1) Alegerile au fost furate la rupere pe un scenariu bine stabilit, cu SOFT-ul STS. Foarte simplu, de aceea i s-a spus lui Dragnea de duminică seara că a fost condamnat, (condamnarea se scrisese joi, cu cinci zile înainte de anunțare), pentru a nu face numărătoarea paralelă.
Foarte, foarte puțină lume știe că o dublură a SOFT-ului STS o mai are un partid politic (de dreapta), copia lucrează în paralel cu SOFTUL-ul original: deci, într-o parte fură STS, cu știrea celor care văd operațiunea din SOFT-ul Paralel, în partea cealaltă partidul respectiv își ia și el partea, cu știrea STS.
La europarlamentare, numărul de voturi furate, schimbate, tranzacționare, scăzute, adunate, într-un cuvânt fraudate a fost de peste un milion de voturi. Cifra pe care am avut-o inițial, a doua zi după alegeri, a fost de 600-700 000, sunt însă mult peste un milion. Repet, hoția s-a făcut de către STS și de SOFTUL paralel. Pentru aceasta, orice numărătoare paralelă și/sau verificarea cheilor (care vor arăta că PV-urile nu se “ închid”) va dovedi frauda enormă la aceste alegeri, de fapt preludiul (cum sună!) prezidențialelor. Partidul care deține copia SOFTULUI nu va avea candidat la prezidențiale, îl va susține pe Iohannis.
Voturile au fost furate de la PSD și ALDE, au fost luate și din „anulate” dar și din „ nule”, și de la…USR. Rezultatul real l-am mai spus, arăta următoarea ordine: PSD, urmat de USR, PNL, ALDE și…cam atât, pentru că UDMR, PMP, ProSistem nu au trecut pragul.

2) Moțiunea nu va trece dintr-un motiv foarte simplu: nu vrea Statul Paralel, niciunul dintre capii Sistemului, aripa Pahonțu, nu vrea. În războiul pe viață și pe moarte Helvigh/Pahonțu/ Iohannis împotriva lui Coldea, primii sunt disperați, pentru că Florian Coldea va ieși cu Cioloș (tocmai și-a „tras” un sondaj în care îl potolește pe Barna) Bineînțeles că a rămas în picioare varianta Koveși, dar numai mintea îmbârligată a lui Coldea va hotărî cu cine iese; vom vedea. Cert este că Iohannis a pierdut deja alegerile.

Paradoxul este că din acest război al Sistemului în care toate partidele sunt în mâna ori a lui Hellvig/ Pahonțu, ori a lui Coldea ar putea câștiga… PSD-ul, care și-ar putea trimite candidatul în turul II cu Cioloș, iar aici lucrurile s-ar complica. Din păcate PSD-ul are o altă problemă, pe care este, cel puțin deocamdată, incapabil să o rezolve: este înțesat cu oamenii lui Pahonțu/Helvigh, care i-au executat pe cei ai lui Coldea, dar mai ales pe cei ai lui Dragnea, care ieșise de sub controlul întregului Sistem, motiv pentru care l-au executat din două părți: și dinspre „Edy”, și dinspre „Florian”.

În momentul acesta, decizia în PSD este la Hellvig/Pahonțu, iar Dăncilă nu poate scăpa de ei, din mai multe motive asupra cărora o să revin. Cert este că, dacă lui Dăncilă i-ar trece prin cap să anunțe mâine că va continua programul de guvernare și reforma justiției ar fi „rasă” în ziua următoare. Ea însă este într-o situație aparent fără ieșire, în realitate destul de simplu de rezolvat, dar asta o să o discutăm după moțiune. Deocamdată, PSD-ul va rămâne la guvernare, ceea ce-i dă o șansă să rămână și în joc.
Va avea curajul să se lepede de Pahonțu/Hellvig, care vor să-l ducă în 15%? Trebuie să știți că dacă Pahonțu se zburlește la treizeci de parlamentari, aceștia își schimbă pe loc votul. Norocul PSD-ului este că Pahonțu/Helvigh știu că dacă pică guvernul, câștigătorul va fi Coldea, adică Cioloș/Kovesi, ceea ce-i anulează orice șansă lui Iohannis. Cu Cioloș Președinte, în șase luni Iohannis înfundă pușcăria, iar Hellvig/Pahonțu dispar. E drept, în plan extern nu se schimbă mare lucru, se schimbă doar stăpânul, Merkel cu Macron, România rămânând la stadiul de colonie.

Revenind însă la PSD, are o șansă enormă să reintre în joc, dacă după căderea moțiunii se trezește și trimite oamenii lui Hellvig/Pahonțu la tăiat frunze la câini. Șansa PSD-ului este să pună un candidat care să aibă “ ce-i trebuie”, și să nu fie controlat de niciuna dintre taberele Sistemului. Dacă o va face, va lua minimum treizeci la sută în turul I și-l scoate din cursă ori pe Iohannis, ori pe Cioloș Koveși. Va avea PSD curajul să o facă? Vom vedea.

Frauda și abacul

Așa cum am scris, alegerile nu numai că au fost fraudate cu SOFTUL centralizator, dar pentru prima dată în istoria României, viața politică s-a răsucit la 180 de grade, cei care au schimbat voturile mergând prima dată până la acordul fin, la numărul de procente la zecimală, dictând nu numai cine intra sau nu in Parlamentul European, ci inclusiv ierarhia, în amănunt.
Înainte de a explica cine și de ce a călcat în picioare Democrația din România, falsificând grosolan alegerile prin rearanjarea a peste un milion de voturi, o să explic, tehnic, în mare, cum s-au furat alegerile cu SOFTUL.
Atunci când a fost cumpărat de la o firmă privată, SOFTUL a fost programat să intervină, oficial, în reglarea unor disfuncționalități ce se înregistrează în completarea proceselor verbale la nivelul secției de votare. Un program care ar fi trebuit doar să centralizeze rezultatele unor alegeri, a fost creat de la bun început pentru a interveni în aranjarea rezultatelor. De ce?
Dintr-un motiv foarte simplu: Birourile electorale Județene, atunci când verificau Procesele Verbale de la Secțiile de votare, fie ele circumscripții sau direct în Secții, constatau că erau grave erori de completare în Procesele Verbale la nivel de Secție de Votare, astfel încât cheile de verificare nu se închideau aproape niciodată. Până în momentul apariției Softului, reglarea se făcea manual, cu pixul, astfel încât, la nivelul Circumscripției Județene să se închidă Procesul Verbal, Biroul Electoral Central neacceptând de la BEJ Procese Verbale care „nu se închideau”.

Din Secții, Procesele Verbale nu se închid niciodată din cauza greșelilor de completare, iar în BEJ, respectiv BEC, trebuiau obligatoriu să se închidă. Era o “teroare” pe membri BEJ, care încercau să facă lucrul acesta, încercând să nu afecteze rezultatul alegerilor. Pur și simplu se modificau din pix, inclusiv cu pastă corectoare uneori, aceste greșelii.
Am coordonat zeci de alegeri județene, inclusiv naționale, și cunosc bine această situație.
În momentul achiziționării Softului, problema s-a agravat, nu s-a simplificat, pentru că programul nu avea voie să închidă rezultatul dacă într-una din cele peste 18:000 de secții de votare nu se „închidea”.

La concret: Gândiți-vă că într-o secție printr-un sat, fie el în munte sau prin cine știe ce comună, se completează greșit Procesul Verbal, semnează toți, pleacă acasă, PV ajunge la BEJ, și când îl vezi, constați câ nu „bate” la șapte voturi. Asta se întâmpla a doua/treia zi, după ce oamenii din secție stătuseră în medie o zi și o noapte, președintele de secție mai stătea și el cu orele la coadă să predea PV, o Nebunie. Și nu era vorba de o secție, ci de mii de greșeli la nivel național.
În momentul probării SOFTULUI, acesta nu „închidea” sub nici o formă rezultatul la nivel național, datorită erorilor din secții. Și atunci a intervenit nenorocirea: S-a schimbat Programul astfel încât să se intre in componentele tuturor elementelor din Procesul Verbal de Secție de Votare, fie ele voturi anulate, nule, sau ale partidelor politice.

O nenorocire mai mare nu putea fi imaginată. Știind că astfel se dă posibilitatea intervenție în rezultat, s-a luat decizia ca SOFTUL să fie gestionat de STS, Serviciul Secret aflat de facto în subordinea Președintelui, nu a Parlamentui. Practic, prin Program, cât se poate de oficial, STS-ul face reglajul cheii finale, până la nivel de Secție de votare!

Iar acum vine exemplul care vă va înmărmuri: Dacă prin Program se reglează doar zece( zece!) voturi în medie pe Secția de Votare, vom avea un total de aproximativ 200.000 (două sute de mii!!) de voturi „reglate” la nivel național, care, în cazul in care se reglează între partide, pot însemna diferențe de 400.000 de voturi!!! Cum așa?

De exemplu, dacă un partid ia 100 de voturi și altul tot 100, dacă iei de la unul 10 și pui la celălalt (doar 10!), unul va avea 90 de voturi, iar celălalt 110, diferența fiind de 20 (douăzeci de voturi), adică de (țineți-vă bine!) 10% din total.
Dacă aveau 50% unul și 50% altul, după ce ai mutat 10 voturi, unul va avea 45%, iar celălalt 55%! 
Doar la 10 voturi în medie pe secție! La 30 de voturi în medie pe secție, voturile mutate, „tranzacționate”, pot ajunge la peste 1,2 milioane, ca diferență! Adăugați la aceasta modificările pe voturile anulate sau pe „nule” și veți vedea adevărata proporție a carastrofei!
La alegerile europarlamentare chiar asta a făcut STS! A luat/pus cu mâna (prin Program) voturi de la anulate/ nule și între partide politice astfel încât să doboare PSD, să nu bage ALDE în prag, să crească Pro Sistem, UDMR și PMP, astfel încât să depășească pragul.

Adevărata proporție a furtului nu o putem vedea decât dacă s-ar face o numărătoare paralelă din toate Secțiile de votare, inclusiv a celor din Diaspora. Așa cum am spus, după condamnarea lui Dragnea, PSD-ul nu mai are interesul să o facă, fie și măcar aproximativ, pentru că ei ar putea intra în posesia tuturor, sau aproape tuturor PV din secții. ALDE poate ajuta la completare.
Însă, in momentul in care, după condamnarea lui Dragnea, PSD a fost capturat de Sistem și, a doua zi după alegeri, Codrin Ștefănescu a fost schimbat din funcție, o eventuală numărătoare paralelă a fost blocată. Așa cum v-ați dat seama, schimbarea lui Codrin Ștefănescu era „necesară” pentru a acoperi frauda enormă! Degeaba îl condamna Sistemul pe Dragnea, dacă nu neutraliza și Secretarul General care ar fi putut în trei zile să dovedească furtul!
Așa cum am spus, informațiile mele, actuale, sunt că au fost „tranzacționate” peste un milion de voturi! Enorm! Cea mai mare fraudă de după ‘89!

Gelu VIȘAN, Facebook

Jurnalistul Silviu Mănăstire, realizatorul emisiunii ”Dosar de politician” de la B1 TV, a comentat dovezile ”furăciunilor USR din bani publici de campanie, subvenție de la stat”.
”Acum e clar de ce Barna, Ghinea și Cioloș au tăcut ca porcușorii de Guineea în trifoi când se vorbea de subvenția colosală alocată partidelor. Să pape și gurița lor de deontologi puțin nutreț…”, a scris ziaristul pe contul de Facebook al emisiunii ”Dosar de politician”.

Silviu Mănăstire invocă un articol de pe adevarul.ro, în care sunt prezentate acuzațiile unui membru USR privind neregulile pe care le-a remarcat la organizația Giurgiu.

Pe un grup intern al USR, Iulia Ramona, responsabil financiar al filialei USR Giurgiu, sesizează că la Giurgiu „avem o situaţie cel puţin ciudată”. Aceasta explică că într-un raport al plăţilor de campanie de până la data de 7 iunie, ar exista trei plăţi a câte 5.000 de lei fiecare către trei firme, care nu ar fi îndeplinit ce au promis. Aceasta mai subliniază că două dintre aceste firme sunt administrate de membri USR.
„În data de 7 iunie am primit situaţia plăţilor de campanie până la acea dată, pentru filiala noastră (n.red.: Giurgiu). Am descoperit astfel trei plăţi de câte 5.000 de lei fiecare, către trei firme din judeţ. Una dintre ele este pentru închiriere sediu de campanie.
Noi nu am avut sediu de campanie. Una este pentru servicii de administrare cont social media (pagina de FB a filialei), pentru realizare comunicate de presă şi analize politice.
Pe perioada campaniei nu s-a investit nici un leu în pagina Filialei Judeţene, nu s-a produs conţinut local, ci doar au fost preluate postări de pe pagina narţională. Nu s-au realizat şi trimis comunicate de presă. Nu s-a realizat nicio analiză politică. Una este pentru o firmă în baza unui contract în care se angaja să se facă cercetări sociologice. Nu s-a realizat nicio cercetare sociologică. Iar firma are ca obiect de activitate codul CAEN 4520. Mai adaug că una dintre firme este administrată de preşedintele filialei judeţene Giurgiu, iar cealaltă firmă este administrată de preşedintele preşedintele filialei locale Ogrăzeni.
Ce ar mai fi de adăugat: Deşi Giurgiu se laudă cu 7 filiale locale, 6 dintre acestea nu există în acte. Adică, nu există cerere de înfiinţare filială locală, nu există decizie BJ de înfiinţare filială locală şi implicit nu există procesul verbal de înfiinţare filială locală în baza deciziei BJ. Toate acestea fac subiectul unei sesizări trimise către BN”, a relatat Iulia Ramona, potrivit unor surse politice.

Acasa

Curiosul caz al rezultatelor UDMR: Zeci de mii de voturi și scoruri de până la 6-7 ori mai mari decât la alegerile din 2016 în județe fără comunități maghiare. În Botoșani sunt 18 maghiari înregistrați oficial, dar UDMR a obținut 926 de voturi

În toate județele ”roșii” (unde PSD a câștigat cele mai multe voturi la europarlamentare), dar și în alte patru, UDMR a obținut zeci de mii de voturi în plus și scoruri de câteva ori mai mari decât la ultimul scrutin care a implicat competiția între partide, parlamentarele din 2016. Rezultatele UDMR au fost chiar spectaculoase în Neamț și Dâmbovița, unde procentele au crescut chiar de 6-7 ori. 

În total discutăm de circa 27 de județe fără comunități  de maghiari, dar unde UDMR la alegerile de duminică a obținut peste 21.000 de voturi în plus față de parlamentarele din 2016. 
În termeni procentuali, discutăm totuși un plus depistat de circa 0,3% din total, deci puțin probabil că aceste scoruri „umflate” ar fi ținut UDMR departe de realizarea pragului electoral având în vedere scorul final al partidului – circa 5,7%.
În general, scorurile mai mari de câteva ori față de parlamentarele din 2016 au venit în județele din sud și din Moldova acolo unde PSD-ul a avut majoritate. pentru UDMR este ff important
Singurele excepții dintre județele unde a învins PSD sunt Gorj (scoruri similare) și Hunedoara, un județ în care minoritatea maghiară chiar este prezentă, desi este foarte mică. De altfel, aici UDMR a obținut la ambele scrutinuri luate în calcul (europarlamentarele de acum și parlamentarele de acum trei ani) un scor de aproape trei procente.Prima persoană care a semnalat că situația ar putea fi bizară este Lucian Bernd Săuleanu, decanul Baroului Dolj și profesor la Facultatea de Drept din Craiova. Acesta a sesizat câteva anomalii: 

• ”În Dolj au fost 1.468 de voturi pentru UDMR, deși datele ultimului recensământ arată o populație de numai 192 de maghiari în județ. (…) În Teleorman, la numai 18 unguri înregistrați în evidența populației conform recensământului, au existat 667 de persoane care au optat pentru UDMR. (…)
  În Galați, cu 133 maghiari în evidență, au fost 1376 de voturi pro UDMR.
  La Botoșani, 926 de voturi și numai 14 unguri în evidență”.

Scoruri mai mari față de acum trei ani s-au consemnat și în alte județe, cum ar fi Tulcea, Vâlcea, Suceava sau Vrancea unde procentul a fost tot subunitar, dar dublu, triplu sau chiar de peste cinci ori mai mult față de 2016.
Rezultatele obținute în județele ”roșii” (cu excepția Bacăului, unde UDMR a obținut duminică 1,20%) sunt subunitare, dar pot fi considerate un aport pentru Uniunea Democrată a Maghiarilor din România care, acum o săptămână era considerată în pericol de a nu trece pragul electoral. 
Rezultatele parțiale de la ora redactarii acestui articol plasează UDMR la 5,7%.
Despre situația curioasă a voturilor primite de UDMR din sudul și estul țării a scris până și presa maghiară.

Sursa: HotNews.ro

Partidele au intrat în campanie electorală, premergătoare Alegerilor europarlamentare din 26 mai. Vom supune atenției cititorilor noștri discursurile, mai interesante, ale liderilor politici din care se pot desluși elementele definitorii (obiective, programe etc.) ale campaniei.
Iată discursul susținut de Liviu Dragnea, președintele PSD, la Suceva.
Am avut multe idei cum să încep discuția de astăzi, aș începe cu „Onorată instanță” – tocmai spuneam luni acest lucru. Din păcate, nu am spus-o numai eu. Când vorbești așa, de instanță, spui, „Domnule, o fi furat ceva!” Hai să vedem ce-am furat.

Păi cred că am furat noroiul de pe ulițe și am început să ne modernizăm, cred că am început să furăm roșiile otrăvite din rafturi și am început să punem roșii sănătoase de la noi, am furat boscheți și am început să punem spații verzi bine amenajate, am furat batjocura la adresa medicilor și am început să le dăm salarii bune, salarii decente, am început să furăm lipsurile din spitale și acum le dotăm, am furat lacătele de la spitale și am început să le deschidem, am furat birocrația și lenea și am început să dăm subvenții în avans, subvenții la timp, pentru ca fermierii noștri să înceapă să fie mai bogați, mai bine ajutați și am reușit să avem o agricultură care este pe calea bună, am furat producțiile proaste de pe vremea când erau ceilalți la guvernare, inclusiv Cioloș, și am avut doi ani la rând primele producții din Europa la porumb și floarea-soarelui, am început să furăm rușinea și să redăm mândria de a fi român. Aceasta este vina mea și vina noastră, stimați colegi! De aceea trebuie să fim noi pedepsiți, pentru că am început să spunem milioane de adevăruri. Am început să furăm din abuzuri și să începem încet-încet să punem ordine. Am furat lipsa de speranță, am furat supărarea, am furat resemnarea și am început să redăm speranța românilor. Nu este ușor, pentru că nu ne luptăm cu niște copii, cu niște mucoși, ne luptăm cu niște perverși cum această țară n-a avut, oameni care urăsc România, oameni care au vândut bucăți din această țară. De aceea suntem noi hăituiți. Da, Codrin, eu sunt ținta lor, trag în mine din toate părțile. N-au reușit decât să mă lovească puțin la coloană, dar tot dreaptă rămâne. Poate uneori în viață, dacă te mai faci ca ghiocelul, scapi. Eu nu pot să mă fac, n-am cum, nici dumneavoastră nu vă faceți! Credeți că mie nu mi-ar fi plăcut să fac ca unii care au plecat de la noi, nici nu cred că au fost vreodată la noi cu sufletul, unul care a plecat chiar de aici și care vă datora tot, inclusiv ultimul post pe care nu-l merită? Putem și eu să fac așa. Să stau așa, ca ghiocelul, să stau acasă liniștit cu Irina, să ne uităm la televizor, să mâncăm popcorn și să vând și eu acest partid la bucată sau, de fapt, să nu-l vând, să zic, „Luați-l, fraților, e al vostru! Luați-l direct la SRI, la DNA, la Cotroceni, la Iohannis. Ce să faceți cu el? Ce vreți voi!” Nu mai facem PNDL, nu mai ridicăm satul românesc, nu mai ajutăm fermierii, că se supără străinii, că toate aceste producții ale noastre care-s mai bune ca ale lor intră pe piață și ies ale lor. Ies ale lor, pierd bani. Ce credeți, sunt bucuroși? Nu-s bucuroși.

Acestea sunt unele dintre puținele motive pentru care noi suntem hăituiți. Domnule primar, eu sunt convins că Partidul Social Democrat va merge până la capăt. Ce vreau eu să vă spun: capătul nu va fi unde zic ei, capătul va fi eliberarea acestei țări de ceea ce este mai rău, de răul aproape absolut pe care-l reprezintă Iohannis, clica lui și slugile lui. Acest om, gașca lui nu pot fi lăsați de Dumnezeu să ducă această țară înapoi. S-a pornit un val pe care nu-l mai pot opri. Ce trebuie să faceți fiecare dintre dumneavoastră este să spuneți adevărul  în fiecare zi, pentru că noi nu avem în față un plan de a spune minciună pentru a acoperi ce n-am făcut. Noi avem cea mai mare provocare pe care a putut-o avea vreun partid vreodată. Am făcut atât de multe lucruri, încât ne este foarte greu să le spunem pe toate odată. De fapt, este imposibil. O să primiți toți în foarte scurt timp o broșurică. Am zis să facem pentru toți membrii de partid ca să poată vorbi cu oamenii ce a făcut PSD. M-am uitat și eu pe ea alaltăieri și încă nu-s trecute toate. Nu există domeniu din viața socială, din viața economică a acestei țări care să nu fie prins în programul de guvernare și pentru care să nu fi făcut ceva bun și temeinic. Aceasta este, de fapt, cea mai mare luptă a noastră, pentru că noi avem aici ce-am făcut în agricultură, în sănătate, în educație, pentru pensii, pentru salarii, pentru copii, pentru mame, pentru familii, pentru infrastructură, pentru cercetare, pentru tot ceea ce este important în această țară. De cealaltă parte ce avem? Ce spunea primarul: minciunile acestor perverși. „Ciuma roșie” – noi suntem ciuma roșie?! Noi am tăiat salariile? Nu! Ei îl au în frunte pe cel care a furat șase case de la statul român și nu vrea să dea banii înapoi acum. El e cel care vorbește de corupție? Ceilalți din jurul lui? Răzvan Cuc n-are timp acum, dar eu îl îndemn să spună în aceste zile ce a fost pe vremea lui Orban la Ministerul Transporturilor. Poate, totuși, acel jandarm de la poartă are curaj și spune când a ieșit din minister cum i-au sărit din geantă câteva zeci de mii de euro! Poate are curaj și spune omul, dacă nu, nu-l condamn, pentru că poate să îi fie frică. Ei vorbesc despre acest lucru. Poate spune cineva, în patru ani și jumătate, Iohannis a făcut vreun lucru bun care să rămână, domnule, unul singur? Un lucru bun pentru români, că pentru el a făcut, în afară de ură, dezbinare, incitare la proteste și vorbit de rău propria-i țară atunci când vorbește. Atunci când merge afară, el nu vorbește, tace, ascultă, își notează și execută. Acesta-i cel care e președintele României, cel care ar fi trebuit să ne apere țara și să ne ajute țara. Nu-l bagă nimeni în seamă, nimeni!

Acum suntem în fața unor alegeri europarlamentare. De ce trebuie să fim noi interesați de aceste alegeri europarlamentare? Ați văzut la televizor în ultima perioadă cum tot felul de indivizi, tot felul de oameni din alte țări se înghesuiau să înjure România. A fost vreunul dintre ei aici, în România? Știe vreunul dintre ei ce se întâmplă în realitate aici, în România? Domnule primar, a venit vreunul la Dumbrăveni? Eu cred că n-a venit. A venit vreunul la Fălticeni, la Rădăuți? N-a venit. A venit vreunul la Alexandria, la Bistrița? N-a venit niciunul, dar ei vorbesc despre România. Ei trebuie să condamne România. România trebuie să facă, România trebuie să dreagă, dar de ce, fraților? Voi vorbiți de corupție la noi? Care corupție? Că au fost îndemnați oamenii la vot la referendum să-l dea jos pe instrumentul vostru, Băsescu, și trebuia să fie cineva condamnat? Dar miliardele furate în țările lor, dovedite, ce s-a întâmplat cu ele? N-a pățit nimeni nimic acolo și ne dau nouă lecții, ne spun nouă cum să facem, cum să nu facem și când vrem să adoptăm niște măsuri care să ne ajute, vin și spun, „Nu, domnule, infringement, n-aveți voie așa!” Adică au vrut de exemplu acum, pentru următoarea perioadă, să se limiteze subvențiile, să se plafoneze. Ce-au zis? „E pericol cu România”. Unde e pământ mai bogat ca în România. Sigur că au fost supărați că noi am venit cu un program pentru lână, de exemplu, din zecile de programe pe care le avem. Sigur că lor le-ar fi convenit ca lâna să se ardă în continuare. Acum am început, încet-încet, s-o depozităm, s-o prelucrăm, avem un program foarte serios. Îi deranjează? Normal că îi deranjează. Ar trebui să stăm indiferenți când la supermarketuri – am vorbit la Giurgiu săptămâna trecută cu primarii, cu fermierii de-acolo, și spuneau, „Domnule, cum să avem noi vreo șansă când în parcarea la un hypermarket o sută de tiruri erau străine și trei românești, de la noi?” Cam aceasta e proporția în țara noastră azi. Și noi ce să facem? Să punem mâinile pe piept, să vorbim frumos ca să dăm bine și lună de lună, an de an, să ne ducem mai jos, să ajungem la un moment dat ori să lăsăm pământul plin de bălării, ori să-l vindem lor, să nu mai facem nimic. Sigur că noi nu ne lăsăm și noi continuăm.

Ce pot face niște europarlamentari hotărâți, deștepți, curajoși și patrioți în Europa? Să se bată pentru România. Eu voi depune în săptămânile următoare în Parlament o lege care să pedepsească calitatea dublă: dacă cineva își va mai permite să aducă în România produse care sunt de calitate mai slabă decât la ei în țară, să plătească și să îi scoatem magazinele din țară. Prea mult timp s-au învățat că România trebuie să accepte orice, să înghită orice, să vândă orice pe nimic, că resursele noastre sunt de fapt ale altora. Adică noi suntem niște fricoși, niște momâi? De ce? Că ne sperie cu niște procese, cu niște dosare? Cine ne sperie? Unii care erau complici cu torționarii și care primesc premii de la anumite ONG care spuneau că sunt anticomuniste. Eu n-am fost membru de partid la Partidul Comunist, eu n-am spus că era rău sau bine. Iohannis spunea că e anticomunist. De ce nu-l schimbă pe Lazăr? De frică, pentru că e șantajat. Nu dumneavoastră aveți la Parchetul General dosarul cu casele furate, ci familia lui are. De aceea n-o face, de frică – acesta e anticomunistul Iohannis. Câtă neobrăzare poți să ai să critici PSD pentru sănătate, când ai tăi au închis spitalele? Noi deschidem spital după spital, modernizăm spital după spital, am mărit salariile medicilor, am dotat toate spitalele județene și continuăm să le dotăm. De aceea, revin și spun, oameni buni, trebuie să vorbiți cu oamenii, eu am vorbit cu mulți oameni, colegi de-ai mei au vorbit cu mulți oameni și unii știți ce spun? „Eu sunt pensionar, da, mi-ai mărit pensia, se vede, o să o mărești în continuare, dar e mai mare inflația”. Acum se pricep toți la inflație. Problema e că noi am mărit pensia atât, iar inflația e atât. Dacă nu eram noi, pensia era și mai jos, inflația era aceeași. Oricum e mai mult, trebuie să le spuneți oamenilor acest lucru, să le spuneți clar că vor fi bani în continuare și de pensii, și de salarii. De ce? Pentru că noi tot timpul am știut și acum știm mult mai bine cum să facem ca România să aibă mai mulți bani. Ieșea Iohannis în 2017 și spunea că nu se poate să micșorezi taxele, dar să mărești salariile. Ba se poate, frate! Nu se poate dacă ești prost și nu-nțelegi, dar dacă știi, poți s-o faci, pentru că averea României, adică Produsul Intern Brut, a crescut cu o treime în doi ani. Nicăieri n-a mai crescut niciodată într-un termen atât de scurt. Înseamnă că au crescut și veniturile. Au apărut sute de mii de noi locuri de muncă. Așa crește România și noi știm s-o facem să crească. Trebuie să vă luptați cu minciuna. Aveți un mare avantaj, pentru că aveți de partea dumneavoastră adevărul.

Câteva lucruri pentru primarii de aici, din Suceava, câteva cuvinte. Sper să mai fie în sală câțiva primari, nu știu câți, dintre cei cu care ne-am văzut în 2013, când eram viceprim-ministru și vorbeam despre acest program care acum este o certitudine și un mare succes. Mi-aduc aminte cum majoritatea dintre primari erau neîncrezători, pe bună dreptate. Mai venea unul din Guvern și le spunea, „Domnule, ce program am eu, să vezi ce bine o să fie”. Cred că niciunul nu credea, de fapt, absolut nimic. Cu răbdare, am ajuns astăzi să avem aproape 13 mii de proiecte de dezvoltare locală în România. Niciodată n-a mai fost așa ceva. Vorbim de 47 de miliarde de lei, dintre care 1,4-1,5 miliarde sunt în județul Suceava. Și tot nu ajunge! Vreau să vă spun acest lucru ca să înțelegeți ce s-a întâmplat în 30 de ani. 30 de ani de zile au fost lăsate de izbeliște satele românești. Mi-aduc aminte când am venit eu cu acest program în 2013. Erau unii colegi cu mine în Guvern atunci, acum au fugit, au fugit în brațele stăpânilor lor. Spuneau, „Cum să aruncăm noi banii la sate, îi aruncăm degeaba! Ce să facă cu ei?” Pentru mulți șmecheri de la București, nu cetățeni din București, un șmecher cu funcții de la București, dumneavoastră nu contați. Adică ce e la țară, ce e în provincie, hai să stăm noi aici, să împărțim banii pe tot felul de șmecherii”. Așa s-a născut acest program, așa s-a mărit acest program, s-a dublat acest program și se va tripla. Va veni și componenta care știu că vă interesează și e normal să vă intereseze, cea de rețele de gaze naturale. Spun de aici, de la Dumbrăveni, din Suceava, îl rog pe domnul Sterian de la Transgaz să nu mai blocheze extinderea rețelelor de gaze naturale în România. Îi cer și domnului ministru Bădălău să ia foarte în serios această chestiune. Economia din România are nevoie de surse de energie ca să se dezvolte și vă rog să nu vă jucați cu această chestiune. Să nu credeți că dacă sunteți înconjurat de opt sau nouă foști generali SRI drept consilieri puteți să faceți ce vreți cu averea României. O spun de aici, de la Dumbrăveni. De asemenea, îl rog pe domnul ministru Teodorovici să repare cât de repede o nedreptate pentru comunitățile locale din județul Suceava, indiferent de culoarea politică, și anume la rectificare trebuie să se aprobe sprijinul financiar pentru comunitățile locale care au fost prinse în programul vechi de utilități și mediu. Nu este vina comunităților locale de aici că atunci Guvernul respectiv a aprobat acest sprijin financiar. Noi ce facem acum? Le lăsăm de izbeliște? Aici nu e vorba de primari, că-s PSD, PNL sau din altă parte. Vorbim de comunitățile locale, pentru că dacă noi nu-i ajutăm și nu vă ajutăm, n-o să mai puteți folosi banii pentru treburile curente zi de zi. Bun, acum aveți PNDL, discutăm de milioane de euro care se derulează în fiecare localitate, dar nu este un moft, nu înseamnă că nu trebuie să funcționeze și celelalte lucruri dintr-o administrație.

Am fost, de asemenea, foarte atent la ce-a spus domnul ministru Cuc și am ținut să spună aici, în fața mea și în fața dumneavoastră, sunt dispus să pierd pariul cu el, se va găsi cineva din Suceava care să mă ajute să țin acest pariu, chiar dacă-l pierd, important e să se realizeze aceste lucrări de infrastructură în județul Suceava: centura Sucevei – câte minciuni au spus de-a lungul anilor, cum se lăudau ei cu centura Sucevei? A inițiat-o în 2017, se termină. Cu Rădăuții la fel, drum expres. În schimb, Răzvan, eu m-am uitat pe hârtiile pe care mi le-ați dat, sunt vreo 190 de kilometri de drumuri naționale unde s-au alocat bani pentru reabilitare. Îi spui domnului de la regionala de drumuri Iași că ori se trezește din lene și lucrează și folosește banii, ori poate îl trimiți la odihnă. Aici trebuie să fie cineva care trebuie să înțeleagă că România nu poate aștepta. Este vorba de orice funcționar din orice post. Programul nostru de guvernare nu e făcut pentru puturoși, ci pentru oameni care vor să muncească, care se trezesc dimineața știind exact ce au de făcut.

În final – am  putea discuta până dimineață, dar a zis Nelu că nu știu ce are pregătit pentru dumneavoastră după întâlnire! –, vreau să vă spun că eu sunt foarte mulțumit de parlamentarii PSD din Suceava. Așa cum ați văzut, în Parlamentul României nu e ușor. Noi acolo nu ne luptăm cu niște parlamentari, ne luptăm cu orice, numai parlamentari nu le poți spune. Acești oameni, ca și ceilalți colegi ai mei, au rezistat, cu o excepție pe care toți dumneavoastră l-ați făcut ce-a fost, la toate presiunile și la toate mizeriile, înjurăturile, violențele – chiar și fizice câteodată – ca să adoptăm legile de care România are nevoie. Pentru acest lucru, în fața dumneavoastră, eu le mulțumesc!

Într-adevăr, în finalul finalului, vreau să-l felicit pe domnul Ioan Stan pentru faptul că, în sfârșit, a fost ales președinte. S-a tot amânat această conferință, prima dată când a fost programată de Codrin, am anulat-o că mi-a zis Viorica, doamna prim-ministru, să merg la Madrid să mă văd cu niște oficiali europeni. M-am văzut, am fost degeaba! Am amânat-o. A pus-o a doua oară, s-a însurat Claudiu cu Olguța! E un om care are capacitatea să vă unească, să vă conducă spre un rezultat foarte bun la alegerile europarlamentare și, dacă țineți neapărat, și la cele prezidențiale!
Vă mulțumesc și Doamne-ajută!

Horia D.R.

Sursa: Site PSD

Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, în primele zile după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, o noutate în peisajul instituțional românesc: fundațiile de „binefacere” cu finanțare din străinătate.
În sfârșit, românii vedeau cu ochii lor cum Occidentul plin de bunăvoință și prietenie dezinteresată, aduce bani în România pur și simplu ca să ne ajute. Adică, occidentalii veneau să ne dea bani „pe gratis”.
Primul om care a venit în România, cu primul avion, după ridicarea interdicției de zbor și deschiderea spațiului aerian al țării, a fost George Soros. Spațiul aerian al României fusese închis mai multe zile de autorii loviturii de stat, ca să poată să-și rezolve nederanjați de nimeni problemele preluării puterii și să-i curețe pe cei care nu au trădat România alături de ei și nu s-au racordat agresiunii serviciilor străine împotriva țării noastre.

George Soros, reprezentant al „poporului ales”, a fost primit de conaționalul său Saul Bruckner, deghizat în român sub numele de Silviu Brucan. Internetul păstrează și astăzi fotografii ale întâlnirii lor când au pus bazele Grupului pentru Dialog Social, prima fundație finanțată din străinătate, în care aprox. 10% dintre membri ei au fost de etnie română, ceilalți fiind minoritari etnici, majoritatea minoritari ascunși sub nume românești. GDS-ul lui Brucan și Soros a devenit cea mai crudă poliție politică a intelectualității din România și cea care veghează și astăzi ca tinerilor noștri să li poată spăla creierele cât mai bine. Era doar începutul. Au urmat alte și alte organizații și fundații, granturi finanțate de cercetare, fonduri diverse pentru schimburi academice și finanțări în foarte multe direcții social-economice și cultural-științifice de acțiune. S-a început cu ideologia și apoi s-a trecut la înființarea fundațiilor cu interese economice. Într-adevăr românii au crezut că Occidentul chiar dă bani „pe gratis”… Poporul român a fost din nou neatent…

Puțini au fost cei care au recomandat prudență și au arătat că nimeni nu dă bani „pe gratis”, că în spatele fiecărui dolar cheltuit în România se ascunde, mai în adâncuri sau mai la vedere, un interes. Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât interesul este mai mare. Acești avertizori au fost imediat taxați ca fiind comuniști, eventual securiști, ceaușiști, sau naționaliști, acestui din urmă termen atribuindu-se, prin abuzarea înțelesului său pozitiv, conotații negative, chiar peiorative. Un cor admonestator, uneori asurzitor, a acoperit imediat pe avertizori, iar noile softuri ale poliției politice a noului regim, deservită de „puii” fostei Securități, i-a încadrat de îndată pe avertizori și ei au fost luați „în lucru”.

Un distins coleg profesor universitar și colaborator apropiat, fost decan la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și câțiva ani profesor universitar asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, venit aici ca să-mi ajute facultatea pe care o conduceam, a fost invitat, în 1995, în SUA, la o universitate foarte prestigioasă, dar care avea și alte misiuni de „formare” în România. Cu acest prilej, i s-a propus „o afacere”. Facultatea lui urma să primească suma de un milion de dolari, cu condiția să scoată toate orele de istorie din planul de învățământ al facultății!!! Istoria care conservă adevărul peste timp deranja foarte tare pe noii noștri „prieteni”, îndrumători, „binefăcători”, de fapt viitorii noștri stăpâni. Păi cum să faci Științe Politice fără să știi istorie, fără să cunoști rădăcinile evenimentelor și fenomenelor politice care se petrec astăzi? Istoria este regina științelor umaniste. Fără istorie nu se pot însuși temeinic nici Politologia, nici Relațiile Internaționale, nici Studiile de Securitate. Se poate face doar propagandă politică de slabă factură, ceea ce, din păcate, se face în cea mai mare măsură. Conducerea colectivă a facultății din Cluj și rectorul de atunci au acceptat oferta. Și clanțele de la uși au fost aduse din SUA, dar studenții n-au mai învățat istorie și au rămas cu un handicap profesional major. Se forma „omul nou”, homo europaeus, homo mondialus, homo globalus, sau cum să-i mai spunem.

O țară fără istorie nu are viitor!!! Atunci am înțeles că viitorul sună rău și că vom ajunge colonie. Am spus-o și studenților mei. Peste ani, în ultimul deceniu, mai mulți studenți au recunoscut că în 1995 nu m-au crezut, dar astăzi constată că am avut dreptate. Le-am spus că aceasta este menirea unui profesor. Să spună adevărul, cât ar fi el de crud și să transmită mesaje care să dăinuie peste timp, nu doar mesaje cu valabilitate conjuncturală, temporară.

Anii au trecut, România a aderat la NATO, la UE și s-a înscris să mărșăluiască pe tot felul de „axe”, parcurs pe care și-a pierdut suveranitatea și independența națională și odată cu ele o mare parte din elite, din genele bune, acumulările și resursele de toate felurile. Economia românească a fost lichidată și înstrăinată și înlocuită cu o economie străină. La sfârșitul anului 2016, Institutul Național de Statistică ne-a anunțat că 88% din capitalul din România aparține străinilor, iar 12% aparține românilor. Nu etnicilor români, ci cetățenilor români, inclusiv străinilor care, din interese economice, și-au luat și cetățenia română. În condițiile în care toate resursele naturale ale României și jumătate din cel mai bun teren agricol al țării sunt exploatate de străini, am crezut că presiunea fundațiilor străine se va încheia și ea. Am sperat că și-au atins scopul și se opresc. Au reușit să facă din România o colonie pe placul lor. Dar, nici vorbă! Vin mereu alții… cu alte interese, dornici să pună mâna pe alte bogății ale țării, pe care le cunosc mai bine decât românii. Doar ei sunt cei care au pus mâna pe hărțile secrete cu resursele minerale, cu ajutorul mizerabililor lor complici interni, printre care au fost și unii etnici români.

Recent am fost solicitat de un apropiat al meu să dau niște relații referitoare la un teren de pășune alpină proprietate a familiei mele din Munții Făgărașului, la poalele vârfului Moldoveanu, pe Valea Viștea Mare. Astfel am auzit pentru a doua oară de o fundație germană care mișună de câțiva ani prin Țara Făgărașului și prin nordul județului Argeș. Mai auzisem despre această fundație cu câțiva ani în urmă, de la același apropiat al meu, când fundația era în curs de constituire.

Am aflat atunci că urmărește scopuri nobile de protecție a mediului, în special a pădurilor din Carpații Meridionali, dorește să conserve natura minunată a României, să marcheze trasee turistice, să facă podețe peste râurile de munte, pe traseul potecilor turistice etc. Apropiatul meu mi-a relatat numai lucruri minunate despre această fundație. Cu experiența vârstei și a șanselor pe care le-am avut în viață de a înțelege operațiunile din spatele cortinei, am devenit curios. M-am interesat de această fundație și am găsit informațiile care mă interesau și m-am decis să le fac cunoscute și celor care nu au auzit de ele. O fac cu speranța, care moare ultima, că poate și românii vor găsi mijloace să-și apere puțina sărăcie care le-a mai rămas. Bogăția s-a dus deocamdată în mâini străine, dar puținul rămas românilor trebuie apărat.

Fundația se numește Conservation Carpathia. Ce nume frumos și cu conotații generoase! În 2 decembrie 2002, prin Încheierea nr. 16/AS a Judecătoriei Zărnești acestei fundații i s-a acordat personalitate juridică. Membrii ei fondatori sunt:

• Johann Georg Wyss – cetățean elvețian, născut la 19.09.1935. Are o avere estimată de revista Forbes la 6,1 miliarde de dolari, în anul 2016 fiind pe locul 196 între cei mai bogați oameni ai lumii și pe locul patru între bogații Elveției;
• Hedy Wyss, cetățean elvețian, sora lui Johann Georg Wyss, născută la 17.10.1940;
• Douglas Rainsford Topkins – cetățean al SUA, născut la 20.03.1943, între timp, decedat în anul 2015. A fost fondatorul brandurilor de îmbrăcăminte The North Face și Esprit;
• Kristine McDivitt Tomkins – cetățean al SUA, născută în 30.06.1950, soția lui Douglas Rainsford Tomkins;
• Markus Fiedrich Jebsen – cetățean danez, domiciliat în Hong Kong, născut în septembrie 1962, director general al grupului de firme Jebsen&Co;
• Paul Alexander Lister – cetățean al Marii Britanii, născut la 5.09.1962, fondatorul The European Nature Trust (TENT), moștenitorul unui imperiu al mobilei, Mulland Furniture Industries (MFI), vândut în anii 2000. Este finanțatorul documentarului ”Wild Carpathia”;
• Toby Nigel Bertram Aykroyd – cetățean al Marii Britanii, născut în noiembrie 1955, coordonatorul Wilderness Foundation;
• Peter John Bennett – cetățean al Marii Britanii, născut în august 1954, fondator al fundației Rainforest Concern;
• Manfred Johann Hell – cetățean german, născut în august 1956, co-fondator al brandului de echipament outdoor Jack Wolfskin;
• Horațiu Hanganu, cetățean român, născut în iunie 1977, devoalat de investigația jurnalistică a TV Antena-3, „În premieră”, ca fiind intermediar pentru retrocedări;
• Barbara Promberger Furpass – cetățean al Austriei, născută la 10 aprilie 1974;
• Cristoph Franz Johannes Promberger – cetățean german, născut în iunie 1965.

Scopul principal declarat al fundației este să creeze un Parc Național în Carpații de Sud ai României prin folosirea de fonduri publice și private.

Printre obiectivele fundației sunt și acelea să cumpere pășuni, păduri, să administreze flora și fauna sălbatice și să dobândească dreptul de extracție a mineralelor. Iată deci finalitatea acțiunilor fundației Conservation Carpathia.
De îndată ce a obținut drepturile legale de funcționare, Fundația Conservation Carpathia, prin SRL-uri comerciale subsidiare a început o campanie agresivă de achiziții de terenuri forestiere, în special în Pasul Rucăr, prin Dâmbovicioara, Dragoslavele, în zona barajului Pecineagu, parcul natural Piatra Craiului, Leaota ș.a. În demersurile sale, fundația a justificat dorințele ei de a achiziționare de terenuri montane prin remarci denigratoare la adresa românilor, „națiunea care dorește să se împroprietărească cu cele trei milioane de hectare de păduri, cu singurul gând de a le transforma în bani”.

Până la ora când am cules eu informații pentru prezentele rânduri, fundația achiziționase suprafața de 26.000 de hectare de pădure și pășune(!), cu complicitatea unor șefi de composesorate și ocoale silvice private. Cu un tupeu ieșit din comun, FCC declară că ea cumpără zeci de mii de hectare de pădure numai pentru a o salva de la defrișare. Cât de proști ne cred și cât de proști sunt cei care îi cred pe ei. FCC și-a legalizat și un fond de vânătoare și a devenit membru în unele composesorate de pădure, calitate în care are dreptul legal de a achiziționa terenuri de la alți composesori.

Fundația Conservation Carpathia a încearcă, direct și indirect, prin forța autorității Ministerului Mediului și Pădurilor să obțină controlul asupra arealului Munților Făgăraș. La 25 iunie 2010, Ministerul mediului și Pădurilor a încheiat cu Ocolul Silvic Rășinari RA și cu Ocolul Silvic Izvorul Florii convenția de administrare nr. 7, prin care cele două ocoale silvice private au preluat în administrare situl Munții Făgăraș ROSCIO122 și aria piemont Făgăraș ROSPA0098. Cele două situri au o suprafață de 270.207 hectare și includ teritorii din județele Vâlcea, Sibiu, Brașov și Argeș.

Fundația Conservation Carpathia și-a manifestat interesul de preluare în administrare a siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, propunând, într-o primă fază, o asociere cu cele două ocoale private care au în administrare siturile. Ca urmare, prin Încheierea 1604/CC din 28.01.2014 a Judecătoriei Sibiu, s-a înființat Asociația Administrația Siturilor Făgăraș, având ca membri fondatori OS Rășinari RA, OS Izvorul Florii RA și Fundația Conservation Carpathia.

Această inițiativă a reprezentat o tentative evidentă a Fundației Conservation Carpathia de a obține indirect influență și atribuții decizionale cu privire la administrarea celor două situri, dar autoritățile guvernamentale române au înțeles pericolul ca această fundație, prin complicitatea interesată a conducerii ocoalelor silvice private, să preia controlul asupra suprafețelor de pădure din Munții Făgăraș. Dar în legislația din mai multe state occidentale, cine stăpânește pădurile, are drept de exploatare și a subsolului acestora, iar legislația se poate mișca în această direcție și în România, țară care „trebuie” îndrumată să-și compatibilizeze legislația cu cea a mai marilor ei.
Apoi, Munții Făgăraș dețin mari zăcăminte de mai multe feluri, inclusiv uraniu și alte resurse prețioase, care nu au fost niciodată exploatate, dată fiind tăria rocilor. Dar, tehnologia a avansat și acest fost impediment este unul ușor surmontabil în prezent și în viitor.

Interesul conducerii ocoalelor silvice private, la care m-am referit, s-a văzut în determinarea acestora de a se asocia cu Fundația Conservation Carpathia prin demersuri reglementate în justiție.
Ca urmare a sesizării intențiilor periculoase pentru viitorul Munților Făgăraș, Ministerul Mediului a refuzat acordarea dreptului de administrare a celor două situri, apreciind că aceasta se poate acorda doar de către minister și nu prin demersuri în justiție care să ocolească prevederile legii.
În acest sens a redactată adresa nr. 15.827 din 27.06.2014 a MMSC. Refuzul a fost decis de ministrul Attilo Korodi, filiera maghiară din România nefiind doritoare ca acești occidentali să preia controlul asupra munților Transilvaniei, provincie pentru care ungurii au alte proiecte…

Această evoluție neprevăzută a determinat Fundația Conservation Carpathia să-și schimbe strategia și să se îndrepte împotriva celor două ocoale cu care se asociase. După schimbarea ministrului Attilo Korodi, fundația a făcut un lobby puternic pentru a determina Ministerul Mediului să rezilieze contractul de administrare a celor două situri „Natura 2000” încheiate cu cele două ocoale silvice menționate. În urma acestor demersuri, prin noul ministru, Grațiela Leocadia Gavrilescu, Ministerul Mediului notifică cele două ocoale (prin adresele nr. 3810 din 16.07.2014 și nr. 5557 din 23. 10.2014), iar prin adresa nr. 5557 din 14.01.2015 ministrul Mediului a anunțat rezilierea de drept a contractului de administrare nr. 7 din 25.06.2010.

La 28.01.2015 OS Rășinari RA și OS Izvorul Florii RA au contestat măsura rezilierii. Prin procedura prealabilă, ocoalele au explicat cu dovezi că și-au îndeplinit absolut toate obligațiile impuse, în mod succesiv, prin contract, de către Ministerul Mediului. În plus, s-a evidențiat implicarea administratorilor siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, cofinanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013, în valoare de 17.225.594 lei, deci aprox. patru milioane de euro, proiect aflat în implementare. În urma acestui proiect a rezultat un plan de management al siturilor, situat, conform unei surse din Ministerul mediului, în top trei planuri de management de calitate, întocmite la nivel național.

Soluționarea litigiului între cele două ocoale silvice private și Ministerul Mediului a fost atribuită Curții de Apel Alba Iulia. La termenul din 4.09.2015, în proces a fost admis ca intervenient Fundația Conservation Carpathia (FCC), dar nu alături de foștii ei asociați, ci pentru a susține „argumentele” Ministerului Mediului.

Cererea în vederea obținerii calității de intervenient în proces a fost argumentată deosebit de interesant, devoalând intențiile reale ale Fundației Conservation Carpathia. Astfel, fundația își argumenta drepturile prin calitatea de mare proprietar de fond forestier pe raza județului Argeș, în zonele limitrofe ale siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”. Fundația arăta în cerere că „se creează posibilitatea atribuirii siturilor către alt administrator și posibilitatea ca pe viitor ea să poată participa la procedura de atribuire în administrare a siturilor Făgăraș”, arătând că deține logistica necesară activităților de administrare în arii protejate, iar când Ministerul mediului va organiza o nouă procedură de încheiere a unui nou contract de administrare a siturilor „FCC are deja asigurate și pre-aprobate sursele de finanțare necesare”.

Instanța Curții de Apel Alba Iulia înțelege întregul fenomen și lupta acerbă din spatele cortinei pentru stăpânirea Munților Făgăraș și anulează notificările de reziliere și rezilierea de drept ale Ministerului Mediului, apreciate ca fiind arbitrare și excesive, bazate pe repetate ordonanțe ale Guvernului cu privire la acest aspect, care au creat norme juridice care nu sunt clare, previzibile, precise și inteligibile, încălcând în acest fel principiile securității juridice și al încrederii legitime.

Dar Fundația Conservation Carpathia este foarte puternică și nu a renunțat la lupta pentru acapararea Munților Făgăraș. Odată cu numirea „guvernului meu”, condus de agentul Dacian Cioloș, membrii ai fundației sunt numiți la conducerea Ministerului Mediului!!! Ministru este numită Cristina-Daniela Pașca Palmer, iar secretari de stat sunt numiți Erika Stanciu și Viorel-Traian Lascu, care se autosuspendă temporar din calitatea de membrii ai Fundației Conservation Carpathia, dar nu demisionează nici unul.

Noua conducere a Ministerului Mediului nu ia nici o măsură de punere în aplicare a sentinței definitive a instanței, în ciuda solicitărilor oficiale în acest sens a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” care nu puteau să-și îndeplinească obligațiile de administrare a siturilor. În cele din urmă, ignorând decizia Curții de Apel Alba, conducerea Ministerului Mediului a decis că nu mai recunoaște calitatea de administrator a celor două situri.

La 14 septembrie 2016, Guvernul Dacian Cioloș aprobă un Memorandum cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș. De observat că Guvernul Cioloș nu a emis o ordonanță sau o lege, care pot fi contestate în contencios administrativ, ci un Memorandum, care nu poate fi supus formelor legale de contestare. În acest document se specifică și modul de constituire a parcului Național Munții Făgăraș, prin „inițierea unei oferte de colaborare pe bază de voluntariat public privat în vederea colaborării cu diverse organizații de mediu care doresc să sprijine pe termen lung constituirea parcului național”. Memorandum-ul stabilea și termenul de înscriere pentru colaborare cu Guvernul României, care a fost octombrie 2016. La ora respectivă, singura fundație care avea un asemenea obiectiv asumat era Conservation Carpathia, iar în luna rămasă alte organizații nu mai aveau timp să se înființeze sau să-și modifice statutul în instanță.

Siturile „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” au solicitat guvernului României anularea/retragerea/denunțarea Memorandumului cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș, aprobat de Guvernul României la 14 septembrie 2016.

Speranța moare ultima…
În jurul problematicii proiectului de înlocuire a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” cu o administrare de către Fundația Conservation Carpathia a Munților Făgăraș s-a declanșat o adevărată luptă. Susținătorii administrării Munților Făgăraș de către această fundație străină își bazează argumentația propagandistic, susținând că cei care se opun străinilor sunt cei care vor să taie „ras” pădurile Făgărașilor, cei care vor să vâneze toate trofeele faunei care a mai rămas în viață și care vor să facă din Transfăgărășan un mare talcioc.

Dar, stimați cititori, hoția trebuie să fie oprită de prin acțiunile magistraților și ANAF-ului, pe care îi invităm respectuos să abandoneze poliția politică mizerabilă pe care o practică de mai mulți ani și să treacă la treaba pentru care sunt investiți de lege.

Oare trebuie să dăm România în întregime străinilor din cauză că unii români fură și cei îndrituiți nu i-au măsuri? Asemenea sugestii/susțineri/demersuri sunt adevărate ofense aduse minimei inteligențe a poporului român. Adică românii nu sunt buni să-și păstreze țara pentru că sunt hoți, așa că hai să dăm țara străinilor, care s-au dovedit mult mai corupți decât românii, doar că au tupeu mare și „hoții strigă «hoții»”, iar guvernul român, aflat sub presiunea euro-atlantică, pe de o parte și a statului paralel intern, pe de altă parte, nu-și poate exercita suveranitatea pentru a lăsa România, atâta cât a mai rămas, românilor. Fundația Conservation Carpathia joacă dur. Ea a dat în judecată Federația proprietarilor de păduri și pășuni din România, NOSTRA SILVA și i-a cerut daune materiale pentru că i-ar fi stricat imaginea! Tupeu nu glumă! Românii nu mai au voie în țara lor să critice intrușii străini veniți după bogățiile noastre.

Vrând, nevrând, scriind aceste rânduri, nu pot să nu fiu de acord cu președintele actual al SUA, care se pronunță ferm pentru o Europă a națiunilor! Doamne ajută! Poate atunci își vor găsi și românii locomotiva care să-i împingă spre mai binele la care aspirăm mulți dintre noi.

Lupta pentru acapararea Munților Făgăraș cu multele lor resurse naturale continuă!
Prof. univ. dr. Corvin LUPU

Site-ul Lumea Justiției a publicat recent documente potrivit cărora actualul procuror șef al Republicii, Augustin Lazăr, pe vremea cînd era procuror la Procuratura Alba, ca șef al unei Comisii de eliberare condiționată, a refuzat cererea deținutului politic anticomunist Iulius Filip de a fi eliberat condiționat. Site-ul, preluat rapid de întreaga presă ostilă lui Augustin Lazăr, susține că Iulius Filip avea dreptul legal de a fi eliberat condiționat.

În replică, presa favorabilă lui Augustin Lazăr, ca presă de propagandă și agitație a Sistemului, susține că procurorul general de acum a fost șeful unei Comisii strict tehnice. Refuzul de eliberare condiționată a venit din partea judecătoriei. Într-adevăr, a refuzat eliberarea condiționată, dar a făcut-o din motive tehnice și nu politice.

Presa ostilă lui Augustin Lazăr cere demisia sau demiterea procurorului general al Republicii pe motiv că, urmare a refuzului său, un dizident anticomunist a rămas mai departe în închisoare.
Presa favorabilă lui Augustin Lazăr răspunde că un procuror precum Augustin Lazăr a decis doar după niște chestii tehnice, pe care dizidentul nu le-ar fi îndeplinit. Nu ni se spune dacă procurorul de la Alba a știut sau nu despre ce deținut e vorba. Sigur este însă că a știut. Documentele arătau clar că Iulius Filip ședea la închisoare, pentru că trimisese o scrisoare de sprijin Sindicatului independent din Polonia. Altfel spus, documentele arătau clar că solicitatorul eliberării condiționate era un cetățean condamnat pentru ceea ce se numea la vremea respectivă infracțiune împotriva ordinii socialiste.

Cazul Augustin Lazăr de pe vremuri poate fi judecat de pe două poziții.
Una e poziția de pe care eu am judecat și am propus să fie judecați toți cei care au lucrat în regimul comunist. Am susținut și continui să susțin că fiecare dintre cei care au lucrat în Sistemul comunist trebuie judecați în parte, după ceea ce au făcut în cadrul funcției deținute.
Chiar și în cazul unui procuror comunist, cum a fost Augustin Lazăr în ultimii ani ai domniei lui Ceaușescu, trebuie să vedem dacă a fost zelos, zbir, sau omenos, preocupat de a evita abuzurile și acolo unde a putut de a favoriza pe cei condamnați pentru activitate anticomunistă sau obsedat de a reprima orice gest de minimă revoltă față de Sistemul comunist. În disprețul total al opiniei publice și profitînd de sprijinul necondiționat al ONG-urilor și presei puse în slujba Sistemului, Augustin Lazăr a evitat să vorbească în public despre perioada în care a fost procuror comunist.
Dacă ar fi făcut-o, eu, care admit nuanțele, aș fi avut poate argumente pentru a-l apăra. Poate că a fost mai blînd acolo unde se cerea să fie nemilos cu dușmanii poporului, poate c-a făcut scăpat vreun dizident.
Totul era posibil într-o lume în care nu era obligatoriu să fii fiară. Evident, un procuror în regimul comunist e mai greu de apărat chiar decît un activist. Prin natura funcției sale, un procuror în comunism a apărat legalitatea socialistă.
Legalitatea socialistă însemna și condamnarea unei femei care a făcut avort sau a unui amărît care a furat o sacoșă de știuleți de la CAP. Printre condițiile principale ale legalității socialiste se număra apărarea statului comunist de orice punere la îndoială a legitimității sale. Prin urmare, prin natura funcției sale, un procuror în comunism avea datoria de a depista faptele care puneau la îndoială ordinea socialistă, de a le ancheta și de a le impune o sentință. Că această activitate se desfășura sub supravegherea Securității nu încape îndoială. Totuși, dacă Augustin Lazăr a avut sau nu relații cu Securitatea n-are nici o importanță. Ca procuror în regimul comunist el nu putea decît să sprijine lupta Securității pentru protejarea statului comunist.

În aceste condiții, cînd s-a zbătut să fie procuror (în socialism nu se ajungea lesne procuror, trebuia să ai dosar beton, dar mai ales aprobarea Securității), Augustin Lazăr a știut că urma să fie brațul înarmat al regimului împotriva tuturor celor care contestau. Dacă ar fi avut o minimă conștiință s-ar fi făcut altceva: Avocat, jurist.

De ce s-a zbătut el să fie procuror?
Din aceleași motive pentru care s-a zbătut să fie procuror general al Republicii în condițiile în care lăsase în urmă numeroase abuzuri comise în anii comunismului:

Cele ținînd de parvenire cu orice preț.
O altă poziție față de lucrătorii din comunism e e cea a inșilor pe care eu i-am poreclit în anii de început ai democrației românești Talibani. Sînt cei care au considerat și consideră că toți cei care au lucrat în fostul regim sînt din start niște criminali. Criminali chiar dacă n-au comis abuzuri. Criminali, pentru că au lucrat pentru un regim criminal. Împotriva acestora s-au propus legi ale lustrației, s-au dus campanii violente, de excludere din viața publică.

Mai nou talibanilor le-au luat locul TeFeL- iștii. Sprijiniți de partidele de Opoziție, în frunte cu PNL, TeFeL -iștii agită slogane gen Ciuma roșie, comuniști, pentru cei din PSD. Din nevoia de a găsi instrumente de luptă împotriva PSD, TeFeL- iștii condamnă în bloc comunismul, cer linșarea celor care au lucrat în fostul regim. Recent, ca expresie a TeFeL- ismului agresiv, USR a propus o lege prin care ar fi condamnat pînă și folosirea cuvîntului comunist în spațiul public.

Unul dintre cei mai fanatici anticomuniști din România actuală e președintele Klaus Iohannis. Deși nu știm să fi făcut vreun gest de dizidență în anii comunismului, Klaus Iohannis n-a ostenit a denunța comunismul cu înverșunare. M-a mirat această poziție ( de regulă anticomuniști sînt cei suspecți de a avea pe conștiință lucruri necurate făcute în comunism) încă de la interviul din septembrie 2014 dat de Klaus Iohannis Realității tv.
Candidatul la președinției era mai înverșunat anticomunist decît cei care făcuseră pușcărie în anii stalinismului românesc. Biografia sa vorbea de un ins care, deși părinții emigraseră în Germania, beneficiase de toate avantajele oferite de stat unui minoritar de treabă, care nu punea probleme regimului. Am crezut atunci că e vorba de o figurație electorală. După ce-a ajuns la Cotroceni, Klaus Iohannis și-a făcut din anticomunism un program politic. E cel mai anticomunist președinte din istoria postdecembristă.
Mai anticomunist decît Traian Băsescu, inițiatorul unei denunțări publice a perioadei comuniste. Iată un exemplu recent de denunțare de către Klaus Iohannis a comunismului: „Comunismul, în realitate, a fost un regim oribil, un regim crunt, un regim draconic și aceste lucruri nu se pot recrea printr-un spațiu, aceste lucruri se pot recrea numai prin amintiri și o mică parte din ce am trăit noi atunci se poate transmite prin povestire, nu se poate recrea și este bine.
Ceea ce am simțit, cum ne-am simțit, oprimați, umiliți, jigniți, îngrădiți, lipsiți de libertate, aceste lucruri nu se pot nici imagina în ziua de astăzi, nici nu se pot transmite ca sentiment de viață. Însă, ceea ce se poate povesti este ce evenimente am văzut, ce evenimente am trăit, cum a fost cadrul general.
Și, din acest motiv, cred că spațiul are valoarea lui prin faptul că îți dă un motiv să intri în această discuție despre vremea comunismului în România, dar să țineți minte întotdeauna, epoca a fost probabil cea mai neagră epocă a României și ororile comunismului nu trebuie uitate, trebuie povestite tocmai pentru a nu ajunge în situația să repetăm greșeli pe care noi le-am făcut.” (Klaus Iohannis, la inaugurarea Spațiului 80east (optzecist) – „Acasă în comunism”, 11 Februarie 2019.)

Neîndoielnic, printre ororile comunismului s-au numărat și ținerea la închisoare a unor cetățeni care nu făcuseră altceva decît să-și exprime un punct de vedere. Cetățeni precum Iulius Filip. La ținerea la închisoare a lui Iulius Filip, la o oroare comunistă, așadar, a contribuit din plin și Augustin Lazăr. Să admitem că în clipa cînd l-a numit procuror șef al Republicii, desi știa că Augustin Lazăr a fost procuror în regimul comunist, Klaus Iohannis n-avea cunoștință de gestul de a refuza eliberarea condiționată a unui cetățean condamnat pentru delict de opinie.

Acum iată știe.
Și în loc să-i ceară celui care a contribuit la ororile comunismului demisia, fie ea și de onoare, Klaus Iohannis tace. Tace și, prin spălătorul său de rufe murdare, consilierul prezidențial Andrei Muraru, un fel de Gavrilă Marinescu al Cotrocenilor de azi, îi pune pe cei din presa prezidențială și pe cei de la CNSAS-ul prezidențial să-l spele pe Augustin Lazăr.

De ce ?
Augustin Lazăr e omul de casă al lui Klaus Iohannis, mai precis al familiei Iohannis. Ca și în cazul fostei șefe a ÎCCJ, Klaus Iohannis îi e dator pînă în gît lui Augustin Lazăr. L-a spălat de 40 de dosare. Dar nu numai atît. În condițiile de bătălie prezentă, cînd fiecare dintre cele două tabere – tabăra PSD și tabăra prezidențială – își numără oamenii din cadrul instituțiilor de forță, Augustin Lazăr nu poate fi sacrificat.

Da, dar astfel Klaus Iohannis sacrifică unul dintre instrumentele sale de luptă împotriva PSD: Anticomunismul feroce.

Rămîne de văzut ce ar costa mai mult: Sacrificarea unui om din gașcă sau a unui instrument de luptă.

Autor: Ion Cristoiu
Ion Cristoiu Blog