O veche zicala populara, cu valabilitate mai larga decat limitele pisciculturii, zice ca pestele de la cap se impute. Pestilentei si putrejunii li se stabilesc astfel sediul in persoana liderului, de orice fel ar fi acesta, de la care pleaca apoi, in descendenta ierarhiei, toate tarele de care sufera conducatorul la un moment dat. O fi adevarat, nu zic nu, desi intelepciunea populara pacatuieste parca prin deculpabilizarea structurilor inferioare, ce se contamineaza bietele exclusiv cu germenii capeteniei.

Mai cinstit si mai dezodorizant este un proverb cu fes, imprumutat probabil de folclorul romanesc in perioada stapanirii fanariote. Pentru „Cum e turcu” si pistolu”, osmanlaii pot fi mandri; desi naclaita de dulceturi si zaharicale orientale, zicerea are mare aplicabilitate prin partile noastre.

Pentru ca nu era sa stam cu mainile in san si sa ne lasam cotropiti de proverbe alogene, am purces la fabricarea unora neaose, din bucatile altora. Ultima mostra de paremie astfel fatata a venit pe lume la televizor, intr-una din zilele saptamanii trecute. Ea s-a nascut din mariajul buticului turcesc si a pravaliei de peste, pastrand damful intact, si suna asa: „Cum e parlamentaru” si subsolu”. Ati vazut, cu siguranta, reportajul indiscret si urat mirositor in catacombele Casei Poporului. Mai multi jurnalisti au coborat dedesubtul interioarelor extravagante si ultrascumpe ale Casei Poporului si v-au aratat realitatea fetida peste care troneaza organul legislativ al poporului. Sus – covoare gigantice, orientale si astea, candelabre grele de cristaluri si marmura ce-l umple de invidie chiar si pe Videanu, Printul de Ruschita. Jos – rugina coroziva, balti fetide si canalizari desfundate. Semn ca nu toate dejectiile alesilor iau imediat forma legislativa, desi se stie ca avem niste legi de rahat.

Faptul ca parlamentarii vara de 17 ani gunoaie sub covoare de Buhara nu este decat legitimarea la cel mai inalt nivel democratic a unei indeletniciri cu raspandire feroce dupa Revolutie. Momentul rarissim in istoria unei natiuni, in care dictatorul a fost inlaturat de la putere de catre popor, nu a fost imediat urmat de o opera de asanare. In locul lustratiei si a vidanjarii politice, singurele masuri sanitare capabile sa desfunde cloaca nomenclaturista, capii revolutionari si chibitii evenimentului au acoperit fosa cu ce s-a gasit la indemana prin retorica de partid: concordie, avant muncitoresc si multa bezna minereasca. Nu-i de mirare ca, la rastimpuri, de sub podeaua turnata in graba peste trecutul vinovat razbat pestilente si fragrante sulfuroase.

Daca nora obisnuieste de veacuri pe la noi sa mature de ochii soacrei, strecurand sub pres gunoiul din casa, meteahna are si victimele ei postmoderne. Seful statului, atins de acelasi acces de conciliere de care suferea acut Ion Iliescu imediat dupa ce se infipsese in fruntea patriei, propunea recent intr-un mesaj catre natiune amnezia drept solutie de redresare economica, eventual energetica. Intre apelurile la calm si intoarcere in hale pe care le adresa Iliescu demonstrantilor de toate felurile si „Ce s-a furat e bun furat” al lui Traian Basescu nu e nici o diferenta. Ambele se trag din aceeasi grija de a acoperi pocinogul cu ceva: cu vorbe, cu o mineriada sau o termocentrala.

Nu doar Romania politica sufera de bombare cronica a covorasului din fata usii. Patria rurala, unde se conserva traditii, mestesuguri si spiritul romanesc, da semne ca a fost si ea contaminata. Aflata recent in vizita la Brasov, ministresa Mediului si gospodarii apelor, Sulfina Barbu, se tinea de nas cand vorba despre lipsa canalizarilor si a aductiunilor de apa taman in zona Bran-Moieciu, cea mai calcata de turistii de toate natiile. O aluzie discreta ca mirosul traditional pe care il exporta branenii cu mandrie locala nu vine intotdeauna de la branza.

Desi duhoarea de care se plange tribunul Vadim Tudor ori de cate ori are ocazia s-a localizat, nu cred ca senatorii si deputatii vor putea respira usurati. Nu-ti trebuie studii de organoleptica pentru a-ti da seama ca macar o parte din putoare vine de la sistemul putred de trimitere a alesilor in Parlament pe liste nerelevante. Poate ca votul uninominal va fi un tester mai performant pentru a detecta exact cu cat contribuie fiecare la atmosfera irespirabila din Legislativ.

Ceva m-a surprins, totusi, in reportajul din subsol. Nu mirosul, previzibil intr-o locatie cladita pe antecedente putrede. Desi confort sporit in comparatie cu o banala gura de canal, imensul beci nu gazduia nici picior de boschetar. O explicatie firava ar fi paza stricta din zona. Dar una si mai buna ar fi ca de sus vin mirosuri mai grele decat cele ce razbat de jos. Se pare ca nici incercatii boschetari nu rezista la combinatia letala de conserva PC alterata, lesuri de matusi Tamare ingropate sub conturi, gaze de sonda patriciene, clisme peremiste ori pediste, ce se preling din camerele unde alesii, cand nu dorm, se porcaiesc, huiduiesc si voteaza dupa cum le dicteaza constiinta.

Vifor Rotar

FURATA SI ABANDONATA (3)

?

SOCIETATEA CIVILA, radiografia cu cea mai urata imagine!

Citarea Academiei Romane face trecerea la fiul urmator: societatea civila care, dintr-un anumit punct de vedere (cel al asteptarilor)? este radiografia cu cea mai urata imagine.

Se vad semnele rusinoase ale departarii de dezbatere si de analiza. Acestea sunt inlocuite de certuri penibile, de ?partizanate, de slugarnicii? (nu de idei ci de oameni sau de partide). ?CE RUSINE!

?

Romania (care este si mama voastra!) nu merita si nici nu trebuie umilita cu astfel de damfuri si ipocrizii. Faceti curatenie peste tot, fara sa evitati usile inchise si obloanele trase. Incetati sa dati vina pe tara, pe locuitorii ei, incetati sa-i vorbiti urat!

?

Caci tot un „destept” (generic vorbind) a adus-o in Piata Universitatii sa puna flori, tot un nemernic „cu scoala” i-a suflat in ureche ca nu ne vindem tara (o dam baietilor destepti!), tot „marii intelectuali ai tarii” cantand Uniunea Sovietica, au facut-o sa iasa cu flori in fata tancurilor rusesti!

Dar cu siguranta ca nu doar foamea si disperarea au facut-o sa fie in primele randuri – acolo unde se moare – in decembrie 1989, fapt pentru care nu ar trebui sa o elogiati neaparat dar sigur, AR TREBUI SA-I FITI RECUNOSCATORI in fiecare zi.

?

Incetati asadar sa o mai „judecati”!

Nu mai asteptati, superior, sa vedeti daca va trageti dintr-o natiune TROGLODITA si incepe?i sa lucrati si pentru binele ei. Cu siguranta veti avea mari satisfactii, cea mai mare fiind cea a implinirii voastre.

?

Sigur ca de la Societatea Civila, de la elita intelectuala, se asteapta:

?

·?????? „iesirea din gasti”

·?????? departarea de banul public,

·?????? dezbaterea propriu-zisa a temelor actuale si importante,

intr-un cuvant, li se cere sa dea spatiului public profesionalismul lor.

?

Expertiza presupune solutii, programe, masuri si nu vorbe mestecate pe la talk – socuri si nici apeluri sau mitinguri partizane.

?

BISERICA – ultimul pilon, cu siguranta nu cel din urma mai important)

Pentru foarte multi, cel mai important pilon al societatii romanesti.

E greu sa te uiti – mai ales critic – in curtea Bisericii!

Clar Romania a cazut mult prea mult si sigur nu se poate ridica fara ajutorul Bisericii, motiv pentru care o radiografie a acestui pilon este strict necesara.

Mai intai merita si trebuie subliniat faptul ca peste 80% din populatia Romaniei are incredere in Biserica. Din pacate radiografia evidentiaza faptul ca aceasta incredere este determinata preponderent de credinta oamenilor in Dumnezeu si intr-o mica masura datorata prestatiei slujitorilor bisericii (atitudinea si prestatia? unui Calciu Dumitreasa sau parintelui Argatu fiind, din pacate, cam rare). Dar sa nu uitam ca „credinta exista si inafara slujitorilor ei”!

?

Pentru ca Romania este o tara majoritar ortodoxa, radiografia „va privi” spre Biserica Ortodoxa.

Neplacut, dar din radiografia ultimilor 17 ani rezulta:

– Ezitari si un compromis referitor la persoana Patriarhului;

– O grija nefireasca de a trage perdeaua peste colaborarea preotilor cu securitatea si regimul comunist. Necesara nu pentru a incrimina Biserica, ( Dumnezeu, Biserica si Credinta nu pot fi avea astfel de pacate. Slujitorii lor, da!)

– O lunga si nu de putine ori urata disputa cu bisericile surori, preponderent pentru interese materiale;

– O nelalocul ei afisare cu clasa politica,

– o nepermisa pasivitate fata de dorinta clasei politice de a-si face publicitate cu si prin intermediul Bisericii;

– O inclinare pentru grandoare in dauna necesarului imediat sau firestei modestii.

Ex. Preocuparea pentru Catedrala Neamului in condi?iile in care in tara intalnim:

·?????? comunitati fara biserica,

·?????? biserici care stau sa cada,

·?????? o prea firava exercitare a datoriei Bisericii privind „slujirea carita?ii”.

E greu asadar sa te uiti, dar-mi-te sa mai si vezi ceva ?in curtea Bisericii.

Asadar, radiografia se opreste aici!

Pentru a sublinia ce ar trebui sa faca Biserica pentru a deveni efectiv pilonul esential, central al Romaniei, citam din papa Benedict al XVI- lea: ” Natura profunda a Bisericii se exprima intr-o intreita datorie: vestirea cuvantului lui Dumnezeu, celebrarea sacramentelor si slujirea caritatii. (s.n)”

–? „Biserica este familia lui Dumnezeu in lume. In aceasta familie, nimeni nu trebuie sa sufere din cauza lipsei celor necesare. (s.n)”

– „Biserica are datoria de a-si oferi contributia specifica prin purificarea ratiunii si formarea etica, pentru ca exigentele dreptatii sa devina comprenensibile si politic realizabile.”

– „(Biserica) Vrea sa contribuie pur si simplu la purificarea ratiunii si sa ajute pentru a face in asa fel incat ceea ce este drept sa poata fi aici si acum recunoscut si apoi pus in practica. (s.n.)”????

?

Ion Ghe. Cumpana

?

Desi cu multe bube in cap si pe deasupra lui, puterea judecatoreasca nu numai ca pare a fi mai usor de redresat dar si da semne ca ar vrea sa o faca.

?

Puterea Judecatoreasca

Cei implicati direct, toti (cei din „Puterea Judecatoreasca”), dar absolut toti, sunt indivizi scoliti, au studii superioare, au cultura generala, au vederea de ansamblu, adica au inteles mai bine decat oricine CAUZA si cu siguranta doresc sa o inlature. N-au cum!

Nu pot aplica LEGEA! Nu ca aceasta n-ar exista! Dar de multe ori legile sunt incomplete, permisive (ceea ce nu e interzis, inseamna ca e permis!), subiective (ca sa nu zicem „directionate”), cu portite multe, cu sanctiuni minore sau pur si simplu …N-au sanctiuni!? ?

In aceasta situatie, desi cei din „Puterea Judecatoreasca” ?inteleg repede si bine mesaje de genul: Romania poate si vrea sa va plateasca foarte bine!

Tocmai de aceea, Romania simte si spera ca dumneavoastra stiti ca raul pe care-l ascundeti, (nedezvaluindu-l!) atarna foarte? greu in economia Romaniei, este din ce in ce mai greu de suportat pentru marea majoritate a romanilor, din care si dvs. faceti parte!

–???????? si veniturile dvs. sunt dijmuite,

–???????? si munca dvs. este calcata-n picioare,

–???????? si nemultumirea dvs. are la baza aceleasi cauze!

E adevarat ca sunteti prea putini, multi sunteti foarte tineri, dar toti sunteti educati! Cautati respectul de sine, satisfactia si implinirea pe care ti-o da doar respectul celorlalti!!!

Aflam de procurori haituiti chiar de? proprii colegi, ramanem incremeniti auzind ca un procuror a fost otravit, un altul care „se sinucide”.

Cu siguranta acesta este motivul pentru care multi judecatori si procurori (nu destui dar multi), declarat sau nu, au trecut in breasla avocatilor sau a notarilor publici. NU SE POT ADAPTA SISTEMULUI „ticalosit”.

?

Presa

Aici lucrurile sunt mai simple, nu e nevoie de radiografie, se vede cu ochiul liber ca:

1. Presa de stat:

·?????? este corupta;

·?????? este servita puterii oricare ar fi ea;

·?????? este indiferenta de soarta romanilor oriunde ar fi ei.

2. Presa privata:

·?????? este partizana pana la penibil (un partid de buzunar este prezentat mai mult decat celelalte partide la un loc);

·?????? este lipsita de credibilitate cu proprietari (actionari) sau conducatori implicati, fie in mari scandaluri financiare, fie sunt beneficiari de milioane de dolari credite nerambursate si preluate la datoria publica;

·?????? este duplicitara vazand paiul din ochiul altora si „criticand a lauda” barna din propriul ochi.

Asadar, se poate spune ca presa romana este o mare de obedienta si slugarnicie, un ocean de ipocrizie, de neancredere, de partizanat dar fara a exagera este presarata cu destule insule de speranta.

Voci puternice, (chiar unele ziare) corecte, realiste, care vad dincolo de fumigene, care deslusesc dincolo de diversiune!

De aici trebuie plecat.

?

Va continua in numarul viitor

Ion Gh. Cumpana

Paradoxul A.N.?

De la? Adrian Nastase la Autor Necunoscut

?

„Atentiune! Ofiter in zona”!?

O fii barfa, n-o fii barfa, Dumnezeu stie.

?

?

Adrian Nastase scrie la Jurnalul National, fiecare articol este o dovada in plus ca omul este mobilat, foarte bine mobilat, are verb, are stil, e ironic pana la caustic, e clar, foarte clar in scris, mesajul este limpede si usor de perceput, e profund, vede detaliile importante, vede influente si conexiuni din planul doi, trei, patru, are simtul umorului, are cunostinte din multe domenii si pare a avea gusturi rafinate.

Atentie insa tonul ultimelor articole e schimbat, parca revendica, parca este agresiv, parca arata o radicalizare a atitudinii sale, asadar pare ca da semne (ca sa folosim termenii din ultimul apel al intelectualilor G.D.S.-isti) ca se intampla ceva cu domnia sa.

Atentie! merita urmarit.

In continuare, pentru echilibru, vom amenda, putin, laudele din fraza de inceput, apeland la articolele publicate de domnul Adrian Nastase in Jurnalul National, lucrand asadar cu materialul clientului.

Despre proiectele din timpul guvernarii sale zice: „Mi s-a parut mereu interesant ca aceste proiecte nu au fost atacate pentru ratiuni logice”, ironic subliniaz? „Am aflat ca in unele dintre ele ploua” (despre salile de sport), lucid loveste precis „O problema de garantie intr-o tara normala”, caustic pare a da asaltul decisiv „Probabil ca celor care genereaza aceste stiri li se parea firesc ca eu o sa ma inarmez cu unelte si sa repar defectiunile aparute.”

Se aprinde becul, la scrima, intr-un duel ?– e tusa, adversarul e la pamant dar …

Domnule Adrian Nastase sunteti nesincer, asaltul e firav pentru ca s-a spus si ca licitatiile au fost trucate, ca exista cazuri cand proiectul A (sala mica) este decontat la pret dublu fat? de proiectul B (sala mai mare), ca se platesc lucrari neefectuate; scurt ca e cam jaf.

Ca unul care se pleaca in fata inteligentei si capacitatii dumneavoastra de cuprindere, cred ca puteati pune ordine si elimina aceste situatii.

Continua exemplificarile succeselor din timpul guvernarii, corect sublinieaza: „Sute de mii de copii au primit, in pauza de pranz ” cornul si laptele” pe fondul a ceea ce era un abandon scolar ingrijorator” puncteaza din nou aruncand criticile (doar cele nominalizate de el insusi) in derizoriu „problema …? era a primului ministru, responsabil pentru fiecare triunghi de branza topita”. Stilul e de admirat dar … tot nesincer, despre program s-a spus ca: licitatiile au fost trucate (ca si la salile de sport) ca raportul costuri – efect nu recomanda acest program, de aceasta data Adrian Nastase nu e doar nesincer, pare si descoperit (fara garda). Pentru ca afirmatiile dansului nasc o intrebare: Sa credem ca un guvern atat de puternic si de bun a gasit solutia elimin?rii abandonului scolar momind copii sa vina la scoala? Raspunsul pare a fi DA avand in vedere ca o necesara reforma a invatamantului nu s-a facut si nici nu a demarat in timpul guvernarii Nastase.

Enumerarea succeselor continua 32.000 de locuinte pentru tineri, 6.500 locuinte sociale, muzee, drumuri nationale si comunale, rechizite etc. etc. etc.? ?i tragic precum Hamlet scrie „S-a spus insa ca am tradat tara prin contractul cu Bechtel”.

Analist lucid vede stagnarea din timpul guvernarii Tariceanu (se scrie cu T sau cu t!), vede ca se lucreaza numai la imagine, sublinieaza imaginea lui Basescu sau Tariceanu si iar puncteaza corect „… imaginea nu presupune constructii ci decoruri. Legi de decor, Reforme de decor, Principii de decor”. Nepasator si rece concluzioneaza superior „Asa s-ar putea sa devenim competitivi ?n U.E., dar numai in construirea decorurilor de mucava”.

Daca as fi la teatru as aplauda, nefiind i-mi vine sa urlu si cred ca multi, foarte multi urla, din pacate neunit si in pustiu.

Ajuns aici il las pe domnul Adrian Nastase in plata Domnului, ii doresc sanatate, sa mestece linistit ce a agonisit sau ce i-au lasat matusile (Bivolaru o fi unchiu?) meditand laudativ sau nu la ce a facut si sper ca si la ce nu a facut.

?

A.N. Autor necunoscut

Spectator atent la ce se intampla in Romania l-am laudat pe domnul Adrian Nastase si am amendat putin, foarte putin cateva din judecatile sale, observ si eu stagnarea sau lentoarea din guvernarea tarii (se vede cu ochiul liber), e o situatie dureroasa dar cred ca revoltator este faptul ca nu disparut A. N. – autorul necunoscut.

In continuare pe un loc codas intre tarile lumii la capitolul coruptie, in continuare cu justitia pe ultimul loc in topul increderii populatiei, Romania tinde sa faca din expresia autor necunoscut un personaj cu nume propriu, adica cu nume si prenume (domnul A.N.) din moment ce avem coruptie fara corupti, avem grupuri de baieti destepti compuse din anonimi si tot A.N. avem pe toate cazurile in care se vinde sau se concesioneaza averea statului pe preturi de nimic, tot A.N. si cand statul cumpara la preturi fabuloase si tot A.N. la marile tunuri financiare.

Asadar performantele din zona justitiei indica, ca se fura si de catre cei care fac si de catre cei care nu fac ceva cand sunt la guvernare, ca practic alternanta la putere a pus umilul alegator roman in situatia de a alege intre cel ce face si fura mai mult si cel ce nu face mare lucru dar fura mai putin, alegatorului ramanandu-i doar dreptul de a fluiera precum spectatorul.

?

Ion Ghe. Cumpana

?

Cand sacul s-a golit si puterile au secat este pasata de la unul la altul sfarsind prin a fi parasita; la azil, la mila vecinilor sau chiar in strada.

Privind Romania (o mama buna) din perspectiva statului de drept (pe care sa straduie sa-l infaptuiasca) si din perspectiva unei societati ravasita de trei incercari succesive (al doilea razboi mondial, dictatura comunista si o halucinanta tranzitie), se vede cu ochiul liber ca nu se poate sprijini pe niciunul din pilonii (fiii) ei naturali; puterea legislativa, puterea judecatoreasca, puterea executiva, BISERICA, SOCIETATEA CIVILA si PRESA, fiind lasata de izbeliste de toate si de toti.

Din mila (fonduri pentru diverse ONG-uri, ajutoare pentru sinistrati etc.) sau din intelegerea intereselor comune (primirea in NATO si U.E.? – care nu trebuie confundate cu un AZIL, acestea dau dar si cer) se poate spune ca strainii au ceva mai multa grija de Romania decat cei sase fii – pomeniti mai sus.

·?????? este clar ca utilizarea banului public (inclusiv cel strans de la sarac) se face (fraudulos) in cea mai mare parte in favoarea baietilor destepti,

·?????? este clar ca averea statului se vinde sau este data in administrare pe nimic,

·?????? este clar ca legile sunt facute pentru a usura furtul si a-i proteja pe cei puternici,

·?????? este clar ca cel slab va face puscarie pentru fapte minore iar cel puternic va primi cel mult o pedeapsa cu suspendare,

·?????? este clar ca personalitatile influente (inteligenta romaneasca) au uitat de binele public in favoarea foloaselor proprii,

·?????? este clar ca o buna parte a presei arunca fumigene pentru opinia publica si din cand in cand sageti pentru adversari,

·?????? este clar ca BISERICA nu este doar neputincioasa? ci si evident prea pasiva la asaltul hotiei, urii, invidiei asupra omului.

?

Sigur ca

·?????? Romania nu pluteste pe o mare de petrol sau o punga de gaze naturale,

·?????? muntii nostri nu-s de aur (chiar daca-l poarta),

·?????? prundisul raurilor nu e din diamante iar prin albia acestora nu curge lapte si miere,

·?????? intinsele si manoasele? campii nu sunt tavi de argint pline cu daruri, dar „pamantul” acestora este in topul celor mai bune din Europa,

·?????? intre saracia (intalnita chiar si in forma ei mai umilitoare – subnutritia) si miliardari de tot felul, se afla romanul ramas doar cu speranta,

Fara a cadea intr-o ieftina propaganda despre bogatiile patriei si exploatatori nemilosi, despre saracia si mizeria in care regasim o buna parte a romanilor si zestrea bunei Romanii este o diferenta greu, foarte greu de inteles. Sigur ca nu poti intalni pe pamant armonia Edenului, dar de aici pana la dimensiunea hotiei, minciunii, urii, invidiei pe care o regasim revarsata pe intinsul Romaniei este tot o diferenta de neanteles.

Ce ar putea sau ce ar trebui sa ceara Romania celor sase fii ratacitori (puterea legislativa, puterea judecatoreasca, puterea executiva, BISERICA, SOCIETATEA CIVILA si PRESA) pentru a se insanatosi, pentru a prospera si in esenta pentru a se putea sprijini pe ei.

Romania ar trebui sa constate ca doi din pilonii ei? – Puterea legislativa si Puterea executiva s-au fisurat atat de mult, sunt atat de pervertite ca schimbarea lor in bine, nu se poate face decat printr-o actiune sustinuta a celorlalti patru.

?

Va continua in numarul viitor

?

Ion GH. Cumpana

?

Agitatia din Tinutul Secuiesc merita mult mai mult loc in paginile ziarelor si in calupurile de stiri decat a reusit sa prinda. Nu ca referendumul incropit de autoritati n-ar fi un subiect suficient de controversat ca sa fie capul de afis al evenimentelor zilei. Dar la Bucuresti se consuma de prea multe luni incoace o reprezentatia mult mai vizibila. Infantilele scuze si acuze ale premierului si presedintelui au confiscat toate resursele de dezbatere responsabila; ochii natiei au ramas pironiti pe scena de pe Dambovita, in vreme ce culisele din Harghita si Covasna sunt intr-o penumbra propice implinirii marilor idealuri ale maghiarimii.

Nici macar nationalistii de serviciu ai natiei n-au tratat simptomele de autonomie din ungurime ca pe vremea marilor gesturi patriotice. Asta si pentru ca Vadim, polul constiintei civice romanesti, veghetorul neobosit al pretentiilor conlocuitoare, este masat complet pe frontul antiprezidential, cu cearseafuri, fluieraturi si marmite intregi de sudalmi. Lotul largit de patrioti ataca si el pe flancuri redutele Cotrocenilor si Palatului Victoria, iritati de falfaitul sfidator al flamurii portocalii.?

Daca ar fi sa banuim o strategie in modul cum a fost dirijata manevra, de la timidele pretentii la ditamai logistica si determinarea pentru organizarea referendumului, trebuie sa le recunoastem initiatorilor niscaiva talente de tragatori de sfori. Nici ca-si puteau alege un context mai fericit. Galceava Tariceanu-Basescu si intreg corul de sustinatori de-o parte si de alta le-a asigurat un paravan nesperat pentru mica lor actiune subversiva. Nimeni n-a avut timp pentru montarea lor; toti ne-am lasat furati de inscenarile maiestre in care au excelat seful statului si cel al Guvernului, cu aportul larg al spectrului politic.

Vestile despre referendumul pus la cale pentru a motiva eventuala autonomie a Tinutului Secuiesc prin adeziunea intregii suflari maghiare abia daca si-au facut loc alaturi de infruntarea celor doi mari barbati ai neamului. Pe langa pacatele orgoliului, minciunii si prostului gust, ambii risca sa fie acuzati de ignorarea evenimentului regizat in apartamentul vecinului de palier maghiar.

Neglijenta crasa la locul de munca nu este singurul pacat de care se fac vinovati cei doi. La fel de grava este lejeritatea iresponsabila cu care au impus pe piata un anumit tip de comportament. Justificarile jenante pe care le produc de fiecare data cand sunt prinsi cu mata-n sac se constituie intr-un model de conduita politica, usor de adoptat de catre toti eventualii vinovati ai scenei politice. Daca seninatatea iresponsabila cu care primii doi oameni in stat scriu biletele de influenta sau rezolutii de favorizare este buna la nivelul acesta, de ce n-ar merge si in teritoriu?

Asta o fi fost calculul primarilor din trei localitati minuscule din judetul Brasov, descoperiti ca patronasera in consiliile locale adeziuni la referendumul din judetele vecine. Chiar autoritatile romane le ofera scuza pentru gestul lor aparent nevinovat, o mica scapare in comparatie cu flagrantele fapte comise pe la Bucuresti. E doar o consultare fara miza, a decretat statul, furnizandu-le aderentilor brasoveni la pretentiile maghiarimii din vecini masura neinsemnatei lor initiative.

Primarilor maghiari din Ormenis, Racos si Apata li s-a parut astfel perfect justificat sa-si dea cu adeziunea la consultarea-referendum din Harghita si Covasna, pe motiv de inrudire etnica. Cand a trebuit sa se explice, s-au disculpat cu inocenta rizibila patentata de tandemul scandalagiu Basescu-Tariceanu. „Ni s-a spus ca nu are nici o tenta politica” au declarat cu seninatate liderii celor trei comunitati brasovene despre demersul lor de a adera la asociatia „Pro Tinutul Secuiesc”.

Inainte de a-i acuza pe cei trei, grabiti sa se anuleze adeziunea dupa interventia Prefecturii si a liderului UDMR Brasov Attila Kovacs, sa nu uitam ca adevaratii vinovati pentru reintroducerea puerilitatii in gestul politic trebuie cautati la Bucuresti.

Devine tot mai interesanta tema nerespectarii dreptului de preemptiune al Ministerului Culturii pentru castelul Bran, drept, care, fie vorba intre noi nu prea isi are temei, ministerul fiind doar administrator in acest caz. Totusi, disputa privind vanzarea Domeniului Bran a ajuns in faza amenintarilor „colaterale” legate de obiectele aflate in castel.

„Daca Branul va fi vandut altcuiva, cumparatorul va primi doar zidurile goale, o sa luam toate obiectele de acolo, pentru ca ele apartin statului!”, s-a otarat ministrul Culturii Adrian Iorgulescu. „Vom da in judecata Ministerul Culturii, obiectele din patrimoniul castelului sunt de drept ale clientilor mei, conform testamentului mamei lor, principesa Ileana!”, nu a stat prea mult pe ganduri avocatul Corin Trandafir, unul dintre avocatii lui Dominic Habsburg si ai surorilor sale. Asadar, se anunta un adevarat proces. Ciudat este insa faptul ca nu este cunoscut cu exactitate patrimoniul muzeului. Nu de alta, dar, in Castelul Bran nu mai exista nici macar un sfert dintre obiectele lasate de principesa Ileana, acestea facand picioare de-a lungul timpului.

?

Scurt istoric

?

In 1948, dupa plecarea acesteia din tara si confiscarea Castelului Bran de catre regimul comunist, a fost intocmit un inventar amanuntit al tuturor obiectelor aflate aici – peste 5.000 de piese de mare valoare, de la mobilier, covoare si arme de colectie pana la tablouri, icoane pe lemn, carti, obiecte de arta decorativa, portelanuri, tacamuri de argint etc. Toate acestea au fost consemnate intr-un document de inventariere, o copie a acestuia gasindu-se la Arhivele Statului din Bucuresti. Inchis apoi timp de opt ani – pana in 1956, cand a intrat in circuitul muzeal -, Castelul Bran a fost deposedat sistematic, in acea perioada, de cea mai mare parte a obiectelor din patrimoniul sau, care au fost imprastiate de mai-marii Gospodariei de Partid pe la vilele si casele de odihna ale acestora si pe la diverse institutii de cultura din toata tara. Golirea castelului a continuat pana la inceputul anilor ’70, cand de la Bran au fost transferate la Muzeul National de Arta si la Muzeul National de Istorie – unde se afla si acum – ultimele piese: 16 icoane pe lemn din secolele XVII-XVIII, o bombarda din secolul XVI, precum si cele doua casete din argint masiv, una de circa 400 de grame si cealalta de 8 kilograme, in care fusese depusa inima reginei Maria. Astfel incat un nou inventar, facut din ordinul lui Ceausescu la inceputul anilor ’80, a stabilit ca la Bran mai ramasesera doar vreo 800 de piese din cele peste 5000 lasate aici de principesa Ileana. Ulterior, prin achizitiile facute de stat – care continua si acum -, in locul bunurilor care facusera picioare, in patrimoniul castelului au intrat circa 1700 de piese noi – mobilier, covoare, arme, icoane pe sticla, carti, obiecte de arta decorativa etc. – la care se adauga tot ceea ce exista in sectia de etnografie a Muzeului Bran, peste 3000 de piese de patrimoniu acumulate aici, in timp, dupa infiintarea ei la inceputul anilor 1960.

?

Valoare dupa ureche

?

Din pacate, nimeni nu stie, nici macar cu aproximatie, care este valoarea reala a obiectelor aflate in prezent la Castelul Bran, pentru simplul motiv ca ele figureaza si acum in inventare cu valorile lor contabile de acum 30-40 de ani, care au fost „convertite” in lei noi. Astfel incat, de pilda, o cana saseasca din lut smaltuit, care se vinde pe piata obiectelor de arta cu 200-300 de euro, apare cu o valoare de 1 ban nou (100 lei vechi), iar statuia „Rege francez”, din secolul XIV – furata in 2003, impreuna cu o caseta orientala din lemn de cires din secolul XIX, piese nerecuperate nici pana azi – valoreaza, in scriptele de la Bran, doar cateva zeci de lei noi. De asemenea, nimeni nu poate spune cu exactitate cati bani a cheltuit statul pentru lucrarile de restaurare a castelului si a celorlalte cladiri de pe Domeniul Bran, incepute prin 1988 si care continua si in prezent, lucrari care au inclus si doua consolidari ale stancii pe care este construit castelul, prima facuta la mijlocul anilor 80, iar cea de-a doua, un deceniu mai tarziu. Doar despre ultima investitie se mai stie cate ceva. Este vorba despre vopsirea gardului ce imprejmuieste Castelul, care a costat bugetul ministerului aproximativ 4,5 miliarde de lei vechi.

?

Disparitii recente

?

Recent, deputatul pedist Ion Gontea a reclamat ca disparitiile obiectelor din patrimoniul muzeului au continuat si in ultimii ani. El a acuzat atat conducerea ministerului, precum si pe directorul muzeului, pentru starea deplorabila in care se afla Castelul Bran, afirmand ca „acestia sunt in cardasie”.

Poate ca acum, confruntat cu perspectiva unui proces cu proprietarii, ministrul Iorgulescu va incerca, in sfarsit, sa limpezeasca apele in privinta proprietarului de drept al fiecaruia dintre obiectele din patrimoniul aflat la Bran, demers obligatoriu de altfel dupa ce castelul a dobandit statutul de muzeu de interes national. Despre interesele ministeriale incepem san e lamurim. Cat despre dreptul la preemtiune, conform legii, Ministerul Finantelor ar fi cam singurul care ar putea emite pretentii. Nu de alta, dar, este singurul reprezentant al statului. Care stat isi rezerva acest drept prin prevederile Legii 10/2001.

Marius OLA

Patru bratari dacice din aur masiv, cantarind 1 kg fiecare, se intorc in Romania, fiind rascumparate de la un american. Acestuia, statul roman ii va plati 800.000 de RON, valoarea de achizitie.

Bratarile fac parte dintr-un lot de cinci, furate in 2002 din muntii Orastie. Cea de-a cincea a fost recuperata direct de la hoti, gratuit.

Bratarile in cauza sunt raritati, presupunandu-se a fi apartinut regilor daci si au o valoare estimata la 1,5 milioane de euro fiecare.

Ministerul Culturii si Cultelor va prezenta peste cinci bratari in cadrul unei gale organizate in ajunul Craciunului la Muzeul de Istorie.

Fara sa o spuna direct, ministrul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri (MECMA), Adriean Videanu, recunoaste ca in 20 de ani toate Grupurile de interese, din spatele partidelor, s-au infruptat din averea tari prin jafurea firmelor de stat. Desigur Videanu nu a uitat si stie foarte bine cum pedepsea sistemul comunist frauda si gestiunea paguboasa a intreprinderilor de stat. Practic am fi vazut o duzina de asa zis manageri impuscati sau, in cel mai bun caz, infundand puscariile.

Cica Jaful este o amarata de …EROARE politica
Videanu, unul din beneficiarii “suveicii” jefuirii statului roman afirma saptamana trecuta, la un post privat de televiziune, ca marii datornici din subordinea Ministerului Economiei nu isi vor putea plati datoriile catre bugetului statului din cauza erorilor politice din ultimii 20 de ani.
“Erorile politice din ultimii 20 de ani au facut ca datoriile Companiei Nationale a Huilei catre bugetul statului sa ajunga la un miliard de euro. De asemenea, Termoelectrica unul din marii datornici nu a facut altceva decat sa acumuleze datorii in urma erorilor politice facute in timp”, a spus Videanu. Acesta a precizat ca la ora actuala nu exista posibilitatea recuperarii acestor datorii deoarece aceste societati nu pot fi privatizate. Explicatia, trasa de par, nu face decat sa arate pe langa incopetenta tuturor care au condus cat si solidaritatea acestuia cu toti cei care au capusat, atat intrarile (aprovizionarea) cat si iesirile (desfacerea – vanzarile) acestor societati si regii de stat.
Cum nu are de unde sa recupereze statul? De la “baietii destepti”! De la ministrii (exista o lege a raspunderii ministeriale), de la directorii tuturor intreprinderilor si regiilor de stat care au perimis si incurajat frauda. Credeti ca nu se cunoaste cum se fura? Statul platea sustinand productia iar de restul se ocupa mafia baronilor si a baietilor destepti, prezenti si rotiti pe la toate partidele. Acestia “au uitat” pana astazi sa mai plateasca ce au “luat” prin firmele capusa: produse din constructia de masini, ingrasaminte, energie ieftina sau gratis etc. etc. Toate faptele lor nu s-au prescris.
De ce nu actioneaza Justitia? Toate parghiile sunt in mana PDL si a lui Traian Basescu sa actioneze, ori lasa Parchetul sa-si faca treaba ori sa se dea o aministie. Asa cum sunt lucrurile acum jaful va continua pe ce a mai ramas inca in proprietatea statului si pe bugetele publice.

Arieratele nesimtirii, acopera jaful si sufoca totul
Actualul acord cu Fondul Monetar International prevede eliminarea arieratelor companiilor finantate din bugetul de stat, in totalitate, pana la sfarsitul lunii aprilie 2011, cand este programata inchiderea programului cu FMI.
Este vorba despre Compania Nationala de Cai Ferate CFR, Societatea Nationala de Transport CFR Calatori, Compania Nationala a Huilei, Termoelectrica, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale, Metrorex, CFR Marfa, Electrocentrale Bucuresti, Societatea Comerciala Electrificare CFR si Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare – monitorizate cu prioritate, in vederea reducerii volumului de subventii.
La sfarsitul anului trecut, stocul total de arierate era de 1,4 miliarde, iar prin Memorandumul Tehnic de Intelegere cu FMI, Guvernul Boc si-a fixat ca tinta indicativa pentru decembrie 2010 nivelul de 0,48 miliarde lei pentru stocul de arierate ale bugetului general consolidat.

Solutia: se fura (privatizeaza) ce se mai este viabil, restul se inchide
Probabil ca, ce se va mai fura (“vinde”) en-gross acum, vor fi ultimele tunuri in domeniul privatizarii cu exceptia concesionari petrolului, gazului metan sau aurului si tot ce se mai poate gasi in subsolul tarii.
Ministrul Economiei ne tot explica scuzand firmele “drenate” de camarila de partid. “La discutiile avute cu FMI am discutat despre aceste companii si am spus ca acestea nu vor putea plati un leu din datorii la bugetul statului pentru ca nu au de unde. Nu exista posibilitatea privatizarii la aceste societati. Solutia economica este cea pe care am propus-o si am convenit-o cu FMI, respectiv sa scoatem toate entitatile profitabile din Termoelectrica (Borzesti, Paroseni, Galati), lasam Termoelectrica cu datoriile istorice acumulate si o bagam in faliment. Avem termen martie 2011 sa realizam acest lucru si il vom realiza”. Procedura va fi extinsa si la Compania Nationala a Huilei.
“Prin infiintarea celor doua companii nationale energetice, ceea ce este profitabil din CNH va intra in structurile uneia din cele doua companii, respectiv in Hidroenergetica si toate activele neperformante vor ramane in afara companiei, pe care le vom lichida. Aceasta procedura curata bilantul companiilor si nu se intra cu balastul acesta in interioul celor doua companii energetice”, a mai adaugat Adriean Videanu. De ce sa se lege la cap cei care vor pune mana pe companiile scoase la privatizare atata timp cat statul alaturi de romanii, care inca mai suporta pe langa reducerile de salarii si de pensii, majorarile de taxe si impozie, pierderile acestor companii.

Horia D.R.

hORIA d.r.

?

Nu avem inca potentialul de a ne rupe de vechile obiceiuri balcanice – ciubucul, spaga, bacsisul etc. asa cum nu ne putem rupe de naravul insusit in „luminosul” comunism ceausist, de taierea de panglici, de bilantul festivist, de actiuni facute doar pentru a fi bifate, …

Am sperat, atunci cand am auzit prima data de campania „Prima spaga” – ca aceasta sa fie altfel, sa fie un moment de start intr-o lupta consecventa si reala impotriva coruptiei. Campania, mai sus amintita, s-a derulat in perioada septembrie-decembrie 2007 si, cel putin dupa cum declara cei care au organizat-o, ea s-a adresat tinerilor care vor activa in domenii frecvent asociate cu coruptia mica.

Scopul acesteia a fost sa creasca gradul de informare cu privire la prevederile legale referitoare la conditionarea exercitarii functiei publice, de primirea de mita.

Din pacate totul a fost de un formalism ce poate rivaliza cu vechile „scheme” ce se faceau pentru educatia pionierilor sau UTC-istilor de ieri, cei care ne conduc astazi. Peste toate acestea s-au suprapus multe stiri despre nereguli in derularea unor programe a lui Transparency International Romania, iar Victor Alistar, directorul executiv al institutiei si Monica Macovei, fosta ministra a Justitiei, ne-au facut sa ne reamintim de o invatatura veche – „fa ce zice popa, nu ce face popa”!!!

Desi Victor Alistar, director executiv Transparency International Romania a incercat sa ne convinga ca totul a mers bine, lucrurile stau cu totul diferit.

„In aceasta campanie ne-am adresat tinerilor din administratie, cei care intra in sistem, si am incercat sa le explicam de ce nu este rentabil pentru ei si pentru viata lor profesionala sa ia spaga, pentru ca in acel moment devin captivii sistemului. Fac un dublu pret: cel care da spaga cumpara un serviciu, dar mai cumpara un lucru – dependenta profesionala” declara Alistar. Asa o fi? !

Noi insa credem ca lucrurile stau cu totul altfel!

Toti tinerii care vin in administratie nu vad altceva decat

?

• cum se fura din asfaltari sau montajul bordurilor,
  
• cum se jefuieste un buget
  
• cum se dijmuiesc investitiile sau reparatiile,
  
• cum nu se aplica legea de sus si pana jos in administratie
  
• cum ?Prefecturile, desi sunt obligate, au uitat cum se da o viza de legalitate;
  
• cum „Curtea de conturi” este de multa vreme, „cea mai moarta” institutie din Romania,
  
• ca transparenta administrativa, desi e prevazuta prin lege, ramane o utopie, etc. etc.

Si peste toate acestea sa-i mai spunem d.lui Alistar ca in administratie nu se mai ocupa posturile prin concurs, ci dupa sistemul pcr? (Pile, Cunostinte, Relatii), ca aceste servicii sunt pline de nepoate si cumetre.

Pentru a arata ca si altii cred ca noi, il citam pe Radu Mateescu, presedintele Fundatiei Concept, care este de parere ca exista si concluzii negative si anume ca oamenii au inceput sa se sature de campanii pe tema anticoruptiei.

„Concluzia noastra a fost ca deja exista un bagaj extrem de mare privind subiectul anticoruptiei. Credem ca reactia pe acest subiect a inceput sa scada …subiectul deja s-a perimat, consideram ca tinerii din Romania stiu foarte clar ce vor” declara Radu Mateescu.

Domnule Alistar va propunem o alta campanie.

Initiati o campanie care sa nu se termine decat atunci cand se va separa, printr-o lege clara, fara echivoc, adica cu sanctiuni severe, functia publica de cea politica.

Aici e problema! Atata timp cat un functionar public nu este protejat de sefii si functia publica este amalgamata „iliescian-basescian” cu interesele din spatele diferitilor sefi de partid, nu legea ci coruptia va stapani Romania!

?

Horia D.R.

?

?