Principalul subiect abordat de presa in primele zile ale anului a fost lupta Basescu-Tariceanu din noaptea de Anul Nou: revelioanele separate, pietele diferite, oficialitatile prezente alaturi de fiecare dintre cei doi oameni de frunte ai statului.

Mai mult, s-a spus ca presedintele i-a furat premierului oficilitatile, gratie invartelilor ministrului de externe Mihai Rzavan Ungureanu. Ca urmare articolului intitulat „Ungureanu a spart euro-hora lui Tariceanu si i-a livrat-o lui Basescu”, publicat in data de 2 ianuarie 2006, in „Cotidianul”,?Ministerul Afacerilor Externe a remis un comunicat de presa in care se arata:

“Oficialii europeni invitati la Bucuresti in zilele de 31 decembrie si 1 ianuarie pentru marcarea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si-au exprimat interesul de a participa la toate manifestarile organizate de autoritatile romane in Bucuresti.

Participarea oficialilor la evenimentul organizat in Piata Universitatii s-a facut la finalul concertului si al dineului oferite de Primul Ministru al Romaniei.

Prin urmare, prezenta acestora la Revelionul din Piata Universitatii nu poate fi interpretata ca o consecinta a vreunei „sugestii”, dupa cum tendentios se mentioneaza in articol, tinand cont si de faptul ca ministrul afacerilor externe, in calitate de gazda, trebuia sa insoteasca invitatii straini pe parcursul prezentei lor la manifestarile din Capitala. “

Nici n-apucase cocosul integrarii sa cante in prima noapte europeana a Romaniei ca Traian Basescu se lepadase deja de trei ori de premierul Tariceanu. Asa cum, contaminat de euforia Sibiului, noua Capitala Culturala a Europei, presedintele s-a descotorosit de paltonul de pe dansul, exasperandu-i pe bodyguarzii responsabili de integritatea sefului statului si a garderobei sale. Noaptea de Revelion, organizata la Bucuresti in vreo trei locatii ca sa incapa fara sa se inghesuie mofturile prezidentiale si tafnele prim-ministeriale, a celebrat un nou act de dezbinare la varful politicii romanesti. In ciuda faptului ca fusese proiectata de artificierul Videanu sa fie o noapte a unitatii.

Fugareala prin multime si sterpelirea de oficiali europeni pentru propriul anturaj din suita dusmanului au fost indeletnicirile carora s-au consacrat cei doi capi ai Aliantei DA. Prin mijlocirea intrigilor ministrului de Externe, Basescu s-a inconjurat de inalte fete politice europene ce ar fi trebuit, conform protocolului, sa surada in compania premierului. Nu din rautate, desigur: cei doi au vrut sa ofere o mostra de continuare a traditiilor autentice conservate de memoria colectiva. Basescu si Tariceanu s-au evitat si s-au intersectat din obligatiile ceremoniei cu perseverenta cu care anul vechi este fugarit de cel nou la finalul calendarului expirat si debutul cronologiei din 2007.

Desi avea in fata un ecran gigantic ce cronometra secundele ramase din 2006, presedintele s-a lasat furat de ovatiile asistentei si a pierdut cadenta, in incercarea de a scanda la microfon scurgerea clipelor. A fost nevoit sa sara peste cateva secunde ca sa recupereze decalajul la numaratoare, care a decurs corect in cercul premierului. Deh, agenda presedintelui n-a fost racordata nici un moment la cea a sefului Guvernului in decursul unui an intreg. Nu era sa se puna de acord la final de 2006, doar de dragul Uniunii Europene.

Luat de valul integrarii si de tzunami-ul propriului discurs, primul om din stat a marturisit cetatenilor masati cu miile in Piata Universitatii ca se simte mult mai bine in mijlocul lor decat in propriul birou de la Cotroceni. O declaratie care poate fi banuita de populism de taverna, dar n-ar putea fi suspectata de nesinceritate. Miscati de confesiunea prezidentiala, un lot consistent de alegatori s-ar oferi sa-i tina companie chiriasului de la Cotroceni, stingher in decorul palatului, in lungile nopti de intrigi, abstinenta si planuri de anticipate.

De altfel, apetitul de integrare a romanilor in intimitatile politicului s-a declansat inca din zorii lui 2007. Profitand de vacanta prelungita a parlamentarilor, care si-au rezervat o luna intreaga pentru mistuirea bunatatilor ingurgitate de sarbatori si gasirea de noi tertipuri de sabotare a legii ANI, mii de locuitori ai patriei au dat buzna sa le viziteze ogeacul dezertat. Alegatorii au putut admira fara sa plateasca nimic Casa Poporului, sub boltile careia se iau de regula decizii pentru care platesc apoi o legislatura intreaga. Le-a placut asa de tare sa colinde locurile unde alesii lor uneori gandesc, alteori doar discuta, de cele mai multe ori se cearta si ocazional se injura de mama si tata lor comunisti, ca amarastenii au prins gustul pelerinajelor in sanctuarele politichiei. Cateva dudui, starnite de vizita prin maruntaiele mamutului ridicat de Ceausescu, s-au declarat nerabdatoare sa inspecteze in grup organizat si paddock-urile in care salasluiesc elefantii si rinocerii politici ai zilelor noastre. Ridicate, mai adaugam noi, din bani tot atat de publici ca si cei din care cizmarul megaloman isi satisfacea fantasmele arhitectonice.

Cata neobrazare si lipsa de recunostinta din partea poporului indolent! Ii dai Casa Poporului pret de-o vizita in pas alergator si ar vrea sa se cazeze pe termen lung in ?sufrageriile alesilor, cu care ar dori sa-mparta echitabil si proletar deliciile vietii de politician. Ar fi nevoie de un ghid cu nervi de fier care sa le explice ca doar Casa este a Poporului, cu majuscula, pe cand vilele apartin unui popor minuscul, cu caine rau in curte si fara program de vizite. Abia din cand in cand cate-o descindere.

Dorind sa intre in spiritul Craciunului si sa-si alature vocea corurilor de colindatori ce cutreiera tara, ministresa Sulfina Barbu de la Mediu face vocalize de sezon. Pentru o mai buna rezonanta, a intrat in inima codrului, unde a constatat mari deficiente cardiace, din cauza taierilor abuzive practicate ca in fiecare an in preajma sarbatorilor. Colinda interpretata de madama Sulfina este de fapt o jelanie patetica si iresponsabila la liziera rarita a padurii. Masacrul lemnos din codrii o fi mare, si se vede ceva mai bine in perioada asta, cand taietorii ilegali dau iama in brazii de pe dealuri sa desavarseasca dezastrul practicat in restul anului de exploatatorii de masa lemnoasa.

Nu-nteleg de ce ministerului ii place sa se smiorcaie, asa cum o face pe buturugile vaduvite de tulpini si coroane, cand are la indemana toate instrumentele sa impiedice abuzarea coniferelor. „Toata lumea taie copaci, dar nimeni nu planteaza nimic in loc”, suspina Sulfina cu amaraciune obosita, ca si cand? tocmai a coborat de pe coclauri, unde s-a spetit la impaduriri.

Cine sa planteze? Eu? Dumneavoastra? Pai, noi suntem experti silvici? Ce stim noi despre cum, cand si unde se planteaza un vlastar? A, daca s-ar strofoca putin ministerul si ar imagina o campanie desteapta, persuasiva, de mobilizare a cetateanului in padure, mai ca m-as lasa convins sa dau un harlet de ajutor silvicultorilor. N-am vazut, n-am auzit nimic de genul asta din partea responsabililor cu oxigenarea naturala a localitatilor. N-am vazut nici o sulfina pe pajiste, aplecata la radacina vreunui bradut in miniatura. Aud, in schimb, aceeasi lamentatie ca padurile sunt rare si nu se gaseste nimeni sa le-ndeseasca.

Inca si mai subtire decat strategia ministeriala este pledoaria televiziunilor pentru brazii importati de la nordici. Mai bogati, mai falnici si mult mai ecologici decat ai nostri, pentru simplul motiv ca au fost taiati de la ei. Si mai scumpi, e drept, prea scumpi pentru buzunarul amaraseanului, care pleaca din piata cu cate-o sperietoare cu miros de rasina, in care va trebui sa mai investeasca cel putin trei instalatii de pom si doua kile de vata sa-i dea un aspect vag de brad.

„Daca lumea ar cumpara braduti cu radacini la ghiveci, pe care sa-i aduca inapoi dupa Sarrbatori!” ofteaza idealist Sulfina. De ce n-au umplut padurarii pietele cu ghivece si braduti, pentru care sa inventeze o strigare frumoasa, plina de clorofila, gen „Craciun fericit, si bradut de rasadit!” sau „Flori de gheata la fereastra/Si bradut verde in glastra!”

V-as mai colinda din folclorul verde, dar tocmai suna la usa niste tigani cu brazi de furat. D’aia cu coroana faina, taiati din varf. Oare daca-i spurc cu niste ocari ecologice, mai lasa ceva la pret? Ca doar n-o sa raman fara de brad de Craciun?

Vifor Rotar

Organizatiile de feciori aveau in frunte un sef, numit vatav sau jude. Aceste organizatii (4-7 pina la 18-20 de persoane) cuprindeau barbati necasatoriti. Ei aveau ca sarcini principale sa organizeze dansurile si petrecerile tineretului satesc in sarbatorile de iarna, sa colinde la Craciun si sa indeplineasca diferite rituri si ceremonii, majoritatea cu un vadit caracter arhaic.

Cetele isi desfasurau activitatea principala de obicei intre Craciun si Boboteaza sau sfintul Ioan (6-7 ianuarie), dar unele se prelungeau intreg anul. In cazul acesta din urma, care era o exceptie, cetele mai indeplineau si alte obiceiuri de peste an. Majoritatea cetelor se constituiau de Sf. Nicolae (la 6 decembrie). Atunci se fixau persoanele care intrau in ceata (dupa cum vroiau, dupa cum se intelegeau feciorii intre ei), iar cei intrati isi alegeau conducatorii: un vatav mare si un vatav mic, un stegar (care purta steagul), un colcer (care avea grija de elemente), un crismar (care avea in grija bautura), un casier (care minuia banii), etc. Conducatorii se alegeau prin vot, iar vatavul mare, uneori prin licitatie (care dadea mai mult).

Portul popular al feciorilor

Fecorii se imbracau numai in pieptare (haine de panura), purtau toti caciuli sau palarii la fel, isi puneau pe piept briie colorate sau tricolor in diagonala (vatavul doua, crucis), iar in palarie sau caciula podoabe mari, tot uniforme (facute din fire rosii si aurii, pene, ciucuri, iedera etc), numite vistre. in unele parti,conducatorii purtau bastonase sau chiar bite; mijloacele difereau, dar scopul era acelasi: feciorii din ceata cautau sa se infatiseze astfel (prin diferite semne distinctive) incit sa poata fi deosebisi de ceilalti.

In unele sate cetele aveau steag. Acesta era facut de obicei din doua basmale colorate, din cele ce se purtau numai in sarbatori, prinse de un bat lung de 1-2 m., infasurat cu bete, care avea la virf o cruce, precum si alte multe podoabe: panglici, flori artificiale, precum si clopotei. El avea un mare rol ceremonial: ceata mergea pretutindeni cu steagul si tot cu steagul dansa (il jucau feciorii pe rind, incepind cu vatavul). Cind ceata era la gazda, steagul se arbora fie la podul casei, fie la poarta, inaltat pe o prajina foarte inalta. Cei care nu faceau parte din ceata aveau dreptul, daca puteau, sa “fure” steagul (il puteau smulge si din mina stegarului sau a celui care il juca). Daca reusea sa fuga cu el fara a fi prins pina la circiuma satului, se chema ca a cistigat, si in acest caz ceata trebuia sa rascumpere steagul, platind atita bautura cita cerea invingatorul (de obicei 10-20 kg de vin sau 5-10 kg de rachiu). Era o mare rusine pentru ceata daca i se fura steagul, incit acesta era pazit cu cea mai mare atentie.

Gazda cetei de feciori

Ceata isi cauta o gazda, care era sediul ei in tot timpul cit functiona. Se prefera o casa mai incapatoare, fara copii sau cel putin fara copii mici,in care feciorii intrau ca intr-o familie: gospodarul care ii gazduia se chema uneori si tata de feciori, iar gospodina, mama de feciori, ei insisi socotindu-se intre ei frati sau firtati.

Aici ei invatau colindele, angajau lautari, faceau steagul, cumparau bautura, procurau lemne pentru foc, isi ingrijeau imbracamintea etc. Cetele de feciori frecventau in acest timp si sezatorile de fete, nu numai pentru a dansa si a petrece (cu glume, povestiri, cintece, jocuri), ci si pentru a obtine concursul fetelor, care de obicei le imprumutau basmale, panglici necesare confectionarii steagului.

Din ajun de Craciun pina la Sf. Ion feciorii din ceata se mutau complet la gazda si faceau gospodarie in comun: acolo dormeau, munceau, mincau si petreceau. Cheltuielile le suporta ceata, gazda punea la dispozitie numai casa (camera cea mai incapatoare, pentru locuit, pivnita pentru bautura, o camara pentru pastrarea alinentelor si bucataria pentru gatit); in plus barbatul supraveghea disciplina, iar femeia gazda ii ajuta la gatit si la intretinerea curateniei. in schimbul serviciilor aduse, gazdele mincau si beau impreuna cu ceata, din ceea ce se stringea din sat.

Cit timp stateau la gazda, feciorii nu puteau parasi ceata fara aprobarea vatavului, iar acesta fara stirea cetei; ei nu aveau voie sa intre cu palaria pe cap, nici sa puna coatele pe masa in timpul cit mincau; nu aveau dreptul sa se imbete, sa provoace scandaluri, sa lase fetele nejucate etc. Pentru cei care incalcau aceste “porunci” existau felurite pedepse, de la amenda in natura (bautura) pina la eliminarea din asociatie.

In afara de invatatul colindelor (1-2 ore de repetitie in fiecare seara), feciorii din ceata aduceau lemne din padure sau stringeau lemne taiate gata de pe la oamenii din sat. Cind mergeau la padure, ei se adunau la gazda de cu noapte si porneau cu carele. Se intorceau seara strigind si chiuind de joc, cu caii si carele impodobite cu brad, panglici etc.

Noaptea de Craciun

Ceata de feciori mergea in noaptea de ajun cu lautarii (sarbatoriti erau cei ale caror zile onomastice cadeau in perioada de la Craciun si pina la Boboteaza) si le cintau la fereastra, trageau cu pustile de vinatoare in aer (in lipsa acesteia pocneau cu o bita in una din porti). Cei sarbatoriti veneau a doua zi la ceata si faceau “cinste”: dadeau o oarecare suma de bani, in schimbul careia ceata le dadea bautura, care se bea de catre toti cei de fata. Cei sarbatoriti puteau da cinstea si la ei acasa sau puteau invita ceata a doua zi dimineata la circiuma comunala. Oamenii batrini sau bolnavi era scutiti de aceste ceremonii, dar de obicei in aceasta perioada toti doreau sa-si petreaca ziua onomastica impreuna cu ceata.

In noaptea de Craciun colindau din casa in casa. Doi dintre feciori mergeau inainte si intrebau gazdele daca ii primesc. Satul de obicei ii astepta, mai ales casele cu tineret, toata noaptea, cu portile deschise, cu ciini legati, cu lampile aprinse. Ei cintau fie la fereastra, fie in casa, sau si la fereastra si in casa (dupa sat), iar uneori dupa cum dorea gazda. in unele sate, in loc de colinde se strigau strigaturi de joc, cinta muzica si se juca sub fereastra.

Ceremonialul din casa era mult mai bogat si foarte variat de la sat la sat. Se intra in casa cintind sau spunind buna seara si dind mina cu ai casei. Feciorii se asezau in fata mesei (situata de obicei spre fundul camerei) sau in jurul ei, pe doua grupe, dintre care una in frunte cu vatavul, cinta o strofa; cealalta in frunte cu crismarul, cinta cealalta strofa. Se cinta una sau mai multe colinde. Gazda putea sa ceara o colinda anume, fie pentru ca ii placea, fie pentru ca voia sa incerce ceata daca o mai stia (de obicei colinde mai vechi, de pe vremea cind gospodarul insusi fusese june si facuse parte din ceata). Dupa aceea se faceau 2-3 jocuri scurte (mai ales daca erau fete sau femei tinere in casa). Se luau darurile de pe masa si vatavul multumea (multumiri lungi, ceremoniale, gata facute) si ura gazdei si casei lui sanatate, prosperitate, belsug. Gazda dadea mina cu feciorii si multumea la rindul ei.

Obiceiuri si credinte populare

A doua zi de Craciun, ceata dadea o masa, un adevarat banchet la gazda ei, la care erau invitati mai marii comunei din acea vreme (preot, notar, primar, invatator). Se minca, se bea, se discuta, se rosteau cuvintari.

Exista credinta ca in perioada aceasta (in noaptea de Craciun sau de Anul Nou) se “deschidea cerul” si “vorbeau animalele din grajd”. Cele 12 zile de la Craciun incolo reprezentau anul si se credea ca asa cum vor fi acele zile vor fi si lunile de peste an. Ziua intii de Craciun reprezenta nu numai luna ianuarie, ci anul intreg, incit era considerata ca o zi cu dubla valoare prezicatoare. In unele sate, de revelion (1 ianuarie) se trageau totusi clopotele pentru “ingroparea anului vechi” si se colinda din nou, spre zori, casa de casa, cu cintece speciale si urari de bine pentru anul care vine. Obiceiurile acestea se desfasurau si independent de cete.

Desfacerea cetei
Cetele durau de obicei pina la Sf. Ion (7 ianuarie). Inainte de a se desface si cu prilejul desfacerii indeplineau foarte multe ceremonii, variate de la sat la sat, afara de ultima masa, care se tinea peste tot si la care se minca si se bea tot ce le mai ramine.
In unele sate, spre sfirsit, feciorii din ceata, se travesteau in tot felul de “masti” (numite budihali), de asta data “masti umane”(antropomorfe, nu zoomorfe), se imbracau urit, isi dadeau cu funingine sau cu faina pe obraz, se deghizau in femei, in tirgoveti, ursari, caldarari, si se napusteau, facind galagie mare pe ulitele satului (batind din coase, caldari),cu copii dupa ei, spunindu-si reciproc tot felul de cuvinte de ocara. Mastile acestea, care in majoritatea satelor apareau de “carnaval” (lasatul postului de Pasti), intrau si prin case, se luau dupa fete si femei, faceau peste tot dezordine si mici stricaciuni (luau obiecte de prin curti, alimente de prin bucatarii) si, in acelasi timp, faceau dansuri pe la toate rascrucile. Obiceiul purta numele semnificativ de “a bate tufa” (probabil pentru a alunga sufletele celor morti, dupa implinirea celor 12 zile, cit a fost deschis cerul si au putut veni pe pamint, participantii deghizindu-se pentru a nu fi recunoscuti).

Dupa ce s-a prefacut ore intregi ca nu aud zgomotele gamelelor si ale veselei lovite de gratiile celulor, conducerea penitenciarelor din Romania a fost nevoita sa admita ca in curtile inchisorilor a izbucnit o revolta pe cale sa scape de sub control. Clinchetul strindent al tabliei cu smalt gastronomic lovita de drugii de fier se auzea deja cale de-o posta. Mii de detinuti – daca estimarile oficiale nu s-au modificat intre timp, numarul lor depasea ieri 6.500 – din nu mai putin de 26 de puscarii de pe cuprinsul patriei dadeau foc ieri asternuturilor si efectelor personale, clamandu-si printre gratii dreptul de a fi eliberati inainte de termen.

Vinovat pentru debandada, la limita revoltei, produsa in celule este o aratare trimisa in Parlament de partidul lui Vadim Tudor, dar ramasa independenta dupa retragerea sprijinului politic, cu ceva vreme in urma, de catre tribunul natiei.

Nati Meir pre numele sau, ovreiul ce pretinde a fi mostenit ceva averi frumusele din Israelul natal si-a pus in cap sa provoace eliberarea de la parnaie a tuturor celor care au de ispasit pedepse de maximum cinci ani. Parlamentarul independent este promotorul unui proiect de lege de gratiere in acest sens; mediatizarea in randul ocnasilor a intentiei sale de crasa inconstienta a instalat haosul in celule. Sute de indivizi ale caror fapte i-au aruncat acolo unde se gasesc acum au intrat deja in refuz de hrana, dupa ce le-a intrat in cap ca ar putea fi liberi pana de sarbatori.

Intr-o lume desucheata in care un personaj ca Gigi Becali are suficienti bani sa plateasca prostimii curentul furat, odata cu voturile, asaltul epigonilor nu putea sa intarzie prea mult. Departe de a avea fondurile si marinimia neglijenta cu valuta a patronului Stelei, dar animat de o megalomanie croita din acelasi material, Nati Meir este, la randul sau, robul marilor gesturi sociale. Omul tine mortis ca istoria sa-l consacre ca pe un binefacator, violentand regula castigarii de capital politic prin merite de natura parlamentara (care-s alea?, veti intreba, pe buna dreptate) dar si buna traditie evreiasca ce exclude cu desavarsire darnicia de pe lista virtutilor.

Se poate ca dumneavoastra sa vi se para, cum mi se pare si mie, ca cinci ani de pedeapsa nu se pot anula prin nici un fel de demers altruist; la cat de deranjat la cap este Meir, proiectul decretului se putea referi cu aceeasi nonsalanta si iresponsabilitate la zece, doisprezece sau douaj de ani. Prin primavara, televiziunile se inghesuiau sa transmita imagini cu Meir cazat de buna voie printre parnaiasi si agresat olfactiv de duhoarea raspandita de latrina din celula. Atunci s-o fi sudat solidaritatea cu fauna trimisa de lege in spatele gratiilor, regasita astazi in propunerea imbecila si inconstienta de gratiere. Daca n-o fi vreo repulsie sadita in gena evreiasca de garduri in general, din stirpea zidului monstruos pe care Israelul il ridica in desert pentru a se izola de teritoriile arabe agresive cu care se invecineaza, ideea lui Meir este doar prostie densa. Pasibila de oarece cod penal in cazul in care protestele puscariasilor degenereaza.

E usor sa-ti imaginezi ce bestii violente stau in spatele pedepselor fie si de doar cinci ani. Justitia s-a descalificat deseori condamnand disproprtionat, cu lejeritate criminala, furturi si gainarii maruntele; macar daca nedreptatitii acestia ar fi beneficiarii virtuali ai initiativei meirului. In spatele condamnarilor „de maximum cinci ani” stau, insa, violatori, criminali, talhari, scursori angrenati in crima organizata. Pe ei ii vrea inapoi pe strazi parlamentarul Meir.

Mult mai grav mi se pare ca protestul a izbucnit la penitenciarul zis de maxima siguranta de la Codlea. Nici nu sunt doua luni de cand s-a descoperit ca o retea de traficanti de droguri si prostituate era condusa din puscarie mai eficient decat pe vremea cand capii erau liberi. Cu complicitatea larga a gardienilor, a caror cea mai mica vina este ca le-au introdus interlopilor telefoane in celula. Pe fondul gargarei linistite a directorului stabilimentului, care pretindea ca situatia este sub control, detinutii de la Codlea au dat tonul crizei in care a intrat de ieri sistemul pentenciar in Romania.

Daca tot se face vinovat de haosul creat, parlamentarul cu vocea pitigaiata si trasaturi de codoasa expirata ar putea pune umarul la restabilirea calmului. Sau orice alta parte anatomica doreste: acum ca barbatul Meir a dat chix cu proiectul sau, hoasca Naty ar putea macar sa-i consoleze de sarbatori pe puscariasii mai incarcati de hormoni.

Vifor Rotar

?

Cinema Bulevard

Orele: 17.00, 19.30

Fosta mea Super-Gagica (My Super Ex-Girlfriend)

Regia: Ivan Reitman

In rolurile principale: Uma Thurman, Luke Wilson

Gen: Comedie, Romantic

Despartirile nu sunt niciodata usoare, dar uneori se dovedesc a fi de-a dreptul periculoase.

Matt Saunders (Luke Wilson) e convins ca si-a gasit iubita perfecta, in persoana frumoasei Jenny Johnson (Uma Thurman). Ceea ce Matt nu stie, insa, este faptul ca Jenny nu e o femeie obisnuita, ci G-Girl, o fiinta dotata cu puteri supranaturale.

Dupa scurta vreme, chinuit de gelozia si posesivitatea noi sale iubite, Matt decide, cu parere de rau, sa o paraseasca. Dar cum sa scapi de o femeie care poate sa zboare, sa ridice o masina cu o singura mana si sa gaureasca otelul cel mai tare cu o simpla privire?

Jenny/G-Girl se razbuna, dezlantuindu-si furia asupra lui Matt, facand tot posibilul pentru a-i strica proaspata relatie amoroasa infiripata intre el si colega sa de birou, Hannah Lewis (interpretata de Anna Faris). Deoarece Matt i-a sfasiat inima, Jenny va face orice pentru a-l distruge.?

?

Go Multiplex

Orele: 17.00, 20.00

World Trade Center

Regia: Oliver Stone

In rolurile principale: Nicolas Cage, Maria Bello, Jay Hernandez

Gen: Drama

11 septembrie 2001 a fost o zi neobisnuit de calduroasa in New York. Will Jimeno, ofiter al Departamentului Autoritatii Portuare al Politiei (PAPD), intentiona sa-si ia o zi libera pentru a se bucura de propriile hobby-uri, dar in ultimul moment a decis ca ar trebui sa mearga la munca. Sergentul John McLoughlin, un respectat veteran al Departamentului Autoritatii Portuare al Politiei, isi facea turul prin oras, o sarcina zilnica, de o ora si jumatate. Ei si colegii lor parcurgeau drumul spre centrul Manhattanului, asa cum faceau in oricare alta zi. Insa, aceasta nu era o zi ca oricare alta. Prima echipa PAPD care a raspuns aplului a mers direct din centrul Manhattanului catre World Trade Center. Cinci oameni, printre care McLoughlin si Jimeno, au intrat in cele doua cladiri si au prinsi sub daramaturile acestora cand s-au prabusit. In mod miraculos, McLoughlin si Jimeno au supravietuit, dar au fost ingropati si prinsi sub sase metri de daramaturi de ziduri si metal contorsionat. Cu toate ca nu puteau vedea, ei se auzeau, iar in urmatoarele douasprezece ore McLoughlin si Jimeno s-au tinut in viata unul pe celalalt – vorbind despre familiile lor, despre viata lor profesionala, despre sperantele, asteptarile si dezamagirile lor. Povestea acestor doi oameni este spusa in noul film regizat de Oliver Stone, World Trade Center.

Filmul urmareste, de asemenea, povestea sotiilor celor doi (Donna McLoughlin in Goshen, New York, si Allison Jimeno in Clifton, New Jersey), a copiilor si a parintilor acestora care au suferit in iadul aparut in jurul lor, fara niciun mesaj de la sau vreo informatie despre cei dragi. Filmul relateaza si cum au avut loc cercetarile nesigure ale unui om foarte hotarat, un fost puscas marin din Connecticut, Dave Karnes, care i-a gasit pe cei doi ofiteri in acea noapte, iar apoi zeci de pompieri, politisti si paramedici pe care i-a salvat in urmatoarele douasprezece ore critice.

?

Orele: 18.30, 21.00

Dulcele sarut al Daliei (The Black Dahlia)

Regia: Brian De Palma

In rolurile principale: Josh Hartnett, Scarlett Johansson

Gen: Drama, Mister, Thriller

Actiunea din The Black Dahlia este situata in Los Angeles-ul anilor 1940. Doi politisti, Bucky Bleichert (Josh Hartnett) si partenerul sau, Lee Blanchard, investigheaza moartea tinerei Elizabeth Short, gasita asasinata in mod brutal. Bucky realizeaza ca iubita lui are anumite conexiuni cu decedata, si curand dupa aceasta, incepe sa descopere cazuri de coruptie si comploturi in cadrul departamentului de politie.

?

Orele: 17.30, 19.30, 21.30

Ala micu’ (Little Man)

Regia: Keenen Ivory Wayans

In rolurile principale: Marlon Wayans, Shawn Wayans

Gen: Comedie

In aceasta comedie, problemele mari vin in pachete mici. Darryl Edwards (Shawn Wayans) este un tip atat de nerabdator sa devina tata incat confunda un criminal urmarit de politie, de statura foarte mica, semanand cu un copil, Calvin Sims (Marlon Wayans), cu un copilas abandonat, pe care decide sa-l adopte… El si sotia lui iau „copilul” in casa in vreme ce partenerul hotului, Percy P. (Tracy Morgan) incearca sa-l ajute pe pitic sa recupereze un diamant furat.

?

Cinema Modern

Orele: 17.30, 20.00

Ryna

Regia: Ruxandra Zenide

In rolurile principale: Dorotheea Petre

Gen: Drama

Ryna este o adolescenta tunsa baieteste care viseaza sa paraseasca marunta comunitate izolata din Delta in care traieste. Evadarea are insa un pret.

Consiliul Local va lua in discutie in curand proiectul de hotarare privind inchirierea locurilor de parcare amenajate/improvizate in jurul blocurilor de locuinte. Cu siguranta, o masura foarte profitabil pentru administratia locala, in cazul in care cuantumul abonamentului pe un an, in zona A a orasului, va fi de 100 ron, asa cum se vorbeste. Initiatorii proiectului vor pune la punct ultimele detalii pentru introducerea masurii incepand de anul viitor; acestea se vor referi cu siguranta la licitarea locurilor acolo unde numarul cererilor este mai mare decat spatiul existent, la limitarea masei vehiculului parcat la 3,5 tone si alte amanunte necesare. Ultimele se refera la prestarea unor servicii de catre municipalitate in schimbul abonamentului, cum ar fi amenajarea personalizata a locului de parcare si punerea la dispozitie a unui sistem de inchidere a parcarii, ca sa n-o poata ocupa nimeni in afara proprietarului sau chiriasului legal care si-a adjudecat-o.

?

„Aicia parcez io”

Sper sa se discute profund inainte sa se hotarasca ceva. Si sa existe un sistem unitar de delimitare si inchidere a locului. Altminteri se va declansa etapa locala de graffiti pe asfalt, sectiunile parinti si bunici. O sa se umple parcarile cu onomastici sau gaselnite precum „Gogu de la 5”, „Aicia parcez io”, „Nu parca, boule!”, „Mimi + Tico = love”. O sa fie mult mai amuzant ca dementa cu inscriptionarea huselor pe vremea lui Ceasca. Cand nu le cumparau de la magazin, le croiau bietii oameni din cele mai ciudate materiale si culori, ca sa nu semene cu a lu’ vecinu’. Cand nici asta nu era suficient, cetatenii scriau pe ele cu vopsea. Dac-ati fi cinstiti ati recunoaste ca a fost o vreme cand puneati husa pe dos sa nu se vada ca scria mare pe ea: „Aceasta husa a fost furata de pe strada Micsunica, bl….sc…”

Cu inscriptionarea ar mai merge; nu inteleg cum vor face cu inchiderea locului de parcare. Sper sa gaseasca ceva universal si sa nu lase pe fiecare sa-si ingradeasca locul de parcare cum il taie capul. Parca vad deja drugi de fier sudati temeinic, fire de curent trase de la transformator, gardut scund de becea cu sticla pisata deasupra, termopan, etc. Ma tem de inventivitatea romanului cand e vorba sa ingradeasca ce-i al lui. O sa explodeze procesele pentru „drept de acces cu pasul” sau micile servituti pe locul de parcare al vecinului. Politia cred c-ar trebui sa-si infiinteze de pe-acum echipele mobile de transare intre blocuri a conflictelor si incidentelor de parcare.

?

Poate-ti parchez una!

Intre atatea libertati, n-o sa observe nimeni c-a murit dreptul de-a veni cu masina in vizita. Cine naiba o sa mai aiba curajul sa gareze in parcarea unui bloc strain cand tot locataru-i apropitar si plateste abonament pentru locul lui? Si acum e un risc enorm: mitocanul caruia i-ai ocupat pentru cateva ore locul (care nu-i al lui) oricum trage masina in spatele tau si te blocheaza. Ca sa ajungi acasa trebuie sa-l cauti prin vecini si sa-l rogi sa fie bun sa te lase sa iesi. Cum o fi cand o sa-l improprietareasca statul cu parcarea? Cum zicem, mi-e frica sa ma gandesc. Poate-ti parcheaza una!

Dac-as fi presedinte, v-as da un sfat de sezon: „Sa parcati bine!”

Vifor Rotar

De-a lungul secolelor au aparut povesti si legende despre viata si binefacerile Sfantului Nicolae, sarbatorit de crestini astazi, 6 decembrie. Toate acestea au ajutat la intelegerea caracterului extraordinar al acestuia si de ce a fost atat de mult indragit si considerat protector al celor neajutorati si neputinciosi.

?

Sfantul Nicolae si saculetii de aur

Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situatiei financiare precare nu se puteau marita. Se spune ca atunci cind fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat intocmai si cind a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cind i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza sa afle cine-i cel care le-a facut atita bine fetelor lui. In noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinal cum a lasat saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat si de aceea a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu. Cind tatal fetelor a vazut una ca asta, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, dar bineinteles ca acesta nu a putut fi tinut. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur.

?

Patronul marinarilor si al calatoriilor

O alta legenda spune ca, dupa calatoria pe care a facut-o in Tara Sfanta, incercand sa mearga pe urmele lui Isus, Nicolae s-a intors in tara lui pe mare. O furtuna teribila s-a abatut pe mare si corabia statea gata sa se rupa. Nicolae a stat si s-a rugat la Dumnezeu, iar marinarii au ramas surprinsi de oprirea neasteptata a furtunii. De atunci, Sfantul Nicolae a devenit patronul marinarilor si al calatorilor.

Se spune ca erau odata trei studenti teologi care calatoreau spre Atena, unde doreau sa studieze. Ei au inoptat la un han si au fost atacati de proprietarul acestuia, jefuiti, omorati si apoi ramasitele lor ascunse. Cardinalul Nicolae calatorea pe acelasi drum si a innoptat la acelasi han. Noaptea el a visat despre crima savarsita si l-a luat la rost pe proprietarulul hanului, aflind astfel locul unde cei trei tineri fusesera ingropati. Nicolae i-a dezgropat si s-a rugat mult la Dumnezeu, iar cei trei tineri au inviat. In Franta, istoria se refera la rapirea a trei copii de catre un macelar. Sfantul Nicolae s-a rugat mult si i-a ajutat pe parinti sa-si recupereze copiii intregi. De atunci Sfantul Nicolae a devenit patronul copiilor si al scolarilor.

?

Cel mai popular sfant

In secolul X, Tarul Vladimir al Rusiei a calatorit la Constantinopole (astazi Istanbul) si auzind de povestirile minunate despre Sfantul Nicolae a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. In secolul al XI-lea, ramasitele Sfantului Nicolae au fost furate (sau descoperite) de marinari italieni si depuse in Bari (Italia). Acolo se afla si in ziua de azi, iar o manastire a fost construita pentru credinciosii aflati in pelegrinaj catre Tara Sfanta, veniti sa se inchine la moastele Sfantului Nicolae. Se spune ca moastele Sfantului Nicolae emana din cind in cind un miros dulceag.

De-a lungul secolelor Sfantul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, in aminirea si celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici (cateva sute sunt doar in Anglia), iar chipul lui a fost pictat mai mult decat al oricarui alt sfant (exceptie facand Sfanta Fecioara Maria).

Nemultumite ca autoritatile nu se supun legii si hotararilor judecatoresti, firma Galli Gallo, fosta Pati Prod, si firma Broilerom, de pe platforma avicola Codlea, afectate de epidemia de gripa aviara din luna mai, solicita primului-ministru si chiar presedintelui Romaniei sa dispuna o analiza lucida a efectelor acestei boli asupra activitatii lor economice, a pierderilor inregistrate, dar si a despagubirilor materiale ce li se cuvin, conform hotararilor judecatoresti existente.

Intr-un comunicat de presa, directorul general al Galli Gallo, Catalin Muntean, arata ca toate cele patru procese intentate de Galli Gallo, Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Brasov si Directiei Sanitar-Veterinare Brasov si finalizate de Tribunalul Brasov, sectia Contencios Administrativ, in luna octombrie, pentru recuperarea pierderilor in valoare de 6.000.000, dau castig de cauza societatilor codlene.

Insa, se mai arata in comunicat, DADR Brasov refuza sa dispuna plata despagubirilor cerute de societatile avicole, motivand existenta „unui dosar de asa zisa urmarire penala impotriva societatilor comerciale aflate in litigiu”.

Insa, Muntean sustine ca refuzul Directiei este nefundat, intrucat faptele pentru care se fac cercetari in acel dosar penal au fost savarsite in perioada 1 aprilie 2006 – 13 mai 2006, deci inainte de instituirea masurilor de combatere si eradicare a gripei aviare.

In urma trecerii virusului H5N1 pe la fermele din Codlea, in cele doua societati avicole au fost eutanasiate peste 500.000 de pasari si s-au distrus 135 de tone de carne de pasare si 90 de tone de furaje, cu valoarea totala de 60 milioane RON.

„Prin atitudinea pe care D.A.D.R. Brasov o adopta fata de hotararile judecatoresti demonstreaza rea vointa fata de aplicarea legii dar si faptul ca in loc sa intervina pentru dezvoltarea industriei alimentare in zona si sustinerea fermierilor, obstructioneaza activitatea acestora”, a precizat Muntean. Directorul Galli Gallo estimeaza ca neplata acestor datorii produce societatilor de pe platforma pierderi zilnice de 4.000 RON.

Am citit recent un articol extrem de interesant, in care ura este descrisa drept o traire subestimata, un puternic motor de schimbare. Ideea ar fi ca dintr-o ura profunda fata de un lucru ajungem sa iubim din cale-afara alt lucru.

Am facut o paralela cu politica, cu votul negativ. Din ura fata de PSD am votat Alianta D.A. Lumea s-a entuziasmat, poate nu atat de rezultatul portocaliu, cat de daramarea sandramalei pesediste. Dar ce asteptam noi de fapt de la aceasta schimbare, de la care au trecut deja 2 ani?Ce asteptam noi de la Presedintele Basescu? Daca suntem intrebati, raspundem invariabil ca vrem sa mareasca pensiile si salariile, sa creeze locuri de munca si , in general, SA NE DEA.

Speculand asteptarile noastre nepotrivite, ei ne promit ca NE DAU.

Totusi, cand vine vorba de ceva mai concret primim raspunsuri precum sora medicala care lucreaza in Israel, nemultumita de faptul ca desi, la vremea ei, a facut scoala care realiza pregatirea in domeniu, este o treapta mai jos decat asistentele medicale, pregatite in noul sistem de invatamant. “Ce vreti Doamna, sa va dau eu diploma?Nu pot”, i-a spus Traian Basescu.

Vinovatii de situatie suntem noi, intrucat nici nu stim ce sa cerem alesilor. Probabil ca daca maine ne-am aduna la usa Primarului, tot pensii marite i-am cere.

Habar n-avem ce sunt si cu ce se ocupa institutiile statului. De 16 ani am vazut doar ca in forurile de conducere, alesii? intra in pulover si jeans si ies, daca mai ies vreodata, in costume Armani si cu Rolex . Stim ca unii fura, ca altii asfalteaza…cand si cand mai primim cate o veste “picanta”, precum terenul de tenis al parlamentarilor, acoperit, incalzit, fara autorizatie de construire si sustinut financiar din bani publici. Vorba ceea: Tensiul si soarele/ Intaresc picioarele/ Soarele si tenisul/Intaresc… imunitatea.

Atat. Nestiind nimic despre ce trebuie astia sa faca, unu ca trimitem acolo oameni nepotriviti si doi, nu suntem in masura sa-i obligam sa faca niste strategii de dezvoltare, sa lucreze pentru viitorul tarii si pentru bunastarea noastra.

Pe ei, din sistem, ii doare-n cot, noi n-avem viziune si oricine ar intra de-afara in sistem, s-ar plia pe “know-howul” colegilor recidivisti.

Ce-ar fi sa ne punem pe studiat legi si apoi, stiti voi indemnul: pe ei, pe ei, pe…?

Cinema Modern

Vineri, sambata, luni – joi: orele 17.30, 20.00

Duminica: orele 17.30, 20.00, 22.00

Pictam, sau facem dragoste? (Peindre ou faire l’amour)

Regia: Arnaud Larrieu, Jean-Marie Larrieu

In rolurile principale: Daniel Auteuil, Sabine Azema

Gen?: Comedie

Casatoriti de mult timp, William si Madeleine traiesc intr-un orasel la poalele muntilor. Dupa plecarea singurei lor fiice, nu mai au nimic de facut decat sa se ocupe de ei insisi.

Pictorita, Madeleine isi ia intr-o zi de model o casa veche de pe colinele invecinate. Aici il cunoaste pe Adam, un barbat fin, cultivat si orb, care locuieste in apropiere, insotit de tanara Eva. Adam viziteaza impreuna cu ea casa si aici afla ca aceasta este de vanzare. Entuziasmati, William si Madeleine hotarasc sa o cumpere.

Incantati de noua lor casa, William si Madeleine intaresc legaturile de prietenie cu tinerii lor vecini. In ziua in care casa vecinilor ia foc, cei doi se ofera sa-i gazduiasca.

?

Go Multiplex

Orele 16.30, 19.00, 21.00

Trei frati de belea

Regia: Theodor Halacu-Nicon

In rolurile principale: Mugur Mihaescu, Radu Pietreanu

Gen: Comedie

Un basm modern care are drept eroi trei frati – un gunoier, un hingher si o telenovelista – veniti in capitala sa-si faca un rost in viata. Pe fondul povestii de dragoste dintre mezin si fiica unui bulibasa, cei trei ajung fara voia lor in lumea palatelor tiganesti si, asemenea personajelor din povesti, trebuie sa treaca prin trei probe de foc pentru a demonstra ca sunt demni sa intre intr-o familie nobila. Ce nu stiu ei este ca bulibasa ii foloseste pentru a-si duce la bun sfarsit planul de imbogatire rapida. Vor reusi oare cei trei frati sa demonstreze inca o data ca orice poveste are un final fericit?

?

Orele 17.30, 19.30, 21.30

Ala micu’ (Little Man)

Regia: Keenen Ivory Wayans

In rolurile principale: Marlon Wayans, Shawn Wayans

Gen: Comedie

In aceasta comedie, problemele mari vin in pachete mici. Darryl Edwards (Shawn Wayans) este un tip atat de nerabdator sa devina tata incat confunda un criminal urmarit de politie, de statura foarte mica, semanand cu un copil, Calvin Sims (Marlon Wayans), cu un copilas abandonat, pe care decide sa-l adopte. El si sotia lui iau „copilul” in casa in vreme ce partenerul hotului, Percy P. (Tracy Morgan) incearca sa-l ajute pe pitic sa recupereze un diamant furat.

?

Orele 18.00

Avionul cu serpi (Snakes on a Plane)

Regia: David R. Ellis

In rolurile principale: Samuel L. Jackson

Gen: Actiune, Thriller

Sean Jones (Nathan Phillips) se afla intr-o plimbare cu bicicleta, prin luxurianta vegetatie a Insulelor Hawaii, cand da peste crima vicioasa si brutala a unui procuror proeminent din LA, crima infaptuita de un bine cunoscut dar eluziv gangster, Eddie Kim.

Kim spera ca acest lucru va opri investigatia penala in afacerile lui cu droguri, santaj, prostitutie infantila si arme, dar un martor strica totul. Sean este acum singura persoana care l-a vazut in timp ce a comis crima si ceea ce a urmat, el devine acum singurul martor capabil sa asigure ca acest criminal notoriu si foarte de greu de prins va fi inchis pe viata.

Pentru a face acest lucru, Sean trebuie mai intai sa fie convins sa se prezinte in fata marelui juriu al orasului Los Angeles si pentru a face acest lucru, el trebuie sa paraseasca insula si sa reuseasca sa ramana in viata, ferindu-se de asasinii lui Kim.

Acest lucru nu este usor de realizat de vreme ce Kim si echipa lui sunt constienti de ceea ce Sean a vazut, si ca el este unica sansa a procurorilor sa infranga imperiul criminal al lor. Ei vor face tot ceea ce este necesar pentru a il opri. Agentul FBI Neville Flynn (Samuel L. Jackson) este un expert in ceea ce priveste situatiile cu adevarat periculoase. El deja l-a salvat pe Sean de la prima tentativa de ucidere intreprinsa de Kim l-a doar cateva ore dupa ce el a fost martor la aceea crima.

?

Orele 20.30

Santinela

Regia: Clark Johnson

In rolurile principale: Michael Douglas, Eva Longoria, Kiefer Sutherland

Gen: Drama, Thriller

Pete Garrison, agent in Serviciul Secret, i-a salvat viata Presedintelui S.U.A., in urma cu 20 de ani. Foarte indragit si respectat de colegii sai, Garrison (Michael Douglas) se ocupa in prezent de securitatea Primei Doamne a Americii. El traieste intr-o lume aparte, bine ordonata, cu reguli stricte si proceduri speciale. Acest univers este zdruncinat de niste evenimente misterioase. Colegul si bunul prieten al lui Pete, Charlie Merriweather (interpretat chiar de regizorul Clark Johnson) ii da de inteles ca vrea sa-i comunice niste informatii secrete si extrem de importante. Charlie nu mai apuca, insa, sa o faca, deoarece este asasinat in locuinta sa, o crima facuta sa para opera unor talhari. Investigatia este condusa de David Breckinridge, protejatul lui Garrison si, pana de curand, unul dintre bunii sai prieteni. Amicitia lor este pusa la indoiala de Breckinridge, care il banuieste – in mod eronat – ca ar fi amantul fostei sale sotii.

?

?

Cinema Bulevard

Orele 17.00, 19.30

Razbunare si adrenalina (Crank)

Regia: Mark Neveldine, Brian Taylor

In rolurile principale: Jason Statham, Amy Smart

Gen: Actiune, Drama, Thriller

OTRAVA IN VENE, RAZBUNAREA IN INIMA. Un asasin (Jason Statham) este informat ca o otrava i-a fost injectata in corp si il va ucide atunci cand bataile inimii vor ajunge la un anumit nivel. Acum el trebuie sa-i gaseasca pe cei care sunt raspunzatori de acest lucru, si sa-i omoare inainte ca otrava sa-l omoare pe el.

Scandalul legat de firmele disparutului Omar Hayssam si ale locotenentului sau retinut de fortele coalitiei in Irak nu a ocolit implicarea acestora in afaceri cu produse ale combinatului chimic de la Fagaras, respectiv societatea Nitramonia. Un dosar masiv in acest sens s-ar fi aflat pe mana procurorilor din Parchetul National Anticoruptie, institutie care a gasit de cuviinta sa nu mai puna putin jar pe un foc si asa destul de incins.

?

Dincolo de afaceri cu sau fara teroristi,

Nitramonia Fagaras este totusi o societate comerciala aflata inca in patrimoniul statului, stat care nu prea mai stie ce sa faca cu ea. Or, Nitramonia nu este orice fel de societate, ci una strategica, asemanata adesea cu un butoi de pulbere si la propriu, si la figurat. Pentru orasul de la poalele Fagarasului, Nitramonia a fost ceea ce era Sidexul pentru Galati, o bomba sociala.

Tot bomba este Nitramonia, de data asta reala, din cauza specificului ei de productie: explozibil si ngrasaminte chimice Turcul nu plateste, dar e investitor strategic In urma cu doua luni, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a decis instituirea administratiei speciale la Nitramonia, dupa ce n prealabil a fost anulat contractul de privatizare semnat cu doi ani nainte cu firma S&T Equipment and Machinery LTD. Motivul: investitorii nu si-au respectat clauzele contractuale. Valeriu Simirica, patronul american al societatii amintite, a fost insa de alta parere si chiar a amenintat AVAS ca Nitramonia va trece prin aceeasi faza prin care a trecut Combinatul Siderurgic Resita cu Nobles Ventures. La Nitramonia, jaful a inceput imediat dupa 1990 si, conform unor surse din combinat, acolo s-a furat indiferent daca proprietar a fost statul sau vreo firma privata.

In paralel, datoriile societatii catre bugetul statului, catre furnizorii de gaze si electricitate cresteau vazand cu ochii. Nitramonia figureaza de ani buni pe lista celor mai mari datornici, in prezent avand restante de peste 1.500 de miliarde lei. Privatizarea Nitramonia a reprezentat o alta inginerie a fostului AVAS, care l-a gasit investitor „strategic” tocmai pe turcul Fatih Kesser, cel care era implicat in privatizarea unei alte societate din portofoliul APAPS, respectiv Colorom Codlea. Firma lui Valeriu Simirica, S&T Equipment and Machinery LTD, a preluat in contract de inovatie contractul de privatizare semnat cu Kesser, achitand pentru pachetul de 79,05% din actiuni suma de 800.000 de dolari. La aceasta se adaugau investitii de alte 20 de milioane dolari, din care 7 milioane numai pentru mediu.

Obligatiile nu au fost onorate, in timp ce Simirica sustine ca dupa preluarea combinatului a gasit datorii despre care nu i s-a spus nimic. Intre timp, insa, instalatii din combinat au fost dezmembrate cu acte in regula si vandute la fier vechi.

?

Cine-mparte parte-si face

Dar Nitramonia nu avea doar active de dezmembrat. Stadion, strand, baza sportiva, bloc de locuinte, gradinita si pastravarie sunt numai cateva dintre proprietatile combinatului date sau vandute pe ntelegeri de culise. Pentru a ajunge la aceasta performanta, fostul APAPS a angajat pe bani frumosi firma de consultanta Ricovery Group sa intocmeasca studiul de rentabilizare a combinatului. In final, aceasta a propus divizarea combinatului in opt societati si disponibilizari masive de personal. Zis si facut. Din Nitramonia au aparut opt pui: Nitramonia SA, Nitrofertilizer SA, Nitroexplosives SA, Nitroservice SA, Edelweiss Hotel SA, Nitrocontrol SA, Nitrotrans SA si Nitrosere SA. Impartirea resurselor financiare ntre aceste firme s-a facut in functie de interese, singura care a luat in carca datoriile fiind mama Nitramonia. S-au mai vazut asemenea divizari. Actiunea de taiere a fierului vechi a nceput cu mult inaintea privatizarii. Otelul inox era o adevarata mina de aur. A fost angajata pentru taierea instalatiilor de pe platforma chimica o firma de apartament tocmai din Constanta: Lacosin SRL, cu un capital social de doua milioane de lei. Si nu este singura, de-a lungul vremii perindandu-se pe la Nitramonia firme din Gorj sau Arad, toate pentru recuperarea pretiosului metal devenit mana cereasca.

?

Productie pentru teroristi?

In ciuda febrilei activitati de taiere, combinatul reusea din cand in cand sa mai si produca. Mai mult decat atat, sa si exporte.

Conform Organizatiei Patronale a Producatorilor de Ingrasaminte Chimice Nitrofosfor, in anul 2004 Nitramonia a produs 3.820 de tone de ngrasaminte, din care 3.450 de tone au fost livrate la export. Din total, 3.700 tone reprezinta azotatul de amoniu, substanta care si-a dovedit calitatile de dinamita in incidentul de la Mihailesti. La un pret de circa 8.300.000 lei/tona, nseamna ca azotatul vandut a adus Nitramonia peste 30,7 miliarde lei, respectiv peste un milion de dolari. Sa nu uitam ca pachetul de actiuni al AVAS (79,05%) a fost cumparat cu 800.000 de dolari.

In urma cu aproximativ sase ani, un vas incarcat cu aproximativ 2.000 de tone de azotat de amoniu produs la Nitramonia era dat disparut in largul coastelor Mauritaniei, lucru confirmat chiar de seful SRI Dobrogea.

Surse judiciare afirma ca in spatele disparitiei navei ncarcate cu azotat s-ar fi aflat nimeni altcineva decat Mohammad Munaf, insotitorul ziaristilor romani rapiti si eliberati din Irak. Paradoxal, Nitramonia si-ar fi asumat toate riscurile pentru acest transport, iar in contract se pare ca nu s-a prevazut nici o clauza de siguranta pentru incasarea banilor pe azotat.

Ulterior, Garda Financiara Brasov a dovedit ca directorii combinatului nu repatriau valuta din vanzarea azotatului.

Prea multe nu s-au spus despre tranzactiile Nitramonia, sub pretextul ca se cerceteaza. Intre timp, pe Nitramonia reincepe sa scrie faliment, dar sigur.

?

Marius OLA

?

Conducatorii auto sunt informati ca marti, 21 noiembrie, a avut loc inaugurarea drumului judetean 112, ce leaga localitatea Harman de Bod. La inaugurare a participat Aristotel Cancescu, presedintele CJ Brasov, Toma Dobrogeanu, consilier judetean, Ion Dinita, director general la SC Gotic SA, executantul lucrarii si, nu in ultimul rand, primarul comunei Harman, Mihai Disor. Momentul a fost unul festiv, cu taierea panglicii inaugurale si traditionala sampanie si piscoturi. Cei mai bucurosi insa au fost conducatorii auto care tranziteaza zona, vin de la Bucuresti, intra pe noua ocolitoare realizata la Darste, ies pe drumul CET-ului, ajung in Harman, ocolind astfel Brasovul pe ruta Harman – Bod.

?

20.000 de autovehicule tranziteaza zona

Primarul comunei Harman, Mihai Disor, a declarat ca zilnic 20.000 de autovehicule tranziteaza zona, astfel incat el apreciaza ca Harmanul a ajuns sa fie considerat nodul ocolitoarelor: „Este bine ca s-a realizat aceasta investitie, dar este si rau pentru ca 20.000 de autovehicule care trec prin comuna creeaza trepidatii cladirilor. Autovehiculele sunt mari, unele de zeci de tone, pe trei-patru osii. Drumul are o lungime de 2,8 km si ajunge pana in centrul comunei Harman, unde consideram ca se afla kilometrul O. Reamintim conducatorilor auto ca este vorba de drumul judetean 112, care se desprinde din artera principala Brasov – Sf. Gheorghe la intrarea in Harman, deci pe artera de circulatie harman-Bod”.

?

Furtul semnelor de circulatie

Mihai Disor, primarul comunei Harman, a mai precizat cu acest prilej ca mai are de lucru la realizarea semnelor de circulatie care sunt furate frecvent de hoti: „Vom avea de lucru la semnele de circulatie, pentru ca nu stim din ce material sa le confectionam ca sa nu le mai fure hotii. Cele confectionate din tabla, nu rezista, pentru ca sunt furate si ajung la fier vechi. Cele din plastic nu rezista nici ele, deoarece sunt realizate din materiale care se sparg usor. Asa ca, mai cautam solutii. Daca cineva are o idee in acest sens, o acceptam cu drag”.

Ileana R.