nu cred ca ma intelegi. Petersen era bagat intr-o afacere cu carti de credit. Trebuie sa aflu cum au ajuns acestea in Franta. Daca ma ajuti, il fac scapat pe Prosper.”
Lilly se indrepta pe pat. E foarte frumoasa, gandi Thomas, si uite ca iubeste asa o secatura – si mai e in stare sa faca si totul pentru el…Ciudata mai este viata !
Lilly Page arata spre un perete:
“Tabloul de acolo, Leda cu lebada. Dati-l la o parte.”
Thomas il dadu la o parte. In spatele lui se afla un mic seif de perete cu cifru.
“Formati 47132”, spuse dama de pe pat.
Thomas forma 47132. Usita se deschise. Inauntru se afla un notes imbracat in piele neagra. Altceva nimic.
Dama de pe pat spuse:
“Petersen era un tip dezgustator de pedant. Isi nota totul. Despre barbati, despre femei, despre bani. Cititi-o. Veti afla tot ce va intereseaza.”

Thomas Lieven nu prea avu timp sa doarma in noaptea aceea pentru ca se ocupa cu cititul agendei lui Erich Petersen. La mijitul zorilor era lamurit si avea toate datele asupra uneia dintre cele mai mari manopere frauduloase din timpul razboiului.
A doua zi de dimineata, cu fata ravasita de nesomn, raporta colonelului Werthe, care sosise intre timp la Paris, urmatoarele:
In afacerea aceasta gasim, pur si simplu, DE TOATE. Functionari din cei mai inalti ai RSHA. Oameni cu cel mai inalt rang din SD-Romania. Probabil chiar Manfred von Killinger, ambasadorul german la Bucuresti. Iar aici, la Paris, Obersturmfuehrerul Redecker, cumnatul lui Heinrich Himmler.”
“Doamne Atotputernice”, exclama colonelul Werthe cu glas stins, in timp ce maiorul Brenner se agita pe scaunul sau, nelinistit, plin de nerabdare, incordat.
Thomas continua:
“De fapt totul a inceput cu Redecker. In 1942 a lucrat la SD bucuresti…”
Romanii trebuiau sa accepte, in acea perioada, carti de credit ca mijloc de plata, dar erau fericiti daca, in schimbul cartilor de credit, se gasea cineva care sa le ofere dolari, lire sau aur. La orice curs, chiar si la cel mai scazut, totuna. Totalmente egal. Numai sa scape de rahaturile alea de hartii.
Redecker fu transferat mai apoi la Paris. Aici il cunoscu pe Untersturmfuehrerul Petersen. Isi descoperira reciproc o mare afinitate sufleteasca. Redecker povesti despre experientele sale din Romania. Dupa care se pusera amandoi pe infiriparea afacerii.
Petersen incepu sa bata Franta in lung si in lat. Cumpara, fura, extorca si rechizitiona aur. Aurul era trimis cu avioane-curier ale SD-ului la Berlin. Aici se aflau ‘colaboratori’ de incredere din cadrul RSHA. Acestia expediau aurul mai departe, tot cu ajutorul avioanelor-curier ale SD-ului, la Bucuresti. Acolo se aflau deasemenea ‘colaboratori’ de incredere.
Oamenii din SD-Bucuresti cumparau cu aurul frantuzesc, la cele mai mici cursuri, carti de credit seria Romania. Acestea erau ambalate si declarate ‘GEKADOS’ si expediate la Paris, via Berlin.
“…totul se prezinta asa cum banuia bancherul Ferroud”, sfarsi Thomas raportul.
“Numai nemtii puteau pune la cale aceasta afacere uriasa. In liniste si nederanjati. Redecker si Petersen usurau Franta de valorile ei cu ajutorul cartilor astea de credit obtinute atat de usor si ieftin.Dar Petersen nu avea deplina incredere in Redecker. Asta mi-a spus-o Lilly Page. De aceea si-a si luat o locuinta secreta. De aceea si notitele din agenda in care insemna toate operatiunile la care lua parte si Redecker. Vroia sa-l aiba la mana.”
Thomas scoase agenda.
“Nu numai numele lui Redecker apare in paginile astea. Apar multe nume. Cu ajutorul acestei agende, domnii mei, vom face sa sara in aer toata gasca.”
Werthe mormai iritat:
“Stai putin, Lieven. Esti constient de cine ne legam in chestia asta? De cumnatul lui Himmler. De un ambasador. De inalti demnitari SD. Ai spus-o cu gura ta.”
“De aceea trebuie sa planuim foarte bine urmatorii pasi, domnule colonel. Si cand se poate face asa ceva mai lesne decat la o cina cu mancaruri alese. Am dat dispozitiile necesare acasa. Va astept peste o ora la mine.”
Ehe, dar cate nu se pot intampla intr-o ora…

(va urma)

Dan Bota
.
`

Sangiorzul, ipostaza populara romaneasca a sfantului crestin, este stapanitorul vremii calde, sfantul cel mare peste campuri, inverzitorul naturii si semanatorul tuturor semintelor, cel ce infrange vrajitoarele si le zadarniceste actele magice, in special pe cele de luare a manei laptelui, protejand astfel cirezile si turmele, cel ce arata alesilor comorile, smulgandu-le de la diavol, chezasul tuturor tocmelilor si patronul tinerilor si al armoniei familiale.

Sarbatoare dedicata Manecatoarei
Sangiorzul vacilor este o sarbatoare dedicata Manecatoarei. Atat de intemeiata era credinta si spaima oamenilor ca strigoii vii, care in aceasta noapte isi parasesc trupurile, se bat cu limbile melitelor la rascruci si hotare de drum, apoi vin si intra din nou in trupurile lor, ca sa ia „mana vacilor, rodul campului, visul fetelor si norocul baietilor”, incat in aceasta noapte, pentru a-i speria si pune pe fuga, pentru a contracara farmecele vrajitoarelor, tot satul participa la niste contrafarmece si mijloace de lupta, pentru a se apara de fortele malefice. In primul rand era zgomotul – strigate puternice, chiuituri, tulnice, buciume. Se ascundeau limbile de melita pe care calareau strigoii sau se ungeau cu usturoi, mai mult chiar, se folosea o unsoare facuta din usturoi si plante apotropaice ( pelin, leustean, boz, odolean, rostopasca). Pentru a tine departe strigoii si a apara gospodaria, cu aceasta unsoare se ungeau pragurile usilor, portile, ferestrele, fantana, vitele si oamenii.

Traditii populare
Traditia populara spune ca cine se plimba dimineata, inainte sa rasara soarele, prin holdele pline de roua, va fi sanatos. In aceasta noapte se deschid cerurile, pentru a da putere pomilor sa infloreasca. Pentru ca Sfantul Gheorghe este stapanul verii, oamenii planteaza in fata casei un pom verde. Daca acesta se prinde, spun ca pomul le-a fost dat de Sfantul Gheorghe.
Pentru a fi ageri si sanatosi tot anul, oamenii se bat cu urzici. In aceasta noapte oamenii nu dorm, pentru ca altfel vor fi somnorosi tot anul.
Sarpele alb este o prezenta des intalnita in credintele acestei zile. Se spune ca cel care cauta comori trebuie sa se uite intr-o apa curgatoare pana vede un sarpe alb. Acestuia trebuie sa ii taie capul cu un ban de argint. Capul trebuie ingropat in pamant si deasupra lui trebuie sadit usturoi. Daca omul respectiv va manca din acel usturoi inainte de Sf. Gheorghe, va putea intelege limba animalelor si pasarilor, iar uneori va putea auzi chiar cum creste iarba.
Conform altor obiceiuri, banul de argint cu care a fost taiat capul sarpelui alb se va intoarce intotdeauna la stapanul sau, indiferent de cate ori va fi cheltuit. La fel, daca pui in gura sarpelui omorat un catel de usturoi, vei putea vedea strigoii cum fura laptele vacilor.

„Focul viu”
Pentru a avea noroc, in ajunul Sf. Gheorghe, oamenii fac „focul viu”. Acesta este aprins de feciori necasatoriti, prin frecarea lemnelor uscate. Scopul acestui foc este acela de a purifica spatiul de fortele malefice, de a indeparta vrajitoarele si pagubele provocate de natura. Spre deosebire de focul obisnuit, aprins cu amnarul sau chibritul, „focul viu” este aprins cu ajutorul lemnelor uscate, prin rotatia lemnului moale pe lemnul tare. Oamenii sar peste acest foc, spunand formule magice. Focul ramane aprins pana cand turmele coboara de la munte. Din cenusa focului viu amestecata cu alte plante, se pregatesc medicamente pentru boli de piele. Se spune ca in aceasta noapte apar flacari deasupra locurilor unde sunt ingropate comori.

Suntem in Saptamana Mare : bun prilej pentru gospodine sa se apuce de curatenia generala, nu numai a sufletului, ci si a intregii case si gospodarii.
Masa de Pasti este una dintr cele mai imbelsugate mese, rivalizand in opulenta cu cea de Craciun.
Insa lndmark-ul acestei sarbatori religioase este carnea de miel.
Inca de ieri, comercianti din toata tara au venit la Brasov ca sa-si etaleze produsele. Carnea de miel va fi adusa si din alte judete ale tarii ca Sibiu, Covasna, Mures sau Buzau, dupa cum a anuntat directorul Directiei Sanitar-Veterinare (DSV) Brasov, Dorin Enache.
Dat fiind faptul ca numarul mieilor ce vor fi sacrificati anul acesta este sensibil mai mare fata de cel de anul trecut, adica 4000 fata de 3500, se preconizeaza o ieftinire a pretului carnii de miel. „Sper ca pretul unui kilogram de miel sa fie sub 20 de lei, avand in vedere ca va fi carne suficienta pe piata”, a afirmat Dorin Enache, citat de Buna Ziua Brasov.
„Vom iesi pe piata cu cinci zile inainte de Paste si deja ne-am gandit sa dam kilogramul cu 20 de lei. Am fi dispusi sa mai lasam din pret doar pana la 18 lei, dar nu mai jos, pentru ca si asa am avut destule cheltuieli si vom mai avea cu furajele, cu motorina, cu autorizarile. Poate doar la un pret de 25 de lei am avea si noi profit, pentru ca anul asta au fost scumpe toate si vor mai fi cheltuieli enorme, dar cine il va cumpara la un asemenea pret”, ne-a spus Alexandru Elei, producator de carne de miel din Homorod, citat de aceeasi sursa.
Toti comerciantii de produse de origine animala de pe intreg teritoriul judetului vor fi atent supravegheati si verificati pentru a evita eventualele nereguli de producere, procesare, depozitare sau transport.

Sanziana Motoroiu

Capitolul 2

1.

Rue des Bergeres, u bistrurile ei, cu micile ei restaurante, cu micile baruri, se afla in itorescul cartier vechi din Tulouse.Thomas Lieven zambi melancolic cand coti pe mica straduta. Ca si acum trei ani, cand fugea de nemti impreu cu prietena sa, actrita Mimi Chambert si cu colonelul Simeon, prostanacul erou, si ajunsese aici, si acuma umblau, cu pasi marunti, incolo si incoace, multime de fete dragute, toate machiate cam strident si imbracate cam sumar.
Thomas aflase ca patroana acelui discret hotel, Jeanne Perrier, cea cu coama leonina, parasise orasul. Prietenul nostru ar fi vizitat-o cu placere, pe ea si pe fetele ei, bineinteles pentru a depana amintiri …
Se opri in fata unei case. Aceasta parea cam darapanata. Ajunse la o usa de la etajul trei.
Pe usa era fixata o placuta:

Paul de la Rue – Fred Meyer

Imobiliare

Thomas ranji in timp ce apasa butonul soneriei din dreapta usii. Isi spuse; imobiliare. Cand i-am cunoscut furau de prin hoteluri, erau spargatori, falsificau tablouri. Si acum? Voila, o cariera.
Se auzira pasi in spatele usii. Apoi aceasta fu deschisa. In cadrul ei aparu Paul de la Rue, urmas al hughenotilor. Era imbracat cu gust si cu o frizura impecabila.
Figura sa inalta, cu fata prelunga, ii conferea un aer aristocratic. Incepu cu eleganta:
“Buna ziua, domnul meu, cu ce va pot fi de folos?”
Apoi trase un chiot:
“Nom de Dieu, e Pierre – !”
Si-i tranti lui Thomas, pe care il cunoscuse sub numele de Pierre Hunebelle, una pe umar de-l muta din loc. Pentru moment uita de buna sa crestere:
“Omule, sa-mi musc eu inumi dosul! Traiesti? Mi s-a spus ca Gestapoul te-a dat gata.”
Thomas se desrinse din imbratisarea ui Paul si intra in locuinta.
“Nostim pe ici pe la voi. Lectiile mele au dat intr-adevar roade Numai figurinele alea de acolo, caprioara, dansatoarea si zana aia, ar trebui sa dispara.”
Paul se holba la el.
“Pe unde ai tot umblat? Cum ai ajuns aici?”
Thomas ii explica situatia. Paul ascuta in tacere. Din cand in cand dadea aprobator din cap Thomas spuse in final:
“… si asa ca am aparut cu colonelul meu aici, cu speranta ca ma veti ajuta. Vad ca v-ati ajuns…”
“Pe naiba ! Imobiliare, asta-i numai pe usa. Se intelege ca facem si noi specula – ca toti ceilalti. Dar mai cu cap – si asta datorita tie, batrane.Ne-ai facut un mare serviciu atunci, cu lectiile tale.”
“Da, si acuma imi puteti face voi un mare serviciu. Trebue sa aflu cine l-a omorat pe acest Untersturmfuehrer Petersen. Trebuie sa stiu daca a fost mana Rezstentei sau nu.”
“Precis ca nu a fost o crima politica.”
“Demonstreaza-mi asta. Povesteste-mi cine l-a omorat pe Petersen Si cum. Si de ce.”
“Dar, Pierre, cum pot sa-mi tradez un ompatriot care a ucis un nazist ! Asta nu mi-o poti cere
nici macar tu !”
“Paul, hai sa-ti spun o chestie. Nazistii au arestat 150 de oameni, compatrioti de-ai tai. Ii vor impusca. Nu putem impiedica asta decat daca demonstram ca nu a fost o crima politica si ca acest Petersen mbla cu lucruri necurate. Hestia asta nuti intra in mintea aia a ta idioata?”
“Ho, mai omule, nu urla asa. Voi trage si eu cu urechea primprejur…

2.

Trei domni luara loc, trei zile mai tarziu, pe 27 septembrie 1943, la masa din sufrageria lui Paul de la Rue: sapanul casei, Thomas Lieven si Fred Meyer.
Paul il sunase pe Thomas la hotel:
“Cred ca avem ceva pentru tine. Vino la mine Vine si Fred. Nu cumva poti sa ne gatesti ceva asa cum stii tu? Am auzit de la baietii din Marsilia ca le-ai tras o masa pe cinste.”
“In regula”, raspunse Thomas.
Asa ca in aceasta dimineata trebaluise cam trei ore prin bucataria lui Paul. Acuma sedeau la masa. Cei doi bisnitari purtau, in cinstea revederii, costume inchise la culoare, camasi albe, cravate argintii. Vrand sa arate ce binecrescuti sunt, incercara sa manance aperitivul – tulpie de telina umplute – cu furculita si cutitul, chestie care le pricinui ari neplaceri.
Thomas interveni:
”Contrar celor mai multe ocazii este permis, ba chiar indicat, sa se ia aceste tije cu mana.”
Fred spuse:
“Cerului multumiri. Ce fel de branza este asta?”
“Roquefort. Deci cine l-a omorat pe Petersen?”
“Un anume Louis Monico. Un corsican. Este poreclit ‘Louis le reveur’, ‘Louis visatorul’.”
“Cine este acest visator? Rezistenta?”
“Da de unde. Un adevarat gangster. Foarte tanar. Cu plamanii in pioneze. Patru ani de parnaie pentru lovitura cauzatoare de moarte. Omule, crap halind la betele astea !”
“Ca sa nu se intample asa ceva, ma grabesc sa aduc felul urmator.”
Se duse in bucatarie si reveni cu o forma de budinca acoperita cu un capac.
Fred marai deceptionat:
“Puah, budinca ! Asta-i un ca…, asta nu e in regula. Credeam ca va fi ceva pe baza de carne.”
Paul, tamponandu-si fin colturile gurii cu un servetel, inerveni si el:
“Intr-adevar, trebie sa recunosc: sunt si eu putin deceptionat, draga prietene.”
“Asteptati !”
Thomas rasturna continutul pe un platou mare de portelan. Se imprastie un delicat miros de carne si ceapa. Cei doi gangsteri adulmecara. Linistea si armonia se asternura pe fetele lor.

MENIU 27 septembrie 1943

Tulpine de telina umplue
Fricco saniol (musaca)
Piersice flambate

TULPINE DE TELINA UMPLUTE: Se iau tulpine tari si mai mari de telina si se spala bine. Se face o pasta din unt si branza (Roquefort sau Gorgonzola) in parti egale. Cu un cutitas bine ascutit se adanceste scobitura naturala a tulpinelor de-a lungul lor si se umplu cu pasta Se pune la rece. Se servesc puse intr-un vas cu forma de vaza , cu partea frunzulitelor in sus. Intre tlpini se pun cuburi de gheata.

FRICCO SPANIOL (MUSACA): Se fac biftecuri mici din muschi de vita, se bat bine, se ung cu mustar, se sareaza si se pipereaza. Securata cartofii si se taie felii subtiri. Se ingalbeneste in unt o cantitate de ceapa egala cu cea de carne. Se unge cu unt topit o forma ca pentru budinca si se presara cu pesmet Se aseaza un rand de cartofi, se presara fulgi de unt, sare, piper, apoi vine un rand de carne, pe urma un rand de ceapa. Se epeta ordinea. Ultimul rand va fi de cartofi presarat cu fulgi de unt. Separat se amesteca cate o jumatate de cescuta de vin rosu, smantana si zeama de carne si se toarna in forma. Se acopera si se fierbe o ora au bain-marie. Se rastoana pe un platou si se serveste imediat.

PIERSICE FLAMATE: Se lasa trei lingurite de unt cu doua linguri rase de zahar pudra si ceva migdale bine maruntite sa se topeasca intr-un caramel deschis. Se stinge cu suc de portocale si lamaie in proportie de unu la doi. Se adauga putin Cointreau, Marasquino si coniac, se adauga jumatati de piersice in compot, bine scurse (daca luam piersice proaspete, le inabusim putin inainte) si se tin la incalzit, se mai toarna coniac si se da foc. Piersicile se pun apoi pe inghetata de vanilie, se toarna sosul pe deasupra si se orneaza cu frisca. Se serveste imediat.

“Acuma povestiti-mi ceva despre Visator. De ce l-a ucis pe Petersen?”
Fred spuse:
“Din cele ce am aflat – si informatiile noastre sunt de prima mana – acest Petersen a fost un porc de prima mana. Pe chestia ca era Blutsordenstraeger. Pe chestia ca era in SD. Imi vine sa si rad. Petersen a aparut aici ca simplu civil, intelegi? Si stii ce s-a apucat sa faca? S-a apucat sa cumpere aur.”
“Ia te uita !”
“Orice cantitate. La preturi convenaile. Trebuie ca era un mare smenar. Visatorul ii mai vanduse in cateva randuri aur. Inotdeauna catitati mici.”
Thomas medita: domnul Petersen de la SD – traficant de aur. Iar Fuehrerul ordona funeralii nationale. Iar o serie de ostatici urmeaza sa fie impscati. Si Germania a pierdut, vezi Doamne, un erou. Heil !
“Ei bine, si Petersen a prins cu timpul inredere in Visator. Si in ziua respectiva a aparut la Petersen Louis cu o FOARTE mare cantitate de aur…”

(va urma)

Dan Bota `

Noaptea care face trecerea spre sarbatoarea Sfantului Gheorghe (vechi inceput al Anului Pastoral) este una foarte importanta, in care se crede ca vrajitoarele si strigoaicele ameninta lanurile de grau si vitele, furandu-le „mana” sau laptele. De aceea, toate practicile magice din aceasta noapte sunt destinate apararii animalelor si culturilor.
Traditia populara spune ca in aceasta noapte vrajitoarele si strigoaicele, goale si despletite, se aduna cate 12 la hotarul satului, fiind indrumate de catre o vrajitoare mai batrana. Se zice ca ele se bat la granita dintre doua tari, iar cele care castiga primesc ploaia, care va aduce un an imbelsugat in tara respectiva. In schimb, in cealalta parte va fi seceta, iar anul nu va fi roditor.
Pentru a fura laptele vitelor si rodul lanurilor, vrajitoarele isi leaga de picior un saculet gol sau o strecuratoare de lapte, pe care le tarasc prin holde si prin pasuni. In acelasi scop, ele taie grau verde cu secera, ingroapa droburi de sare vrajite in drumul vacilor si spun diverse vraji.
Se zice ca cine nu doarme in aceasta noapte, poate auzi strigoaicele cantand: „De n-ar fi odolean, / Odolean si rostopasca / Fire-ar lumea toat-a noastra”.

Traditii si obieciuri
In seara de dinaintea sarbatorii Sfantului Gheorghe, barbatii nu trebuie sa iasa afara cu capul descoperit. Daca nu poarta palarie, strigoaicele le pun fraul in cap si ii fac calul lor, alergandu-i dupa cum le vor porunci acestea. Pentru a indeparta actiunea malefica a vrajitoarelor, se fac diverse practici cu caracter magic.
Se crede astfel ca strigoaicele se sperie de zgomotul puternic. De aceea, cei tineri canta la buciume si fluiere confectionate din scoarta de copac sau din lemn de alun, oamenii tipa sau bat clopotele si lovesc in vase de arama, incercand sa scoata sunete cat mai puternice.
Tot in scopul indepartarii vrajitoarelor, taranii stropesc vitele si grajdul cu apa descantata sau neinceputa, adusa de la rau, stropindu-se si reciproc.
Unii oameni isi duc in aceasta noapte vitele la pasunat pe camp, unde le supravegheaza atent. La intrarea in grajd se pune uneori o grapa cu dintii in sus, pentru a speria strigoaicele.
Tot pentru a indeparta vrajitoarele, oamenii pun buruieni descantate in galeata de lapte umpluta cu apa si le lasa acolo peste noapte. A doua zi le taie in bucatele mici, si le dau vitelor sa le manance, amestecate cu sare si tarate. Usile si ferestrele sunt unse cu usturoi si impodobite cu ramuri verzi de rachita, fag, rug, par sau leustean. Acestea sunt asezate si la poarta, la grajd, la fantana, la galetile de muls si la coarnele vitelor si ale plugului. Impodobirea cu ramuri verzi simbolizeaza si revenirea naturii la viata.

Dupa ce ca serele de la Codlea – altadata unele dintre cele mai importante si productive din tara, atat la legume, cat si la flori, fiind un mare exportator – au ajuns postrevolutionar in halul in care se prezinta astazi, datorita mai multor factori (prost management, dezinteres economic in favoarea umplerii rapide a unor buzunare si, nu in ultimul rand, amestecul politicului unde nu ii fierbe oala), nici ce a mai ramas nu este lasat in pace de catre hoti.
Astfel, la sfarsitul saptamanii trecute, doi indivizi au fost prinsi de politisti – acestia fiind alertati de un cetatean asupra faptului – carand o caruta plina cu panouri din profile metalice, componente ale constructiilor adapostind spatii de productie.
Este vorba de circa 20 astfel de panouri, demontarea acestora necesitand ore intregi, caci ele masoara 1,5 m x 1,5 m.
Hotii, prinsi cu mata in sac, si-au recunoscut fapta, urmand sa apara in fata instantei pentru nota de plata, caci daca ar fi reusit sa marunteasca panourile si sa le vanda la fier vechi, s-ar fi ales cu o suma frumusica.
Mai ramane insa de lamurit daca nu cumva paznicul de la poarta nu a fost complice la furt, caci o caruta plina cu fieraraie nu este chiar cantitatea neglijabila a unui ac in carul cu fan.
Tot in legatura cu florile, dar de data aceasta furate din parcuri, putem consemna retinerea a doi tineri, unul de 17, celalalt de 22 de ani, care culegeau de zor lalele din Parcul Trandafirilor din Brasov, acest sport fiind practicat inspre sfarsitul noptii, cand si cocosii sunt in pauza de cantat. Ace4sti iubitori de natura la vaze au fost sanctionati pentru inceput cu amenzi contraventionale de 1.500 lei, urmand ca, in urma cercetarilor intregii activitati infractionale, sa fie sau nu deferiti justitiei.
Oare de ce nu se apuca acesti oameni, tineri si in plenitudinea fortelor fizice, de o munca cinstita si care sa ofere un somn linistit, in loc sa umble noaptea la furat?
Sau, vazand ca unora le tine cu furturi de zeci de milioane, pot si ei ciordi de cativa lei pentru un sprit sanatos.
Pacat insa de varsta la care toti acestia din randurile prezentate mai sus s-au apucat de furat. Ce viitor mai pot avea ei?

Dan Bota.

Premiile UNITER au ajuns anul acesta la editia cu numarul 16. Mari artisti au urcat, la inceputul acestei saptamani, pe scena Teatrului National din Bucuresti, fie sa inmaneze premii, fie sa fie premiati.
Printre numele impozante care au fost rostite in fata publicului au fost Ion Besoiu, premiat pentru intreaga activitate, Mihai Malaimare pentru performanta in teatrul non-verbal si multi altii. Nu au fost uitati nici cei care au trecut in nefiinta. Lor li s-a adus un omagiu in imagini si liniste. Oaspetii de vaza ai galei Premiilor Uniter au fost, pe langa marii artisti, Printul Radu si Principesa Margareta ai Romaniei.

Mihai Ignat, marele castigator
Cea de-a 16-a editie a premiilor UNITER a adus marele premiu la Brasov. Dramaturgul Mihai Ignat a castigat trofeul UNITER cu comedia dramatica „Meserii si fundaturi”. Dramaturgul brasovean este primul castigator din orasul nostru al trofeului premiilor UNITER.
Textul „Meserii si fundaturi” de Mihai Ignat a fost desemnat castigator la concursul UNITER – „Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2007”. Juriul a fost compus din criticul de teatru Alice Georgescu, regizorul Claudiu Goga si actorul George Ivascu. In selectia finala, din cele 49 de piese inscrise in concurs, ramasesera trei: Meserii si fundaturi, de Mihai Ignat, Love stories, de Radu F. Alexandru si Fermoare, nasturi si capse, de Mihai Ignat.
Meserii si fundaturi este „un melanj intre comedie si drama, presarat cu momente absurde”, in care personajele isi dezvaluie problemele provocate in mod special de contorsionata si absurda tranzitie a societatii romanesti, a spus autorul Mihai Ignat. „E o piesa cu patru personaje, sunt doua cupluri de prieteni, doi cu virsta de peste 50 de ani si doi tineri. Actiunea se petrece intr-o hala a unei foste intreprinderi socialiste din care s-a furat aproape totul. Cele 12 scene ne arata alternativ cand un cuplu, cand celalalt si, desi cele patru personaje nu se intilnesc decat in finalul piesei, vietile lor se influenteaza reciproc”, a adaugat dramaturgul.

L.M.