Pe deasupra cadavrului Melaniei Bata, femeia decedata in urma cu un an dupa o altercatie cu fostul ei patron, doi fosti amici si parteneri isi trag palme reciproc la televizor. Ionica Anutoiu, acuzatul de omor, si colegul sau de partid Dumitru Butan sunt protagonistii unei rafuieli cel putin indecente, daca nu scarboase de-a dreptul.

Scriam zilele trecute despre lovitura de teatru regizata recent de Butan, care se tara penitent in fata judecatorilor, sa marturiseasca ca jurase stramb acum un an. Atunci cand sustinuse cu tarie ca acolitul sau n-o lovise pe femeia ce murea cinci zile mai tarziu la spital, lasand in urma un copil minor. Remuscat tot,?Butan isi schimba declaratiile de atunci, amintindu-si, chiar la ultimul termen de audieri, ca Anutoiu o lovise, si inca puternic, pe tanara femeie. Detaliu ce-l face pe ultimul autorul unui omor.

Replica „patronului de presa” Anutoiu nu s-a lasat asteptata; intr-o conferinta de presa si-a acuzat amicul de „razbunare financiara si politica”. Ceea ce, dincolo de animozitatile pecuniare intervenite in ultimul timp intre ei, ar putea fi chiar adevarat. Mai degraba decat un reviriment al constiintei, gestul lui Butan de a reveni asupra marturiei sale si de a livra versiunea corecta aspra faptei lui Anutoiu pare influentat de procente si participari la dividende.

Cu tot grotescul posturii in care se gasesc acum cei doi, merita sa-ti invingi putin greata si sa extragi, din ambalajul de minciuni convingatoare al amandurora, partea sfrijita de adevar. Grabit sa-si balacareasca acum partenerul de cardasii ecologiste, Butan se face ca descopera in premiera adevarata fata a fartatului sau. Tepar de mare clasa, santajist de speta joasa, evazionist, ucigas. Pana in zece mai, data la care instanta va pronunta sentinta in dosarul in care Anutoiu este judecat pentru lovituri cauzatoare de moarte, amicul Butan mai are timp sa-i completeze portretul cu alte trasaturi infractionale. Desi nu cred c-a mai ramas mare lucru prin Codul Penal care sa nu fi fost spus cu ocazia descarcarii sufletului butanesc de pacatul de a fi fost partener, amic, coleg si cine mai stie ce cu zisul Anutoiu.

Partea cu adevarat nostima este ca Butan insusi are mari sanse sa-si ia adio de la cariera politica dubioasa pe care si-o cloceau amandoi in cuibarul ecologist. Principiile morale de la care se revendica acum la televizor nu cred ca ii mai pot pacali multa vreme pe colegii si sefii sai de partid. „Eu nu stau la masa cu infractori” declara acum ritos si imaculat Butan, uitand ca, de cand s-a inhaitat cu o hiena de presa ca Anutoiu, cu ceva ani in urma, nu face decat sa ia masa cu de-alde astia. Asa cum facea si in nefericita zi de aprilie 2006, cand chiar a stat la masa cu un criminal, pe care l-a acoperit fix un an de zile. Pana cand constiinta sa neprihanita l-a avertizat ca expunerea in continuare in public alaturi de un individ atat de reprobabil ca Anutoiu „it’s bad for business!”.

Efecte colaterale imprevizibile risca si previziunile infierbantate ale aceluiasi Butan, care decreteaza sfarsitul carierei politice ale amicului de ieri. „Acest om este terminat politic”, recita Butan din epitaful dedicat colegului de partid. Lui Butan ii va disparea cheful de premonitii negre in contul Anutoiului – care-ar trebui sa fie rotunjor, la cat a furat omu’ – cand opinia publica, sau macar electoratul verde local, va trage fermoarul aceluiasi sac de cadavre politice si peste trupu-i dolofan.

Poate ca plansul flagelant este o solutie in fata instantei, calculat in asa fel incat sa eviti la mustata cercetarea pentru marturie mincinoasa deoarece sentinta nu se pronuntase inca. Pentru electorat, insa, e nevoie de ceva mai multa transpiratie decat lacrimi. Altminteri, nici suspendatul Basescu n-ar face acum atatea eforturi si bai publice cand ar fi putut foarte bine ca, de referendum, sa se smiorcaie putin, eficient si televizat, asa cum numai dansul stie s-o faca in prag de alegeri.

Vifor Rotar

Cardul Euro<26 Clasic se adreseaza tuturor tinerilor sub 26 de ani, indiferent de statutul lor profesional, social sau educational. Cardul Euro<26 este cardul european de tineret recunoscut de Consiliul Europei ca instrument pentru incurajarea mobilitatii tinerilor in Europa. Cardul Euro<26, in toate formele lui, este o legitimatie care atesta faptul ca posesorul este membru asociat in programul european de carduri pentru tineri, program care ofera in Romania peste 1000 de reduceri si peste 300.000 in 42 de tari din Europa.

Cardul Euro<26 a fost lansat recent si la Brasov, in cadrul mesei rotunde cu tema “Voluntariatul in Romania„, unde s-a discutat despre lansarea campaniei de informare si promovare a facilitatilor programului european Euro<26, „Mobilitate prin Cultura”.

120.000 de carduri in Romania

Proiectul consta in distribuirea a 120.000 de carduri Clasic Euro<26 si Student Euro<26, prin care tinerii au acces la o oferta culturala, educationala, sociala si recreativa completa si diversificata. Astfel, tinerii au acces, in regim de reducere, la reteaua proprie a Autoritatii Nationale pentru Tineret: centre de agrement, case de cultura ale studentilor, centre de tineret. De asemenea, tinerii vor beneficia de diverse gratuitati sau reduceri de 50% in institutiile culturale. Scopul campaniei este acela de a stimula mobilitatea tinerilor, oferindu-le posibilitatea de a intra in contact cu noi perspective de dezvoltare personala, sociala si profesionala.

Momentan, la Brasov reduceri se pot obtine la serviciile unui salon de coafura, la efectuarea unui curs foto si la serviciile unei baze sportive.

Un card Euro<26 costa 20 de lei sau 5 euro. Cardul se poate obtine prin intermediul universitatilor din tara, al Directiilor Judetene de Tineret si al altor organizatii non-guvernamentale partenere Euro<26.

Laura Moise

In perioada 23-27 aprilie 2007, in Romania se desfasoara misiunea Food Veterinary Office a DG SANCO, din cadrul Comisiei Europene, se arata intr-un comunicat MADR. Scopul acestei misiuni este sa evalueze sistemul de control oficial pentru alimente si furaje ce contin sau constau din organisme modificate genetic.

Expertii misiunii vor evalua progresele? inregistrate in activitatea de control a alimentelor, furajelor si semintelor modificate genetic, legislatia existenta si modul de implementare a acesteia.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, expertii misiunii vor efectua vizite in judetele care pana in 2007 au fost mari cultivatoare de soia modificata genetic (Calarasi si Timis). In programul evaluarii sunt incluse vizite la cele doua Directii Agricole si de Dezvoltare Rurala, la Directiile Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, la fostii cultivatori de soia modificata genetic, precum si la unitatile de procesare a soiei, din judetele mai sus-mentionate.

In programul misiunii este prevazuta si evaluarea laboratoarelor de determinare a OMG din seminte (din cadrul Institutului de Bioresurse Alimentare din Bucuresti) si din alimente si furaje (din cadrul Institutului de Diagnostic si Sanatate Animala din Bucuresti), ambele laboratoare avand metode de determinare a OMG acreditate RENAR si facand parte din Reteaua Europeana de Laboratoare ?pentru determinarea Organismelor Modificate Genetic. De asemenea, este planificata si? o vizita la un punct de inspectie la frontiera in scopul evaluarii controlului importului de organisme modificate genetic.

Autoritatile romane implicate in aceasta actiune sunt Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului.

Romania s-a angajat sa respecte legislatia comunitara in domeniul organismelor modificate genetic, sa elimine din cultura incepand cu anul 2007 soia modificata genetic, deoarece aceasta cultura nu este aprobata in Uniunea Europeana, si sa urmareasca trasabilitatea productiei de soia modificata genetic din recolta? anului 2006.

Misiunea Food Veterinary Office a DG SANCO se va incheia in data 27 aprilie 2007, cand vor fi prezentate succint si primele concluzii ale evaluarii.

Printre obiceiurile de peste an, folcloristii deosebesc obiceiurile ciclice, care au loc cu regularitate in timpul anumitor perioade ale anului, legate de anumite date calendaristice, si obiceiurile nelegate de date fixe, ci de necesitatile productiei, de desfasurarea muncilor agricole. Dintre aceste obiceiuri, nelegate de date fixe, face parte si Caloianului.

In satele romanesti, in cea de-a treia marti dupa Paste, oamenii ies pe strazi si cheama ploaia. Femeile plamadesc un omulet din lut, botezat Caloianu, pe care il plimba apoi pe ulite intr-o procesiune ale carei origini se pierd in timp. Datina este straveche.

?

Un obicei stravechi

Misterul orphic al Celui Jertfit se pastreaza in datina romaneasca a Caloianului. Cea mai veche atestare a acestui obicei pare a fi o relatare a scriitorului antic Diodor Sicul: „In Phrygia, intamplandu-se odata sa cada o epidemie asupra oamenilor, iar de alta parte suferind si pamantul de seceta, oamenii consultara oracolul asupra mijloacelor prin care sa indeparteze de la ei aceste calamitati, iar oracolul le raspunse ca sa inmormanteze trupul lui Attys si sa o venereze pe Kybele ca divinitate. Insa, din pricina vechimii, din trupul lui Attys nu mai ramasese nimic, phrygienii au facut imaginea tanarului, pe care apoi, plangand-o, o inmormantara, indeplinind si onorurile funebre potrivite cu soarta lui, si acest obicei ei il tin constant pana in zilele noastre”. Attys era varianta traco-phrygiana a marelui profet Orpheus, ucis de preotesele Soarelui.

?

O papusa de lut impodobita cu flori

Obiceiul Caloianului este caracteristic indeosebi Munteniei de rasarit (Braila, Buzau, Calarasi, Ialomita). Inca din zori, fetele de la 5-6 ani in sus se aduna la un loc si se impart, dupa varsta, in doua sau mai multe cete. Fiecare ceata isi alege o conducatoare. Apoi fetele fac o papusa de lut, un om mic, pe care il impodobesc cu panglici, carpe colorate si flori, iar pe cap ii pun drept caciula o coaja de ou rosu. In unele sate il imbraca in straie taranesti, cu opincute si caciulita. Papusa se numeste Calian, Caloian, Scaloian sau Bura. In unele zone se face si Scaloita, la fel ca Scaloianul. Fetele pun Caloianul intr-un sicriu mic, bine incleiat – ca sa pluteasca pe apa – sau pe o scandura, il inconjoara cu fel de fel de flori, printre care predomina busuiocul, apoi il ingroapa pe camp, printre semanaturi, prin bozii sau maracini, pe malul vreunei ape ori intr-alt loc ascuns. Inainte de inmormantare, una dintre fete se face preot, alta dascal, a treia duce steagul, adica o trestie cu o batista alba in varf, inaintea popii, si iarasi una sau doua fete duc sicriul ori scandura cu Caloianul. In urma cortegiului vin fetele celelalte, cu lumanari aprinse, bocind.

?

Un an imbelsugat

Dupa inmormantare, Caloianului i se face pomana, timp in care e bocit din nou: „Iene, Caloiene! Tinerel te-am ingropat, De pomana ca ti-am dat, Apa multa si vin mult, Sa dea Domnul ca un sfant, Apa multa sa ne ude, Sa ne faca poame multe!”.

A treia zi dupa ce l-au inmormantat, fetele se aduna iarasi, se duc la locul unde a fost inhumat, il dezgroapa, bocindu-l iarasi. Apoi il aduc in sat si il arunca intr-o fantana sau se duc si-i dau drumul sicriului pe un rau sau pe un lac, urand ca anul sa fie ploios si plin de belsug. Apoi se aduna toate fetele la o casa si acolo coc o placinta mare, numita ghizmana, ori mai multe placinte si alte bucate. Flacaii aduc vin si lautari, se asaza toti la o masa, mananca si beau din pomana Caloianului. Pe vremuri, in unele sate se faceau doua papusi de lut, numite Tatal Soarelui si Maicuta Ploii. In ziua de Caloian, fetele urzesc tevi pline cu bumbac sau cu lana, furate de la mamele cu copii mici, pentru a da Dumnezeu ploi imbelsugate.?

De-a lungul arcului carpatic, in satele risipite pe culmile domoale ale muntilor, se practica de sute de ani un frumos obicei. Alesul, Ruptul sterpelor, Masuratul oilor sau Sambra oilor sunt numirile sub care se regaseste, in diverse zone etnografice ale tarii, acest obicei, menit de a reglementa relatiile dintre doua categorii socio-economice: agricultorii si pastorii. In preajma Sfantului Gheorghe pana intr-o alta zi de sarbatoare, Sf. Constantin si Elena, crescatorii de oi se aduna in fiecare sat pentru a stabili impreuna unde vor face stanile in acel an, cine le va fi baci si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului.

Acte rituale
Prima mulsoare a turmei de oi la inceputul sezonului pastoral (varatul) in ziua de Sangiorz sau in alta zi de la sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai si urmata de o frumoasa petrecere campeneasca este numita Sambra Oilor, Arietul, Ruptul Sterpelor, Masurisul Oilor.
In ziua de Sambra Oilor se masura si se cresta pe rabojul de lemn laptele de la oile fiecarui sambras pentru a i se calcula cantitatea de branza cuvenita la spargerea stanei numita Alesul, Rascolul. Activitatile practice erau insotite de numeroase acte rituale menite sa apere stana si ciobanii de fortele malefice pe timpul verii: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor si oilor, alungarea prin strigate si zgomote a vrajitoarelor care fura sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau de a strica laptele prin practica magica „Cucu! – Rascucu!”, purificarea oilor si stapanilor de oi prin stropirea lor cu apa sfintita, scaldatul ritual in apa curata a raurilor sau spalatul cu roua, prepararea unor alimente rituale, sacrificarea mielului, pronuntarea formulelor magice etc.

Traditionalul masuris
Sambra Oilor este un obicei care se practica in general in prima duminica a lunii mai, fiind un obicei al ciobanilor, care marcheaza plecarea turmelor catre munte. In aceasta zi se poarta cele mai frumoase si mai scumpe costume populare, asemanatoare cu imbracamintea dacilor de pe Columna lui Traian, iar pe umeri se iau cei mai frumosi desagi.
Traditionalul masuris – mulsul oilor la strunga in cofe de lemn este cel mai important. Masurarea se face cu „masura”. In functie de cantitatea de lapte obtinuta de fiecare gospodar se fixeaza retributia in produse, taxele si plata ciobanilor. Dupa masuris se ocoleste staulul si se „impusca” deasupra oilor pentru a se alunga piezele rele.
Sambra Oilor se incheie cu o petrecere campeneasca, unde se mananca alimente specifice (balmos, mamaliga fiarta in lapte si cu adaos de unt, mielul fript haiduceste, colaci, casul de la prima mulsoare), se canta si se joaca dupa melodii pastoresti. Obiceiul este cunoscut, cu variante locale si in diferite stadii de evolutie, de toti crescatorii de oi.

Numele „300 – Eroii de la Termopile” va spune ceva? Chiar daca nu sunteti cinefili inraiti, dar macar va place sa navigati pe Internet, imposibil sa nu fi fost loviti de impactul devastator al reclamei violente la ultimul blockbuster al Hollywoodului. De vreo doua luni incoace, site-urile catorva publicatii ce se respecta gazduiesc trailerul absolut ametitor al peliculei „300 –Eroii de la Termopile”, inspirate de desenele neguroase ale lui Frank Miller. Cel a carui imaginatie tenebroasa a nascut si pelicula „Sin City”, regizata de imprevizibilul Quentin Tarantino, un alt film turnat in negativ intr-o succesiune de imagini care-ti taie respiratia.

Miller si-a exersat talentul de desenator genial si atipic in reconstituirea simplista, violentand memoria istorica, a faptelor temerare savirsite de spartanii condusi de Leonidas. La Termopile, in 480 i.C., armatele grecilor, in numar de 7000 de luptatori, la care s-au alaturat cei 300 de viteji trimisi de Sparta, s-au adunat sa opreasca navala puhoiului de 1.000.000 de persi condusi de insusi Xerxes. Legenda spune ca spartanii au fost abandonati pe campul de lupta de camarazii greci, speriati de raportul de forte net favorabil asiaticilor. Ostasii lui Leonidas, educati de mici in stilul spartan pe care il invocam atat de des, nu s-au clintitit de la Termopile, unde au pierit pana la unul ca sa-i tina in loc pe invadatori si sa permita armatelor Eladei sa se regrupeze

.

Maniera eroic-abuziva a lui Frank Miller de a intepreta istoria in benzi desenate a iscat un val de proteste in Iranul descendent din Xerxes, la fel de mare precum tzunami-ul militar provocat de persi acum 2500 de ani. Iranienii au contestat vehement postura de barbari violenti in care i-a desenat Miller, in contradictie flagranta cu aura de baieti de treaba pe care le-a confectionat-o spartanilor. Pe undeva aveau dreptate, dar acest subiect merita o discutie aparte cu o alta ocazie.

Deocamdata, sa remarcam o coincidenta ciudata a situatiei de la Termopilele grecesti cu cea de la votul cu bilele romanesti. Parlamentarii antibasescioti, obsedati de suspendarea lui Traian Basescu, in ciuda certificatului de buna purtare emis de Curtea Constitutionala pe numele actualului presedintelui suspendat, au fost in numar de 322. Abia cu putin mai multi decat cei 300 de omologi ai lor din Elada antica. Un mizilic de 22, cifra magica in istoria moderna a Romaniei care, nu-i asa, face diferenta si in cazul asta si permite fabricarea celebrelor rime postrevolutionare „cine-a tras in noi?” ori mai proaspetele „ne-au furat pe noi” si „ne-au suspendat si pe noi!”, cum au strigat recent participantii la manifestarile spontane in favoarea presedintelui suspendat.

Asa cum povestea cinematografica a Termopilelor s-a nascut din desene animate, saga bilelor parlamentare este si ea un filmulet cu caricaturi. Personajele care il anima au la dispozitie mai putin de o luna pentru a se agita credibil pe scena Legislativului. Rolurile sunt, insa, putin inversate fata de mitul spartan. Eroii sunt, de fapt, niste erori. „322 – Erorile de la votul cu bile” este povestea a 322 de parlamentari viteji, scosi in fata de interesele oligarhice ale Romaniei, pentru a se opune valului de alegatori ce vor navali la vot in 19 mai sa decida readucerea la Cotroceni a Basescului suspendat.

Si estimarea lui Herodot ca persii numarau un milion de ostasi, cand efectivele asiaticilor erau pare-se de doar 300.000, se preteaza la rastalmaciri: alegatorii ar putea fi in realitate mult mai multi decat le convine PSD & comp. sa recunoasca.

Iar tragismul inclestarii dintre agentii anarhiei asiatice si aparatorii legii, ordinii si democratiei ateniene risca sa vireze trist intr-o melodrama caragialesca. Leonidas al spartanilor va fi jucat in versiune romaneasca de un actor proteic cu 322 de fete, tot atatea replici ale conului Leonida fata cu reactiunea alegatorilor. Grea-nfruntare. Groaznic macel.

Vifor Rotar

San-Georgiul, ipostaza populara romaneasca a sfantului crestin, este stapanitorul vremii calde, sfantul cel mare peste campuri, inverzitorul naturii si semanatorul tuturor semintelor, cel ce infrange vrajitoarele si le zadarniceste actele magice, in special pe cele de luare a manei laptelui, protejand astfel cirezile si turmele, cel ce arata alesilor comorile, smulgandu-le de la diavol, chezasul tuturor tocmelilor si patronul tinerilor si al armoniei familiale.

?

22 Aprilie: Sangiorzul Vacilor

Noaptea care face trecerea spre sarbatoarea Sfantului Gheorghe (vechi inceput al Anului Pastoral) este una foarte importanta, in care se crede ca vrajitoarele si strigoaicele ameninta lanurile de grau si vitele, furandu-le laptele. De aceea, toate practicile magice din aceasta noapte sunt destinate apararii animalelor si culturilor.

Traditia populara spune ca in aceasta noapte vrajitoarele si strigoaicele, goale si despletite, se aduna cate 12 la hotarul satului, fiind indrumate de catre o vrajitoare mai batrana. Se zice ca ele se bat la granita dintre doua tari, iar cele care castiga primesc ploaia, care va aduce un an imbelsugat in tara respectiva. In schimb, in cealalta parte va fi seceta, iar anul nu va fi roditor. Pentru a fura laptele vitelor si rodul lanurilor, vrajitoarele isi leaga de picior un saculet gol sau o strecuratoare de lapte, pe care le tarasc prin holde si prin pasuni. In acelasi scop, ele taie grau verde cu secera, ingroapa droburi de sare vrajite in drumul vacilor si spun diverse vraji.

?

Sarbatoare dedicata Manecatoarei

Sangiorzul vacilor este o sarbatoare dedicata Manecatoarei. Atat de intemeiata era credinta si spaima oamenilor ca strigoii vii, care in aceasta noapte isi parasesc trupurile, se bat cu limbile melitelor la rascruci si hotare de drum, apoi vin si intra din nou in trupurile lor, ca sa ia „mana vacilor, rodul campului, visul fetelor si norocul baietilor”, incat in aceasta noapte, pentru a-i speria si pune pe fuga, pentru a contracara farmecele vrajitoarelor, tot satul participa la niste contrafarmece si mijloace de lupta, pentru a se apara de fortele malefice. In primul rand era zgomotul – strigate puternice, chiuituri, tulnice, buciume. Se ascundeau limbile de melita pe care calareau strigoii sau se ungeau cu usturoi, mai mult chiar, se folosea o unsoare facuta din usturoi si plante apotropaice ( pelin, leustean, boz, odolean, rostopasca). Pentru a tine departe strigoii si a apara gospodaria, cu aceasta unsoare se ungeau pragurile usilor, portile, ferestrele, fantana, vitele si oamenii.

La baza acestei intrebari sta o stire conform careia 1 mp. de constructie in Ungaria, respectiv la Budapesta este de doua trei ori mai mic decat in Romania (Bucuresti).

Pentru a raspunde acestei intrebari, detaliem cateva elemente aferente principalilor factori de influenta ce actioneaza asupra pretului: materia prima si forta de munca, raportul cerere – oferta si politica de stat.

In “balanta” principalelor aspecte ce definesc ecuatia, lucrurile sunt (net) favorabile tarii noastre.

• In Europa, Romania este cel mai important producator (?!) de ciment, NU Ungaria.


• Romania are o resursa minerala (pietris -agregate) – materie prima pentru beton intr-o cantitate mult mai mare.


• Romania a avut si ARE INCA o importanta cantitate de masa lemnoasa, NU Ungaria.


• Salariu minim in Romania este sub 100 Euro, in Ungaria este peste 250 Euro.

In mod evident aceste elemente sunt premize pentru un pret pe mp. mult mai mic in Romania ! Si totusi …?

In ceea ce priveste raportul cerere – oferta, (fara date statistice) constatam:

1. La prima vedere exista in Romania o nevoie foarte mare de locuinte care ar conduce in mod firesc la o majorare a preturilor. Totusi, trebuie sa recunoastem, ca doar o parte(importanta), din aceasta nevoie nu se transforma in cerere efectiva. Cauza este cunoscuta – puterea de cumparare extrem de scazuta a marii majoritati a populatiei;

2. Lipsa unei economii de piata functionale (va reamintim ca Uniunea Europeana nu a definit economia romaneasca in mod explicit ca ar fi si functionala!). Aceasta (economia de piata) ar trebui sa regleze, relativ usor si repede, un dezechilibru cerere – oferta, aducand preturile la un nivel real;

3. Coruptia, banii negrii- nemunciti, determina o cerere care nu cenzureaza pretul! Nu de putine ori, o semnatura poate valora in Romania cat o casa mobilata, (utilata), la care se adauga garajul cu masina.

Cateva exemple: semnarea unui contract de lucrari sau achizitii publice, asfaltari si schimbari de borduri, construirea sau renovarea sediilor de regii, cumpararea de sedii LOTO, sedii pentru Casele de pensii, statii PECO, etc.! Putem sa adaugam: trei cisterne de alcool vandute la negru, un tir de tigari netimbrate, T.V.A. intors etc. etc. etc.

De asemenea, Coruptia impinge ?preturile in sus, atunci cand statul roman (important jucator pe piata constructiilor), include in mp. de constructie (gen A.N.L.) si ml. de strada sau mc. de bordura, sau spaga (cazuri multe si marunte), sau profitul obligatoriu (cazurile firmelor din famiglie).

Sigur, nu spunem ca nu sunt si “jucatori pe bune”, beneficiari reali de lucrari de constructii.

Exista “un beneficiar” care provine din randul celor (doar) 400.000 romani cu salarii mari si din randul romanilor scapatati care lucreaza azi in strainatate si care din motive “de dispersare”, nu pot negocia si impune un pret “firesc”, reglat de piata. Deasemenea sunt beneficiari de lucrari de constructii, firme private, caz in care (mai des la lucrarile mari), preturile sunt strans negociate. Ar fi interesant de comparat pretul pe mp. de parcare la :METRO, CARREFOUR sau SELGROSS si pretul platit la… Primaria Municipiului Bucuresti.

?

Despre politici de stat coerente si eficiente, in domeniul constructiilor si investitiilor nici nu poate fi vorba. Avem mai curand un haos ce provine de la cadrul legislativ pana la politicile nationale in zona resurselor naturale.

In rest, pe toata lina “frana” si “vorbarie”! Nu este prilej pe care sa-l rateze clasa politica romaneasca si sa nu-si etaleze cunostintele vaste, legate de binomul investitii – crestere economica! Doar vorbe, doar lozinci!

?

O privatizare prost (?) facuta (vezi Industria Cimentului din Romania) cat si politica de exploatare a masei lemnoase (gresite si evident distructive), au facut ca in Romania o tona de ciment sa fie printre cele mai scumpe din Europa si din lume, in conditiile in care acest produs nu este carat cu …vaporul ci produs in tara. Ba chiar este mai ieftin …cel importat!

?

O politica energetica defectuoasa, determina o crestere prea mare a preturilor la materiile prime in general, nu numai a celor din zona constructiilor.

?

Institutii ale statului (in subordinea Guvernului) care nu-si indeplinesc atributiile (Consiliul Concurentei) care nu protejeaza consumatorul in prag de iarna fata de pretul gazelor naturale, dar mi-te al cimentului sau al energiei!

?

O politica de impozite si taxe, absurda atat pentru un guvern de stanga cat si pentru un guvern de dreapta. Astfel sunt “impuse” impozite si taxe care transforma o necesitate intr-o investitie majora, pentru 10 milioane dintre romani, referindu-ma la schimbatul unei usi sau fereastre!

Peste acestea se suprapune, lipsa totala a politicilor de protectie sociala, de economisire, de reducere a pierderilor energetice, de care nici nu poate fi vorba dar care maresc excesiv preturile si ingreuneaza activitatea.

Cum sa mai incapa vorba de stimularea investitiilor, a initiativei private, ?de clasa mijlocie si stimularea IMM-urilor? Care-i politica de dreapta, liberala pur sange?

Nu am date statistice suficiente (probabil nici nu intereseaza clasa politica), dar mai mult ca sigur afirmatia? urmatoare este adevarata: Fata de cat se fura din buget, de cat se risipeste din buget, de cat nu se colecteaza la buget (fie din neputinta? sau ?prin largul concurs al autoritatilor, ?economia gri – fie din “bunavointa” autoritatilor:? scutiri, rambursari ilegale etc.), subventionarea progresiva (de la 0 pana la X%) a dobanzii pentru creditele aferente constructiilor de locuinte, nu reprezinta nici 10% .

De ce nu se face aceasta necesara si fireasca subventionare a dobanzii pentru creditele aferente constructiei de locuinte ?

Daca surse financiar sunt, si dupa cum arata executia bugetara a anului 2006,? suntem convinsi ca sunt, raspunsul este urmatorul: Pentru ca nu se vrea!!

Din pacate toate aceste considerente, nasc alte intrebari :

• care guvernare?


• care protectie sociala?


• care crestere economica?

motiv pentru care, nu cred ca v-am ajutat sa aflati de ce construim atat de scump?? Poate ca din raspunsurile dumneavoastra vom afla mai mult.??

?

Ion Gh. Cumpana

            Intr-o noapte a venit un inger la mine. De fapt era o ingeroaica, plutind pe aripi de Versace. De ce vin ingerii numai pe intuneric, noaptea, n-am inteles niciodata. De obicei lumea doarme sau viseaza noaptea si nu este placut sa fii trezit din somn pentru fiecare fleac si mai ales de oricine, chiar daca e o ingeroaica, venind sa te intrebe cu cine tii, asa cum a facut ingeroaica mea. Si nici nu-ti mai aduci aminte a doua zi cu ce cunostinta pamanteana seamana: nevasta, amanta, iubita vecina de la trei, Anca Boagiu, Elena Udrea, Sulfina Barbu sau Mona Musca. De cucoana cu Justitia nu poate fi vorba ca aia este legata la ochi si, pe moment, incearca sa dea cu bata prin baltile coruptiei. Nici Mungioaica nu intra la socoteala, ea avand nevoie de trei perechi de aripi pentru a pluti datorita depozitului de grasimi de la mansarda, asemenea specimen nefiind primit nici de dracu in ograda sa.
Asa ca nu stiu ce marca de ingeroaica purta cea care m-a intrebat cu cine tin. Eu i-am raspuns ca tin cu Steaua, Real Madrid, cu nevasta si Al-Qaida, cu extraterestrii, etc Dintre pictori i-am ales pe Paul Gaugain si Modigliani pentru culorile vietilor lor.

Ingeroaica a muscat dintr-un mar – sa fi fost oare Afrodita sub firma noua? – si mi-a zis ca “Nu asa!”

Ca sa-i spun “cu ce copilasi ai neo politicii neo democrate tin”.

Si mi-a insirat o serie de tembeli care mananca munti de rahat ca sa ne conduca tara din `89 incoace spre rape tot mai adanci.

Am dat din umeri de mi-a troznit plapuma in semn de negatie. Ingeroaica s-a asezat pe scaunul de langa pat, cel pe care-l folosesc drept noptiera, fara sa-i pese sau sa se uite daca era sau nu ceva pe el. Dupa care a sarit ca arsa. Pesemne ca ii intrase pe undeva vreo tigara sau bricheta. Nu stiu cat de tare m-am speriat de tunetul falfaitului precipitat al aripilor, dar vecinii au inceput sa bata in tevile caloriferelor. Dupa ce oda linistii s-a terminat, am amenintat-o pe ingeroaica sa o ia mai moale, pentru ca aici se afla pe pamant, la inghesuiala, si nu prin spatiile astrale cu loc nelimitat pentru asemenea egoiste izbucniri spontane.

Dar ea si-a tras celalalt scaun mai inspre mine – si m-a mangaiat cu o aripa aromata ca un pesches la vanzarea unei mari uzine. Apoi, fixandu-mi ochii senini de somn si blegi de nedumerirea situatiei, m-a intrebat mieroasa, pe care dintre actualii politicieni ii simpatizez? Asta indiferent de culoarea cu care si-au vopsit toalele, ca doar leopardul din interior este acelasi, adica o bodega pe care scrie “Casa Poporului”!

A insistat! Am incercat raspunsuri: pe nea Costel, pe nea Micu, pe Pista si pe Hansi (unul dintre putinii teutoni ramasi in Romania ca sa se bata cu morile de vant) oameni cu care poti discuta oricand politica, insa doar cu conditia sa fie trecuti de al treilea… det (masura lichidului din pahar).

Ingeroaica mi-a explicat ca nu despre astia este vorba, cu toate ca sunt leiti palatistilor bucuresteni. I-am insirat alte cateva nume. De asta data de vecini pe care nevestele nu-i mai lasa in casa. Pana nu se trezesc.

Astia (vecinii) au infiintat un sindicat care lupta pentru drepturi egale cu nevestele, bonuri de masa la cel mai apropiat birt, reducerea timpilor morti intre doua pahare si amenajarea spatiilor dintre blocuri cu fotolii si dormeze, exact ca in Parlament, nu cu banci de lemn incomode traiului, tip Scripcaru, si alte cateva maruntisuri, ceva de genul “iesiri in strada pe timp prielnic”.

Nici cu astia ingeroaica nu a fost multumita. Mi-a intins o aripa sa-o scarpin si s-a dedat la ciufulitul cheliei mele. Dupa o vreme a glasuit ca, de la aparitia basmelor postdecembriste, lumea nu s-a schimbat, iar animalele au ramas aceleasi in jungla de beton: alea mari se mananca intre ele, iar alea mai mici halesc oamenii de rand,  (cu coltii institutiilor publice) ca sa o duca aproape la fel de bine ca animalele mari. Ea, ingeroaica, de aceea a venit la mine ca sa ma convinga, in starea mea de om simplu, ca musai trebuie sa-mi aleg drept protector un animal, o javra cat mai mare.

La fraza asta m-a furat somnul, caci ingeroaica vorbea atat de dulce de parca se afla in campania electorala. Nici acuma, dupa lungi chibzuinte, nu-mi pot da seama care era intentia ei?

Sa tin cu animalul Basescu, cel cu latraturile de mahala portuara? Sa tin cu animalul de Tariceanu, motociclistul de vesnic locul doi?

Sau sa ma apropii de cealalta jumatate a junglei?

De infoiatul animal Markò si de haita lui nu mi-a pomenit nimic!

Vorbea prea bine romaneste ca sa-i reprezinte, iar acest soi de javra, adusa de vanturi din fundul Asiei, isi alege intotdeauna, instinctual si egoist, o craca plina de fraieri in jungla mai intunecata si stufoasa, ca sa aiba permanent cu ce-si scarpina anusul cuprins de hemoroizi de atata stat ilegal pe unde nu trebuie.

            Nu ca nu mi-ar fi placut sa ma mangaie ingeroaica pe chelie ba cu o aripa, ba cu ailalta, de nu mai stiam cum vrea sa fiu: de stanga sau de dreapta?

Mai ales ca-si trecuse un picior peste celalalt si-mi zambea provocator cu ele, de-mi trecu prin vis o groaza de pacate, acu in saptamana mare. Sirena unei ambulante apolitice, imi atinse bucata de creier cu care mai gandesc uneori, si sarii sa aprind lumina. Ingeroaica tipa speriata, scapa ce avea mai bun despre ea, adica un part, si o lua la sanatoasa, nu inainte de a-mi promite o Revenire.

Pe spate, intre aripi, mai apucai sa vad scris, ca la fotbalisti, numele! Ca ingeroaica, era de fapt… “Clasa Politica”.

De atuncea dorm cu lumina aprinsa, chiar daca ma costa.

Dan Bota

            Intr-o noapte a venit un inger la mine. De fapt era o ingeroaica, plutind pe aripi de Versace. De ce vin ingerii numai pe intuneric, noaptea, n-am inteles niciodata. De obicei lumea doarme sau viseaza noaptea si nu este placut sa fii trezit din somn pentru fiecare fleac si mai ales de oricine, chiar daca e o ingeroaica, venind sa te intrebe cu cine tii, asa cum a facut ingeroaica mea. Si nici nu-ti mai aduci aminte a doua zi cu ce cunostinta pamanteana seamana: nevasta, amanta, iubita vecina de la trei, Anca Boagiu, Elena Udrea, Sulfina Barbu sau Mona Musca. De cucoana cu Justitia nu poate fi vorba ca aia este legata la ochi si, pe moment, incearca sa dea cu bata prin baltile coruptiei. Nici Mungioaica nu intra la socoteala, ea avand nevoie de trei perechi de aripi pentru a pluti datorita depozitului de grasimi de la mansarda, asemenea specimen nefiind primit nici de dracu in ograda sa.
Asa ca nu stiu ce marca de ingeroaica purta cea care m-a intrebat cu cine tin. Eu i-am raspuns ca tin cu Steaua, Real Madrid, cu nevasta si Al-Qaida, cu extraterestrii, etc Dintre pictori i-am ales pe Paul Gaugain si Modigliani pentru culorile vietilor lor.

Ingeroaica a muscat dintr-un mar – sa fi fost oare Afrodita sub firma noua? – si mi-a zis ca “Nu asa!”

Ca sa-i spun “cu ce copilasi ai neo politicii neo democrate tin”.

Si mi-a insirat o serie de tembeli care mananca munti de rahat ca sa ne conduca tara din `89 incoace spre rape tot mai adanci.

Am dat din umeri de mi-a troznit plapuma in semn de negatie. Ingeroaica s-a asezat pe scaunul de langa pat, cel pe care-l folosesc drept noptiera, fara sa-i pese sau sa se uite daca era sau nu ceva pe el. Dupa care a sarit ca arsa. Pesemne ca ii intrase pe undeva vreo tigara sau bricheta. Nu stiu cat de tare m-am speriat de tunetul falfaitului precipitat al aripilor, dar vecinii au inceput sa bata in tevile caloriferelor. Dupa ce oda linistii s-a terminat, am amenintat-o pe ingeroaica sa o ia mai moale, pentru ca aici se afla pe pamant, la inghesuiala, si nu prin spatiile astrale cu loc nelimitat pentru asemenea egoiste izbucniri spontane.

Dar ea si-a tras celalalt scaun mai inspre mine – si m-a mangaiat cu o aripa aromata ca un pesches la vanzarea unei mari uzine. Apoi, fixandu-mi ochii senini de somn si blegi de nedumerirea situatiei, m-a intrebat mieroasa, pe care dintre actualii politicieni ii simpatizez? Asta indiferent de culoarea cu care si-au vopsit toalele, ca doar leopardul din interior este acelasi, adica o bodega pe care scrie “Casa Poporului”!

A insistat! Am incercat raspunsuri: pe nea Costel, pe nea Micu, pe Pista si pe Hansi (unul dintre putinii teutoni ramasi in Romania ca sa se bata cu morile de vant) oameni cu care poti discuta oricand politica, insa doar cu conditia sa fie trecuti de al treilea… det (masura lichidului din pahar).

Ingeroaica mi-a explicat ca nu despre astia este vorba, cu toate ca sunt leiti palatistilor bucuresteni. I-am insirat alte cateva nume. De asta data de vecini pe care nevestele nu-i mai lasa in casa. Pana nu se trezesc.

Astia (vecinii) au infiintat un sindicat care lupta pentru drepturi egale cu nevestele, bonuri de masa la cel mai apropiat birt, reducerea timpilor morti intre doua pahare si amenajarea spatiilor dintre blocuri cu fotolii si dormeze, exact ca in Parlament, nu cu banci de lemn incomode traiului, tip Scripcaru, si alte cateva maruntisuri, ceva de genul “iesiri in strada pe timp prielnic”.

Nici cu astia ingeroaica nu a fost multumita. Mi-a intins o aripa sa-o scarpin si s-a dedat la ciufulitul cheliei mele. Dupa o vreme a glasuit ca, de la aparitia basmelor postdecembriste, lumea nu s-a schimbat, iar animalele au ramas aceleasi in jungla de beton: alea mari se mananca intre ele, iar alea mai mici halesc oamenii de rand,  (cu coltii institutiilor publice) ca sa o duca aproape la fel de bine ca animalele mari. Ea, ingeroaica, de aceea a venit la mine ca sa ma convinga, in starea mea de om simplu, ca musai trebuie sa-mi aleg drept protector un animal, o javra cat mai mare.

La fraza asta m-a furat somnul, caci ingeroaica vorbea atat de dulce de parca se afla in campania electorala. Nici acuma, dupa lungi chibzuinte, nu-mi pot da seama care era intentia ei?

Sa tin cu animalul Basescu, cel cu latraturile de mahala portuara? Sa tin cu animalul de Tariceanu, motociclistul de vesnic locul doi?

Sau sa ma apropii de cealalta jumatate a junglei?

De infoiatul animal Markò si de haita lui nu mi-a pomenit nimic!

Vorbea prea bine romaneste ca sa-i reprezinte, iar acest soi de javra, adusa de vanturi din fundul Asiei, isi alege intotdeauna, instinctual si egoist, o craca plina de fraieri in jungla mai intunecata si stufoasa, ca sa aiba permanent cu ce-si scarpina anusul cuprins de hemoroizi de atata stat ilegal pe unde nu trebuie.

            Nu ca nu mi-ar fi placut sa ma mangaie ingeroaica pe chelie ba cu o aripa, ba cu ailalta, de nu mai stiam cum vrea sa fiu: de stanga sau de dreapta?

Mai ales ca-si trecuse un picior peste celalalt si-mi zambea provocator cu ele, de-mi trecu prin vis o groaza de pacate, acu in saptamana mare. Sirena unei ambulante apolitice, imi atinse bucata de creier cu care mai gandesc uneori, si sarii sa aprind lumina. Ingeroaica tipa speriata, scapa ce avea mai bun despre ea, adica un part, si o lua la sanatoasa, nu inainte de a-mi promite o Revenire.

Pe spate, intre aripi, mai apucai sa vad scris, ca la fotbalisti, numele! Ca ingeroaica, era de fapt… “Clasa Politica”.

De atuncea dorm cu lumina aprinsa, chiar daca ma costa.

Dan Bota

Dupa o lunga perioada de post, Pastele era asteptat ca o izbavire, ca o izbinda a luminii asupra intunericului, a binelui asupra raului, a primaverii asupra iernii. Pastele romanilor, ca si al altor popoare nu era doar o sarbatoare strict crestina, ci, tocmai pentru ca a fost plasat in perioada de trecere de la rece la cald, continea si o multime de practici, obiceiuri si credinte precrestine; amestecul acesta de precepte curat crestine cu cele vadit pagine au avut drept rezultat o sarbatoare unica in calendarul poporului, sarbatoare pe care vom urmari sa o prezentam concis in prezentul articol.
Ultima saptamina a postului mare, Saptamina Patimilor, sau Saptamina Mare, era inclusa, din punct de vedere bisericesc, in sarbatoarea Pastelui, desi in aceasta perioada postul continua chiar cu o mai mare intensitate.

Se vorbeste frumos si putin
Batrinii obisnuiau sa manince putin in seara Duminicii Floriilor, dupa care nu mai mincau pina in Joia Mare, cind, de regula, se impartaseau, postul negru fiind continuat apoi pina la Pasti. Cei mai tineri mincau in aceasta saptamina doar paine si fructe uscate, si nu consumau decit apa de izvor. Bineinteles ca stramosii nostri nu-si inchipuiau problema postului rezolvata numai prin abtinerea de la mincare, ci aveau grija sa nu vorbeasca mult sau urat, sa nu se sfadeasca si sa nu (se) supere pe nimeni, sa nu aiba relatii sexuale.
Din Joia Mare barbatii se linisteau si ei pe linga case, straduindu-se sa termine curatenia prin ograzi si gradini; femeile pregateau de zor copturile rituale (cozonac si pasca mai ales), ouale rosii si incondeiate si friptura de miel. Indeobste, cozonacii erau lunguieti, amintind prin aceasta forma de sicriul in care a fost ingropat Domnul Iisus.
Pasca se facea numai din faina curata de griu ales, cernuta printr-o sita deasa; pasca pentru biserica avea in mijloc o cruce facuta tot din aluat, aceasta pasca numindu-se a Pastilor.
Pentru copii si saraci se pregateau asa numitele “pascute”. Aproape firesc, la revenirea de la biserica, primul aliment din care se gusta era pasca. Cozonacul si pasca, piinea in general, erau considerate de oamenii de altadata alimente spirituale, daruri fara de pret ale cerului; prepararea piinii impunea anumite reguli, astfel nu puteau face piine femeile necurate si cele care omorisera vreodata broaste; cozonacul si pasca se faceau, de obicei, in Joia Mare sau in simbata Pastelui, punindu-se in cuptor in cea mai desavirsita liniste; se folosea mai ales mina dreapta, vizitele strainilor in acele momente fiind de rau augur; numarul tavilor trebuia sa fie cu sot, altfel, gospodinei ii putea muri barbatul! Tot femeile aveau grija ca noaptea Invierii sa-i prinda pe toti cei ai casei cu un rind de haine noi sau macar cu o camasa noua.

Datini in noaptea de inviere
Sambata seara, cind prindea a se ingina ziua cu noaptea, cand toate pregatirile erau incheiate, oamenii incepeau o multime de datini si obiceiuri. Spre aducere aminte si neuitare de tot, vom readuce citeva in atentia dumneavoastra.
In unele locuri era obiceiul de a se face focuri mari in preajma bisericilor, motivatia fiind legata de credinta ca in aceasta noapte continua sa soseasca pe pamint sufletele mortilor; unii crestini spuneau ca aceste focuri pazesc Pastele, iar altii ca numai asa pot vedea comorile ingropate pe timpuri. Pentru ca multe dintre sufletele ce reveneau acum pe pamint erau rele, oamenii isi luau masuri de aparare. Intr-una din ele se lua toaca de la boserica de mai multi flacai si se ducea in cimitir, aici trebuind sa fie pazita de eventualii hoti; cei care veneau sa o fure erau ospatati, a doua zi, de catre pazitorii neosteniti.
Miezul noptii era marcat prin focuri de arma sau de sacalus, zgomotul acestora constituind semnalul la care satenii se trezeau din somn si se pregateau sa mearga la biserica.
Prima grija la ridicatul din pat era sa calce pe un asternut, caci altfel ii usturau talpile peste vara. Toti ai casei si, mai ales, fetele mari se spalau intr-un lighean cu apa proaspata, in care se puneau un ou rosu, unul sau mai multi banuti de argint si un fir de busuioc. Imbracati in cele mai noi si mai frumoase straie, porneau spre biserica satului, pascarita sau cosul cu pasca fiind dusa de capul familiei. Despre cei care, sanatosi fiind nu voiau sa mearga la biserica la slujba Invierii, se spunea ca se vor imbolnavi si vor fi in nevoi si neajunsuri pina la Pastele urmator.

In noaptea Invierii se deschide Raiul
Conform unei credinte larg raspindita in spatiul romanesc, in noaptea Invierii se deschide raiul si se inchide iadul, acestea raminind asa pina la Ispas sau la Rusalii; despre cei care mureau in aceasta perioada se credea ca mergeau direct in rai, chiar daca ar fi facut oricit de multe pacate, in vreme ce despre copiii nascuti acum si, mai ales despre cei nascuti in noaptea Invierii, se spunea ca vor fi norocosi toata viata.
Multe credinte erau legate de obiectele, alimentele si plantele duse la biserica spre sfintire, care, pastrate, erau bune in tot felul de situatii critice.
Astfel:
• nafura pusa in sarea vacilor ar fi determinat fatarea a mai multor vitici decit vitei;
• tamiia era buna de afumat prin casa la furtuni mari, si pe toti cei care se speriau prea usor;
• slanina, topita sau nu, era folosita la vindecarea multor boli ale vitelor
• sarea era pastrata mai ales pentru sfintirea fintinilor;
• usturoiul era indicat, evident, impotriva strigoilor si pentru cei bolnavi de vatamatura,
• cu busuioc se afumau oamenii cu dureri de git.
Satenii care din motive bine intemeiate nu mergeau la biserica puteau sa ia in loc de nafura, muguri de rachita, mar sau brad, copacii acestia fiind considerati sfinti mai ales in noaptea de Inviere.

Obiceiuri legate de maritis
Fetele batrine, in momentul in care preotul spunea pentru intiia oara “Hristos a inviat!”, ziceau repede “eu sa joc inainte”, sperind sa fie jucate la hore si sa se marite si ele odata. Unele fete spalau in aceasta noapte limba clopotului cu apa neinceputa, crezind ca apa aceasta va face flacaii sa alerge la dinsele precum merg oamenii la Inviere.
Alte fete dornice de maritis isi puneau un ou rosu in sin cind mergeau la biserica, uneori lipind coji de ou pe la usile caselor ca sa vina petitorii mai degraba.
Intoarcerea acasa de la biserica se facea intotdeauna cu luminarile aprinse; aceste luminari se pastrau cu sfintenie, fiind bune la tot felul de cumpene mari, pentru alungarea duhurilor rele sau in descintecele de dragoste. Inainte de a ajunge in casa, capul familiei facea o oprire in grajd, aici atingind capul vitelor cu pascarita in care se afla pasca sfintita.
In casa toata familia gusta din alimentele sfintite, in timpul mesei fiind interzisa bagarea miinii in solnita cu sare, altfel respectivului ii asudau miinile peste vara. Oasele ramase de la miel erau ingropate linga un mar sau un par sanatos, in credinta ca toata familia va fi sanatoasa pina la Pastele urmator.
La sfirsitul mesei, cei mai tineri tineau oua rosii sfintite, iar cei mai in virsta le ciocneau, spunindu-se ca facind asa oamenii acestia se vor intilni pe lumea cealalta.
O regula stricta cerea ca, in prima zi de Pasti, ouale sa se ciocneasca numai “cap cu cap” in a doua zi, “cap cu dos”, iar in a treia zi “dos cu dos”.
Fetele si flacaii obisnuiau in dimineta primei zile de Pasti, inainte de rasaritul soarelui si fara a fi vazuti de nimeni sa se scalde intr-o apa curgatoare spre a fi “iuti, sprinteni, usori, sanatosi, harnici si iubiti”.

Bricelatul
In Transilvania s-a practicat, tot in prima zi a Pastelui, Bricelatul, personajul central al obiceiului fiind flacaul care iesise primul la arat, acest flacau ii pedepsea pe toti cei care gresisera in vreun fel in postul care trecuse; pedeapsa consta intr-o bataie la talpi cu un bat numit vergel. Obiceiul se termina cu o petrecere, repetata si in celelalte zile ale Pastelui.
A doua zi de Pasti incepeau vizitele intre rude si prieteni, tinerii obisnuind sa se ude intre ei. Uneori fetele erau bagate in apa cu tot cu haine, aceasta bucurindu-le deoarece un asemenea tratament le asigura un maritis rapid.
Petrecerile cu lautari incepeau de regula a doua zi, avind loc adesea in curtea bisericii, aici oamenii ciocnind oua rosii, batind toaca si dindu-se in scrinciob, toate in speranta ca inul si cinepa vor creste mari.
Acesta era pe scurt Pastele de altadata. Simtita ca o sarbatoare a reinvierii naturii, dublata de Invierea Domnului Hristos, sarbatoarea Pastelui a fascinat si a adus bucurie si speranta mereu.

Iza M.

Brasovul ar putea scapa de codul rosu de avertizare, intr-un singur an.

Inundatiile recente provocate de Olt in zona Hoghiz necesita inceperea proiectului de regularizare a acestui curs de apa.

• “Pentru zona Fagaras-Hoghiz exista un plan de consolidare a digurilor inca de pe vremea comunismului.
  
• Proiectul era prevazut sa protejeze peste 50.000 de hectare de teren agricol si construibil
  
• Ar fi protejat ?noua localitati, cu diguri pe o lungime de peste 60 de kilometri.”

….le aduce aminte reprezentantilor guvernului in teritoriu, consilierul independent Iancu Vespasian.

Ca atatea alte proiecte necesare, elaborate cu specialisti si costuri uriase inainte de 90, nici acesta ?nu s-a finalizat. A fost doar o intentie de demarare, de care factorii de decizie au uitat.

Ultima investitie facuta in zona fiind un dig care a costat Consiliul Judetean patru milioane de euro, suma obtinuta de la Banca Mondiala.

„In acest moment, avem nevoie in primul rind de o evaluare la zi a lucrarilor pentru partea de diguri. Acest tip de lucrari intra in categoria celor care pot obtine finantari din fonduri structurale “, a mai spus consilierul independent Iancu Vespasian.. „Am putea rezolva astfel scoaterea Brasovului din codul rosu“ si crede ca, odata rezolvate studiul de fezabilitate si proiectul, lucrarea in sine ar putea fi terminata intr-un an.
Pentru 2007, Romania nu va reusi sa absoarba mai mult de 20% din fondurile comunitare pe care le are la dispozitie. Si asta deoarece tara noastra a reusit contraperformanta de a avea trei programe din sapte returnate de la Consiliul Europei.

Doar patru dintre cele sapte propuse au fost aprobate pentru finantare. Cele acceptate de CE se refera la transporturi, la crearea de competitivitate economica, la dezvoltarea regionala si la mediu.

„Din cele sapte depuse, doar doua au sanse reale de a fi aprobate. Probabil, proiectul de mediu si cel de resurse umane“, a apreciat?Iancu Vespasian. Judetul Brasov nu este reprezentat aproape deloc in aceste proiecte.

„La nivelul judetului s-ar putea derula proiecte de 40-50 de milioane de euro, bani care sa nu insemne buget sau credite“, a apreciat consilierul.

Parerea consilierului nu este contrazisa de prefectul Aurelian Danu.

El garanteaza ca intreg proiectul de indiguire a Oltului in zona Fagaras va fi reluat in acest an si va costa 250 de miliarde.

Aduce chiar completari si sustine ca:

·??????? prioritar este drumul Comana-Hoghiz, care de fiecare data cind ploua este inundat pe o portiune de 200 de metri, ingreunind traficul.

·??????? la Comana, vor fi reparate toate podurile si podetele din localitate.

·??????? se vor face indiguiri la Vama Buzaului, Moeciu si Timis, alte localitati care au intotdeauna de suferit in urma ploilor abundente.

·??????? exista in plan si lucrari de amenajare pe paraului Barsa, acolo unde se intentioneaza instalarea unor clapeti care sa nu poata fi furati de hotii de fier vechi.

?

?

Daca exista planificari, daca exista proiecte, daca avem chiar o strategie, daca banii ne sunt oferiti, doar aducerea aminte sa fie ceea ce le lipseste ?

?

Se tin astfel:

·??????? Luni: pentru orice dorinta, cerere pe care o facem si dorim sa ne fie implinita (casatorie, serviciu, examene, copii, intelegere in casnicie, ascultare din partea copiilor si tot ce ne dorim cu binecuvantare de la Dumnezeu spre binele nostru si al familiei).

·??????? Miercuri: pentru napasta (invinuiri nedrepte la serviciu sau acasa, cand esti purtat prin judecati si dreptatea trebuie sa castige, sa se descopere adevarul ca esti nevinovat, pentru limpezirea situatiei, pentru scoaterea la iveala a adevarului).

·??????? Vineri: pentru farmece, boli, blesteme si dusmani, si in general pentru iertarea pacatelor celor vii si celor raposati din neamurile noastre; vinerea facem rugaciuni pentru usurarea lor, dar nu numai pentru neamuri, ci si pentru straini, cunostinte sau fosti prieteni care au decedat si pe care astfel ii usurezi in viata de dincolo. Pentru raposati dai si pomelnicul cu parastas la trei manastiri sau, daca a fost foarte pacatos, la sapte manastiri, acolo unde se face zilnic sfanta liturghie pentru un an de zile. In acest timp, postesti si tu vinerile la rand, mai faci de poti si ceva milostenie pentru sufletele lor catre Dumnezeu. Mare pomana faci daca te rogi ca bunul Dumnezeu sa ierte pacatele unui suflet si sa-l scoata din chinurile.

Cand se ajuneaza in aceste zile de post, se fac si rugaciuni si se aprind si lumanari care se ard in patru timpi, astfel:

·??????? In zilele de luni si miercuri se aprind cate 7 lumanari;

·??????? vinerea se aprind 9 lumanari care se aseaza in semnul sfintei cruci: 3 pentru iertarea pacatelor, 3 pentru blesteme, 3 pentru farmece si dusmani vazuti si nevazuti, stiuti si nestiuti. Se mai fac si 40 de matanii, in patru timpi, dupa rugaciuni.

Se cuvine sa?:

1. Cand se tine post negru, asa cum s-a aratat mai sus, hrana pe care ar fi trebuit sa o mananci in acea zi (dar numai hrana de post) sa o dai la un sarac (sau o suma de bani), spunandu-ti numele de botez celui ce ii dai milostenie, ca el sa se roage pentru tine.


2. In zilele de post nu trebuie sa te certi cu nimeni, orice s-ar intampla, oricat te-ar supara cineva si orice ispite ai avea.


3. Nu trebuie sa dormi mai mult pentru a trece timpul mai repede, pentru ca asta inseamna ca incerci sa te inseli pe tine insuti.


4. Nu trebuie sa stie nimeni ca postesti, in afara de cei ai casei, si nu trebuie sa te lauzi cu asta.


5. Sa nu faci vizite, ca sa nu fii obligat sa spui ca postesti si pentru a nu fi ispitit si pus in situatia sa mai faci si alte pacate.


6. ?Fugi cat poti de orice pacat cu care te ispiteste necuratul diavol, pentru a nu-ti fura stradania facuta in ziua de post si pentru a nu pierde folosul ce-ti vine din aceasta jertfa.


7. Nu uita ca postul nu este numai infranare (adica abtinere) de la mancare si bautura, ci si abtinerea de la orice alt pacat.


8. Pentru ziua de luni, cand se tine post negru pana la ora 12 noaptea, dupa rugaciune, matanii si dupa ce au ars complet cele 7 lumanari ce le-ai aprins de dimineata, spui: „Sfintilor Arhangheli Mihail si Rafail, duceti nevrednica mea rugaciune si nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor mele, ale parintilor mei, ale bunicilor mei, ale stramosilor pana la al noualea neam si-mi daruiti mie implinirea dorintei mele (spui dorinta)”.

• se ung ranile;
• daca se imbolnaveste vreun om sau vita si manaca slanina aceasta se vindeca;
• la scranteala vreunui picior sau mana se unge cu ea.
• daca e bolnav de friguri se afuma cu slanina, tamaia alba si neagra puse pe o lespede.
• daca sangera vreo vita i se da sa manance din slanina aceea.