CLOSE
Search

cum se fura - search results

If you're not happy with the results, please do another search

0 726

Un mesaj pe care ar trebui sa-l citeasca maghiarii din Romania de fiecare "1 Decembrie - Ziua Nationala" a tarii care i-a ocrotit de-a lugul veacurilor, i-a hranit si, un lucru deosebit de important, i-a considerat!

EDITATIILE UNUI SECUI, DE 1 DECEMBRIE. Noi, secuii si ungurii, ar trebui să începem prin a cere iertare pentru crimelor noastre fată de români!

La mulţi ani, români! Cred că maghiarimea ar trebui să adopte, în locul izolării cauzate de frustrările istorice, calea dublei identităţi, calea biculturalității! Despre aceasta nu se vorbeşte, deși reprezintă o formă de păstrare a identităţii în relaţie de armonie cu majoritatea! Ceea ce ar însemna asumarea istoriei, chiar dacă, eventual, aceasta a fost nefavorabilă ungurimii şi secuilor!

Uneori omul, ca să fie salvat, trebuie să-şi amputeze anumite părţi ale corpului! Câteodată aşa este şi în istorie! După părerea mea, o Ungarie mare în exces ar fi pus în pericol chiar existenţa maghiarimii! Nimeni nu se gândeşte ce s-ar fi întâmplat în cazul supravieţuirii Austro-Ungariei! Oare nu cumva a existat pericolul ca ungurimea să se fi dizolvat în alte neamuri, care erau majoritare în cea mai mare parte a Austro-Ungariei!? Trebuie să fim realişti: Ungaria aşa-numită mare, mult prea idealizată, în mod nerealist, de către naţionaliştii maghiari, nu mai era demult viabilă în sine! Dacă am judeca aşa, am înţelege căTrianonul a venit ca un sfârşit normal, natural, al Imperiului Austro-Ungar şi că durerea şi frustrarea care i-au urmat au fost nefondate! 

Merită reţinută, în legătură cu frustrarea istorică a maghiarimii, afirmaţia lui Eugen Drewermann, teolog româno-catolic şi psiholog jungian, care zicea că, dacă cineva devine frustrat, în urma unui eveniment oarecare, înseamnă că era şi înainte! O identitate problematică, precum cea a maghiarimii, nu se vindecă prin imagini neverosimile, cum e imaginea Ungariei Mari, şi prin dureri/frustrări legate de această imagine, de dispariţia ei, imagine care niciodată nu s-ar mai putea reface! O frustrare nu se vindecă niciodată prin confruntare duşmănoasă cu mediul, cum cred naţionaliştii maghiari! Şi nu reprezintă o apărare a identităţii, a cărei problemă este boala în sine! Această confruntare nu poate genera decât tensiuni! Din păcate aşa se întâmplă în judeţul Covasna, prin primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád András, pentru care Ziua Naţională a României reprezintă în fiecare an prilejul de a provoca tensiuni interetnice!

Cred că de alt comportament avem nevoie noi, secuii şi ungurii, în România, faţă de istorie, faţă de prezent, comportament care ar putea decide viitorul nostru comun în bună înţelegere! Chiar un sociolog secui, Magyari Nándor László, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, scria, că „în loc să plângem pentru Triannon şi pentru ceea ce i-a urmat, ar trebui să ne confruntăm cu ceea ce au simţit românii înainte de Trianon, adăugând la asta şi suferinţele românilor în timpul ocupației horthyste în Nordul Ardealului”!
Problema maghiarimii, sursa frustrărilor ei, este neputinţă integrării, în conştiinţa naţională, a părţii întunecate a neamului maghiar! Avea dreptate scriitorul evreu Kertész Imre, care zicea că „maghiarimea este frustrată din cauza că n-a conştientizat niciodată atrocităţile sale comise în istorie faţă de alte neamuri, adică n-a avut curajul de a se confrunta cu propria istorie”! Lipsa curajului duce totdeauna la frustrare şi la idealizarea iluzorie a eroismului neamului!

Cred că, după ’89, noi, secuii şi ungurii, trebuia să începem o altă era, în România: cea a loialităţii faţă de Statul Român, pe care încă n-am acceptat-o după Trianon. Ar trebui să începem prin a recunoaşte public şi a cere iertare pentru crimelor noastre faţă de români! Cred că un astfel de gest ar fi însemnat o împăcare istorică între două neamuri şi ar însemna începutul integrării noastre, adevărate, în România. O integrare adevărată, fără izolationisme şi separatisme, pe care încă n-am făcut-o!

Guvernul maghiar anterior guvernului Orban a făcut un gest frumos faţă de România, când a acceptat ca ziua de 1 Decembrie să fie sărbătorită, la Budapesta, într-un teatru renumit. Guvernul Orban însă, ajuns la putere, a interzis acest lucru! Şi nu numai atât, el a declanşat și o retorică intensă antiromânească, revizionistă! Să nu uităm însă că Orban este aliatul lui Putin, deci nu trebuie ca noi, secuii şi ungurii, să cădem în capcană revizionismelor. Trebuie să fim loiali Statului Român, căci revizionismul serveşte unei cauze străine, nu cauzei noastre comune! Nu vom câştigă nimic prin revizionism, istoria ne-a arătat-o!
Ocupaţia, administraţia horthysta, i-a discriminat pe secui, chiar în secuime! Ungurii sunt cei care ne-au furat identitatea noastră secuiască, asimilând-o cultural în maghiarime, în timp ce, în cea mai mare parte a istoriei noastre, ne-au asuprit! Vitorul nostru, dacă va fi, va fi comun. Dacă nu – nu va fi!
La mulţi ani România!

Naghy Attila

In foto Naghy Attila si Monumentul de la Siculeni care reaminteste de  Masacrul de la Siculeni
(latină Siculicidium „uciderea de secui”, în maghiară Madéfalvi veszedelem), a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de armata austriacă împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit interzicerii privilegiilor soldaților regimentelorgrănicerești secuiești ale graniței militare. Atunci au fost omorâți peste 400 de oameni.

0 422

Noua Securitate e vastă. Are fețe, voci, resurse și butoane fără număr. E centrată pe servicii, dar morbul ei trăiește pretutindeni: la CCR, la ÎCCJ, la DNA, în parchete și curți, în presă, în politică, în industrie, în agricultură, în companiile de stat, în educație, în sănătate. Acum, cînd cu scandalul Tudose, s-a văzut cum lucrează prin partide, însă materia ei fluidă e răspîndită în toată societatea.
Securitatea nu mai pretinde membrilor ei trageri de noapte și angajamente de turnător, ci doar lăcomie, subordonare și lipsă de caracter. Azi, ca să fii selectat securist e destul să fii canalie.
Cînd vorbim despre Securitate, vorbim, de fapt, despre cea mai grea povară a statului și a națiunii, echivalentul unui credit împovărător, făcut prostește de întreaga țară la o bancă a înapoierii. Oriunde ți-ai roti privirea, dai de un român plătind dobîndă unui securist.

Securitatea sărbătorește aproape trei decenii de la reînviere și a început să-și scrie evangheliile. Cartea sfîntă a Securității trebuie să unifice legenda din anii comunismului cu realizările din prezent, iar apostolii din presă au început să-i redacteze minunile și să-i profețească pogorîrea din înalt asupra lumii civile.Moartea generalui de Securitate Iulian Vlad a fost plînsă cu patos biblic.
Ziariști, analiști, oameni politici și de cultură i-au ridicat opera în slăvi, l-au numit „mentor” și „model”, „patriot” și „erou”, fără să ia în seamă dîra de sînge pe care a lăsat-o în urmă. Foștii ofițeri de Securitate Aurel Rogojan și Filip Teodorescu sînt plimbați cu hărnicie prin ziare și studiouri ca să povestească miracole din viața securiștilor martiri. Presa de insolvență scrie psalmi operativi cu înfocarea lui Saul din Tars, iar dintre televiziuni, doar Disney Junior și Minimax s-au abținut să-l dea pe Vlad între marii patrioți.

Operațiunea de repovestire a Securității e sincronizată cu asaltul noului val de securiști. Trecutul și prezentul se sprijină reciproc, fiindcă – nu-i așa? – a apărut ocazia. Ce spune, de exemplu, doctrina resuscitării? Spune că securiștii au fost și sînt, de fapt, patrioți, și că, dincolo de conjuncturile politice, Securitatea a acționat în interesul țării și al poporului. Nimic mai fals.
Securiștii n-au fost și nu sînt patrioți. Ei au fost și sînt, invariabil, trădători. Securitatea a fost înființată de ruși – asta înseamnă că și-a trădat țara. Apoi, Securitatea a hăituit oamenii din interiorul țării – asta înseamnă că și-a trădat poporul. În 1989 și-a trădat comandantul suprem, pe Ceaușescu, iar acum, cînd se năpustește asupra PSD, își trădează partidul. Căci PSD nu e doar nepotul PCR, ci și tatăl adoptiv al fiilor Securității. Trădarea e identificatorul acestei organizații lacome și violente. E motorul ei molecular, esența ei organică.

Securiștii nu-și servesc patria, ci se servesc ei înșiși, după placul inimii, din averea ei. Nu-i servesc pe Iohannis sau pe Tudose, decît dacă se pot, astfel, servi de ei. Și nu sînt interesați de anticorupție, ci de profitul care le revine abuzînd de ea. Securiștii trăiesc din reorganizarea puterii prin răsturnarea sensului democrației. Se îngrașă din controlul distribuției resurselor, sifonarea banilor publici și extinderea permanentă a rețelei.
Cu unități de propagandă acoperite și agenți întreținuți de la buget, ei răstălmăcesc votul politic și pun în discuție reprezentativitatea populară. De vreo zece ani folosesc un cuvînt-cheie, „anticorupție”, așa cum altădată au folosit „liniște”, „privatizare”, „reformă” sau „integrare euroatlantică”.
Cuvintele sînt bune, direcțiile generoase, dar, la adăpostul lor, Securitatea lucrează mințile slabe. Le fură capacitatea de a discerne și, odată cu ea, banii, drepturile și libertățile.România e o țară înapoiată nu atît fiindcă are politicieni corupți, ci, mai ales, fiindcă vrea să scape de corupție cu ajutorul celei mai mari rețele de hoți.

 Sursa: „catzavencii” – Doru Buscu este,probabil.ziaristul nr.1 al…disectiei „Epocii Basescu”

3 348

Departamentul de Stat al SUA a postat luni pe site-ul institutiei o declaratie oficiala prin care cere Romaniei sa renunte la modificarea legilor justitiei, care, atrag atentia oficialii americani, „afecteaza lupta anticoruptie si independenta judiciara si slabesc statul de drept”.
„Statele Unite constata cu ingrijorare ca Parlamentul Romaniei are in vedere modificari legislative care ar putea submina lupta impotriva coruptiei si ar putea slabi independenta judiciara in Romania. Aceasta legislatie, propusa initial de Ministerul Justitiei, ameninta progresul pe care Romania l-a facut in ultimii ani de a construi institutii judiciare puternice, protejate de interventia politica. Indemnam Parlamentul Romaniei sa respinga propunerile care slabesc statul de drept si pun in pericol lupta impotriva coruptiei”, se arata in comunicatul Departamentului de Stat american, transmis de Heather Nauert, purtator de cuvant al institutiei.

Rex Tillerson
Rex Tillerson
Foto: Facebook – U.S. Department of State
Si ambasadorul Statelor Unite in Romania, Hans Klemm, a afirmat, luni, intr-un interviu pentru ziarul Express de Banat, referitor la modificarea legilor justitiei, ca „Urmarim indeaproape evolutia si asteptam sa vedem ce modificari vor aparea in Parlament si care va fi forma finala rezultata din Comisiei. Avem ingrijorari foarte serioase, cel putin cu privire la propunerile initiale ale ministrului Justitiei.”
Hans Klemm a adaugat ca „Motivul ingrijorarii noastre e ca in ultimii aproximativ 15 ani Romania a dus o lupta tot mai credibila impotriva coruptiei de nivel inalt si mediu. A creat independenta judiciara, a creat institutii care se ocupa de descoperirea infractiunilor si a coruptiei, ma refer in principal la DNA. Cand ne uitam la intreaga regiune, SUA cred ca Romania e tara cu cea mai credibila lupta anticoruptie, desigur se mai pot face multe lucruri in ce priveste preventia si educatia, dar Romania are rezultate exceptionale in privinta pedepsirii celor care fura din banii publici.”

1 2013

Cinci ore a vorbit Edward Snowden cu jurnalistele suedeze de la „Fokus” despre filosofia şi modul concret de acţiune al serviciilor americane de informaţii, despre politici şi practici înalte. Despre dezumanizare, despre timinguri, amoralitate, ţinte, cinism şi semnificaţii. Despre cum aflate în serviciu public, în luptă eternă cu răul, serviciile de informaţii ajung să se desprindă total de realităţi, să nu mai aibă deloc simţuri şi să producă chiar populaţiei în slujba căreia se află un rău şi mai mare. Şi nici măcar să nu le pese de asta.

Peste tot serviciile de informaţii sunt sistemul imunitar al unei structuri statale şi uneori şi coloana lor vertebrală. Misiunea lor fundamentală este să apere şi să protejeze cetăţenii, valorile, drepturile şi libertăţile populaţiei. Nicăieri, în nicio lege de organizare şi funcţionare nu scrie că protecţia înseamnă nimicire şi minciună, că valoarea este de fapt interesul, banul şi contractul, că drepturile şi libertăţile fundamentale sunt facultative, sunt la cheremul cuiva.
E adevărat, în istorie, nu veţi găsi că un serviciu de informaţii a clădit, construit, zămislit un lucru trainic vreodată. Pentru că nu pot. Cultura lor, aşa cum explică Snowden, presupune intrinsec faptul că ele sunt setate să distrugă, să se desprindă de înţelesuri lumeşti, uzuale şi să-şi genereze intern un sistem paralel abstract, inuman dar care acţionează prin mecanisme concrete, sesizabile. Problema intervine atunci când acest conglomerat suprimă exact ceea este menit să apere. Când vine vorba de viaţa oamenilor, nu există aşa şi aşa, nu există nuanţe, nu există griuri. Viaţa este caldă, nu e ceva ce în congelator ţii la rece.

În România, serviciile de informaţii şi-au fundamentat în ultimul deceniu filosofia de funcţionare pe tipar american ce nu diferă foarte mult, în liniile mari, oricât de aiuritor ar părea, de cel sovietic. Intruzive, agresive, dornice de putere, dominatoare, control freak. SRI, principalul serviciu de informaţii al României, a preluat aproape integral tot ce-a fost mai prost. Lipsa de principii vestită pentru orice serviciu de informaţii, sarcasmul dezumanizant, lipsa de respect faţă de public, modul predominant în viaţa publică şi sesizabila goană după putere şi interese. Plus, bineînţeles, pârghia regină: interceptarea.

Rapoartele publice arată că, spre exemplu, în 2014, SRI a pus în executare peste 42.000 de mandate de supraveghere tehnică. Numai că tot ce nu spune SRI ştie orice procuror profesionist. Şi anume că pe un singur mandat de supraveghere tehnică se regăsesc de obicei câte 7-8 persoane. Lasăm o medie de minimum 5 persoane pe mandat, şi vom vedea că toate cele 210.000 de persoane interceptate numai pe mandate de supraveghere tehnică duc spre 1,5% din populaţia cu drept de vot a României. Dacă aplicăm persoanele interceptate pe cei 1250 de trimişi în judecată în dosare de corupţie mare şi medie instrumentate tot în 2014, vom vedea că rezultatul spune totul, la rece, despre eficacitatea şi operativitatea interceptărilor pe speţe de corupţie: 0,0059%. Din minimum 210.000 de persoane interceptate anual au ieşit 1250 de inculpaţi.

Aparatura a costat 1 miliard. De euro. Din bani publici. O spune chiar ministrul Justiţiei. Dar cine să se întrebe, obiectiv, de cost şi rezultat, de eficienţă şi intruziune? Şi aici ajungem la tot mai dominanta discuţie despre mecanismele de control şi verificare. Ceva ce SRI n-a copiat din administraţia americană.

În România, gluma de comisie parlamentară, nu numai la SRI, ci la toate serviciile, este atent formată chiar de către respectivele structuri de informaţii. Membrii comisiilor transpiră când strănută vreun şef de serviciu, când firescul presupune să fie invers. Aşadar, cine să controleze pe cine? Şi în legătură cu ce?

Comisia să întrebe SRI despre miliardul de euro din buget public băgat în sisteme de interceptare cu eficienţă juridică ce tinde spre zero absolut, despre operativitatea şi scopul public al folosirii uriaşului volum de informaţie „periculoasă şi nesigură”, cum ar spune Snowden, despre cum de principalul serviciu de informaţii al ţării a „ratat” să-l scaneze pe principalul producător român de dezinfectanţi în sistemul public de sănătate sau despre cum juridic şi legal, cu „circa 100 de informări către beneficiarii legali” pe masă, SRI încheia contracte directe cu escrocul, ani la rând, tot din bani publici?

Tot comisia parlamentară este singura care legal poate să chestioneze SRI şi despre cum marii şi micii borfaşi ajung să stea mereu la masă cu principalul serviciu de informaţii al ţării. Exemplele devin inutile când speţele sunt deja răsunătoare. Unde era SRI cu toată aparatura de 1 miliard când se tranzacţionau pe nenumărate guverne licenţe Microsoft pentru sistemul public de educaţie, unde era SRI cu toate interceptările când se jefuia pe sute de milioane la ANRP, pe proprietăţile oamenilor, unde era când se devalizau companii de asigurări, unde era SRI când Condrea prin fals lăsa corpuri neînsufleţite prin spitale? SRI era în serviciu public, ne proteja, prevenea şi combătea. Ce anume? Numai pereţii SRI ştiu asta şi aparatura fără ore de redare. No „Baseball card”, cum ar zice Snowden.

Politica de personal a SRI tot comsia este competentă să o verifice. De fiecare dată când vreunul zboară de acolo, ori e plin de inculpări pentru corupţie, ori ţicneala emană prin ecranele televizoarelor. Valorile în care crede SRI, şi citez de pe siteul instituţiei sunt : „patriotismul, onoarea, profesionalismul, respectarea legii şi echidistanţa. Apărăm comunitatea în care trăim, preţuim oamenii, acţionăm pentru a le proteja tradiţia şi a le asigura viitorul”. Nu e o glumă, chiar asta scrie.

Ce valori şi tradiţie protejează şi ce integritate promovează SRI când, de exemplu, nu oriunde, ci chiar la vârful instituţiei, oameni care şi-au tranzacţionat meseria, şi au făcut-o pe masă, prin contract cu sume, chiar pentru protejarea unor simboluri naţionale ale corupţiei, poartă vorbele? Nu este ironic, este exemplificator de sfidător. Mai periculos decât dezumanizarea este atunci când instituţional răstorni înţelesurile realităţilor şi chiar valorile. Şi vrei cu toată puterea să le impui o altă semnificaţie. Negrul însă nu va fi niciodată alb, poate să lucreze şi la NASA.

Minciuna are viteză, dar adevărul are mereu ceva mai de preţ: rezistenţă.
Tot propria cultură de care vorbea Snowden, cu propriul jargon, propriile valori întoarse pe dos, cu propria desprindere de realităţi, dezumanizare şi oameni transformaţi în obiecte, a făcut ca SRI să-şi dezvolte şi propriul cult, probabil întâlnit în capul majorităţii structurilor informative. Un fel de pedigree iubit de sferele înalte şi detestat de oamenii simpli. Ca atare, în România, şeful de la DIPI trebuie să fi lucrat la SRI, şeful de la ANI la fel, şeful de la ANAF de asemenea. Toţi şefuţii, şefuloii şi şefişorii au în CV vreo şcoală, masterat, doctorat, plagiat, academie sau instituţie în subordinea sau în legătură cu SRI. Dacă te uiţi la ei, neprofesionalismul măsurat prin lipsa de rezultate şi poziţia ghiocelului, le duhneşte prin oase. Dar de ce toţi trebuie să fie de la SRI? De când etalonul ştiinţei de carte, profesionalismului, onoarei, corectitudinii şi cinstei stă într-o insignă, un acronim sau chiar o instituţie de forţă? Într-o societate democratică, etalonul cinstei este respectarea legii iar integritatea morală, probitatea şi demnitatea le dau ADN-ul şi caracterul, nicidecum serviciile de informaţii pe green card.

Dar cine să întrebe Biroul Executiv al Consiliului Director al SRI despre toate acestea? Cei din comisie care înainte de votul pentru încuviiţarea arestării lor erau chiar în sediul SRI, ofiţerii, foştii ofiţeri, şmecherii, slugile tremurânde sau chiar cei care au contracte cu SRI ca şi Condrea, tot pe bani publici?

SRI nu dă socoteală niciodată nimănui de absolut nimic. Despre SRI şi celelalte servicii de informaţii, Curtea de Conturi oferă rapoarte de maximum o jumătate de pagină. În spitalul SRI, unde profanii oricum n-au acces, nu e ca-n toată ţara, este întotdeauna perfect: mediu aseptic, sterilizat excepţional, nu sunt infecţii nosocomiale. Proştii mor întotdeauna vizavi.

Atât timp cât România îşi va alege politicieni slabi şi vulnerabili, nimeni din această ţară nu va controla cinstit şi onest activitatea Serviciului Român de Informaţii şi a niciunui alt serviciu. Însă un SRI în exces şi stăpânitor în societate, mereu fără a da de seamă public, va dăuna sănătăţii democraţiei acestui stat.

La fel de nedrept este să vorbeşti numai de SRI când România mai are alte cel puţin şase servicii de informaţii specializate ale căror dimensiuni reale nici pe acestea nu le ştim pentru că, din nou, publicul care-i plăteşte şi pe care ar trebui să-l servească n-are voie să ştie nici măcar acest lucru: câţi sunt. Şi asta este clasificat.

Nici la Serviciul de Informaţii Externe nu ştim câţi sunt dar, spre exemplu, cunoaştem că ei chiar nu fac nimic. Pot, dar nu vor că pur şi simplu n-au chef. Au preocupări mai înalte. Ne-au spus-o recent, public, oficial, asumat, printr-un „comunicat caps lock” lung, prost şi isteric. „Punem ţara înainte de orice, datoria înainte de propria persoană, suntem mândri ştiind că tot ce facem este pentru România”, te izbeşte când intri pe siteul instituţiei. Problema reală este că ceea ce ar trebui să facă SIE fac alţii. Procurori DNA care au ajuns şi cu şapte comisii rogatorii pe mai multe continente într-un singur dosar sau jurnaliştii care îşi îngroapă răbdările cotrobăind prin zeci de paradisuri fiscale.

„SIE este organul de stat specializat în obţinerea din străinătate a datelor referitoare la siguranţa naţională”, tot pe siteul instituţiei scrie. La punctul 5, „care-i diferenţa dintre SIE şi SRI?”. Pentru sfidătorul şi preţiosul SIE, corupţia nu ţine aşadar de siguranţa naţională. Nici reţeaua lui Buzăianu care a devalizat în România, nici gruparea Monaco, nici toţi borfaşii pitiţi prin vile şi ecranaţi de offshoreuri prin toate colţurile lumii. Nu, SIE nu se ocupă cu d’astea. Suntem noi toţi proşti dacă ne punem întrebări. Comisia parlamentară de control a SIE de la SIE este şi ea o glumă sinistră, rapoartele Curţii de Conturi la fel. Numai Cel de Sus, avioanele şi societăţile anonime ştiu ce face cu adevărat SIE. Publicul îi plăteşte iar ei cumva simt neîncetat nevoia să ne spună că nu trebuie niciodată să dea socoteală nimănui.

SPP, tot regim militar, face protecţie şi pază. Protejează demnitarul român de răufăcători şi ameninţări. Numai că îl protejează atât de mult încât în goana-i nebună cu zeci de maşini, girofaruri, dispozitive şi nesfârşite coloane, a ajuns să împroaşte cu dispreţ orice român care-i plăteşte de pe trotuar. Suntem ţara coloanelor SPP şi-a antemergătoarelor de Poliţie. Iar dacă nu-s chiar ale Poliţi

ei, are grijă să şi le vopsească chiar aşa SPP. Un alt serviciu secret care practic a devenit scutul demnitarilor în faţa cetăţenilor, cu continuă tendinţă de a-şi secretiza întreaga activitate, cu proprie structură stufoasă informativă, un veşnic „semper fidelis” al inculpaţilor pentru corupţie când vine vorba de datoria de respectare a legii, înfiinţat de mafie, nereformat de 26 de ani şi necontrolat de nimeni. De câte ori aţi văzut comisiile de apărare parlamentare verificând SPP la achiziţii şi contracte, cu rezultate sau măcar luându-i la întrebări? Şi SPP e stat în stat.

De Serviciul de Telecomunicaţii Speciale ne aducem aminte doar când mai pică vreun avion şi evident că toată aparatura din dotare cumpărată tot din bani publici nu găseşte triangulaţia. Ne amintim de ei când vedem vreun contract tot pe bani publici cu nesfârşite zerouri sau când şefii instituţiei mai spun câte o enormitate ce devine virală la televizor.

Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, cunoscută şi ea prin foşti şefi cu dosare de corupţie, nu ştim câţi oameni are, nu ştim ce valori ne împărtăşeşte, ştim că şi ea se ocupă bineînţeles de protejarea securităţii naţionale dar în domeniu militar. Şi mai cunoaştem de asemenea şi că toate unităţile MApN din ţară i-au dat bani publici tot prin contracte directe lui Condrea pentru aceleaşi falsuri. De nosocomiale, dacă au luat, nu ştim nimic încă, vedem însă că şi ei sunt atât de sterilizaţi încât nu-i controlează nimeni la sănătate. Ca toţi ceilalţi, nici ei nu ţin morţiş.

 

Cultura lipsei de răspundere este atât de larg răspândită, încât probabil se crede că publicul are vreo datorie faţă de ei, nu că ei sunt plătiţi de oameni iar singura lor misiune este să fie în slujba celor ce îi plătesc.

Direcţia de Operaţiuni Speciale a Ministerului de Interne, şi ea structură de informaţii, păleşte din toate punctele de vedere în faţa Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, tot al ministerului. Despre DIPI barem ştim o treabă. Şi o ştim bine: că fură, că acolo e multă mizerie în stare de putrefacţie şi că miroase de la o poştă. Sub toate conducerile, indiferent de şefi, DIPI nu numai că stă la masă cu infractorii dar de multe ori face şi treaba în locul lor.

DIPI e şi-n Bârlogul Lupilor, şi cu aparatura plătită din bani publici verificând maşinile infractorilor prin parcări să nu fie interceptaţi, este şi-n sticluţele de parfum Clive Christian, şi-n curcanii lui Oprea, şi-n limuzine, şi-n duşuri cu abur, şi-n canapele, şi-n telefoane, televizoare, laptopuri scumpe pe care “le consumă” în misiuni, şi-n kilolitri de whisky, şi-n jefuirea fondurilor operative din bani publici. Pe siteul DIPI nu sunt valori. În dreapta sus, stă numărul unic de urgenţă 112. Nu-i controlează nici pe ei nimeni, nu există mecanism obiectiv şi extern de verificare, nu dau socoteală nimănui. Anual aproape fiecare conducere DIPI ajunge la DNA.

 

Este singura soluţie de stârpire a infecţiei nosocomiale. Alţi dezinfectanţi mai puternici încă nu s-au inventat pentru ei.

Dacă cineva vreodată va lua la control toate fondurile operative ale celor şapte structuri informative de stat plătite din bani publici care nu dau nici lui Dumnezeu socoteală, probabil că România ar rămâne fără servicii de informaţii.

Vedeţi mai sus vreun interes public, vreun simţ sesizabil al datoriei faţă de cetăţean, vreo grijă, vreo atenţie sporită, vreo luare aminte, vreo dare de seamă, vreun ajutor efectiv dat oamenilor? Şapte structuri informative plătite din bani publici sunt tot timpul captivele intereselor lor.

Edward Snowden, cu aceeaşi voce calmă şi accente atent puse, le invită pe jurnalistele suedeze să facă un exerciţiu:

„În cele din urmă, realizezi că atunci când ei folosesc cuvântul “securitate”, ei nu vorbesc despre siguranţă, ei nu se referă la siguranţa publică. Ei se gândesc la “stabilitate” şi te-aş provoca să te uiţi la retorica politică ce este folosită de guverne în toată lumea, în mod particular cele occidentale, vestice, care susţin că salvează vieţi prin bombardarea oamenilor. Vei vedea folosirea în exces a cuvântului “stabilitate”. “Stabilitatea” este noua şi cea mai de preţ a lor valoare. Nu este vorba despre libertate, nu este vorba nici despre libertăţi, drepturi, nu este nici măcar vorba despre siguranţă publică. Este vorba despre “a evita schimbarea”. Este vorba despre a te asigura că lucrurile sunt predictibile, că unele sunt graduale, că sunt maleabile pentru că asta înseamnă că atunci fix aceste lucruri sunt controlabile”.

Sorina MATEI

Sursa: http://sorinamatei.ro/serviciile-romanesti-de-interese/

0 280

"Statul paralel este compus din toti politicienii si toti demnitarii care te fura. Si care apoi iti rad in fata. Statul paralel sunt cei care isi bat joc de tine. De viata ta, de munca ta, de banii tai. Statul paralel este statul hotilor care iti fura viitorul"

Un site intitulat www.statulparalel.ro a aparut sambata, la o zi dupa ce conducerea PSD a adoptat o rezolutie in care face referire la „statul paralel si ilegitim” care ar incerca sa preia controlul puterii politice, rezolutie in care il critica pe presedintele Klaus Iohannis pe motiv ca acesta isi incalca atributiile ca urmare a faptului ca nu a luat masuri impotriva acestor abuzuri.
„Statul paralel este compus din toti politicienii si toti demnitarii care te fura. Si care apoi iti rad in fata. Statul paralel sunt cei care isi bat joc de tine. De viata ta, de munca ta, de banii tai. Statul paralel este statul hotilor care iti fura viitorul”, se arata pe site-ul statulparalel.ro.

UPDATE: Site-ul a fost realizat de antreprenorul Catalin Tenita, potrivit unei postari pe contul sau de Facebook. Catalin Tenita este fondatorul companiei TreeWorks, dar si al unei initiative civice.Cum arata prima pagina a site-ului statulparalel.ro:

Intrebare: Ce este statul paralel?

Raspuns:
Statul paralel sunt cei care isi bat joc de tine. De viata ta, de munca ta, de banii tai.
In fiecare zi tu muncesti jumatate din timp pentru a-ti putea plati mancarea, casa, a merge in vacante, a tine copiii la scoala. Poate reusesti sa pui deoparte si ceva pentru tine.
Restul timpului il muncesti pentru plata taxelor si impozitelor.
Daca esti nemultumit de ce primesti in schimb, afla ca de vina este statul paralel.
Statul paralel isi bate joc de tine. De noi toti.
Statul paralel este compus din toti politicienii si toti demnitarii care te fura. Si care apoi iti rad in fata.
Este compus din cei care au vile si case de vacanta de mii de metri, desi au ocupat sinecuri la stat toata viata, unde au profitat de munca altora si si-au urmarit interesele personale.
Este compus din cei care au obtinut diplome de doctorat pe nedrept, desi ei nu stiu sa vorbeasca.
Este compus din cei care isi fac vacante in tari exotice, desi salariul lor nu le-ar permite acest lucru.
Este compus din cei care isi numesc in functii bine-platite copiii.
Este compus din cei care fura banii de medicamente sau cei pentru educatia copiiilor tai.
Este compus din cei care fac bani multi din afaceri cu statul, prin frauda si prin coruptie.
Este compus din cei care fura terenuri si case si insule din patrimoniul acestei tari.
Este compus din cei care obtin comisioane din toate achizitiile publice.
Este compus din cei care isi acorda drepturi speciale in raport cu restul cetatenilor.

Indiferent ca esti angajat la o companie privata sau bugetar, ca ai propria afacere sau esti liber profesionist, tu alimentezi bugetul de stat. In vreme ce ei, reprezentantii statului paralel, se alimenteaza din bugetul de stat.
Rezultatul il vezi zilnic. In spitale, in scolile unde invata copiii tai, in pensiile pe care le primesc parintii tai, in investitiile amanate de multi ani.

Statul paralel este statul hotilor care iti fura viitorul. 
Statul paralel este statul politicienilor care iti promit ca iti va fi mai bine. Dar de fapt intotdeauna le este doar lor bine.
 
Ce poti face ca sa scapi de statul paralel?
1.Mergi la vot!
2.Gandeste-te pe cine alegi!
3.Trage-i la raspundere pentru cea ce fac si pentru ce ti-au promis!
4.Informeaza-te! Urmareste jurnalistii de investigatii!

http://www.statulparalel.ro/ 

0 387

Președintele Iohannis l-a susținut fățiș pe premierul Tudose, pe care l-a numit „de bună credinţă„ în cazul remanierii și că acțiunea sa este doar dorință firească pentru „o echipă performantă”.„Alături de odele pe care propaganda Noii Securități i le aduce BRUSC lui TUDOSE, ce ai spus acum e DOVADA cea mai clară că Tudose joacă în filmul tău!”, a comentat Liviu Pleșoianu.Dacă nu s-a putut să-i păcăliți pe români la alegeri, le furați acum votul, îl acuză Pleșoianu pe Iohannis. „Misiunea pe care i-ați trasat-o lui TUDOSE e simplă: fie dă jos „PENALII” și transformă PSD în USR 2, în „Partidul MEU”, fie își dă demisia și încerci tu iar să-ți pui „Guvernul TĂU”.

Pleșoianu se referă, pe bună dreptate, la aluzia transparentă a lui Iohannis că nu ar mai pune încă o dată un premier al PSD, bazându-se evident pe instabilitatea guvernamentală. Dar, Pleșoianu, unul dintre puținii PSD-iști radicali în principii, spune foarte clar: „În acest moment, important e să nu devină PSD „Partidul TĂU”! O spun răspicat!”.
Un alt argument este că premierul PSD a discutat cu Iohannis înainte să discute cu PSD. Reamintim că Tudose a discutat chiar și cu Raluca Turcan, înainte de a discuta cu PSD. „Lucrurile, sper, sunt clare acum pentru toată lumea„, spune Pleșoinu, Tudose e omul lui Iohannis.”Repet pentru persoanele raționale din CEx: ESENȚIAL e la acest moment să nu devină PSD „Partidul MEU”! Nu picați în CAPCANA lui Iohannis!”, a conchis Liviu Pleșoianu, în articolul de  pe pagina sa de Facebook.

„Mimezi facil cu talentul unui cabotin ce-și spune singur politruc”, „Unul dintre cei mai mari DEZBINATORI din istorie pe post de „Președinte”!”

 „Cel mai greu de înghițit este faptul că, până la alegerile din 2019, România va avea marele GHINION de a sărbători în 2018 Centenarul Marii Uniri avându-l pe unul dintre cei mai mari DEZBINATORI din istorie pe post de „Președinte”!”

Acest prim pasaj al mesajului pe care activul deputat PSD îl dedică celor 3 ani de mandat Iohannis este definitoriu pentru felul în care este receptată activitatea președintelui de o parte din populație.O ultimă lecție amară de proporții pe care o mai avem noi, românii, de învățat, spune deputatul, care îl asociază pe Iohannis cu cei care nu pot sărbători, ci „comemora” Centenarul.„Faptul de a fi reprezentați într-un an atât de important de unul care nu poate decât „comemora” ceea ce pentru noi e mare motiv de SĂRBĂTOARE poate că e o ultimă umilință națională pe care o mai avem de îndurat”, comentează Pleșoianu.În același timp, Liviu Pleșoianu crede că românii simt „falsitatea” președintelui „GEACĂ ROȘIE”… chiar și atunci când își duce mâna la piept, în momentul în care se intonează imnul. „Și când, de fapt, vrei să te asiguri că mai e ceva acolo, în partea stângă, dincolo de coaste…”, scrie ironic deputatul.„Oricât de mult te vei strădui de acum înainte să-ți făurești măști electorale care să te arate publicului ca om dotat cu simțire de om, românii care au o inimă VIE în piept îți vor percepe falsitatea”.

Pentru România, vine timpul unei schimbări reale, afirmă deputatul, chiar una care va elimina „falsele monede” de pe piață. „DESTINUL acestui popor nu va mai tolera niciun surogat„, spune ferm Pleșoianu.„Pentru România, se apropie cu pași repezi timpul unei transformări reale, profunde, care nu are nicio legătura cu așa-zisa „politică altfel” pe care o mimezi tu facil cu talentul unui cabotin ce-și spune singur „politruc””, îi transmite deputatul președintelui Iohannis.Timpul nu mai are răbdare, spune deputatul, încheind mesajul de pe pagina de Facebook cu motto-ul său consacrat „Fie să FIM!”.

BUCUREȘTI, 17 nov — Sputnik, Dragoș Dumitriu.

0 325

Spre bucuria cumpărătorilor, care deja au fost în magazine, nu doar pentru a studia oferta, ci şi pentru a-şi achiziţiona ce doreau. Unii şi-au programat invadarea magazinelor vineri, când se dă startul reducerilor şi al ofertelor în cea de-a şaptea ediţie Black Friday în România

Spre bucuria cumpărătorilor, care deja au fost în magazine, nu doar pentru a studia oferta, ci şi pentru a-şi achiziţiona ce doreau. Unii şi-au programat invadarea magazinelor vineri, când se dă startul reducerilor şi al ofertelor în cea de-a şaptea ediţie Black Friday în România.

Milioane de produse sunt anunţate cu reduceri substanţiale. Televizoare, telefoane, laptopuri, accesorii pentru casă şi grădină, produse de îngrijire personală, mobilă, jucării şi anvelope vor avea un preţ special de Black Friday. Unii braşoveni au profitat deja de startul furat de magazine.

Alţii au venit să vadă doar care este oferta şi au examinat preţurile de pe rafturi.

Reduceri mult mai substanţiale sunt online, unde diverse produse vor avea preţuri mai mici chiar şi cu 90 la sută. Dacă în Statele Unite, Black Friday are loc, anual, a doua zi după Ziua Recunoştinţei. în România, evenimentul poate să ţină şi câte o săptămână şi se organizează de mai multe ori pe an.

Vifor Rotar

0 378

Aproximativ 30% din forta de munca si 13% din populatia Romaniei lucreaza in strainatate, iar aceasta reprezinta Produsul Intern Brut pierdut al Romaniei, a declarat viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR) Liviu Voinea, la conferinta „10 ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana: de la coeziune la convergenta”.

„Romania a avut si realizari  in acesti 10 ani: convergenta nominala, parte din convergenta reala, stabilitate financiara, a castigat increderea pietelor, a facut reforme structurale. Pentru a continua, insa, procesul de convergenta reala, Romania trebuie sa isi exploateze potentialul de crestere si sa ajunga cat mai aproape de ocuparea deplina a fortei de munca. 
Desi avem un somaj de 5% astazi, suntem departe de ocuparea deplina a fortei de munca si aceasta pentru ca avem o problema demografica foarte importanta despre care am vorbit foarte putin pana acum si anume: aproximativ 30% din forta de munca si 13% din populatia Romaniei lucreaza in strainatate. Acestea sunt cifrele oficiale… Este  forta de munca furata,dupa ce a fost formata gratis in Ro.!! Acesta este PIB-ul pierdut al Romaniei, am putea spune”, a afirmat Liviu Voinea, conform Agerpres.
El a atras atentia asupra faptului ca, si acum, cand se inregistreaza rate de crestere economica peste potential, Romania continua sa raporteze rate negative ale natalitatii.
Problema imbatranirii populatiei afecteaza PIB-ul potential, iar imbatranirea este dublata de o rata ridicata a persoanelor aflate in risc de saracie.

„De altfel, o estimare facuta de colegii nostri la banca arata ca o crestere cu 1% a ponderii populatiei cu varsta de peste 65 de ani determina scaderea PIB-ului potential cu 1,3%. Estimarea este facuta pe ultimii 12 ani si pe sase tari din regiune„, a aratat Voinea.In acest context, oficialul BNR a subliniat ca nivelul de trai si diferentialul de salarii continua sa explice valul de emigratie chiar pe fondul ratelor inalte de crestere economica, aceasta fiind o crestere inegala la nivel interregional si intergenerational, dezechilibrata ca structura, care adanceste inegalitatile in societate.

0 999

Să spui despre cineva că e „obsedat” dacă vorbește fără preget despre DREPTURI și LIBERTĂȚI, despre STATUL PARALEL și ABUZURI e semn că tu însuți ești #POSEDAT, posedat exact de Statul Paralel în fruntea căruia te afli! Nimeni nu ar trebui să se mire de răspunsul tău de ieri. Ai spus că „nu există Stat Paralel” tocmai pentru că acest Stat Paralel, cât se poate de real și de activ, este Statul Tău!

Așa cum ai vrut Primăria Ta, Casele Tale, Guvernul Tău, „românii Tăi”, următorul în șir, pentru a închide, este STATUL TĂU! Tu, Klaus Werner Iohannis, ești doar formal „Președintele României”. În mod real, ești Președintele Statului Paralel.
NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președinte pe „Planeta Românica” a procurorului „Portocală”.

NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președintele scrâșnitor din dinți al celor care ABUZEAZĂ, al celor care se consideră o CASTĂ SUPERIOARĂ, al celor care se consideră deasupra legii, a Constituției și a muritorilor de rând!

NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președintele celor din Sufragerie, ești Președintele înstelaților și acoperiților, al tuturor celor care consideră că România e „privata” lor. Ești Președintele lui KOVESI, lui COLDEA și lui MAIOR, care ne sfidează cu buna ta știință spunându-ne că erau „la un eveniment privat” acasă la Gabriel Oprea în seara turului II al alegerilor prezidențiale din 2009!

NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președintele Ioanei Ene Dogioiu, care cerea în prime-time „arestarea judecătorilor Curții Constituționale a României”!

NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președintele postului Realitatea TV, care ne dă non-stop lecții de moralitate și economie de la adăpostul celor 24 de MILIOANE DE EURO taxe și impozite NEPLĂTITE la stat de 6 ani de când sunt în insolvență!

NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președintele pseudo-patriotului Rareș Bogdan, care întreține în fiecare seară ideea că cei din Ardeal le sunt cu mult superiori celor din restul țării. Nu, Iohannis, nu Bogdan – românii sunt UNA, oricât ați încerca voi să-i dezbinați! Suntem aceiași OAMENI, aceiași ROMÂNI, cu calități și defecte, cu bunele și relele noastre! Iar adevăratul pericol, adevărata cauză a MALADIEI DEZBINĂRII ce ne-a cuprins sunt oameni ca voi!

NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președintele Liviei Stanciu, din cauza căreia România a fost condamnată la CEDO în mai multe rânduri, din cauza căreia doamna Mariana Rarinca a stat 6 LUNI la închisoare fără a fi vinovată! …Ceea ce te-a determinat să o „pedepsești” pe Livia Stanciu numind-o judecător la Curtea Constituțională a României!

NU ești cu adevărat Președintele României, ești Președintele „Geacă Roșie”, care a călcat în picioare Constituția și, în loc să MEDIEZE, a incitat la proteste și chiar a ieșit în stradă cu scopul dărâmării unui Guvern perfect legitim! În ce țară din lume se mai întâmplă așa ceva!? Cum poți să pretinzi tu, Iohannis, că ești „Președintele tuturor românilor” când tu te faci că pur și simplu NU EXISTĂ MILIOANE de români care simt și gândesc cu totul diferit față de tine!?

Dacă noi, MILIOANELE DE ROMÂNI care suntem interesați și care VORBIM despre DREPTURI și LIBERTĂȚI, despre STATUL PARALEL și despre ABUZURI, suntem pentru asta niște „OBSEDAȚI”, atunci am și eu a-ți transmite ceva:

Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL LĂCOMIEI, al lăcomiei de a avea cât mai multe case! Posedat de lăcomia de a le obține chiar și prin FALS și UZ DE FALS, cum spune clar instanța care a dat sentința DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ prin care ai pierdut respectiva casă!

Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL PUTERII, al puterii ABSOLUTE care să-ți permită ție să faci orice, să CALCI peste VOTUL românilor, să rupi țara asta în bucăți, să ne fărâmițezi în bucățele atât de mici și să ne asmuți unii împotriva altora până când cu greu vom mai putea să spunem că suntem o națiune, că suntem un popor!

Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL FRICII, al fricii că Statul Paralel pe care îl slujești te va băga chiar pe tine la pușcărie, folosind la momentul „OPORTUN” unul, două, trei dosare… câte e nevoie! Cu atât mai mult cu cât tu chiar știi despre tine că ești victima lor sigură. Pentru că tu chiar știi cu ce te-ai ocupat…

Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL DEZUMANIZĂRII, demon care te-a convins că e bine să NU o grațiezi pe mama fetiței care te implora la televizor. Acolo unde îți duci tu mâna când se intonează imnul național e doar un VID ABSOLUT, Iohannis! Dacă acolo ar fi bătut cu adevărat ceva, ai fi înțeles că o fetiță cu tatăl foarte bolnav, cu „locuința” într-o anexă, are nevoie să fie alături de mama sa, care făcea pușcărie pentru că greșise și furase alimente pentru fetița sa. Dar tu, dacă ne amintim, ești cel care a fost în stare să spună asta: „Alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile”.

Faptul că vom intra în 2018 cu tine Președinte este un PURGATORIU prin care ne e dat să trecem! Cu tine Președinte, riscăm să ajungem să ne „comemorăm” țara, în loc să ne-o „aniversăm”. Dar tot e ceva bun în toate aceste lucruri. Partea bună e că linia de demarcație devine tot mai clară. Din ce în ce mai mult și din ce în ce mai clar, tu te desprinzi de România și ajungi să fii în integralitatea făpturii tale Președintele STATULUI PARALEL. Iar 2018 e despre România, nu despre statul tău paralel… Iar 2019 e tot despre România și despre VOTUL românilor, nu despre Noua Securitate pe care o slujești cu sârg…

Oricât te-ai strădui tu, oricât s-ar strădui GRUPUL din care faci parte să ne țină departe de propriul Destin, românii, în marea lor majoritate, vor reașeza trenul pe șine. Și vom merge mai departe… În 2018, din păcate, probabil tot cu tine. Din iarna lui 2019, din fericire, fără tine.

…Fie să FIM!”.

LIviu Pleșoianu

4.11.2017

1 549

În 24 iulie 1978, generalul Ioan Mihai Pacepa, era unul din adjuncţii „descurcareti” ai Departamentului de Informaţii Externe (si nu unicul…),care a fost trimis de către Nicolae Ceauşescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt. În aceeaşi zi, în cursul nopţii de 23 spre 24 iulie, Pacepa a părăsit hotelul unde era cazat şi a cerut azil politic în SUA, prin intermediul Ambasadei Americane din Bonn.
Patru zile mai târziu, pe 28 iulie, de la o bază secretă americană din Germania, Ioan Mihai Pacepa a fost transportat în SUA. La 25 de ani de la căderea comunismului, el isi doreşte să fie recunoscut, macar formal, de către autorităţile de la Bucureşti drept un luptător anticomunist, un erou care a salvat România. A curs multă cerneală pe această temă, s-au scris munţi de hârtie despre Pacepa şi actele comise de el.

Ce a fost Pacepa, un trădător abject sau un patriot care şi-a servit ţara?
Sau …vezi Doamne, un luptător anticomunist şi un erou care a salvat România? De-a lungul timpului a circulat o întrebare, care este valabilă şi acum: pe cine a trădat Pacepa, pe Ceauşescu sau România? Eu afirm cu argumente ca Pacepa a trădat poporul român, chiar dacă în situaţia de atunci orice militar jura credinţă… şi „comandantului suprem al Armatei”, adica lui Nicolae Ceauşescu. De o anumită perioadă de timp, Pacepa, dacă totuşi mai trăieşte, sau altcineva interesat, face iar valuri, a început o adevărată campanie de presă, punctul forte al acesteia fiind …creşterea misterului în jurul lui.
Cu ocazia lansării unui „interviu” a lui Pacepa la Humanitas, însuşi Gabriel Liiceanu, hodoronc-tronc , s-a amestecat în „problemă”, afirmând că Pacepa l-a trădat pe Ceauşescu.… De fapt nu aceasta este problema. De-a lungul timpului, premeditat, Pacepa a menţinut în jurul lui un mister, o ceaţă greu de pătruns. Anumite voci din SUA spun că Pacepa doreşte ca acum, la peste 35 de ani de la defectarea sa, să fie recunoscut de autorităţile de la Bucureşti ca eroul care a salvat România din ghearele dictaturii comuniste. Mai mult, el doreşte să se recunoască oficial că lui i se datorează prăbuşirea comunismului din Europa de Est. Este un mister şi o ciudăţenie, fiindcă după atâţia ani de la „defectarea” lui la americani, el nu revine în România cu surle şi trâmbiţe, pozând în eroul care se crede. De ce Pacepa nu a apărut în nicio fotografie, în nici o imagine video?De ce se ascunde? El s-a arătat în carne şi oase…daca a fost asa , doar câtorva „aleşi”, dar pe ale căror afirmaţii nu se poate pune nicio bază. Rămâne o necunoscută chiar şi astăzi, înfăţişarea „defectorului”, a fizionomiei actuale a acestuia. Informaţiile aruncate pe piaţă legate de… pericolul de moarte la care ar fi expus tot timpul, fac parte tot din acest scenariu întreţinut cu bună ştiinţă de atâţia ani. Îmi aduc aminte că, la scurt timp după trădarea lui Pacepa, circulau anumite zvonuri privind gestul acestuia. La o conferinţă internaţională, care a avut loc în anul 1979 la Madrid, un oficial american de rang înalt a fost întrebat de un ziarist dacă gestul lui Pacepa, care a trădat România în favoarea americanilor, nu a fost un act de amestec în afacerile interne ale unei ţări independente aşa cum era România? La această întrebare oficialul american, cu un zâmbet imperceptibil, a răspuns sec: „Nu, nu a fost. Pacepa a fost doar retras de la post”.A,deci asta era!…

Fizionomia lui Pacepa – secret de stat al SUA ? Tot timpul, atât în anumite intervenţii ale lui Pacepa – articole de presă, interviuri, cărţi publicate – se caută să se construiască imaginea unui om foarte important pentru America, sprijinit şi protejat de serviciile secrete americane. Oare chiar aşa să fie? Se duce de râpă SUA, sau se prabusea Ro., dacă nu era salvatorul Pacepa? Cunoscătorii ştiau că atunci când se invocă autorităţile americane este vorba despre „Lumea Liberă Românească” din New York sau despre anumiţi români anonimi din SUA ..Este un lucru cunoscut că persoane de genul lui Pacepa caută să se învăluie în mister, fiindcă doar aşa devin interesanţi pentru opinia publică. Întreţinerea artificială a aceste enigme duce la creşterea ratingului.

Tot ceea ce afirmă Pacepa sau cei care întreţin imaginea lui este greu de verificat, dacă nu chiar imposibil. Pacepa, chiar dacă este greu de crezut, nu s-a întâlnit niciodată cu membrii redacţiei „Lumea Liberă Românească”, dar nici cu alţi români din State, cu ziariştii care i-au făcut publicitate şi audienţă, cu avocaţii săi. Tot acest comportament a fost subordonat unui singur scop – crearea unui mit în jurul său, inclusiv cel legat de operaţiile estetice de schimbare a fizionomiei. Pacepa nu a acordat niciodată un interviu public, lucru de înţeles, pentru că i-ar fi creat probleme din cauza întrebărilor incomode, pe care nu le putea controla, polemici, etc. De fiecare dată, acesta a preferat situaţii sigure, create de el, cu ziarişti favorabili.
Sunt greu de crezut ultimele declaraţii ale Luciei Hossu-Longin şi a soţului ei, regizorul Dan Necşulea, care susţin că ei ar fi singurii români care i-au văzut faţa lui Pacea. Inevitabil se ridică o întrebare simplă: dacă l-au văzut, de ce nu l-au filmat? Sau pe cine au văzut ei sau dacă au văzut pe cineva, în condiţiile în care tot doamna Hossu-Longin afirmă că identitatea lui Pacepa, fizionomia acestuia ar fi… „secret de stat al SUA”? Sigur, doamna respectivă este greu de contrazis, în condiţiile în care nu se poate verifica nimic din spusele ei.De ce procedează Pacepa aşa? Au mai fost şi alţi „defectori”, poate mai celebri decât Pacepa, care chiar au făcut ceva pentru ţara lor, şi nu se ascund, şi-au vizitat ţara, au dat interviuri în mass-media, ţin conferinţe etc.Misterul cazului Pacepa a plecat de la cele scrise de acesta, de la anumite afirmaţii şi declaraţii făcute de-a lungul timpului, care toate au avut un singur scop – crearea unui mit al „eroului” Pacepa, totul învăluit în cel mai adânc mister. Dar în problemă a mai intervenit o chestiune care nu a putut fi controlată de Pacepa şi de susţinătorii lui – documentele din arhiva securităţii.
Lucrul cel mai important este faptul că niciodată, dar absolut niciodată, oficial, americanii nu au spus ce…mare branza a făcut Pacepa, care a fost valoarea informaţiilor furnizate în momentul trădării României, în 1978. Poate şi din acest motiv, toate administraţiile care s-au perindat pe la Bucureşti nu i-au acordat acestuia atenţia pe care o visează.
În jurul informaţiilor pe care le-a vândut Pacepa americanilor s-a creat un adevărat mit că ele au dus la căderea lui Ceauşescu, a comunismului în Europa de Est, în lume etc. Dacă era aşa, comunismul cădea prima dată în România, nu ultima dată, cum s-a întâmplat.
Pacepa, de-a lungul timpului, cu bună ştiinţă a întreţinut o imensă minciună despre rolul său în căderea comunismului din România. Dar, să vedem care a fost realitatea.
După plecarea lui Pacepa, până prin 1985, relaţiile dintre România şi SUA, nu numai că nu au scăzut, dar au cunoscut un curs ascendent, atât pe plan economic, dar şi politic.
Declaraţiile unor oameni politici de frunte americani sunt martore a acestui curs, iar componenta economică a relaţiilor bilaterale anuale româno-americane era de un miliard de dolari. Mai mult, contactele pe linie militară dintre România şi SUA au avut un curs similar, până prin 1987. Declinul a intervenit pe la mijlocul anului 1987 ca urmare a refuzului lui Ceauşescu de a răspunde favorabil cerinţelor americane privind respectarea drepturilor omului, a libertăţilor religioase.
Americanii nu au făcut niciodată dezvăluiri legate de valoarea informaţiilor furnizate de Pacepa, aşa că până acum nu se ştie cu certitudine cât de puternică a fost lovitura dată de Pacepa regimului comunist şi lui Ceauşescu. S-a afirmat că după plecarea lui Pacepa tot spionajul românesc a căzut. Nimic mai fals. Cunoscătorii ştiu că un serviciu de informaţii externe este astfel alcătuit, încât chiar o trădare la vârf nu îl poate afecta iremediabil.
Compartimentarea şi secretizarea strictă a muncii în acest domeniu a limitat trădarea lui Pacepa. Desigur, acesta a cunoscut anumiţi şefi subordonaţi lui, organigrama instituţiei, şefi de rezidenţe externe, dar aceştia erau cunoscuţi înainte de americani, persoanele respective acţionând sub acoperire diplomatică. De exemplu,Pacepa nu a cunoscut agenţii de teren, pe cei deplin conspiraţi. Trădarea a afectat,desigur si securitatea şi spionajul românesc, dar mai mult pe plan mediatic…datorita „zgomotului” produs!

Structurile de informaţii româneşti şi-au revenit rapid şi şi-au continuat nestingherite activitatea.Ciudat este că, în alte cazuri similare cu a lui Pacepa, americanii şi-au spus părerea vis-a-vis de valoarea informaţiilor furnizate de defectorii respectivi. Recent, SUA a dezvăluit că informaţiile provenite de la un defector polonez celebru, Kuklinski, au prevenit Sindicatul Solidaritatea de intenţia instaurării legii marţiale, dar şi cu privire la pregătirea trupelor Tratatului de la Varşovia în vederea declanşării unui conflict militar în Europa Occidentală. În cazul informaţiilor furnizate de Pacepa, americanii păstrează o tăcere care devine pe zi ce trece tot mai stânjenitoare…

Mai mult, în ultima perioadă Pacepa a aruncat pe piaţă nişte poveşti pe care nici un copil de grădiniţă nu le poate crede. Sunt de râsul curcilor poveştile cu agenţii români cu… „big-penisuri” (probabil că erau ciobanii luaţi din vârful munţilor), despre… spioanele cu sexul-strâmt, românce etc. Mai nou, a mai scos o aberaţie pe piaţă, aceea că însuşi … Putin ar fi pus o recompensă uriaşă pe capul lui. Probabil că recompensa a fost pusă din cauza faptului că Pacepa şi-a propus să … rezolve ceea ce nu a reuşit să stabilească justiţia americană, culisele asasinării lui Kennedy. Când mai auzi şi de faptul că fizionomia lui este „secret de stat în SUA” , sau că el este „ţarul” industriei de autoturisme din România,omul care a furat planurile Daciei 1100 … dupa ce nu o mai producea nimeni,îţi vine să-ţi dai palme şi să te gândeşti la pilda cu mărimea Grădinii Domnului şi câţi dobitoci sălăşluiesc în ea…

Multe din afirmaţiile lui Pacepa se contrazic, iar anumite mijloace tehnice specifice unui serviciu secret apar în poveştile lui, chiar înainte de a fi inventate… Într-un interviu, dat probabil sub acoperire „Jurnalului Naţional”, în 2008, Pacepa afirma: „.. la 28 iulie 1978 când am ajuns în Statele Unite ca un om liber, am adus cu mine doar hainele cu care am fost îmbrăcat, o fotografie a fetei mele, o adâncă înţelegere a comunismului şi o dorinţă de a spune întregii lumi ce se petrece la vârful piramidei din România lui Ceauşescu…..”. În convorbirea cu Lucia Hossu-Longin, consemnată în cartea „Faţă în faţă cu generalul Ioan Mihai Pacepa”, lansată la editura Humanitas în iunie 2009, acelaşi Pacepa afirmă: „… în 1978 mi-a fost ruşine de mine şi m-am rupt, am plecat şi nu mi-am luat nici măcar o haină în spate. Am plecat în cămaşă şi pantaloni… ăsta a fost sfârşitul relaţiilor mele cu comunismul. Da, am fost corupt…”

.Desigur, Pacepa nu va vorbi niciodată de crimele reale pe care le-a comis pe vremea când îl slujea pe Ceauşescu,apropos de asasinarea unor dizidenţi sârbi la Hotel „Dorobanţi” din Bucureşti. El, prin tot ceea ce spune, încearcă să se transpună într-un arhanghel…chiar si mincinos , al luptei anticomuniste.Si totusi  i s-au înapoiat gradul şi bunurile.De ce? Toată această activitate neobosită a lui Pacepa, prin care încearcă să-şi construiască o aură de erou anticomunist, de om care… l-a dat jos pe Ceauşescu, care a răsturnat comunismul în Europa de Est, nu a avut până la această dată decât o singură consecinţă. În 7 iulie 1999, Curtea Supremă a României a emis Decizia nr. 41, prin care au fost anulate condamnările la moarte date lui Pacepa. Prin aceeaşi decizie i s-a înapoiat gradul de general şi restituite bunurile ce i-au fost confiscate !. Iniţial, aceste decizii nu au fost puse în aplicare, acest fapt declanşând o adevărată campanie pe plan internaţional de condamnare a României. În decembrie 2004, guvernul român de la data respectivă i-a reacordat tacit gradul de general.

Poate că nu este lipsit de interes faptul că în toată această perioadă de timp cât s-a încercat reabilitarea lui Pacepa, oficial şi nu numai, guvernul american nu a scos nici un cuvânt. A lăsat ca lucrurile să curgă de la sine, iar peste întreaga poveste să se aştearnă uitarea. Iar cuvintele unui diplomat american, care susţinea că „Pacepa nu a trădat, Pacepa a fost doar retras de la post” este un fapt care a schimbat fundamental datele problemei. Se pare că declaraţia respectivă a fost prima şi ultima luare de poziţie oficială a americanilor în ceea ce istoria numeşte exact „Trădarea lui Pacepa”.

Zaharia Cotoc

0 1243
Potestul românilor în fața Administrației de Stat Ucrainene din Cernăuți

În data de 17 octombrie 2017 românii din regiunea Cernăuți au organizat un protest în fața Administrației Regionale de Stat împotriva Legii Educației, care reduce prin art. 7 dreptul minorităților naționale de a studia în limba maternă – informează Agenția BucPress citat de romaniabreakingnews.ro

Potrivit sursei citate, organizatorii protestului românesc de la Cernăuți au fost reprezentanții societăților pentru cultura română din regiunea Cernăuți, părinți ai elevilor, preoți și profesori, scriitori, reprezentanți ai intelectualității. Aceștia au adresat un memoriu de protest guvernatorului regiunii Cernăuți, Oleksandr Fișciuk, solicitându-i să ceară Președintelui țării și întregii conduceri ai statului abrogarea de urgență a Legii Educației, care prin art. 7 reduce dreptul constituțional al etnicilor românilor de a studia în limba maternă.

Imagini de la protestul românilor din Cernăuți / Colaj foto realizat de RBN Press din imagini postate pe facebok de redacția ziarului Zorile Bucovinei

„Școlile cu limba română de predare există în Bucovina de sute de ani și niciun regim politic, nicio formațiune statală, care a administrat acest ținut în trecut nu au îndrăznit să priveze comunitatea românească, care este una autohtonă, de a studia toate materiile în limba maternă” – se spune în memoriul de protest, citat de corespondentul Radio Cernăuți.

La protest au luat atitudine și au vorbit Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzaki”, Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească” din Ucraina, Iurie Levcic, președintele  Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Dumitru Caulea, dirijorul Corului „Dragoș Vodă”, Elena Nandriș, primarul comunei Mahala, Alexandrina Cernov, director general al Editurii „Alexandru cel Bun”, reprezentanți ai comitetelor părintești ș.a.

La protest au participat și un sobor de preoți români s-au rugat în limba română pentru pace și liniște în întreaga țară.

Participanții la protest au amintit de faptul că mitingul este unul pașnic și nu înțeleg de ce dreptul de a studia în limba maternă le este luat. Cu protestatarii s-a întâlnit șefa Direcției de Învățământ din cadrul Administrației Regionale de Stat Cernăuți, Oksana Paliiciuk, care a încercat să liniștească românii nemulțumiți de ignorarea sistematică a opiniei lor referitoare la noua lege. Oksana Paliiciuk a argumentat, fără nici un succes, că legea este bună, menționând că este garantată predarea tuturor materiilor în limba română în școala primară, iar în clasele 5-9 – doar unele materii într-o limbă UE. Declarațiile doamnei Paliiciuk au trezit o și mai mare indignare a românilor adunați la protest.

Vorbitorii la miting au subliniat că art. 7 al Legii Educației va determina asimilarea lingvistică a comunității românești prin faptul că o întreagă generație de copii români „va rămâne analfabetă”. Românii din regiunea Cernăuți au condamnat cu fermitate această lege, care, după părerea lor, este un act de „etnocid”. A fost amintită rezoluția APCE, care a criticat Legea Educației din Ucraina.

O adevărată provocare a fost prezența la miting, chiar la intrarea în clădirea Administrației Regionale, a unor reprezentanți ai „Corpului național”, partid de extremă dreaptă, care au scandat „Moarte dușmanilor!”, „Statul nostru, legile noastre!”, „Români, sunteți cu Ucraina sau cu Putin?”. Aceștia au încercat să provoace un conflict, certând românii pentru inițiativa de a organiza acest protest.

Reprezentanții comunității românești au fost invitați după miting în audiență la guvernatorul regiunii Cernăuți, Oleksandr Fișciuk, căruia i-au înmânat memoriul de protest și pe care l-au întrebat în mod direct cum au nimerit ultranaționaliștii ucraineni la mitingul autorizat și pașnic al românilor? Spre mirarea comunității românești, aceștia au blocat accesul protestatarilor români la improvizata tribună din fața Casei cu Lei, cum mai este numită Administrația Regională de Stat Cernăuți. Mai mult decât atât, ei intrau și ieșeau liber din această clădire. Din păcate, guvernatorul regiunii nu a reacționat la această nedumerire…

Pe 17 octombrie 2017 Comunitatea Românească din Regiunea Cernăuți au organizat o acţiune de protest în fața Administrației Regionale de Stat împotriva art. 7 al Legii Educației, care reduce dreptul minorităților naționale de a studia în limba maternă. La protest au ieşit şi discipolii Şcolii Populare de Artă şi Civilizaţie Românească „Ciprian Porumbescu” împreună cu părinţii, cu speranţa că vor fi auziţi…

 

 

 

 

Video o româncuță din Cernăuți recita o poezie în limba română

 

 

romaniabreakingnews.ro

0 402
„Speculatiile privind cauza ori cauzele succesului electoral a lui Trump si, la polul opus, al insuccesului D.nei Clinton, inca continua. Din abundenta. Unii continua sa zica ca mobilizarea crestinilor in favoarea lui Trump si a femeilor impotriva lui Clinton au fost cauzele principale, impreuna cu nemultumirea sindicatelor si a oamenilor de rind care isi pierd locurile de munca ori si le vad exportate in tarile Lumii a Treia. In ultimele saptamini, insa, se vehiculeaza o teorie noua – activisti online ai serviciilor secrete ruse („trolls”) ar fi cumparat de la Facebook 3.000 de reclame impotriva lui Clinton pe care le-au distribuit cu agresivitate in ultimele patru (4) saptamini ale  campaniei prezidentiale, catre circa 70 de milioane de americani cu conturi de Facebook. Cifra e imensa si echivaleaza cu pina la 28% din electoratul american.”
                                                                       Este secolul Facebook!
In zilele noastre  suntem martori la apariţia unor noi religii ?!
 
Daca cu adevarat Facebook a fost factorul decisiv in alegerea lui Klaus Johannis, Donald Trump ,sau mai recent Macron , ramine de vazut si poate nu se va dovedi sigur niciodata… Cert este ca Facebook a devenit extrem de influent si influenta lui creste publica de la zi la zi. Influenta e de fapt atit de mare incit tot mai des dam peste articole in presa americana care se intreaba daca nu cumva… Comentariiel dadeau de inteles ca in mod traditional cam in fiecare veac a aparut o religie noua care in curs de citeva sute de ani a castigat sute de mii ori milioane de aderenti. Dar noi religii nu au mai aparut de mai bine de 100 de ani. Ori, zic unii, suntem pe cale de a inventa una.
Aceasi intrebare e postulata anul acesta privind Facebook.  Pe 27 august publicatia americana online Quartz a publicat un articol interesant asupra subiectului cu un titlu care atrage instantaneu atentia: Facebook has more people than any major religion except Christianity („Facebook are mai multi aderenti decit oricare religie mare cu exceptia crestinismului”. In iunie, Facebook avea 2 miliarde de „active users”, adica conturi active, iar intreaga corporatie Facebook doar 20.658 de angajati. Doar crestinismul, cu un numar de 2,3 miliarde de aderenti intrece pe Facebook. Pe locul trei urmeaza islamul cu 1,8 miliarde de aderenti, neafiliatii religiosi cu 1,2 miliarde, hindusii cu 1,1 miliarde, budistii cu 0,5 miliarde si asa mai departe. In timp ce miscarea Facebook e sprijinita si mentinuta de 20 de mii de angajati, crestinismul implica milioane de angajati permanenti, printre ei preoti, pastori, lideri de tineret, misionari, angajati ai organizatiilor caritabile crestine, etc. Privind rata cresterii aderentilor, Facebook creste anual cu 22%, islamul cu 1,4% iar crestinismul cu 0,8%. Pina in 2020, numarul aderentilor la Facebook va intrece numarul crestinilor la nivel global.
O noua religie?
Intrebat in iunie de un jurnalist cum vede el impactul lui Facebook, Mark Zuckenberg, fondatorul lui Facebook, a remarcat, in termeni religiosi, necesitatea formarii unei comunitati globale in jurul lui Facebook care sa contribuie la… binele comun al planetei. Declara el: „oamenii care merg la biserica sunt mai dispusi sa faca munca de voluntariat si contributii caritabile, nu doar pentru ca sunt religiosi, ci pentru ca fac parte dintr-o comunitate. O biserica nu se formeaza peste noapte. Are un pastor care se ocupa de bunastarea congregatiei, si se ingrijeste ca fiecare membru al congregatiei sa aibe hrana si un acoperis. .. Liderii determina cultura, ne inspira, ne dau ce ne trebuie, si ne ingrijesc.”
Comentariul lui Zuckenberg e interesant: capteaza esenta crestinismului in dimensiunea lui ne-teologica: crestinii constituie un factor pozitiv si decisiv la bunastarea umanitatii iar ceea ce ii face buni este religiozitatea lor. Crestinismul e un sablon dupa care Zuckenberg vrea sa formeze, in cuvintele lui, o lume mai integrata, coeziva, o forta constructiva pentru pace si armonie intre oamenii planetei. De fapt, in iunie Facebook a anuntat un nou motto („sa dam oamenilor puterea de a construi o comunitate si a aduce oamenii mai aproape unii de altii”). Oare ce vrea sa insemne asta?
Nu suntem naivi sa credem ca Facebook se va transforma vreodata intr-o religie. Dar ce e cert este ca exista o posibilitate reala ca Facebook sa genereze ceea ce sociologul german Max Weber numea, acum mai bine de o suta de ani, o religie civila („civil religion”). Conceptul intr-o forma mai nuantata il aflam deja la Jean Jaques Rousseau… El denota un mod de gandire, o credinta ne-religioasa comuna unei natiuni ori grup de persoane privind un subiect aparte. Un exemplu usor de inteles pentru europeni sunt „valorile europene” cu care elita europeana incearca sa ne indoctrineze, ori sloganul curent al americanilor „make America great again”!, ori a lui Macron „Franta primeaza”! Religia civila e sprijinta de ritualuri distincte,  simboluri specifice, embleme, ceremonii patriotice, zile sacre.
John Lanchester, face recenzia a trei carti publicate doar anul acesta care ne atentioneaza ca noi, oamenii de rind, ne pierdem individualitatea si chiar umanitatea, esenta noastra fiind determinata tot mai mult de gigantii mediei sociale din zilele noastre: Facebook, Google si Amazon. Este de fapt un process in care participa aproape o treime din populatia planetei . Aceste urme electronice ne sunt colectate („harvested”) de gigantii mediei sociale si sunt vandute contra cost altor giganti care cauta sa ne ademeneasca cu mesajele ori prudusele lor. In sensul acesta, titlul articolului lui John Lanchester, You Are the Product („Tu esti marfa”!) are sens.
 
E suficient sa citam doar titlul uneia dintre carti pentru a ne da seama cu ce ne confruntam. E cartea lui Tim Vu: The Attention Merchants: From the Daily Newspaper to Social Media, How Our Time and Attention Is Harvested and Sold („Negustorii atentiei – de la cotidiene la media sociala – cum ni se culeg si ni se vind atentia si timpul”)
Expansiunea influentei lui Facebook poate fi chiar alarmanta. Acum cinci ani, in octombrie 2012, Facebook a ajuns la 1 miliard de conturi active, si numarul s-a dublat in doar cinci ani. In 2012, 55% din persoanele cu conturi de Facebook isi accesau contul zinic, iar dupa 5 ani procentul a crescut la 66%. Google are 1,5 miliarde de aderenti. WhatsApp si Messenger au 1,2 miliarde de abonati fiecare, iar Instagram 700 de milioane. Dar toate aceste trei aplicatii sunt proprietatea lui Facebook. Venitul anual global a lui Facebook si al companiilor ei este de $445 miliarde. Punctul de saturatie, insa, ramine sa fie atins, in lume fiind 3,5 miliarde de persoane cu acces la internet.

Esenta afacerilor lui Facebook e captarea si comercializarea atentiei noastre. Asemenea panourilor publicitare din Parisul Secolului XIX. Inspiratia franceza, insa, nu e doar in lumea publicitara ci si in lumea inventata de Zuckenberg. Si, curios lucru, influenta franceza la rindul ei e de inspiratie crestina, unul din filosofii influenti din spatele intregului concept de Facebook fiind Rene Girard, un filosof crestin francez emigrat in Statele Unite. Cea mai influenta carte a lui Girard a fost Things Hidden since the Foundation of the World („Lucruri ascunse de la crearea lumii”). Ideea ei fundamentala este ca fiinta umana nu este de fel autonoma si, din aceasta cauza, nu poate sa-si creeze un set valoric al ei. De aceea, ea copiaza, imiteaza valorile altora, in cazul crestinilor valorile transmise lor din generatie in generatie si revelate lor original de Divinitate. Trasatura aceasta definitorie a omului de a imita pe cel de linga el e aplicata perfect, zice Timothy Vu in cartea lui, de Facebook: „vreau sa imit pe vecinul, vreau sa fiu ca vecinul”.
 
 Facebook ne urmareste 24 de ore din 24, stie ce ne intereseaza, ce valori poftim, si ne directioneaza interesele spre companii care stiu sa ne satisfaca poftele si doleantele, fie ele cit de frivole, bune ori rele. De accea, de exemplu, zice Vu, daca facem un Google search pentru a afla costul unui zbor de la New York la Sao Paolo, in citeva secunde ne apar pe ecran, fara sa solicitam ori sa voim, informatii privind hoteluri in Sao Paolo, inchirieri de masini, orarele evenimentlor sportive pe durata sederii in Sao Paolo, etc. De ce? Pentru ca instantaneu Facebook vinde atentia noastra si interesele noastre unor companii care sunt interesate in atentia si interesele noastre. Asta explica de ce avem acces la Facebook gratuit. Asta explica si titlul articolului lui Lanchester, You Are the Product, pentru ca Facebook ne transforma in comoditati, in marfuri, in produse care se vind si se cumpara. De fapt, ne aminteste Tim Vu, fiecare dintre noi care avem cont de Facebook muncim pentru Facebook, contribuim la monetizarea acestei gigante firme globale.
 
Si asta e o veste rea pentru mass media traditionala care e pe cale de disparitie. Mass media traditionala costa mult si reclamele se transmit mai repede si masiv pe Facebook decit prin intermediul cotidienelor traditionale. De exemplu, pe parcursul campaniei prezidentiale din 2016 din Statele Unite, Facebook a cunoscut o activitate mai sustinuta si un trafic de idei si dezbateri mai intens decit marile cotidiene americane adunate la un loc: New York Times, Washington Post, Huffington Post, NBC News, etc. De fapt, New York Times a facut un studiu conform caruia in 2014 aderentii lui Facebook au stat pe Facebook, la nivel colectiv, echivalentul a 39.757 de ani zilnic! La fel si publicatia britanica The Guardian care in 2016 lamenta ca anual Facebook „fura” 27 de milioane de dolari din venitul ziarului prin reclame alternative.
 
Facebook a devenit o masina producatoare de bani. Achizitionarile noastre online facute cu o carte de credit sunt cunoscute lui Facebook, care la rindul ei vinde informatiile noastre privind ce cumparam companiilor care le fabrica – in schimbul unor bani. Si  mai mult, Facebook stie instantaneu unde locuim, in care zona a lumii, ce numar de telefon avem, care e venitul pe cap de locuitor al cartierului in care locuim, ce cumpara oamenii din cartierul nostru, etc. Aceste informatii sunt vandute altor companii care ne trimit reclame menite sa ne ademeneasca sa cumparam si sa consumam. Algoritmele lui Facebook care capteaza si transmit aceste informatii sunt atit de sofisticate incit, cunoscind venitul pe cap de locuitor din zona de unde sa incearca achizitionarea de bunuri, da, de exemplu, preturi la bilete de avion mai ridicate in cartierele bogate decit in cele mai sarace. E clar ca Facebook e cea mai mare camera de luat vederi din lume. Are lentile globale si inregistreaza instantaneu vietile a 2 miliarde de oameni, continuu, fara incetare. Ne urmareste gusturile, miscarile si interesele intr-o masura pina acuma nemaicunoscuta in istoria omenirii. Are acces si la mintilor noastre cu scopul de a ni le influenta si directiona spre consumerism si monetizarea institutiei.
 
Ingrijorator, nu? Ne gandim ca tot… Dumnezeu stie fiecare pas pe care il facem, fiecare click pe care il facem, la ce ne uitam online, ce ginduri avem, ce intentii si prieteni avem si este cu un pas inaintea noastra. Se pare ca si Facebook e implicat in viata noastra intr-o masura similara si poseda cunostinte similare. Este un sistem care oricind ne poate transforma intr-o religie civila, fie ca vrem fie ca nu…
 

1 1245

În 1941, Ion Antonescu a hotărât constituirea unei “Comisii de Anchetă privind fraudele din avutul public săvârșite de Carol al II-lea”. Raportul comisiei, împărțit pe patru capitole a constatat numeroase abuzuri și ilegalități.

Primul capitol, intitulat Daruri, avantagii și subvenții primite de la particulari, arăta că fostul suveran a primit de la particulari o serie întreagă de daruri și avantaje prin care și-a mărit considerabil averea. “Valoarea cadourilor depășea semnificația unor manifestări protocolare sau mărturii de devotament și afecțiune deosebită, devenind pur și simplu mijloace ilicite de îmbogățire în dauna particularilor”. Astfel, de la Nicolae Malaxa a primit o serie de daruri printre care: întregul grajd de curse, evaluat la 2.000.000 de lei, o colecție de mărci valorând 5.000.000 de lei, un tablou de Grigorescu, altul de Luchian. Max Auschnitt a plătit 6.000 de lire sterline pe un cal de prăsilă pentru rege.
Societatea Reșița i-a dat 150.000.000 de lei, de la Armand Călinescu a primit o stemă a Frontului Renașterii Naționale înconjurată cu pietre prețioase (250.000 de lei). C.F.R. a oferit o placehtă de paltină cu briliante și rubine în valoare de 900.000 de lei. B.N.R. a cotizat cu 81.000.000 pentru Fundația Regală la care se mai adaugă 225 de colecții mari de monede jubiliare de aur bătute cu prilegul împlinirii a 10 ani de domnie, 22 de monede mari, 22 mijlocii și 22 mici cu ocazia unui secol de la nașterea lui Carol I, aur masiv valorând 224.345 de lei plus 689.684 de la Ministerul Apărării Naționale pentru realizarea unui buzdugan, 25,587 kg. de aur în valoare de 5.652.963 de lei pentru confecționarea unui pahar și a unei farfurii precum și a hărții României în relief.

Darurile (care pot fi numite și mită) nu se opresc aici. De la Societatea Techirghiolul (anexă a Băncii Marmorosch, Blank et comp.) a primit vila “Cetatea de Nisip”, construită pe terenul statului (4,5 ha.). De la societatea “Lujani” acțiuni în valoare nominală de 217.000.000 de lei. Banca Marmorosch Blank et comp i-a dat 10.000 de acțiuni evaluate la 5.757.000 de lei. “Societe Financiere textile pour la France et l’Etranger” i-a oferit 9.000 de acțiuni evaluate la 13.565.000. “Astra Vagoane” i-a dat și ea 30.000 de acțiuni valorând 46.227.252. În total, averea lui Carol al II-lea a sporit prin acțiuni cu 204.113.231, acesta nereușind să le valorifice pe toate. Abicarea l-a împiedicat parțial.

Capitolul al doilea al anchetei se refera la Sporirea patrimoniului fostului suveran în dauna statului. Pe acestă linie se înscriau obținerea a 100 de pogoane în pădurea Snagov din partea Primăriei București, dobândirea ilegală de imobile prin procedeul dării în plată: ferma Clenciu-Spanțov (770,8 de ha.), o parte din terenul Școlii de Horticultură de la Băneasa (3540 de m.p.), Stațiunea de montă Băneasa (5 ha. cu construcții), pepiniera de la Murfatlar (72 de ha.), balta Iezerul-Mostiștea (1010,4 ha.), balta Boianu-Sticleanu (6206,6 ha.), pădurea Hereasca (34,8 ha.), teren de cultură în prelungirea Hereasca (6,5 ha.), toate obținute de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor în schimbul expropierii unor propietăți aparținând Coroanei pentru a fi demolate și a se construi Palatul regal din București, care era folosit tot de suveran.

După o serie de manevre, Carol al II-lea a obținut 15 ha. de vie de Cotnari (“donate” de cooperativa din localitate) pe care au fost construite pivnița și instalația de vinificare, plătite din fondurile Ministerului Agriculturii și Domeniilor (14.713.907 de lei). Un mod important de sporire a averii l-a reprezentat acordarea și întrebuințarea de devize din fondul statului: 302 de automobile, un yacht, și-a plătit deplasările din străinătate (asta pe lângă lista civilă, “salariul” anual), comisioanele bancare pentru trasferurile în stăinătate etc., toate acestea însumând 533.227.214 de lei. Scutirile de taxe și reducerile de impozite au fost o altă cale de îmbogățire. Doar scutirile pentru produsele petroliere folosite de Casa Regală au fost de 28.915.699 de lei, pentru produse de larg consum 38.168.485 de lei, pentru apă, canal, curent, gunoi în intervalul 1934-1940, o sumă de 10.992.214,10 lei, țigările gratuite însemnau 1.284.200 de lei. Pentru castelul de la Scroviștea, Carol a obținut de la guvern 69.000.000 pentru străzi, asanarea lacului din preajmă etc. Guvernul a mai dat 127.899.000 de lei pentru două automobile vânătoare, plata unei foste servitoare a tatălui Elenei Lupescu, pentru poliția personală a lui Ernest Urdăreanu, plata rentei unei artiste de la Teatrul Național București care a trebuit să se stabiliească la Paris în urma insistențelor Elenei Lupescu, etc.

Yachtul Luceafărul, cel luat din banii publici, era propietatea regelui, dar trecut în patrimoniul Marinei Române, deci cheltuielile de întreținere și plata personalului (37.132.034) erau din banii statului. Numeroase persoane din serviciul personal al regelui erau plătite de stat. Pasionat de filatelie, a obținut din partea Poștei numeroase timbre autohtone și străine plus un specialist în materie, detașat la Paris pentru a aranja colecția suveranului (3.759.901 de lei). Carol al II-lea a folosit chiar și automobile rechiziționate. Convorbirile telefonice interne și externe (17.963.684) și abonamentele la ziare (6.784.838 de lei) au fost decontate de Poștă. Carol nu a ezitat să pună mâna pe cei 6.000.000 de lei din fondul “Soldați”, ai celor detașați pentru stagiu la Palat, sumă strânsă astfel încât la finalul serviciului aceștia să aibă o sumă minimă de bani. Pe cheltuiala statului s-au făcut amenajări la propietatea particulară de la Băneasa (1.500.000 de lei).

La categoria diverse raportul menționa: Regia Autonomă C.F.R. e executat pentru Casa Regală un automotor de vânătoare cu două remorci-platformă în valoare de 2.000.000 de lei, două vagoane frigorifice pentru vânat la prețul de 9,9 milioane. Prefectura Poliției Capitalei a făcut o brigadă de 18 oameni și un șef de secție cu misiunea să păzească locuința Elenei Lupescu începând cu 1934. Regele nu a plătit taxă de timbru, impozit pentru mașini, a executat la tipografie diverse lucrări, registre și imprimate în mod gratuit, în afară de costul hârtiei. În mai 1932 a primit cadou de la Poliție o instalație de cinema în valoare de 298.000. Icrele pe care regele le primea nu suportau taxa de lux în valoare de 16,5%, adică 30.197. De asemnea icrele negre nu au fost taxate cu 76.017. Alte icre negre au fost predate gratuit, ele costând 6.482.000 de lei. Din ordinul regelui, Direcția Generală a Poliției a plătit lunar 10.000 de lei soției unui maior mort la Jilava. În plus au fost dați 300.000 de lei lui Eugen Bianu pentru urmărirea lui Barbu Știrbei. Direcția Generală a Pădurilor Statului a dat lemne de 288.572 de lei, a efectuat în 1937 lucrări la Castelul de Vânătoare de la Lăpușna (997.420 de lei) iar anul următor de 1.097.914. Ministerul Sănătății și Asigurărilor Sociale a dat aparatură de radiologie în valoare de 1.130.000 de lei. Biserica Ortodoxă a dat pentru castelul de la Ițcani două vagoane de lemne plus 420.000 de lei pentru reparații și ameliorări. Primăria București a cumpărat colecții de inele vechi și tablouri în valoare de 925.000 de lei, obiecte dăruite lui Carol al II-lea. Primăria Ploiești a oferit produse petroliere în valoare de 485.961 de lei.

Suveranul a obținut și subvenții din partea statului, totalizând 125.337.805, pentru întreținerea palatelor regale, transportul de materiale și persoane pe C.F.R., pentru asigurarea tablourilor. Doar pentru vânătorile regale, Ministerul Agriculturii a cheltuit 10.020.000 de lei, iar pentru grajdurile din str. Virgiliu din București 4.900.792 de lei.

La capitolul al III-lea, Sume a căror proveniență nu s-a putut stabili , comisia de anchetă punea două lăzi cu bani, 110.850.000, predate de Ernest Urdăreanu, în ziua de 6 septembrie 1940, administratorului bunurilor private ale lui Carol al II-lea, precum și suma de 32.950.000 de lei transferați în dolari prin B.N.R. și depuși la Chase Bank din New York. Sume importante au fost deturnate din ordinul lui Carol al II-lea din fondurile destinate construirii Palatului Regal (250.000.000) și de la Stația de montă Mogoșoaia (44.851.810).

După întinse cercetări, instanța specială de judecată de pe lângă Curtea de Casație, prin decizia nr.1 din 26 noiembrie 1941 l-a obligat pe Carol al II-lea să restituie propietățile dobândite ilegal și să plătească suma de 1.161.762.359 de lei. Bineînțeles că statul nu a primit vreun ban. Se adăugau valorile aflate în străinătate, pe care comisia nu a putut să le studieze. Constantin Argetoianu nota la 31 iulie 1938 despre “neîncetatele transferuri pe care regele prevăzător le face în străinătate, cu complicitatea ministrului de Finanțe, Mitiță Constantinescu”.

În timp ce se înfrupta din banii publici, Carol ținea discursuri despre cinste, corectitudine, despre forța de granit a oștirii române și despre hotărârea ei de a aprăra fiecare palmă de pământ a țării. Ostentativ, și-a petrecut sărbătorile de iarnă din 1939 în rândul militarilor, începând de la granița de vest, Oradea, apoi în Dobrogea, la Constanța, apoi la Est la Chișinău. În capitala Basarabiei a vorbit patetic despre “drepturile noastre istorice asupra acestui ținut moldovenesc” după care a asistat la parada militară. Regele avea să noteze: “În timpul paradei mi-a fost frig, mai ales la picioare și asta m-a făcut să mă duc la Cercul Militar pe jos. Entuziasmul publicului a fost stârnit cu această ocazie. Am fost inspirat.” Oamenii nu știau că regelui îi este frig, credeau că el coborâse pentru a fi alături de ei, simbol al susținerii în cazul unei agresiuni sovietice.

In 1950

Sursa:

Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi. Carol al II-lea, editura Enciclopedică, București, 2010

 

0 224

Denunțul integral al lui Sandu Gabriel

Ministerul Public
Direcția Națională Anticorupție
Dosar nr. 766/P/2016

Domnule Procuror,

Subsemnatul Sandu Gabriel,(…) in calitate de inculpat în Dosarul nr. 766/P/2016, prin apărător ales av. Daniel M.V. Chitic, formulez în temeiul art. 290 C.pr.pen. prezentul

DENUNȚ

prin care vă aduc la cunoștință săvârșirea mai multor infracțiuni de care am luat cunoștință în perioada în care am fost membru al Guvernului României, respectiv 23.12.2008 – 01.09.2010, în calitate de Ministru al Societății Informaționale și al Comunicațiilor, dar și în calitate de vicepreședinte PDL Central, primvicepreședinte PDL Prahova, și coordonator al PDL Brăila.

Prin conținutul său, acest memoriu are valoarea unei declarații-denunț care să facă posibilă, dacă se va dori, cercetarea întregului context al contractelor încheiate de către Guvernul României cu Microsoft și care s-au constituit începând cu anul 2003 în „platforma de afacere Microsoft”, o escrocherie care a fost transpartinică, transguvernamentală și transfrontalieră. Uriașul prejudiciu al staului român nu poate fi calculat decât în condițiile în care va fi cercetată afacerea Microsoft din perioada 2003 – 2012.

Pentru început, iată câteva elemente din contextul în care s-a derulat în ansamblul ei operațiunea Microsoft, care a prejudiciat statul român cu zeci de milioane de euro:

1. Între Guvernul României și Microsoft, la Roma, data de în 17 Septembrie 2003, a fost încheiat un „Parteneriat strategic” care a avut ca efect instituirea unui monopol în favoarea gigantului IT american pe piața din România. Acest monopol a fost consfințit prin semnarea de către Dan Nica, ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației pe de o parte și Steve Ballmer, CEO Microsoft, pe de altă parte, a unei „Scrisori de intenție privind Parteneriatul Strategic între Guvernul român și Microsoft”, și mai apoi prin semnarea la data de 15 apilie 2004 a Contractului 0115.RO care viza preluarea de licențe pentru operarea computerelor deținute de administrația centrală, (deși o parte din computere dețineau deja licență) dar și pentru proiectele de e-government și licențele educaționale. Arăt că numărul de licențe vizate depășea cu mult numărul computerelor existente. Acest contract încheiat între stat și o entitate privată a încălcat legile concurenței. Ca efect al încheierii „Parteneriatului strategic” și a „Contracatului 0115.RO”, Microsoft a devenit placa turnantă a pieței IT din România dar și a securității cibernetice a Statului român, fiind anihilată în același timp libera concurență pe piața IT din țara noastră prin legalizarea și instituționalizarea abuzului de poziție dominantă a companiei Microsoft în România. Menționez că Microsoft operează la nivel mondial prin subsidiare zonale ale concernului multinațional. În Europa, subsidiara mare a fost și este Microsoft Irlanda. Locația a fost aleasă anume întrucât are o legislație a impozitelor mai prietenoasă. Microsoft Irlanda a creat o reprezentanță în România numită Microsoft România.

                                        […]

2. La intervale de patru-cinci ani, contractul inițial a fost „novat” prin încheierea unor acte adiționale sau noi contracte de ambele părți în urma unor negocieri directe și netransparente care încălcau odată în plus legile europene ale concurenței. Contractele succesive care au „novat” „Parteneriatul strategic” și Contractul 0115.RO au fost făcute prin coruperea sistematică a oficialilor români prin instituirea unei grupări infracționale care s-a aflat de-a lungul timpului, în mod invariabil, în spatele echipelor de negociatori și cărora li s-au oferit ca recompensă procente importante din prețul contractelor încheiate cu statul român prin oferirea unor discounturi imense (ce mergeau până la 65%) din valoarea contractelor încheiate cu Guvernul României. Modul prin care comania Microsoft cumpăra influență la nivelul de vârf al statului român va fi descris în cele ce urmează în prezentul denunț.

3. Cum compania Microsoft (prin subsidiara sa Microsoft Ireland și repreznteanța sa – Microsoft România) nu putea încheia în mod direct contracte directe ca urmare a unei interdicții stabilite de instanțele internaționale în domeniul concurenței, Microsoft opera și comercializează în România în mod indirect licențe și servicii prin intermediul unor terțe companii agreate și abilitate în mod direct de către compania americană numite LAR (Large Account Reseller). Aceste terțe companii (pe care le vom numi în continuare LAR-uri) obțineau și obțin în mod netransparent discounturi stabilite în urma unor negocieri directe între acestea și compania Microsoft, această modalitate de ofertare directă către LAR-uri încălcând odată în plus legile internaționale ale concurenței. În România, au existat și au operat mai multe asemenea LAR-uri (persoane juridice române și/sau străine), care făceau oferte instituțiilor administrației publice centrale, dar de fiecare dată în spatele acestor LAR-uri se găseau aceleași persoane care alcătuiesc un grup criminal organizat.

4. Este esențial de reținut că discounturle acopereau o plăjă largă, între 17 și 65 la sută, ultimul procent fiind total nefiresc sub aspect comercial.

5. În 2009 a fost dată Hotărârea de Guvern 460 și s-a organizat o licitație, câștigată de D-CON.NET AG, un LAR reprezentat de Claudiu Florică, una și aceeași persoană care reprezenta și precedentul LAR care contractase cu Guvernul României – Fujitsu Siemens Computers GMBH (numit în continuare FSC).

6. Au fost prevăzute sume uriașe (de zeci de milioane de euro) pentru consultanță și asistență, pe care Guvernul României i-a plătit și care au fost dirijați către o rețea de offshoruri deținute de reprezentanții unui grup criminal organizat, alcătuit din peste o sută de persoane, avându-i la vârf pe Claudiu Florică, Dinu Pescariu și Dragoș Stan.

7. În cele ce urmează voi demonstra că Microsoft nu livra în realitate nici toate produsele (licențele) contractate și nici consultanța convenită. În schimb, avea acces la toate informațiile sensibile sau chiar la secrete ale statului român.

8. Prin intermediul LAR-urilor, Microsoft a făcut trafic de influență începând cu anul 2004, fiind susținut în acest sens de un grup consistent de oameni politici în frunte cu președintele de atunci al României, Traian Băsescu, cu primul-ministru Emil Boc, cu consilierul președintelui României, Theodor Stolojan, consiliera prezidențială Elena Udrea, devenită apoi ministru al Dezvoltării, soțul acesteia, Dorin Cocoș, de reprezentanți de frunte ai corpului diplomatic (ambasadorii SUA, a Austriei și Germaniei) și FMI, dar și de ofițeri superiori din Serviciul Român de Informații și STS (generalii SRI Dumitru Zamfir și Dumitru Cocoru, generalul STS Marcel Opriș, aceștia fiind reprezentanții prim adjunctului SRI, generalul Florian Coldea și directorului SRI George Maior).

9. Timp de circa 14 ani, sume uriașe de bani au fost, în baza contractelor Microsoft, preluate din bugetul diferitelor instituții centrale, prin intermediul directorilor Silviu Hotăran și Ovidiu Artopolescu (ultimul, o vreme, fiind și secretar de stat MCSI, sub patronajul lui Dan Nica, în calitate de ministru), având același partener, în persoana lui Claudiu Florică, ca director D-CON.NET AG și FSC, și cu aceiași colaboratori de bază din Microsoft, directorii Florin Pletea – toți plătiți prin prin intermediul Zonko Overseas Ltd. și alte offshore-uri înființate special în acest sens de către Sorin Eftene, director Microsoft, prin intermediul multinaționalei KPMG – un gigant în domeniul consultanței fiscale.

10. Din grupul infracțional organizat care au devalizat bugetul României și au spălat banii obținuți în acest mod, au mai făcut parte și Dragoș Nicolaescu, șef FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), numit în această funcție de către Claudiu Florică, Diana Comănici director economic, și toți ceilalți directori Microsoft, membri ai delegației Microsoft în MCSI, directori FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), directori D-CON.NET AG sau membri ai grupului D-CON.NET AG şi Dorin Cocoș care, începând din 2009, a devenit șeful neoficial al negociatorilor grupului Microsoft în raport cu Guvernul României.

În fapt, contextul electoral al anului 2008 a făcut ca în perioada 15-23 decembrie 2008, la insistențele domnului Gheorghe Ștefan cu susținerea PLD, în cadrul PDL, să se stabilească, prin algoritmul de desemnare al membrilor de partid, cu rezultate foarte bune în campanie electorală, ca funcția de Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, aripa PLD din PDL, să fie ocupată de subsemnatul.

Imediat după desemnare am fost chemat la partid, la PDL și mi s-a adus la cunoştinţă de către conducerea acestuia, modul de repartizare a funcțiilor de conducere în cadrul MCSI pe baza de recomandare a fiecărei filiale județene PDL.

În data de 23.12.2008 am fost instalat ca ministru MCSI de către domnul vice prim-ministru Dan Nica, cu recomandarea să lucrez cu „omul care știe totul în acel minister” pentru că el l-a înființat, secretarul general al ministrului, domnul Cezar Armeanu.

Am preluat MCSI pe bază de proces verbal de la ministrul Karoly Borbély. Menționez că acesta nu mi-a indicat absolut nicio problemă deosebită din activitatea ministerului.

Primele informații pe care le-am primit în minister au fost că acel minister este controlat de SRI și este condus de dl. Dan Nica prin intermediul dlui. Cezar Armeanu, acesta din urmă fiind pe statul de plată atât al lui Microsoft – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), cărora le reprezintă interesele, cât, mai ales, ale avocatului Doru Boștină, care îi reprezintă pe toți, respectiv Microsoft, FSC, Unicredit și MCSI.

În minister era un haos total. Se zvonea că toți șefii de departamente și o parte din angajați erau plătiți de FSC, Florică, TeamNet, Ghiță Sebastian, Siemens, SIVECO, și mulți alții.

În aceste condiții, imediat după preluare am dispus, la sugestia Secretariatului General al MCSI, domnul Cezar Armeanu, o ședință de lucru în care mi s-a adus la cunoștință o singură problemă și anume situația licențelor Microsoft cumpărate de dânsul în numele Guvernului României.

Problema principală ridicată de domnul Cezar Armeanu era inexistența sumelor aferente plăților necesare achitării licențelor nelivrate de Microsoft în perioada 2006 – 2008, dar care trebuiau plătite de MCSI în anul 2009. Este motivul pentru care a fost identificată o soluție de plată, optându-se pentru achitarea contravalorii unui număr antecalculat de ore de consultanță și de mentenanță. Servicii care, în cea mai mare parte, nu au fost prestate.

Ceea ce m-a nedumerit, din primul moment, a fost de ce acest contract de închiriere licențe Microsoft era urmărit de departamentul de politică externă al ministerului, și nu de departamentele de IT, achiziții, sau tehnic.

Divergența principală era între departamentul de politică externă, care urmărea derularea contractului și departamentele juridic și economic.

Ulterior, am înțeles că oamenii rețelei erau plasați exact în departamentul de politică externă al ministerului.

În primele săptămâni din ianuarie 2009, odată cu începerea mandatului meu de ministru MCSI, am dispus efectuarea unei inventarieri complete a licențelor Microsoft, gestionate în perioada 2006-2008, şi a licențelor necesare la nivelul anului 2009.

Rezultatul a fost absolut dezastruos. Nu exista nicio coerență în evidența Ministerului, hotărârile de guvern emise în 2008 nu aveau niciun fundament, nu exista niciun document care să stea la baza întocmirii și redactării acestor hotărâri de guvern, nu existau comenzi ale instituțiilor, procese verbale de recepție, de comodat, vouchere, ore de consultanță, nu existau procese verbale de recepție asura serviciilor. Documentul care consemna numărul de ore de consultanță, respectiv 50.000 de ore, document deținut în arhiva Secretarul general-ului MCSI, aferent perioadei 2004 – 2009 (ore evaluate în cadrul MCSI la 5.000.000 $ la nivel de LAR, valoarea de piață fiind de peste 8.000.000 $) dispăruse din evidența MSCI.

Am solicitat o situație a voucherelor date instituțiilor din contractul de licențiere. Nici aceasta nu exista.

Am solicitat documentele de livrare ale companiei Microsoft FSC în baza comenzilor date de instituțiile beneficiare, cuprinse în actele adiționale nr. 2, 3 şi 4, precum și procesele verbale de recepție a kit-urilor și a voucerelor de ore de consultanță, însoțite de contracte de comodat cu toate ministerele și instituțiile cuprinse în H.G. 634/11.06.2008 și H.G. 1193/24.09.2008, împreună cu H.G. 1451/12.11.2008.  Aceste documente nu mi-au fost prezentate pentru, așa cum mi s-a spus, nu mai existau în minister. Dacă au existat vreodată.

Am avut o discuție foarte dură cu Secretarul general-ul MCSI, domnul Cezar Armeanu, care nu mi-a putut prezenta nicio explicație în condițiile în care nu exista niciun document în minister care să nu treacă pe la el. Foarte prietenos, mi-a spus că nu e nicio problemă pentru că are soluție pentru această situație și îmi va prezenta omul care deține toate documentele prin care va justifica situația de mai sus și care a întocmit și redactat toate hotărârile de guvern menționate mai sus.

Șefa serviciului juridic mi-a precizat că aceste documente nu există pentru că aceste hotărâri de guvern au fost pregătite de secretarul de stat Szomodi împreună cu Secretarul general-ul MCSI dl. Cezar Armeanu, și scrise de domnul avocat Doru Boștină.

Departamentele din cadrul Ministerului nu au fost implicate. Același lucru l-au susținut și directorul economic al MCSI domnul Florea și șefa Serviciului financiar, doamna Daneț, care mi-au argumentat, inclusiv pe documente scrise, de ce nu pot fi plătite sumele de 31.000.000 $ și 26.800.000 $ aferente actelor adiționale nr. 2,3 şi 4.

În urma analizării informațiilor oferite de toate aceste departamente, referitoare la actele adiționale 2, 3 și 4, subsecvente contractului 0115RO/2004, am constatat discrepanțe între prevederile textelor de lege ce vizau termenele de plată, livrarea de produse, cantitățile și modalitatea în care aceste produse puteau fi achitate doar în baza prevederilor bugetare al următorului an şi situația efectiv regăsită, astfel:

Prin Hotărârea de Guvern nr. 470/2004 și CTR 0115RO/2004 se prevedea la:

„Art. 2: plata ratelor se făcea in limita sumelor aprobate anual prin lege cu aceasta destinație din bugetul SGG-ului

Art. 3 alin. 2: instituțiile publice beneficiare vor primi câte un kit de instalare pentru fiecare dintre produsele solicitate.”

În anexa de la H.G. 470/2004 – contractul comercial de închiriere licențe, în art. 5 alin. 4 obligația de livrare se va considera îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licențiatului de către Microsoft prin care se confirmă că licențiatul are acces la licențe și predă către licențiat câte un kit de instalare pentru fiecare  instituție publică beneficiară având calitatea de afiliat inclus.

Contractul a fost semnat de către SGG pe o perioadă de 5 ani (2004–2009), valoarea inițială a contractului încheiat în anul 2004 între SGG şi Microsoft prin reprezentantul său Fujitsu Siemens GMBH Austria a fost de 54.567.465 $ pentru un număr de 50.155 licențe de drept de utilizare începând cu anul 2004 până în anul 2009.

Cuantificare Prejudiciu
Costul de finanțare în valoare de 11.000.000 $ a determinat creșterea valorii contractului de 42.000.000 $ oferta inițială, la 54.567.465 $ – suma apreciată de Gheorghe Gheorghina ca fiind o creștere nejustificată care nu poate fi explicată.
Total prejudiciu aferent contractului 115RO/2004 – 26.400.000 $ din care 11.000.000 $ costuri legale de finanțare și 15.600.000 $ plătiți ilegal cu avizul și acordul dat de Microsoft prin Silviu Hotaran, Ovidiu Artopolescu, Florin Pletea, Sorin Eftene, care au supravegheat afacerea Microsoft. Banii au fost împărțiți între Microsoft, FSC, KPMG şi directorii Microsoft enumerați mai sus, directorii FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) Viena în frunte cu Malinovski, dar și ai FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) România, Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comanici împreună cu cei care țineau legătura cu serviciile secrete și guvernele României – Dragoș Stan și Dinu Mihail Pescariu, bani pe servicii plătite dar nelivrate, ajungând la ei și prin ei la toți cei de mai sus.

H.G. nr. 470/2004 este ilegală pentru că trebuia să cuprindă obligativitatea de a se face licitație publică. Actul normativ a intrat în vigoare la data de 13.04.2004, după ce a fost semnat de:
– prim-ministrul Adrian Năstase – contrasemnează
– ministrul MCTI Dan Nica
– ministrul pentru coordonarea SGG Eugen Bejinariu
– ministrul Finanțelor Publice M. Tănăsescu

Odată cu intrarea în vigoare a acestei hotărâri, a fost abrogată o altă hotărâre, H.G. nr. 1473/2003, de asemenea ilegală, care atribuia competență SGG-ului de a semna contractul-cadru de licențiere, referitoar la produsele Microsoft. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea 2 nr. 912 din 19 decembrie 2003.

H.G. nr. 1473/2003 a fost semnată la 11 decembrie 2003 de următorii:
– prim-ministrul Adrian Năstase
– ministrul MCTI Adriana Ticau
– ministrul pentru coordonarea SGG Eugen Bejinariu
– ministrul Finanțelor Publice Mihai Nicolae Tănăsescu.

În prima parte a anului 2009, am avut câteva întâlniri cu toți șefii marilor companii de IT din România, printre care și doamna Irina Socol, președinte, director general al SIVECO SRL. Aceasta mi-a prezentat mai multe variante de îmbunătățire a sistemelor IT în Guvernul României, printre care şi propuneri de îmbunătățire a programelor de licențiere în cadrul Ministerului Învățământului, explicându-mi că nu se poate accepta sub nicio formă oferta Microsoft, întrucât este incorectă, compania SIVECO SRL livrând, în perioada 2000–2004, toate calculatoarele folosite de Ministerul Învățământului pe care erau instalate licențe Microsoft legale.

În 2009, am rezistat insistențelor domnilor Tatomir Cătălin, Sorin Eftene, Florin Pletea, care erau făcute direct sau prin intermediul ambasadei SUA și al ambasadorilor Nicholas Taubman și Mark Gittenstein – mai mult sub forma unor amenințări directe asupra mea și asupra Guvernului României – la presiunile domnilor Dorin Cocoș, Dinu Pescariu (cu care m-am văzut o singură dată în luna mai 2009, iar următoarea dată a intrat peste mine în casă în noiembrie 2009), Claudiu Florică – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, dar mai ales a domnilor Cezar Cezar Armeanu și a avocatului Doru Boștină. Toți aceștia au depus eforturi pentru a mă convinge să includ în Hotărârea de Guvern soluția de rezolvare a licențelor Microsoft, în baza solicitărilor făcute de Mihnea Costoiu.

Vă aduc la cunoștință că începând din anul 2008, luna iunie, companiile Microsoft şi FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) au impus un contract de consultanță juridică pentru MCTI cu avocatul Doru Boștină, care era în același timp și avocatul MCSI şi avocatul Unicredit Bank, lucrând direct cu domnii Florică Claudiu, Dinu Pescariu, Dragoș Nicolaescu, Florin Pletea, Sorine Eftene plus Călin Tatomir. Aceștia împreună au procedat la inițierea unui număr de Hotărâri de Guvern prin care se efectuau plăți ilegale. Respectiv:

1. Conform contractului comercial de închiriere licenţe – anexa la H.G. nr. 470/15 Aprilie 2004, care prevede că obligația de livrare se va considera integral îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licențiatului de Microsoft Ireland Operation LTD, prin care se confirmă că licențiatul are acces la licențe și a predării către licenţiat a câte unui kit de instalare pentru fiecare instituție publică beneficiară, având calitatea de afiliat inclus.

2. Hotărârea de Guvern nr.199/27.02.2008 prevede, la Articolul 2.2 că autoritățile și instituțiile publice beneficiare au obligația de a transmite, până la data de 30 martie a fiecărui an către MCTI numărul echipamentelor de calcul instalat în cadrul instituției, numărul de licențe existent și numărul de licențe necesar a fi închiriate, cu justificarea necesității, iar MCTI are responsabilitatea de a centraliza și corela aceste informații.

La Articolul 3 se prevede că MCTI verifică modul de utilizare de către fiecare autoritate și instituție publică beneficiară a avantajelor și servicilor aferente contractului comercial de închiriere de licențe Microsoft.

3. Hotărârea de Guvern nr.634/11 iunie 2008 prevede plata fără recepționarea vreunui produs. În plus, urmau să fie livrate în luna iunie 2008 produse care aveau să fie folosite începând de la 01.01.2006. În Articolul 2, în schimbul acestora, se prevedea plata sumei de 26.172.156 $. Conform Articolului 3, MCTI urma să distribuie licențe pe bază de contract de comodat instituțiilor și autorităților publice beneficiare (în data de „aprilie 2006” cu drept de folosință de la data de 01.01.2006). În Anexa nr. 2 a Actului adițional nr. 2 se prevedea dreptul neexclusiv de a utiliza produsele software Microsoft închiriate și kiturile de instalare corespunzătoare.

În actul adițional nr. 2/11 Iunie 2008, la contractul 0115 RO/2004 se stabilea ca până la data de 31.03.2006 să fie predate kiturile către SGG și contractul de comodat semnat cu instituțiile beneficiare.

Ministrul Karoly Borbély, Secretarul General al MCSI Cezar Armeanu, Secretarul de Stat Szomodi și Microsoft, prin Călin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene au făcut presiuni uriașe asupra mea, pentru a renunța la verificarea inventarelor licențelor primite și pentru a face face plățile retroactiv, în schimbul unor produse nelivrate şi nerecepționate. Produsele așa-zis livrate au fost comunicate MCSI prin intermediul avocatului Boștină Doru, care a și redactat hotărârile de guvern, inclusiv contractele și anexele lor către Microsoft. În acest sens a colaborat cu Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea și echipele subordonate lor. De la Fujitsu Siemens Computers GMBH au participat Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, care au împărțit banii obținuți ilegal de la Guvernul României între Microsoft, FSC, directorii Microsoft, directorii FSC prin offshore-urile lui Dragoș Stan, Dinu Pescariu, Thomas Heintschell .

Semnificativ cred că este faptul că Dragoș Stan, Dinu Pescariu și Claudiu Florică sunt patronii din umbră ai firmelor Lisaos – Balzac – Essim cu același sediu în Cipru – Limassol Cipru Griva Digeni 115 Trident Centre 3101 (Certificat de înregistrare fiscală 122 601 96 Q nr. incorpore HE 260 196), acționar majoritar în Synotech Global Service România SRL, fosta DIM SOFT, actualul loc de muncă al lui Sorin Eftene, care a lucrat permanent în subordinea lui Claudiu Florică, la fel ca și D-CON. NETAG în 2014 – și care a devenit Synotech Global Service Switzerland GMBH (aspect confirmat prin păstrarea numărului de înregistrare la ORC, J40/2051/1994 rezultând în urma fuziunii prin absorbție a societăților Abacus System & Solutions J40/2476/1998 si Abacus Telcon J40/2994/2005), proiect semnat și de Rilla Roxana, avocat partener cu Chirvase Neculai, soțul Rilla Cornel fiind plătit de Florică pentru a fi consilierul ministrului V. Vreme.

De remarcat că la nivelul anului 2004, societatea Quinn Asociated LTD, ce avea ca beneficiar real pe Dragoș Stan, este reprezentată de către Irene Spoerry şi Andreas Moustras, persoane ce se regăsesc cu drept de reprezentare și semnătură pentru Essim Partners şi Balzac la nivelul anului 2009.

Acest lucru rezultă din contractele semnate între Baringwood si Essim si Balzac, la fel cum D-CON.NET AG si Baringwood sunt reprezentate de Erich Amman.

Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, directori Microsoft, împreună cu Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, Victor Malinovski, și ceilalți directori FSC GMBH, prin intermediul lui Dragoş Stan și Dinu Pescariu, au întocmit, prin intermediul avocatului Doru Boștină, împreună cu Cezar Armeanu, secretar general MCTI și cu aprobarea ministrului Karoly Borbély și a Secretarul de stat Szomosi, următoarele Hotărâri de Guvern ilegale, pentru plăți retroactive, pentru marfa nelivrată, toate fiind făcute pentru înșelarea Guvernului României cu suma de 31.144.865 ,64 $ plus 26.725.491 ,36 $, în total însumând 57.970.367 $.

Marfa nelivrată reprezintă 31.144.865,64 $.

Cred că este important să precizez că în anul 2009, a avul loc o întâlnire în patru, impusă lui Pinalti (Gheorghe Ştefan) de Traian Băsescu, Elena Udrea și Dorin Cocoș, în care Claudiu Florică a explicat afacerea Microsoft, FSC, MCTI, cu modul de plată și cu prelungirile de contract FSC 2009 – 2012. Menționez că îl cunoșteam pe Dorin Cocoș din 2007, când în calitate de vicepreședinte PLD, Theodor Stolojan mă trimitea la el pentru a ține adunările PLD la Eurohotels.

Mai fac precizarea că și Emil Boc mi-a pus în vedere să rezolv problema plății, iar Gheorghe Gherghina de la Ministerul Finanțelor m-a presat să plătesc. La rândul ei, Elena Udrea m-a obligat să mă văd cu Cocoș. Cocoș Dorin m-a sunat și m-a presat la rândul lui să rezolv plățile pentru Microsoft. La fel, presiuni în acest sens făceau FSC prin Wolfgang Horak, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, avocatul Doru Boștină (Secretarul general MCSI) și Cezar Armeanu. Precizez că, în aceeași direcție au făcut presiuni și Nicolas Taubman și Mark Gittenstein, ambasadori ai Statelor Unite în România.

În cele din urmă o parte din mită nu a mai ajuns la destinatarii finali, pentru că eu am refuzat să plătesc retroactiv 57.000.000 $ fără dovada efectuării prestației serviciilor și livrării produselor.

În continuare, în vederea derulării operațiunilor Microsoft, s-a decis elaboarea unei noi Hotărâri de Guvern, în baza căreia urmau să se plătească licențele din 2004, la care vom primi 50.000 de ore de consultanță plus produse Software Microsoft plus servicii, iar pentru cele nelivrate în 2006, 2007, 2008, 2009 se va prelungi perioada de drept de folosință până în 2012.

În momentul în care Mihai Tănăsescu, în calitate de şef al delegației FMI în anul 2009, (una și aceeași persoană cu cea care a semnat în 2004 HG-urile ilegale pe relația cu Microsoft) a făcut presiuni uriașe către Emil Boc, acesta din urmă i-a dat ordin lui Gherghina să plătească 31.144.865,64 $ în baza Actului Adiţional nr.2 în favoarea Unicredit București. Ulterior, domnul Dragoș Nicolaescu și-a dat demisia, FSC prin Diana Comănici și W. Horar nu au mai recunoscut înțelegerea și au preferat să recunoască nelivrarea, iar Sorin Eftene și Florin Pletea, în calitatea lor de directori ai Microsoft România, au spus clar că fără FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) se oprește discuția.

Prin Hotărârea de Guvern nr.1451/2008 i s-a atribuit MCTI dreptul de a semna actul adițional nr.4,  valoarea totală a acestuia fiind de 26.725.491,36 $ pentru un număr de 40.939 licențe cu drept de utilizare începând cu anul 2007 până în 2009, respectiv 22.860 licențe cu drept de utilizare începând cu anul 2008 până în anul 2009.

Suma nu a fost achitată din cauza unor deficiențe constatate în actul adițional încheiat, cu efecte în derulare. Factura a fost stornată cu acceptul firmei.

Contractul comercial de închiriere de licențe numărul 0115/RO, încheiat la 15.04.2004, prevede la articolul 5.4 că obligația de livrare se va considera integral îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licențiatului de Microsoft Ireland Operations LTD, prin care se confirmă că licențiatul are acces la licențe, și a predării către licențiat a câte unui kit de instalare pentru fiecare instituție publică beneficiară având calitatea de afiliat inclus.

Toate H.G.-urile de mai sus sunt absolut ilegale. Ele au fost făcute pentru plata în anul 2009, a unor produse și servicii nelivrate în perioada 2004-2009, fiind întocmite pe baza datelor furnizate de Microsoft prin domnii Sorin Eftene, Florin Pletea, Călin Tatomir și a echipei Microsoft, care cunoșteau clar că prin FSC România si FSC Austria (prin Malinovski, Horak, Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici) au încercat să fure de la statul român de suma de 57.000.000 $ prin HG-uri ilegale redactate de avocatul Doru Boștină, întocmite de Cezar Armeanu și aprobate de ministrul Karoly Borbély, bugetate de Varujan Vosganian, și semnate și aprobate de Călin Popescu Tăriceanu.

Acest furt grosolan a fost cercetat de DNA, însă făptuitorii mai sus menționați au fost favorizați prin necorelarea cu Dosarul 187/2013, prin prescrierea faptelor din Dosarul 21/P/2006, și prin mușamalizarea Dosarului 448/P/2011.

Menționez că și subsemnatul am fost șantajat să plătesc ilegal cei 57.000.000 $ de către Claudiu Florică şi Dorin Cocoș în mod direct, și indirect de către Traian Băsescu, („Tăticuțul”), Elena Udrea, Emil Boc, Călin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene, Gheorghe Gherghina, W. Horak, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, avocat Doru Boștină, Răzvan Radu, Șerban Tănăsescu, dar mai ales de ambasadorii Nicholas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, care m-au forțat să plătesc aceste sume furate de Microsoft cu complicitatea FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) și gruparea Florică.

După intervenția brutală a domnului Mihai Tănăsescu, în calitate de șef al FMI, la Emil Boc, acesta i-a determinat pe domnii Gh.Gherghina și Cezar Armeanu să plătească 31.000.000 $.

Înțelegerea cu Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, în calitate de reprezentanți ai Microsoft, pe de-o parte, și Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, ca reprezentanți ai FSC, pe de altă parte a fost de prelungire a contractului pentru perioada 2009 – 2012 și plata sumei de 54.000.000 $ în perioada 2009 – 2012 pentru icențele din 2004. Iar pentru diferența de până a 57.000.000 $ , 50.000 de ore de consultanță în perioada 2009-2012. Ca urmare a negocierilor dure pe care le-am purtat cu aceștia, știind că au furat cei 31.000.000 $ prin Colina Investment direct de la Unicredit, mai sus numiții au preferat să renunțe la 26.000.000 $.

Subliniez că ambasadorii Nicolas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, m-au amenințat că voi suporta consecințe serioase dacă nu voi plăti hotărârile de guvern.

Este important să fac precizarea că accordul semnat de Guvernul Românei prevede foarte clar că 163.428 de licențe instalate pe 163.428 de calculatoare, vor avea implementate un număr de 36 proceduri la toate cele 27 de instituții, conform Hotărârii de Guvern 460/2009, cu instituții comasate.

1. Ministerul Afacerilor Externe

2. Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri

3. Ministerul Apărării Naționale

4. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

5. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

6. Ministerul Sănătății

7. Ministerul Public

8. Ministerul Finanțelor Publice

9. Ministerul Justiției

10. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989

11. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

12. Ministerul Mediului și Pădurilor

13. Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale

14. Secretariatul General al Guvernului

15. Departamentul pentru Relația cu Parlamentul

16. Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice

17.  Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investitiilor Străine

18. Oficiul Național de Prevenire și Combaterea Spălării Banilor

19. Consiliul Național de Contestare a Contestațiilor

20. Institutul Național de Statistică

21. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor

22. Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat

23. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

24. Ministerul Culturii și Patrimoniului Național

25. Ministerul Administrației și Internelor

26. Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului

27. Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret

Fiecare din aceste instituții cumulat pe toate cele 164.428 de calculatoare, adunate ca număr de licențe totale pe instituții, ar fi trebuit să aibă fiecare un sistem intranet securizat de STS, care per total să facă intranetul Guvernului cu 36 proceduri instalate și funcționale pe fiecare calculator, și în interconexiune respectiv cu:

 

P1 – Achiziții publice

P2 – Analiză și elaborare acte normative

P3 – Analiză și soluționare petiții

P4 – Avizarea instrumentelor de plată cu acces la distanță

P5 – Circuitul informațional

P6 – Controlul documentelor

P7 – Controlul înregistrărilor

P8 – Deplasări externe

P9 – Deplasări interne

P10 – Derularea financiară a contractelor UMP

P11 – Elaborare politici și strategii în domeniul societății informaționale

P12 – Elaborarea proiecte e-guvernare

P13 – Elaborarea planului strategic

P14 – Elaborarea poziției de negociere a României la UE

P15 – Elaborarea procedurilor

P16 – Elaborarea propunerilor de politici publice

P17 – Elaborarea propunerilor de politici și strategii în comunicații

P18 – Evaluare și inventariere a bunurilor primite cu titlu gratuit

P19 – Evaluarea performanțelor personalului contractual

P20 – Evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici

P21 – Fișa postului

P22 – Furnizarea informațiilor de interes public

P23 – Gestionarea abaterilor

P24 – Managementul riscului

P25 – Metodologia de elaborare a bugetului propriu

P26 – Metodologia privind recrutarea și selecția funcționarilor publici

P27 – Metodologia privind recrutarea și selecția personalului contractual

P28 – Monitorizare mentenanța autoturisme și consumul de combustibil

P29 – Organizarea și efectuarea controlului

P30 – Program de audiențe

P31 – Prezenta personalului în MCSI

P32 – Procedura de achiziție publică de bunuri pentru proiectul EBC

P33 – Procedura de achiziție publică de servicii pentru proiectul EBC

P34 – Recepția produselor, evidența și gestionarea

P35 – Reprezentare grupuri de lucru tehnice

P36 – Stabilire și monitorizare obiective specifice.

 

Cele 36 de proceduri pentru cele 27 de institutii implementate pe 163.428 de calculatoare ar fi însemnat intranetul Guvernului și baza pentru trecerea la societatea informațională.

La data de 30 iunie 2010 am anunțat Microsoft și D-CON.NET AG că voi suspenda plățile pentru nelivrare. Presiunile făcute de Microsoft, Claudiu Florică și mai ales Dorin Cocoș și Elena Udrea, au dus la „demisionarea” mea de către prim ministrul Emil Boc la ordinul presedintelui Traian Băsescu.

 

Referitor la implicarea reprezentanților SRI și a fostului președinte Traian Băsescu, declar următoarele:

În luna ianuarie 2009, am fost solicitat de domnul Sebastian Ghiță – sponsorul personal al doamnei Roberta Anastase, pentru o întâlnire cu o persoană foarte, foarte importantă.

Am fost preluat de la minister de mașina cu șofer a domnului Sebastian Ghiță și, împreună cu acesta, am fost dus la unul din sediile SRI, unde ne aștepta domnul general Dumitru Zamfir.

Aici am aflat următoarele:

1. MCSI este un obiectiv strategic pentru siguranța națională, iar obiectivul principal al ministeriatului meu va fi CERT-ul, care este în subordinea mea directă, în componența ICI-ului dar care va fi coordonat în mod direct de SRI prin detașarea unui ofițer SRI, care cunoaște foarte bine problema. CERT-ul urma să facă parte din organizația europeana E NISA.

2. Punctul unic de contact (PCU) era următorul obiectiv strategic, acest punct unic de contact urmând să fie modul de comunicare securizată a României cu Uniunea Europeană;

3. Am aflat deasemenea că prioritatea numărul unu a SRI era securitatea cibernetică a României

4. În consecință, toate proiectele IT sau produse Software vor avea și o componentă de securitate și, implicit, o viză mai mult sau mai puțin vizibilă a SRI-ului.

5. România are ca obiectiv o singură bază de date care să fie o componentă a S.I.I. – Sistemul Informativ Integrat – cu maximum de servicii de e-Guvernare posibile pe fiecare etapă, pentru trecerea către o societate informațională.

Pentru realizarea acestor obiective, am avut întâlniri săptămânale și, uneori, zilnice pe această temă, precum și pe alte teme de interes național sau de siguranță națională cu domnii general Dumitru Zamfir, Dumitru Cocoru din SRI precum și cu domnul general Marcel Opriș, directorul STS.

Am primit un material de la SRI, pe baza căruia am elaborat Strategia Națională de trecere către societate informațională – e-România. După primirea materialului, am procedat la stabilirea obiectivelor și am făcut prima licitație e-România 1, care, împreună cu e-România 2, trebuiau să cuprindă 169 servicii de e-guvernare, care funcționau în teritoriu, fiind realizate prin proiectele cu fonduri europene precum și cel puțin 40 de servicii de e-guvernare la nivel național.

 

Nu am știut cine a câștigat e-România 1. După câștigarea licitației e-România 1, la începutul anului 2009, am fost sunat de domnul Sebastian Ghiță, cu care m-am întâlnit și care mi-a spus următoarele:

1.  Trebuie să țin cont de Dorin Cocoș, care are interese cu Elena Udrea, care la rândul ei are o influență uriașă asupra lui Traian Băsescu. De altfel, se pare că, la acel moment, Dorin Cocoș mă „pârâse” deja președintelui Băsescu că „cu Sandu nu se poate lucra”.

2.  Ministerul meu are un proiect e-România, iar el, Sebastian Ghiță, este cel care l-a câștigat dar este de acord ca o parte din proiect să fie preluat de Dorin Cocoș, la insistențele domnului Dinu Pescariu. În acest sens, mi-a solicitat ca, în zilele următoare, să îl primesc pe grecul care, împreună cu Claudiu Florică, era șef de consorțiu, sugerându-mi să accept condițiile puse de Cocoș – Pescariu – Florică, întrucât aceștia au acordul lui Traian Băsescu și “viza” lui Florian Coldea, motiv pentru care nu avea rost să „îmi bat cuie în talpă”.

A doua zi, am avut ședință de Guvern, prilej cu care am fost rugați de Elena Udrea, colega mea ministru, să ieșim puțin din ședință pentru avea o discuție. Odată ieșiți, aceasta m-a rugat să-l văd în ziua următoare la ora 8:30, la Eurohotels, pe domnul Dorin Cocoș. Am acceptat, pentru că deja toată situația devenise explozivă.

La data și locul stabilite de către doamna Elena Udrea, m-am întâlnit cu domnul Dorin Cocoș. Acesta a ținut să-mi spună că, anterior întâlnirii cu mine, a vorbit cu președintele Băsescu și s-a înțeles totodată și cu domnul Sebastian Ghiță. În acel moment, după discuția cu mine, urma să îl sune pe președintele Băsescu, să îi confirme că am acceptat să îi primesc pe Claudiu Florică împreună cu un cumnat al acestuia, un grec, implicat compania care câștigase licitația e-România 1. Cu acesta și împreună cu Sebastian Ghiță, care conducea echipa TeamNet, urma să discut condițiile de desfășurare a contractului.

Am acceptat și i-am spus domnului Cocoș ca „grecul” să contacteze secretariatul meu de la minister. Acesta a sunat și a fost stabilită o întâlnire. În pregătirea întâlnirii, eu am hotărât să fie întrunită pe echipe de negociere, din care însă nu am dorit să fac parte.

După câteva săptămâni, în care domnul Claudiu Florică s-a aflat quasi permanent în MCSI, nu s-a ajuns la niciun rezultat în urma negocierilor purtate, deoarece noua echipă de negociere condusă de Claudiu Florică voia să schimbe total condițiile de licitație,  în special să reducă la jumătate a numărului de servicii de e-Guvernare.

Într-una din discuțiile pe care l-am avut cu domnul Claudiu Florică de față chiar cu consilierii, care au avut în sarcina de serviciu negocierea contractului România, mi-a făcut precizat ca el nu reprezintă doar interesele lui, ci și pe ale lui Sebastian Ghiță și mai ales Dorin Cocoș și că, de față cu acesta (Claudiu Florică), domnul Dorin Cocoș l-ar fi sunat de președintele Traian Băsescu, pentru a îi expune situația și a-i spune că „se pare că Gabriel Sandu joacă într-un alt film.” În concluzie, Claudiu Florică mi-a spus că propunerea lui a fost discutată de către domnul Dorin Cocoș cu domnul președinte Băsescu, care cunoaște problema, urmând ca un om al lui Florian Coldea să ia legătura cu mine și să îmi explice cum poate deveni legal tot ceea ce-mi cer ei, cum vor fi disponibilizați 1,8 milioane de euro din această afacere, care se va face cu ei (Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Dorin Cocoș și Sebastian Ghiță) sau deloc.

Ulterior, am fost sunat din nou și de către domnul Sebastian Ghiță, prilej cu care am avut o discuție extrem de dură cu acesta, în care și el a ținut să îmi precizeze următoarele:

1.  Dorin Cocoș lucrează în numele președintelui Traian Băsescu, pentru Băsescu și Elena Udrea;

2.  Având această atitudine și comportament nu voi apuca sfârșitul anului în fotoliul de ministru;

3.  Am fost întrebat „ce treaba am eu cu bugetul Ministerului?” Și mi-a sugerat „să-mi văd de treaba mea și să accept condițiile puse de Cocoș – Florică – Pescariu, pentru că, în caz contrar, îmi voi pune serviciile în cap, având în vedere ca acești domni lucrează pentru „ei”;

4.  Sebastian Ghiță mi-a spus că va încerca să mă ajute dar cuplul Cocoș – Perscariu, cu sprijinul doamnei Udrea, era „mult mai tare decât” el la aceea dată.

5.  Tot Sebastian Ghiță mi-a sugerat să accept cererile lui Florică – Pescariu – Cocoș, măcar pentru a câștiga timp, pentru că „mi l-am pus și pe Pinalty în cap”

Într-adevăr, în zilele următoare s-au repetat aceleași presiuni venite din partea doamnei Elena Udrea și Gheorghe Stefan, presiuni la care s-a adăugat și un telefon direct primit de la președintele Traian Băsescu, toți solicitându-mi să am o nouă întâlnire cu domnul Dorin Cocoș.

A trebuit să accept întâlnirea cu Dorin Cocoș, care mi-a solicitat mod expres să accept următoarele cerințe și condiții:

1.  proiectul va fi funcțional în trei ani (lucru pe care personal îl consideram inacceptabil, deoarece acesta ar fi trebuit să fie pus în funcțiune în maximum un an)

2.  Vor fi înjumătățite numărul de servicii cuprinse în proiect;

3.  Pentru serviciile care urmează a fi implementate (cealaltă jumătate) se va proceda la o suplimentare cu 50 la sută a bugetului afectat;

4.  Vor fi anulate creditele de angajament și se va trece totul pe bugetul anului 2009, cu plată anticipată.

Ulterior acestei discuții, mai exact a doua zi, m-am văzut și cu domnul Claudiu Florică. La această întâlnire am avut un comportament mai mult decât neprietenos cu interlocutorul meu, căruia i-am spus „să se ducă dracului învârtindu-se, la pachet cu Ghiță, Cocoș, Pescariu” și am cerut să-mi facă plăcerea de a nu-l mai vedea în perioada următoare.

Ca răspuns la mesajul meu tranșant, domnul Claudiu Florică, cu tupeul care îl caracterizează, m-a amenințat că dacă nu accept condițiile impuse, acesta „mă va turna”. Deși nu avea de ce să mă tem de o eventuală delațiune, am luat în serios amenințarea acestuia, fiind conștient de susținerea formidabilă pe care o avea din partea FSC și Microsoft și, prin acestea, interesele lor fiind susținute și de ambasadele SUA, Germaniei și Austriei, influența sa ajungând în acest mod până la primul-ministru Emil Boc și președintele României, Traian Băsescu.

În pofida presiunilor și amenințărilor primite, subsemnatul am anulat licitația e-România 1, împiedicând astfel ca bugetul statului român să fie căpușat prin comisionare de către aceleași grupuri de persoane, fapt care, în mod evident, a avut ca efect direct situația în care mă găsesc acum.

În luna septembrie 2010, am avut o discuție foarte dură cu domnul Gabriel Marin, care m-a atenționat că e-România nu se va mai face din următoarele considerente:

1.  domnul Valerian Vreme nu înțelege nimic din nimic și este controlat în proporție de 100% de cuplul Udrea – Cocoș;

2.  „S-a băgat pe fir cuplul de jigodii ordinare” Pescariu – Florică, care “sunt niște nemernici și vor fura tot”;

3.  A venit la el Dinu Pescariu și i-a cerut milioane de euro comision în numele lui Dorin Cocoș, spunându-i că, în caz că nu-i va primi, va bloca proiectul. Mi-a mărturisit că, dacă ar fi dat acești bani, nu ar mai fi putut termina proiectul.

 

După această discuție, am luat masa cu domnul ministru Valerian Vreme și cu domnul secretar de stat Marius Fecioru. Cu acest prilej, domnul Valerian Vreme mi-a spus că președintele Băsescu îi interzisese să mă vadă. Tot atunci Marius Fecioru mi-a spus clar că Elena Udrea și Dorin Cocoș vor să mă scoată din partid, pentru că sunt incontrolabil și, pentru a mă face să tac, s-au gândit chiar să îmi facă un denunț la DNA.

Cu acest prilej, amândoi mi-au spus că nici Microsoft și nici e-România nu mai sunt problemele mele și că ar fi mai bine să îmi văd de drum și poate așa voi scăpa. Menționez deasemenea că amândoi știau de situația Omnilogic, amândoi fiind chemați la acel moment la ordin de către Dorin Cocoș.

După mai mult timp, m-am revăzut cu Gabriel Marin, care mi-a spus clar că Dinu Pescariu l-a șantajat și, împreună cu Claudiu Florică “i-au furat bani”, care au ajuns și la Cocoș. Cu acest prilej mi-a mărturisit că el, personal, ca urmare a șantajului căruia i-a fost supus, a plătit 3 milioane € comision către triada Pescariu-Florică-Cocoș dar că el nu a primit niciun ban din acest proiect.

Eu l-am avertizat că Agenția „România digitală”, cu cei 27 de angajați ai săi, va trebui să lucreze doar pentru e-România, altfel aruncă totul în aer.

 

El mi-a spus clar că Pescariu, Cocoș și Florică i-au furat banii pentru proiect și au blocat proiectul și nu are ce să le facă, deoarece a aflat că off-shore-urile înființate de aceștia sunt în realitate societățile „bidoane colectoare” ale Securității, și că, din aceste societăți, Dorin Cocoș scoate bani pentru președintele Traian Băsescu și Elena Udrea. Mai mult, acesta mi-a spus că ei nici nu se ascund, lucrând pe față, Pescariu spunându-i fără să vrea că banii vor fi plătiți în „off-shore-ul Microsoft”, de unde ia bani toată lumea: șefii Microsoft, oamenii „serviciilor” românești, politicieni și mulți alții, „de ajuns să îi fie frică până și lui când se va sparge buba”. Tot Pescariu i-ar fi spus că el a plătit, „însă banii nu au ajuns unde trebuia, și acum nu mai știe ce să facă”.

Aceste declarații au fost confirmate și se coroborează cu declarațiile lui Dorin Cocoș care, în Dosarul 1865/1/2016 (numit „Microsfot II”), a declarat că „Dinu Pescariu a efectuat la solicitarea sa următoarele plăți: 

–     500.000 euro către o firmă chinezească numită Shanzen pentru următoarele produse: 300.000 geci, 1.000.000 pixuri, 300.000 umbrele, 300.000 fesuri, 300.000 fulare, 1.000.000 brichete; 

–     300.000 euro la o altă sucursală îm Austria pentru achitarea altor produse de campanie electorală; 

–     1.700.000 euro în mai multe tranșe plătită începând cu sfârșitul anului 2009, începutul anului 2010, sumă care i-a remis inculpatului Gabriel Sandu cu titlul de împrumut, suma de 500.000 euro întrucât acesta i-a spus că are nevoie de bani urgent pentru a face plăți aferente campaniei electorale prezidențiale; 

–     600.000 euro care conform proprieti declarații rezultă că i-a depus la sediul PDL din Modrogan, mai precis i-a remis domnului Ivașcu la solicitarea domnului Vasile Blaga cae era la acel moment secretar general al partidului și șeful campaniei electorale iar banii au fost dați iarăși fără a primi vreo chitanță în acest sens; 

–     50.000 euro i-a dat domnului Alin Albu, trezorierul PDL pentru achiziția unor găleți, tot fără chitanță; 

–     30.000 euro i-a dat domnului Radian Tufa, secretar general al Ministerului transportului pentru a achita transportul containerelor cu produse electorale în țară, precum și costurile cu depozitarea; 300.000 euro i-a cheltuit în folos personal; 200.000 euro i-a remis firmei Shanzen din România; 

–     1.800.000 – 1.900.000 euro a fost achitată de Dumitru Nicolae a fost achitată de Dumitru Nicolae pentru mine din banii primiți de la Dinu Pescariu, în Elveția, pentru achitarea contravalorii altor produse electorale și a precizat că au fost 27 containere de materiale electorale; (…)” (paginile 40 – 41 din Decizia ÎCCJ 162/03.10.2016).

 

Coroborând declarațiile lui Dorin Cocoș (consemnate cu putere de lucru judecat de către ÎCCJ) cu faptele denunțate prin prezentul memoriu de către subsemnatul, este evident că Traian Băsescu a fost beneficiarul direct și final al unei sume de cel puțin 5.480.000 euro din banii sifonați de către grupul criminal organizat mai sus denunțat, sumele fiind folosite în mod direct și nemjlocit în campania prezidențială din anul 2009, acesta fiind motivul real pentru care, în mod direct și indirect, a făcut presiuni asupra mea în vederea încheierii contractelor cu Microsoft prin intermediul LAR-urilor mai sus menționate.

 

Față de toate cele mai sus menționate este evident că Microsoft a avut o actiune concertată și constantă prin care a urmărit păstrarea și consolidarea monopolului său pe piața IT din România, prin continuarea realațiilor contratuale cu Guvernul României ca efect al faptelor de corupție pe care le-a permis, inițiat, încurajat și favorizat în raporturile pe care această companie le-a avut cu cei mai înalți demnitari ai satului român și a structurilor acestuia de securitate.

 

În drept, consider că faptele săvârșite de persoanele fizice și juridice mai sus menționate întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni, încadrări juridice pe care vă solcităm repectuos a le avea în vedere, fără însă a vă limita numai la acestea, în cercetarea faptelor și persoanelor pe care le-am denunțat prin prezentul memoriu:

 

–     compania Microsoft a săvârșit faptele prevăzute de la art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen., 290 C.pen. și 292 C.pen. (instigare la trafic de infuență, dare de mită și cumpărare de influență);

–     ambasadorii SUA – Nicholas Frank Taubman și Mark H. Gitenstein și ambasadorul Austriei – Martin Eichtinger au săvârșit faptele prevăzute de 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență);

 

–     Băsescu Traian a săvârșit faptele prevăzute de la art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență), 289 C.pen. (luarea de mită), art. 29 lit. c din Legea 656/2002 (spălarea de bani);

 

–     Emil Boc și Elena Udrea au săvârșit faptele prevăzute de 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență);

 

–     Dorin Cocoș, Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, Dragoș Nicolaescu au săvârșit faptele prevăzute de 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen., și 292 C.pen. (instigare la trafic de infuență și cumpărare de influență) și art. 29 lit. a și b din Legea 656/2002 (spălarea de bani).

Față de cele arătate, rog analizați și dispuneți.

                                                                                                                                Sandu Gabriel

http://www.justitiarul.ro

0 366
Fostul ministru al Comunicatiilor Gabriel Sandu a depus miercuri un denunt la DNA in care acuza compania Microsoft si pe fostul presedinte Traian Basescu de constituire de grup infrational organizat. Denuntul, care a fost publicat de site-urile stiripesurse.ro si corectnews.com, ii mai acuza pe fostii ambasadori americani Nicholas Frank Taubman si Mark H. Gitenstein, dar si pe reprezentantul Austriei, Martin Eichtinger, de traficul de influenta si instigare la trafic de infuenta.
Acest denunt a fost depus in ziua in care Gabriel Sandu a fost trimis in judecata de DNA in dosarul Microsoft III, alaturi de oamenii de afaceri Dinu Pescariu si Claudiu Florica si fostul director al Microsoft Romania, Calin Tatomir. Gabriel Sandu, ministru al Comunicatiilor la acea vreme, este acuzat in acest dosar de procurorii anticoruptie ca ar fi favorizat firma celor doi oameni de afaceri sa incheie un contract software fara licitatie publica. Prejudiciul in acest dosar este estimat de procurorii anticoruptie la peste 51 de milioane de euro.
De notat ca in prezent Gabriel Sandu se afla in puscarie, dupa ce a fost condamnat in octombrie 2016 la trei ani de inchisoare cu executare in alt dosar Microsoft, alaturi de Gheorghe Stefan (6 ani de inchisoare), Dumitru Nicolae „Niro” si Dorin Cocos (cate 2 ani si 4 luni de inchisoare).
Gabriel Sandu

Traian Basescu este acuzat de Gabriel Sandu de constituirea unui grup infractional organizat, traficul de influenta, instigare la trafic de infuenta, luarea de mita si spalare de bani.

Gabriel Sandu ii acuza pe Emil Boc si Elena Udrea de traficul de influenta si instigare la trafic de infuenta.
In acest denunt de 25 de pagini apar nume „grele” ale scenei publice romanesti, precum Dorin Cocos, Sebastian Ghita, Elena Udrea sau Mihai Tanasescu. La un moment dat este pomenit si fostul prim-adjunct al directorului SRI Florian Coldea.
„Mentionez ca si subsemnatul am fost santajat sa platesc ilegal cei 57.000.000 $ de catre Claudiu Florica si Dorin Cocos in mod direct, si indirect de catre Traian Basescu, (‘Taticutul‘), Elena Udrea, Emil Boc, Calin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene, Gheorghe Gherghina, W. Horak, Dragos Nicolaescu, Diana Comanici, avocat Doru Bostina, Razvan Radu, Serban Tanasescu, dar mai ales de ambasadorii Nicholas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, care m-au fortat sa platesc aceste sume furate de Microsoft cu complicitatea FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) si gruparea Florica„, scrie Gabriel Sandu, in acest denunt.

Acesta acuza la un moment dat o „interventie brutala” a fostului ministru de Finante al lui Adrian Nastase, Mihai Tanasescu, in calitate de reprezentant al FMI, la Emil Boc, care „i-a determinat pe domnii Gh. Gherghina si Cezar Armeanu sa plateasca 31.000.000 $”.
„Subliniez ca ambasadorii Nicolas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, m-au amenintat ca voi suporta consecinte serioase daca nu voi plati hotararile de guvern”, acuza acesta.
Gabriel Sandu sustine ca, la presiunile facute de Microsoft, Claudiu Florica, Dorin Cocos si Elena Udrea, a fost determinat sa demisioneze de catre prim ministrul Emil Boc, „la ordinul presedintelui Traian Basescu”.

Iata mai jos un fragment din acest denunt:
„Nu am stiut cine a castigat e-Romania 1. Dupa castigarea licitatiei e-Romania 1, la inceputul anului 2009, am fost sunat de domnul Sebastian Ghita, cu care m-am intalnit si care mi-a spus urmatoarele:
1.  trebuie sa tin cont de Dorin Cocos, care are interese cu Elena Udrea, care la randul ei are o influenta uriasa asupra lui Traian Basescu. De altfel, se pare ca, la acel moment, Dorin Cocos ma ‘parase’ deja presedintelui Basescu ca ‘cu Sandu nu se poate lucra’.
2.  Ministerul meu are un proiect e-Romania, iar el, Sebastian Ghita, este cel care l-a castigat dar este de acord ca o parte din proiect sa fie preluat de Dorin Cocos, la insistentele domnului Dinu Pescariu. In acest sens, mi-a solicitat ca, in zilele urmatoare, sa il primesc pe grecul care, impreuna cu Claudiu Florica, era sef de consortiu, sugerandu-mi sa accept conditiile puse de Cocos – Pescariu – Florica, intrucat acestia au acordul lui Traian Basescu si ‘viza’ lui Florian Coldea, motiv pentru care nu avea rost sa ‘imi bat cuie in talpa”.

Prev1...252627...163Next Page 26 of 163
Numarul: 7461 | Data: 2024-09-21


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT









©2015 InfoBrasov.net