CLOSE
Search

cum se fura - search results

If you're not happy with the results, please do another search

0 146

Motto:
„În unele țări, WhatsApp-ul e precum oxigenul” (Jan Koum).

Așchia nu sare departe de trunchi sau „spune-mi cine te-a cumpărat ca să-ți spun cât mai valorezi”
Acum 20 de ani, pe 19 noiembrie 2003, Mark Zuckerberg a fost citat (în acest articol) susținând că „probleme legate de violarea intimității oamenilor par insurmontabile. Nu sunt dispus să risc să insult pe nimeni”.
Mark Zuckerberg „supraviețuise” unei audieri a Consiliului Administrativ al Facultății Harvard din SUA după ce Facemash, precursorul Facebook, a „prăjit” rețeaua campusului. Ironică remarcă, ținând cont de subiectul zilei de astăzi.
Așa cum Yahoo nu era o companie atât de rea până nu a fost cumpărată de Verizon, WhatsApp nu ridica toate problemele actuale până ca Meta/Facebook să îi schimbe termenii și condițiile și să încerce să îi oblige chiar și pe utilizatorii care își dăduseră acordul pentru alte setări anterior să „se dea pe brazdă”.
Asta s-a petrecut în 2020, dar schimbările implementate din 2014 de când Facebook a cumpărat WhatsApp până în 2020 clar nu dădeau semne de încredere. Iată primele 10 din cele mai evidente probleme ale Whatsapp.

Top 10 motive obiective pentru care WhatsApp reprezintă un pericol
1. Potențiala expunere la publicitate personalizată și spam
Datele colectate pot fi folosite pentru a personaliza reclamele afișate în Facebook și Instagram și pentru a furniza un mediu mai propice pentru profitul companiei de pe urma utilizatorilor, ceea ce ar putea pe bună dreptate să-i supere pe unii dintre utilizatorii care își dau seama de asta. Aceste detalii sunt transparent comunicate în termenii și condițiile de utilizare a serviciului și sunt nenegociabile.

2. Vulnerabilități la atacuri cibernetice sau interceptarea traficului
Datorită tehnologiei folosite, această platformă nu este imună la potențiale vulnerabilități sau atacuri cibernetice, care pot compromite datele utilizatorilor. Prin intermediul unor tehnici avansate, un atacator poate urmări să intercepteze și să decripteze comunicațiile dintre dispozitiv și serverele WhatsApp. Aceasta presupune, de obicei, utilizarea unor programe de tip sniffer sau alte tehnici de interceptare.
Spre deosebire de Telegram, prin care nu pot fi interceptate conversațiile vocale ale utilizatorilor datorită tehnologiei de criptare, tot conținutul (audio, video, grafic și text) împărtășite de utilizatori sunt stocate și păstrate pe serverele Meta și sunt sensibile unor atacuri cibernetice. Dacă la un moment dat veți citi că vreun hacker a reușit să fure înregistrări de la 100 de milioane de utilizatori WhatsApp să nu vă mirați. În plus, platformele tehnologice pot întâmpina erori sau probleme tehnice, ceea ce poate duce la expunerea involuntară a datelor sau la alte riscuri.
Iată doar câteva moduri prin care Telegram (ca să iau doar un exemplu de aplicație concurentă) este mai sigură și orientată spre protecția intimității utilizatorului:
1) Cheile pentru criptare și decriptarea conținutului text trimis prin Telegram sunt stocate în dispozitivul pe care Telegram este abilitat, nu ajung niciodată pe serverul Telegram, în comparație cu WhatsApp care stochează aceste date pe server, de unde pot fi interceptate de către agenții de spionaj și hackeri fără măcar ca WhatsApp să știe.
2) WhatsApp păstrează o copie a mesajelor în cloud folosind o tehnologie numită mirroring, care este mai predispusă atacurilor hackerilor și care se bazează pe https (care nu este specific pentru dispozitivele mobile) – spre deosebire de protocolul de criptare a datelor stocate în cloud care se numește MTProto, folosit de Telegram, care nu are doar rolul de a cripta datele, dar are legătură și cu structura acestor date.
3) Mesajele audio și video schimbate între utilizatori sunt criptate folosind o tehnologie care face imposibilă decriptarea sau interceptarea lor de către oricine.
4) Telegram oferă mai multe opțiuni de control asupra intimității, inclusiv cu privire la prezența online – de exemplu, să nu comunice cu alți utilizatori când a fost ultima oară accesat contul.
5) Codul client-side al Telegram este complet open source – oricine îl poate inspecta și vedea ce poate să facă.
6) Telegram s-a supus voluntar unor audituri independente de securitate, în timp ce WhatsApp a fost amendată în mod repetat cu sute de milioane de dolari pentru încălcarea legilor cu privire la intimitatea utilizatorilor.
Bănci și diferite instituții americane au fost amendate cu peste 2 miliarde de dolari pentru faptul că au permis angajaților lor să divulge date sensibile prin WhatsApp și alte aplicații ce ridică probleme de confidențialitate. Cu alte cuvinte, bancheri au fost sancționați pentru că au fost suficient de neglijenți sau naivi încât să le permită angajaților să folosească WhatsApp. În același timp, Telegram a fost sancționată în anumite țări (de exemplu, Germania și Brazilia) pentru că protejează prea mult intimitatea utilizatorilor și nu impune o cenzură a conținutului (pe care nu ar putea-o implementa) dorită de unii politicieni.
7) Telegram permite utilizatorilor să trimită mesaje care se autodistrug după un timp limitat prin chat-uri secrete (cu un nivel superior de criptare față de cele obișnuite) și îi notifică pe utilizatori atunci când persoanele cu care discută fac screenshoturi ale ecranului dispozitivului în timpul conversațiilor.

3. Dependența de o singură platformă de comunicare
O mare parte din corespondența și comunicarea utilizatorilor poate fi concentrată pe WhatsApp, ceea ce poate duce la o dependență semnificativă de platformă și la o pierdere a diversificării modalităților de comunicare (efectul monopolizator de band-wagon). Asta este exact ce s-a petrecut atunci când WhatsApp a înlocuit Skype, Facebook Groups a înlocuit Yahoo Groups (deși în prezent Telegram Groups îndeplinește funcția pe care o avea Yahoo Groups acum 20 de ani) și Facebook Messenger a înlocuit Yahoo Messenger.
În primă instanță, o alternativă promisă aspiră să aibă o anumită bază de utilizatori. Însă odată ce monopolul este atins și utilizatorii nu mai știu alte alternative, masa critică va influența trecerea majorității utilizatorilor virtuali la folosirea acelei unelte în detrimentul altora mai bune, mai performante dar mai puțin cunoscute.
Deunăzi, mă distram când o casnică m-a întrebat dacă știu ce e Messenger (referindu-se la Messengerul de pe Facebook) și îmi venea să-i spun „Tanti, eu foloseam Yahoo Messenger încă dinainte de a avea computer personal, încă înainte să fi visat Mark Zuckerberg la Facebook”. În ziua de astăzi, atunci când dau un număr de telefon e important să specific „no whatsapp” astfel încât zombi virtuali să nu mă caute acolo unde nu sunt și nici nu voi fi.

4. Potențialele riscuri de securitate a rețelei Wi-Fi
Utilizarea intensivă a WhatsApp necesită o conexiune stabilă la internet, ceea ce poate expune utilizatorii riscurilor legate de securitatea rețelelor Wi-Fi publice sau vulnerabile. De exemplu, un software malefic (malware) poate fi instalat pe dispozitivul utilizatorului, având ca scop colectarea de informații, inclusiv conversațiile WhatsApp.
Aceste programe pot fi disimulate sub forme aparent inofensive sau pot fi ascunse în alte aplicații sau pot fi instalate țintit atunci când atacatorul se folosește de o rețea wireless publică prin care poate obține accesul la dispozitivul utilizatorului de WhatsApp. Această problemă nu este specifică doar pentru WhatsApp. O ilustrare a acestui pericol poate fi văzută în filmul Stolen Identity 2 (2020).

5. Potențiala manipulare a conținutului și dezinformarea
WhatsApp este folosit pentru a distribui mesaje și conținut, iar unele pot fi manipulative, false sau dezinformative, influențând opinia publică. Tu ai încredere ca monopolul asupra adevărului să fie stabilit arbitrar de o companie care are acces la microfonul și camera ta tot timpul? WhatsApp a fost denunțată ca o platformă a cărei utilizare a cântărit semnificativ în alegeri suficient încât să determine rezultate politice.
WhatsApp este o unealtă atât de potivită pentru manipularea politică, încât există cursuri despre cum să fie folosită pentru marketing politic. Universitarii au început să facă cercetări sociologice pe marginea impactului WhatsApp. Următorul nivel de problematizare este folosirea inteligenței artificiale de către operatorii de marketing politic prin intermediul WhatsApp. De asemenea, s-a demonstrat că dezinformarea prin WhatsApp a dus la zeci de morți în India.

6. Riscurile de phishing și atacuri de ingeniozitate socială
Atacatorii pot urmări să obțină informații personale sau să instaleze malware prin intermediul mesajelor false sau prin intermediul apelurilor de pe WhatsApp (ceea ce este o problemă specifică și altor platforme similare).
Un atacator poate urmări să manipuleze utilizatorul pentru a dezvălui informații personale sau a instala malware prin intermediul unor tehnici de înșelăciune și manipulare. Niște exemple bazate pe realitate pot fi văzute în filmul Caught in His Web (2022).
În mod deosebit, WhatsApp a fost rapid adoptat de mulți scammer-i care s-au folosit de acest prilej pentru a-și optimiza mijloacele de a fura identitatea digitală a unor utilizatori împreună cu sau separat de furtul tâmpifonului pe care WhatsApp-ul este instalat.
Utilizatorii au obiceiul de a dezvălui date personale ce pot duce la identificarea („ghicirea”) parolelor și accesul la alte conturi, inclusiv financiare. Odată cu furtul tâmpifonului, utilizatorul riscă să piardă: conturile de Facebook, e-mail și WhatsApp; banii din contul Revolut; accesul la cardurile de debit și credit stocate în Google Pay, accesul la PayPal și toate celelalte la care s-a stocat accesul virtual pe dispozitiv.

7. Accesul la datele de backup
Dacă un atacator obține acces la datele de backup ale dispozitivului pe care e logat utilizatorul, inclusiv cele de pe WhatsApp, poate extrage informațiile fără a necesita acces la dispozitivul în sine sau a realiza un atac de tipul Man-in-the-Middle (MitM).
Această problemă este amplificată în cazul WhatsApp, deoarece cheile de criptare sunt stocate pe serverul companiei, nu doar în dispozitivul utilizatorului, ceea ce înseamnă că inclusiv accesul la datele criptate poate fi compromis. Un atacator poate urmări prin ARP spoofing sau DNS spoofing să se plaseze între dispozitiv și serverele WhatsApp, permițându-i să monitorizeze și să manipuleze comunicațiile în timp real.

8. Utilizarea backdoor-urilor sau a unor vulnerabilităților de securitate
Meta oferă backdoor-uri pentru agențiile de spionaj din SUA (de exemplu NSA, FBI, CIA) în unele din platformele lor, prin urmare este probabil că au lăsat / creat asemenea backdoor-uri și în WhatsApp. Aceste posibilități de acces există fără ca angajații WhatsApp să monitorizeze ce date sunt accesate sau când. Dacă există backdoor-uri sau vulnerabilități ascunse (plasate intenționat de autorii codului) în aplicație, un atacator ar putea urmări să le exploateze pentru a obține acces neautorizat. Atâta vreme cât nu tot codul WhatsApp e open source și istoricul companiei ridică semne de întrebare, utilizatorii au motive să se îngrijoreze.
Atacatorii pot căuta și exploata și alte vulnerabilități de securitate din software-ul dispozitivului sau din aplicațiile instalate, inclusiv WhatsApp, pentru a obține acces neautorizat nu doar la aplicație și conținutul personal împărtășit prin dispozitiv, ci și la alte materiale stocate pe tâmpifonul utilizatorului…
Pavel Durov a afirmat: „De fiecare dată când WhatsApp are de reparat o vulnerabilitate critică în aplicație, una nouă pare să apară în locul ei”. Există o scenă în filmul de ficțiune Jason Bourne (2006) între fondatorul unei platforme de comunicare virtuală și directorul CIA ce sumarizează aranjamentul despre care s-a vehiculat că ar fi existat între Mark Zuckerberg și CIA.

9. WhatsApp-ul consumă foarte mult bateria, electricitatea și RAM-ul dispozitivelor mobile și le supraîncălzește, scăzându-le speranța de viață
În ciuda optimizărilor făcute în ultimii ani, WhatsApp continuă să consume, atât pe portabilele cu Windows, cât și pe dispozitivele cu Android, o mulțime de RAM, să consume foarte mult din baterie, să supraîncălzească dispozitivele și să deterioreze bateriile, ceea ce este o problemă mult mai vizibilă în cazul comunicării frecvente cu notificări automate pe grupuri de WhatsApp.
Mi s-a părut uimitor cât de mult îmi ținea bateria tâmpifonului după ce am eliminat Facebook și WhatsApp și cât de responsive era dispozitivul fără aceste aplicații instalate pe el. Cine crede că Facebook și WhatsAPP sunt gratis, nu s-a uitat la banii dați pe dispozitive și la facturile de energie electrică necesare pentru a continua să întrețină această patologie. Desigur, dacă ți se pare că folosirea WhatsApp, Facebook sau Facebook Messenger e implicită folosirii tâmpifonului, s-ar putea să nu conștientizezi beneficiile înregistrate decât atunci când elimini aceste aplicații de pe dispozitiv. Spre deosebire de WhatsApp, Telegram este în mod constant optimizată pentru a consuma cât mai puține resurse fizice pe dispozitiv.

10. Colectarea extinsă de date și partajarea cu Facebook (WhatsApp aparține de Meta care a fost diabolică de la început)
WhatsApp a actualizat termenii și condițiile pentru a permite partajarea unor date sensibile cu Facebook, inclusiv informații de contact, date de utilizare și detalii despre interacțiunile cu conturile de business. Cu alte cuvinte, WhatsApp a devenit o extensie prin care Facebook poate monitoriza prin microfon și camera foto fiecare utilizator atâta timp cât tâmpifonul său este conectat la internet. În plus, există limitări suplimentare de confidențialitate pentru utilizatorii business de WhatsApp.
Utilizatorii care interacționează cu conturi de business pot avea datele lor accesibile în scopuri comerciale, ceea ce poate afecta confidențialitatea comunicărilor.
Pavel Durov a afirmat: „WhatsApp eșuează nu doar în protejarea mesajelor din aplicație, ci este folosită în mod constant ca un cal troian pentru a spiona fotografii și mesaje de pe dispozitiv în afara WhatsApp […] Dacă WhatsApp și-ar propune să devină un serviciu care să respecte intimitatea utilizatorilor, ar risca să piardă piețe întregi și să intre în conflict direct cu autoritățile din țara de origine.”
Cineva ar putea argumenta că toate aceste probleme s-au agravat din 2014 de când Meta a cumpărat WhatsApp, sau că fiecare utilizator are puterea de a da unui soft o utilizare benefică (fiecare unealtă poate fi folosită pentru rău sau pentru bine), sau că beneficiile softului depășesc dezavantajele. Pe bune? Poți spune sincer uitându-te în oglindă că WhatsApp e o binecuvântare, după ce ai citit acest articol și după ce știi că există variante mai bune și mai privacy-friendly, de tipul Telegram sau Signal?
Cunosc oameni de afaceri care se tem că dacă renunță la WhatsApp vor pierde clienți. M-am temut și eu de asta, și acum pot spune cu siguranță că dacă cineva vrea să ia legătura cu mine pe plan profesional sau personal, faptul că nu folosesc WhatsApp nu va fi un prilej de poticneală, iar pentru cei pentru care este, crede-mă: nu vrei să-i ai de clienți, trăiești mai bine fără ei.

Experiența mea în folosirea WhatsApp
Până în 2019 nu am folosit WhatsApp deoarece nu am avut un tâmpifon cu sistem de operare Android. În 2014 am început să folosesc un tâmpifon cu sistem de operare Symbian de care am fost foarte mulțumit, dar care s-a stricat, iar între 2016-2019 am folosit un tâmpifon cu sistem de operare Replicant de care de asemenea am fost foarte mulțumit, până i s-a stricat mufa de conectare.

În 2019, am primit cadou singurul tâmpifon cu Android pe care l-am utilizat vreodată, pe care l-am folosit până în 2021. Ulterior, l-am transformat pentru o vreme în player multimedia, scoțându-i SIM-ul activ, trecându-l pe mod avion și păstrând doar cartela micro SD cu conținut de parcurs.
Cu ocazia faptului că am început să folosesc WhatsApp, am constatat în 2019 cum foarte mulți utilizatori pierd foarte mult timp vorbind despre nimic relevant doar pentru că au minute gratis nelimitat și li se pare că pot vorbi cu oricine de oriunde fără să își pună problema cu cine vorbesc sau de ce.
Am constatat de asemenea că prin forțarea tuturor utilizatorilor de a păstra loguri publice cu privire la când a intrat fiecare pe platformă, cât a stat, de când n-a mai intrat, se creează o cultură nerealistă a așteptărilor.
Asta m-a deranjat atât de mult încât a fost necesar să repet multor persoane: „eu nu lucrez pentru WhatsApp, ci WhatsApp lucrează pentru mine”, „nu sunt plătit să stau pe WhatsApp”, „nu am obiceiul să-mi păstrez tâmpifonul conectat la internet”, „nu stau la dispoziția notificărilor, notificările stau la dispoziția mea” și „dacă vrei să vorbești cu mine, sună-mă pe telefon”.
În cele din urmă, la începutul lui 2021, la scurt timp după ștergerea contului de Facebook, am șters aplicația WhatsApp precum și contul meu de utilizator. În loc de WhatsApp sau Facebook, am continuat să folosesc Skype, Signal și Telegram și nu am avut nicio problemă din cauza asta.
Am instalat pe computer Telegram Desktop și Signal Desktop, prin care pot face parte din ce comunități vreau, pot să comunic când vreau cu cine vreau fără să fiu spionat sau monitorizat tot timpul, fără să fie necesar să am un microfon și o cameră video tot timpul la dispozitiv și fără să fie cazul să țin tâmpifonul conectat la internet ca să știe toată lumea la ce oră am intrat pe internet.
Mai mult, în 2021 mi-am cumpărat un tâmpifon care NU are sistemul de operare Android de pe care am dezinstalat vreo 100 de bălării virtuale de care nu aveam nevoie, care nu puteau fi dezactivate manual din interfață. În 2023, am hotărât să renunț complet chiar și la aplicațiile Telegram și Signal pe tâmpifon și am păstrat accesul la conturile create doar prin versiunile desktop disponibile pentru Windows.

Concluzie
Din fericire, între timp, tot mai mulți utilizatori se trezesc, iar efectele unor platforme ca Facebook și WhatsApp sunt erodate prin scăderea încrederii în confidențialitatea mesajelor: schimbarea politicilor și întrebările legate de prelucrarea datelor pot duce la scăderea încrederii utilizatorilor în securitatea și confidențialitatea mesajelor lor.
Cu cât utilizatorii își dau seama că au mai puține avantaje și mai puține motive să își conecteze virtual profilurile în comparație cu alternative mai bune, de exemplu, Telegram sau Signal, cu atât WhatsApp este împinsă să folosească și mai mult inteligența artificială pentru inginerie socială, predicție comportamentală și păstrarea utilizatorilor implicați în cușca virtuală.
În același timp, nu vreau să se înțeleagă că promovez Telegram sau că Telegram este complet sigură, ci doar că, dacă cineva dorește neapărat să folosească o aplicație de instant messaging, se găsesc alternative tehnice mai bune decât WhatsApp.

Autor: Marcus Victor Grant
Sursa: yogaesoteric.net

1 140

Vă invit să urmăriți imaginile video cu preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur (foto), fost FSN-ist, (aripa Petre Roma, n.r.) fost PD-ist și ministru al Agriculturii în guvernul Tăriceanu, fost PDL-ist, fost … și viitor fost. Toate gesturile, de la mișcările brațului, degetelor, rictusuri, pauzele în vorbire, nervozitatea nedisimulată, absolut totul aduce aminte de Ion Iliescu din 1990. Era perioada în care Iliescu îndemna poporul și minerii la luptă împotriva studenților și prostestatarilor din Piața Universității etichetați legionari.
Marota extremiștilor, legionarilor, partidelor de extremă-dreapta, este promvată la nivelul UE, în condițiile în care Comisia Europeană și guvernele aservite – cum este și cel de la București – resimt tot mai acut furia oamenilor sătui să vadă sute de miliarde de euro dispărând fără niciun rezultat.
În democrația UE, dacă prostestezi, dacă arăți că agricultura, sănătatea, economia etc., sunt la pământ, ești extremist. Ce spui, domnule Flutur
La Suceava, duminică, a avut loc o minune! Ion Iliescu s-a metamorfozat în Futur, acest scriitor cu oi pe dealuri care acuză și împarte românii în români buni, europeni – adică cei din PNL-PSD, și lichele-extremiști – adică cei din AUR. Dar, în timp ce acuză extremismul celor din AUR, Flutur dă din aripi și se comportă rasist, extremist, demagogic. Rușinos pentru un om ajuns la 62 de ani.
Gestul public făcut de Flutur, duminică, în numele PNL, arată că liberalii au ajuns la limită, au terminat benzina. Cu ultimele picături, Flutur își arde aripile, demonstrând încă odată că politicienii români sunt incapabili să înțeleagă că vine o vreme când este decent și recomandat să te retragi. Asta nu înțelege nici Flutur, nici mulți alții care au pus urmărul la propășirea personală odată cu prăbușirea, trădarea și vânzarea națională.
„Spuneţi adevărul în faţă, adevărul doare de multe ori, trebuie spus în faţă pentru fiecare dintre noi. Asta ne va face să ne facem bine sau unii să dispară dacă îi pui adevărata oglindă în faţă”, îndeamnă Gheorghe Flutur. În mod firesc, tocmai adevărul îl roade, îl determină să explodeze în acțiuni extremiaste, xenofobe, în gesturi la ordin la care s-au aliniat toți vânduții de țară, nu numai din România. Flutur a ajuns să înțeleagă democrația, drepturile și libertățile, la fel cum le-a aplicat Iohannis și PNL-USR-UDMR în perioada mandemiei: cu taburi și țevi de mitralieră pe stradă.
Domnule Flutur, vreți un adevăr în față? Uite.


Știți de ce se îneacă țiganul la mal? Pentru că s-a furat! (malul, în care nu v-ați prins)

Duminică, Gheorghe Flutur a înlocuit oile de pe dealul pe care l-a plimbat pe Băsescu și Udrea, cu 100-150 de moldoveni plictisiți ca la priveghi, în fața cărora a ținut un discurs tâmpit. Omul de afaceri politice Flutur, baronul liberal Flutur, niciodată deranjat de autoritățile de control, a făcut o demonstrație de escapism, lansând lozinci despre UE și NATO care au devenit „primul punct de la Suceava”. Să mori de râs, dar sărac și umilit!
Să vezi un de-alte Flutur vorbind despre morală, despre valorile naționale, e ca și cum o femeie scoasă cu forța la produs ne spune superior că nu e bine, nu e frumos, dar nu are încotro. Că o bate peștele din UE și NATO. Așa este și Flutur. Nu are încotro!

0 104

Ce face fetele? Cum vă mai simpteți?
Cum v-ați obișnuit cu democrația sub formă de dictatură militară mascată?
Vă place Radu Tudor? Vă place, vă place… Las’ că știu eu că-i sorbiți înțelepciunea de pe buze.
Dar miliardul de euro dat pe vaccinuri?
Dar voturile furate cu sacii în Sectorul 1, noaptea ca hoții?
Ați mai auzit ceva despre acel cutremurător caz de încălcare a legii? Evident că n-ați mai auzit nimic.
Dormiți liniștiți, n-aveți voi treabă cu democrația. Vă place să fiți abuzați. Sindromul Stockholm.
Vi se dă pîine și circ mediocru și voi băltiți în viața voastră ca morlocii și ca prolii din 1984.
Produse materiale mediocre, de la supermarketurile străine, pe care le băgați în voi cu entuziasm, pline de E-uri. Nici n-o să putreziți cînd o să muriți de cîte chimicale băgați în voi.
Și produse simbolice la fel de mediocre, de la supermarketurile de film străine, pline de ideologie și de harneală globalistă.
Strategia pîine și circ de pe vremea romanilor în ziua de azi se numește strategia MegaImage și Netflix.
Vă îmbuibați cu otrăvuri eftine, mediocre, și credeți că l-ați prins pe Dumnezeu de picior. Și nu vă interesează cum străinii exportă prin mijloace specifice plus valoarea din țară, prin șmecherii transparente, optimizări contabile, prin prețuri de transfer și prin paradisurile fiscale.
Neocolonialism de cea mai bună calitate.
Pe vremuri, imperiile jefuiau din colonii cu forța, cu asuprire. Cu puști cu tunuri cu soldați.
Acuma jefuiesc în mod elaborat, din Excel și prin transferuri bancare. Și voi vă închinați la străini că vă sînt superiori. Și cădeți în admirație cînd le vizitați capitalele imperiale, Paris și Londra și Berlin și Frankfurt și Madrid și Roma și Amsterdam și New York. Și Stambul și Moscova.
Fără să vă dați seama că toată bogăția aia de acolo care vă dă pe spate e fructul a sute de ani de jaf colonialist. Doamne, ce vă mai meritați soarta.
Beți încet, căci conține păcăleală.
V-am spus că Nicușor Dan o să iasă din nou primar la București? Ca și Clotilde, de altfel. Aia cu sacii de voturi noaptea ca hoții.
Doamne, ce vă mai meritați soarta.
Beți încet, căci conține fericire. MegaImage și Netflix.
Românii merită tot ce e mai bun.
Ghinion.

Autor: Mirel Palada
Sursa: facebook.com

0 299

Născut pentru a fi trădat
Unii oameni se nasc pentru a fi trădători. Trădează din fragedă pruncie, apoi fac din trădare un mod de viaţă, o meserie şi îşi construiesc averi de pe urma trădării. Ba mai mult, capătă şi stele de pe urma trădării. Apoi ajung vicepremieri după ce trădează iarăşi. După fiecare trădare a căpătat câte ceva şi dacă îl întrebi cum şi-a câştigat stelele dă din umerii înstelaţi şi te pune să îl întrebi pe cel care l-a avansat. Nu mai spun cine e persoana, abia am mâncat şi nu vreau să schimb tastatura. Alţii aflaţi exact la capătul celălalt al standardelor, născuţi să se acopere de glorie, să îşi asume riscuri, să îşi rişte viaţa şi să se sacrifice în numele onoarei şi a demnităţii, au avut toată cariera parte numai de trădări ale altora la adresa lor.
Dacă îi urmărim cariera şi soarta nu se poate să nu sesizăm că omul care nu a ştiut ce e aia trădare, a pierdut totul din cauza ei. Şi pentru ca nici odihna să nu îi fie liniştită, este trădat şi după moarte.

Mareşalul
Oricine a trăit şi a citit cât de cât istoria ştie că România a avut 5 mareşali onorifici şi unul singur activ, inconfundabil, care îşi merită cu prisosinţă acest nume. I se poate spune unicul, pentru că rar se poate găsi atâta onoare, simt al datoriei, corectitudine, patriotism, putere de muncă, loialitate, dragoste faţă de ţară, devotament şi spirit de sacrificiu ca în cazul veşnic trădatului Ion Antonescu.
Când în vara lui 1919 după campania de eliberare a Transilvaniei l-a decorat cu „Crucea Mihai Viteazul”. Nu orice Cruce-decoraţie, ci chiar cea pe care o avea pe pieptul său, Regele Ferdinand i-a spus: „Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus ţării în acest război. Ai fost nedreptăţit până acuma nerecunoscându-ţi-se aceste merite în mod public. Pentru a repara această nedreptate, uite, îţi confer ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a dându-ţi chiar decoraţia mea!”.  
Când vorbea de nedreptate, Ferdinand se referea la cele şase luni cât Antonescu fusese mazilit de la direcţia Operaţii a Marelui Cartier General, la cererea germanilor pe care îi învinsese în operaţiile din Moldova. Asta fusese prima trădare pe care o suferea Antonescu din partea celor care ar fi trebuit să îi facă statuie cât se afla încă în viaţă. Şi era abia locotenent-colonel.
La 4 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea după ce şefii partidelor istorice Brătianu şi Maniu refuzaseră să conducă ţara speriaţi de situaţia gravă în care ajunsese, îl cheamă pe Antonescu din exilul unde fusese trimis la Bistriţa pentru sfidare la adresa Elenei Lupescu şi îi spune:
„Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot”.
Interesante cuvinte adresate de Rege celui pe care şi el îl trădase, luându-i comanda Armatei după ce fusese comandant al Şcolii Superioare de Război, actuala Universitate de apărare Naţională. A doua trădare.

Când a luat conducerea ţării Antonescu şi-a fixat nişte obiective pentru scoaterea ţării din criză. Pe măsură ce le îndeplinea îi contactă pe cei doi mari oameni politici care refuzaseră preluarea ţării, oferindu-le conducerea ţării. Aşa s-a întâmplat şi după înfrângerea Rebeliunii Legionare când le-a oferit celor doi puterea. I s-a părut un moment potrivit, considerând că misiunea lui s-a terminat. De fiecare dată a fost refuzat.
Apoi deja din 1941, după Bătălia Stalingradului Antonescu spunând suitei sale: „Germania a pierdut războiul, trebuie să ne îngrijim să nu îl pierdem pe al nostru” a început să caute soluţii pentru scoaterea ţării din coaliţia cu Germania.
Mai târziu deja a făcut paşi în acest sens. Asta însă nu trebuie considerată o trădare din partea sa. Încă din primele discuţii cu Hitler, Mareşalul îi spusese: „Merg alături de forţele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer şi atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, să-mi urmez propriul interes…”
Interesul lui a fost Reîntregirea Neamului.
A dus tratative cu ruşii cât şi cu Aliaţii pentru scoaterea României din război, dând totodată liber opoziţiei să facă acelaşi lucru, acceptând în înţelepciunea şi patriotismul său ideea că poate opoziţia are mai multe şanse. Când siguranţa îi raportează că în casele lui Brătianu şi Maniu se află staţii de radio, Antonescu spune pune rezoluţia: „Să fie lăsaţi în pace. Politica unei ţări nu trebuie pusă pe o singură mână, deoarece aceasta poate greşi. O altă mână va trebui să fie gata de a prelua şi a aduce la bun sfârşit!” Se mai îndoieşte cineva de nobleţea gândurilor sale şi clarviziunea actului politic, patriotismul şi spiritul de sacrificiu?

Tabloul Micii Uniri din 1859

Din aceste cuvinte au de învăţat şi actualii conducători aşezaţi la conducerea ţării, cei care vor fiecare să conducă autocrat fără a avea însă nici priceperea, nici bunul simţ, nici gândurile Mareşalului, ba sunt exact opusul lui. Când este interpelat de Hitler cu privire la activităţile diplomaţiei româneşti din 1943 de apropiere de forţele Aliate, Antonescu nici nu se ascunde, nici nu minte, nici nu dă vina pe altcineva, ci răspunde direct: „Cunosc mein Führer activitatea întreprinsă de ministerul meu de externe şi o aprob, deoarece găsesc că nu este inutil ca, în timp ce luptele se desfăşoară pe frontul militar, să fie întinse punţi de înţelegere către adversar în cazul în care situaţia generală ar cere-o.” Ei bine, onoarea şi principiile au făcut din el un abonat la trădare. Opoziţia nu a jucat fair play, l-a sabotat în permanenţă şi în toate discuţiile purtate cu aliaţii l-au prezentat drept omul lui Hitler, marioneta lui, omul de paie, satrapul, omul cu care nu te poţi înţelege, tocmai pentru a-i micşora sau anula şansele de a ajunge la înţelegere cu aliaţii, oferindu-l pe el drept trofeu. Au pus mai sus propriile interesele, invidia şi orgoliul personal decât adevărul şi interesul naţional. A treia trădare.

În încercările sale de a scoate ţara din coaliţia cu Germania, Antonescu a încercat toate uşile. Fidel educaţiei sale dar şi convingerilor progresiste, a încercat iniţial cu Apusul fără a neglija însă realitatea puterii şi intereselor ruseşti mult mai aproape de România. A informat pe toţi şi a cerut acordul unui armistiţiu separat cu Rusia pentru a putea apoi lupta împotriva nemţilor şi a înainta spre apus cot la cot. Dintre toţi cei cu care a dus tratative, cel mai înverşunat acestui plan a fost Roosvelt care nu voia ca ruşii să ajungă înaintea lor la Berlin din motive atât de orgoliu cât şi de a pune mâna pe secretele, armele, tehnologia şi oamenii de ştiinţă germani. Aşa că au tergiversat cât au putut aceste discuţii, nu au dat undă verde încheierii unui armistiţiu cu ruşii care ar fi scurtat războiul cu mai mult de un an şi ar fi dus şi la evitarea pierderilor a sute de mii de victime că să nu mai spun de evitarea distrugerii Hiroshimei. Numai că S.U.A. avea alte interese, puţin diferite de ale lui Antonescu, aşa că au împiedicat cât au putut înţelegerea dintre Antonescu şi ruşi, iar Antonescu fidel convingerilor sale, fair play-ului şi încrederii în valorile occidentale, nu a forţat nota. A patra trădare.

De fapt până şi ruşii, adversarii cei mai mari ai lui Antonescu, îi recunoşteau valoarea. Când în 1943 s-au declanşat negocierile de la Stockholm dintre mareşal şi ruşi, opoziţia încerca să ea să să ajungă la o înţelegere. Ruşii le-au răspuns: „Moscova preferă să trateze încheierea armistiţiului cu guvernul Mareşalului Antonescu, singura forţă politică care poate garanta bună desfăşurare a tratativelor” Şi asta o spuneau ruşii în condiţiile în care cererile lui Antonescu erau mult mai pretenţioase şi mai dezavantajoase pentru Ruşi, dar pe ei nu îi interesa ce promiteau sau cereau unii sau alţii ci cât de credibili erau. De aceea au preferat un duşman corect, unui prieten mincinos. De fapt Ruşii l-ar fi preferat pe Antonescu chiar şi înaintea prietenilor comunişti ai lui Bodnăraş.

Când Pătrăşcanu s-a dus să semneze armistiţiul pe 12 Septembrie 1944, întrebând de ce condiţiile impuse lor erau mai grele decât cele convenite iniţial cu Antonescu Molotov răspunde direct: „Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni!”. Acest răspuns l-au primit fraţii comunişti trimişi de Regele Mihai. Orice alt comentariu este de prisos. Numai că din nou Antonescu a fost trădat pentru a nu putea fi el cel care să semneze armistiţiul. Dacă în politicieni nu avea încredere prea mare, dar îi acceptă ca pe o prezenţi necesară şi firească, Mareşalului avea încredere aproape oarbă în militari. Nu putea concepe că un militar să trădeze sau să îl trădeze pe el, cel care nu cunoştea trădarea decât când o simţea pe propria piele, dar nici atunci nu voia să o vadă. De fapt încrederea oarbă pe care o avea în armată şi corpul de cadre, a exprimat-o clar într-o discuţie avută cu Guderian după atentatul din vara lui 1944 împotriva lui Hitler: „La noi în armată ar fi de neconceput o asemenea acţiune infamă. Eu pot dormi liniştit cu capul pe genunchii generalilor mei”. Iluzie deşartă. O parte din generalii lui i-au doborât capul aşa cum şi al lui Mihai Viteazul căzuse tot pe genunchii unor generali. La începutul verii 1944, serviciul secret îi raportase unele activităţi suspecte şi fluctuaţii de persoane la palat, atât ziua cât şi noaptea. Mareşalul a dat ordin să se urmărească şi să fie informat. După ceva timp, este informat de şeful serviciului că la palat se pune la cale o acţiune secretă: – „Bine, dar în capul lor cine este – a întrebat Antonescu.- Domnul general Sănătescu – i s-a răspuns.- Dacă este el, în capul lor, nu poate fi nimic serios. În orice caz, urmăriţi şi ţineţi-mă la curent”. Serviciile secrete au urmărit, dar nu au mai raportat. Întraseră şi ele în joc. A cincea trădare.

Frontul din Moldova era un front bine apărat şi Ruşilor le-ar fi trebuit încă mult timp pentru a-l trece. Antonescu, care luptase şi în primul război pe frontal moldovean apărând aceleaşi obiective şi puncte strategice, era conştient de puterea liniei de apărare. Ştia că ruşii nu pot trece pe acolo atâta vreme cât armata va lupta, deci nu îşi făcea probleme că ar intra ruşii în ţară şi l-ar lua prin surprindere.
Ceea ce nu ştia el era că se vor găsi trădători în cadrul armatei care vor face alte jocuri şi vor ceda frontul. Nu s-a prea vorbit pe nicăieri despre marea trădare de la Iaşi, din 20 august 1944[1], a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armată Mihai Racoviţa, săvârşită în strânsa legătură cu Regele şi cu Partidul Comunist.
Când actualul preşedinte a vorbit despre trădarea lui Mihai, la asta s-a referit, numai că nu a explicat în ce constă trădarea.
Responsabili de acest act sunt răspunzători: Casa Regală, generalul Sănătescu, generalul Aldea, comuniştii lui Bodnăraş şi Pătrăşcanu şi cei menţionaţi mai sus. Ei au cedat frontul şi au dat posibilitatea armatelor ruseşti să intre în Moldova şi apoi în ţară. Asta în condiţiile în care pe de o parte discuţiile lui Antonescu pentru încheierea unui armistiţiu cu ruşii erau nu numai avansate ci aproape de finalizare, pentru că în numai trei zile soseşte acordul ruşilor, pe de altă parte, trupele ruseşti au intrat în ţară ca inamici, nu că aliaţi cum ar fi intrat dacă se semna armistiţiul şi astfel s-ar fi evitat prizonieratul a sute de mii de ostaşi români. A şasea trădare.

După cum se ştie, la 23 August 1944 Antonescu a fost chemat la Palat de rege. Ceea ce nu se ştie este că el aştepta să meargă la palat dar nu înainte de a primi răspunsul de la Stockholm unde se negocia armistiţiul cu ruşii.
Ceea ce iarăşi nu se ştie este că răspunsul venise, era favorabil, numai că nu îi mai fusese înmânat lui, ci regelui iar acesta nu i l-a arătat şi nici nu a pomenit de el în întâlnirea pe care au avut-o, deşi practic rezolva problema ieşirii din război în condiţii mult mai avantajoase pentru România.
Numai că regele nu voia că meritul să îi revină lui Antonescu, voia să fie el cel care „a salvat ţara”.
S-a văzut cum a salvat-o. De fapt intenţiile şi gândurile sale au fost clar exprimate de însuşi Mihai, într-o discuţie cu G Brătianu: „Dacă îl lăsăm pe Antonescu să facă singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc!”. A şaptea trădare. Şi la această trădare s-a referit Băsescu. Nu îl simpatizez dar dacă are dreptate, are dreptate!

Dar Mareşalul nu a fost trădat numai în ţară ci şi în afară, de proprii săi miniştri. Trimis la Stockholm pentru negocierile cu ruşii, Gheorghe Duca se lăuda la bătrâneţe cu misiunea pe care i-a dat-o regele de a sabota negocierile lui Antonescu. A opta trădare.

Chemat la palat, Mareşalul este convins că acolo va discuta ieşirea din războiul împotriva Antantei şi era bucuros şi convins că vor ajunge la aceeaşi concluzie pentru că normal ar fi trebuit să aibă aceleaşi interese. Pe când se urca în maşina ce urma să îl ducă la palat, colonelul Davidescu vine la el şi ăi spune suficient de tare, să audă şi alţii de lângă ei:
– „Domnule Mareşal, nu găsiţi că garda care vă însoţeşte (doi ofiţeri de jandarmi şi 6 subofiţeri în două turisme – n.a.) este insuficientă? Vă rog să ordonaţi să trimit întăriri”.
– „Nu e nevoie, Davidescule – răspunde Mareşalul plin de încredere – e de ajuns şi aşa, doar merg la Rege”.
Asta arată atât credinţa lui că Regele urmăreşte binele ţării şi deci nu are de ce se teme atâta vreme cât sunt de aceeaşi parte a baricadei, cât şi respectul pentru Casa Regală pe care nu o vedea capabilă de trădare ca instituţie. Din păcate s-a înşelat. A noua trădare.

Despre momentul arestării sale se mai ştie câte ceva. Fie din manualele de istorie fabricate de comuniştii care se lăudau că au scăpat ţara de dictatura lui Antonescu, fie din filmul recent decedatului Sergiu Nicolaescu. Ceea ce nu se ştie este că totuşi i se promisese că nu va fi predat ruşilor dar a fost trimis la „reciclare” un an şi jumătate. A zecea trădare.
Pentru cei care îl învinuiesc că a pus ţara la cheremul lui Hitler, amintesc două elemente: primul este declaraţia făcută de Antonescu chiar înainte de a prelua funcţia de şef al statului, când era în discuţie doar ideea colaborării cu nemţii: „Generalul Antonescu nu poate semna nici o politică în alb privind bogăţiile ţării. Totul se va fixa pe baza unui schimb reciproc de valori egale”.
Al doilea lucru este chiar dovada faptului că s-a ţinut de cuvânt: Germania are o datorie istorică faţă de România, datorie neonorată exact de pe acea vreme ca urmare a contractelor semnate de Antonescu cu Hitler.
Ei bine, paradoxul este că Antonescu a putut semna aceste hârtii de pe picior de egalitate cu „Dictatorul Lumii”, dar actualul guvern sau preşedinte nu poate nici măcar să pună în discuţie recuperarea datoriei, cu un cancelar care se declară prieten şi democrat. Cine este trădătorul în acest caz? Cine este dictatorul?
La întoarcerea în ţară (1946) este „judecat” condamnat la moarte şi executat. Ruşii nu au făcut-o deşi le provocase pierderi imense. Au făcut-o conaţionalii săi. A unsprezecea trădare.

Ai spune că odată cu moarea sa s-a închis ciclul trădărilor, dar nu e aşa. Neamul românesc continuă seria trădărilor. După moartea sa, o perioadă era interzis să pronunţi chiar şi numele său. Apoi încet încet se mai fac concesii, se mai dă liber la documente, profesorii prin liceele şi şcolile militare fie întrebaţi de elevi fie din conştiinţă şi respect faţă de el şi de istorie mai aţâţă jarul încă nestins al conştiinţei de neam. Ceea ce nu au făcut însă comuniştii oricât de barbari au fost, au făcut cei care au venit după ei.
Comuniştii l-au scos din cărţile de istorie, dar nu şi din conştiinţa neamului. I-au ascuns poza, dar nu au murdărit-o, l-au demitizat dar nu l-au satanizat. Ceea ce au făcut însă cei care au venit după ei la îndemnul „prietenilor” cu bani depăşeşte toate trădările de până acuma. Pentru că anti-românii cu mască de Hallowen şi sticle de Coca Cola la îndemnul unor Ştruli au considerat că românii nu trebuie să aibă eroi, noţiunea onoarei şi demnităţii trebuie să dispară din conştiinţa lor. Antonescu a fost declarat criminal de război şi condamnat pentru crime împotriva umanităţii. Iar prin ordonanţa de urgenţă nr 31 din 2002 (transformată ulterior în „legea Vexler” – legea-fără-de-lege 157/2018 – n.r.), se interzice expunerea tablourilor sau statuilor lui Antonescu, în numele „interzicerii promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. A douăsprezecea trădare.

Curios este că în vreme ce Antonescu este învinuit de moartea câtorva mii de evrei, în America, la mare fast şi cu mari onoruri este păstrat eroul naţional al Americii, marele general Custer, cel care a exterminat sute de mii de indieni ducând la dispariţia, decimarea, exterminarea a numeroase triburi de indieni, mulţi cu o cultură şi morală mult superioară chiar Americii de azi. Cine nu cunoaşte să citească „Călătorie în Virginia” a lui Yves Berger să se convingă.
Cum este posibil ca un criminal, un exterminator crud şi sadic să fie declarat erou al unui stat care ne obligă pe noi să ne acoperim de noroi eroii şi să ne slăvim trădătorii care au dezertat şi trădat în favoarea lor?
Ce va scrie istoria acestui neam – dacă vom mai rămâne în istoria omenirii ca neam -, despre noi? Noi nu avem dreptul să ne cinstim eroii? La Universitatea Naţională de Apărare, pe holul comandanţilor sunt tablouri cu toţi comandanţii Academiei de-a lungul vremurilor. Al Mareşalului Antonescu, a fost scos de pe perete, dar durerea este că a fost scos în urma unei vizite de peste ocean. Iată ce odin a dat „criminalul Antonescu” soldaţilor săi după trecerea Prutului:
„Vreau ordine! Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată care aduce cu ea ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului”.
Faţă de el, „eroul” Custer a rămas faimos prin aplicarea principiului „un Indian bun este un Indian mort!”. Astea sunt valorile care ni se bagă pe gât în numele democraţie.
Ca să nu mai amintesc că nu Antonescu a aruncat bombele atomice la Hiroshima şi Nagasaki.
Că ai noştri cârmuitori se dau după cum bate vântul şi fac legi dictate de alţii, nu e de mirare, ei îşi apără scaunele, averile, încearcă să scape de puşcărie, vând tot, trădează pentru că marile democraţii ale lumii urăsc trădarea, dar sprijină trădătorii altora.
Trădarea supremă, trădarea cea mare faţă de Mareşal, faţă de ţară, o comitem noi, cei care ne facem că nu vedem, care ştim dar nu spunem nimic de frică, din comoditate, scârbă, servilism, laşitate, parvenitism.
Noi cei care acceptăm toate aceste trădări şi le ascundem undeva în colţurile conştiinţei noastre numai pentru a nu ne strica „liniştea sufletească” sau a casei, a ne păstra serviciul, salariile, pensiile, sporurile, privilegiile.
Marea trădare o comitem noi toţi cei care ne considerăm români, dar nu suntem în stare nu numai să apărăm ceea ce ne-au lăsat înaintaşii, dar nici măcar să respectăm şi să cinstim memoria lor, pentru că „aşa se spune”.
Noi nu avem cap, nu avem judecată proprie, nu avem conştiinţă, nu avem morală, nu avem principii, le primim pe ale altora, fie de împrumut, fie impuse, e mai lejer, nu ne obosim şi avem şi pe cine arunca vina dacă lucrurile merg prost. A treisprezecea trădare, cea mai dureroasă.

Ştiind parcă ce va urma, într-o altă premoniţie, Mareşalul spunea: „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea!”.

Autor: Col. (r) Marin Neacsu
Sursa: art-emis.ro

1 139

În urma solicitărilor primite din partea primarilor din judeţ, în cadrul şedinţei ordinare desfăşurate miercuri, 31 ianuarie, Consiliul Judeţean Braşov a modificat anexa la Hotărârea nr. 432/23.11.2023 privind stabilirea preţurilor medii ale produselor agricole pe baza cărora se evaluează în lei veniturile din arendă exprimate în natură, pentru anul 2024.

Modificarea a vizat preţul ierbii pentru păşunat, care a fost diminuat de la 0,10 lei/kg la 0,08 lei/kg.

Preţul revizuit a fost stabilit în urma consultării pe care specialiştii din executivul CJ Braşov au avut-o cu reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Braşov, care la rândul lor au contactat mai multe unităţi administrativ-teritoriale deţinătoare a unor suprafeţe importante de păşuni, iar din analizele făcute a rezultat necesitatea ca preţul propus de DAJ şi aprobat iniţial în plenul CJ Braşov, în cuantum de 0,10 lei/kg, să fie redus la 0,08 lei/kg.

„În noiembrie 2023 am luat act de decizia Direcţiei pentru Agricultură Braşov şi am aprobat un preţ majorat al ierbii, având în vedere că acesta nu mai fusese actualizat din anul 2020. Ulterior am primit mai multe sesizări, atât de la colegi primari din judeţ, cât şi de la crescători de vite, care ne-au semnalat că impactul acestei creşteri de preţ este unul semnificativ, astfel că se ajunge la  închirierea păşunilor cu aproape 1000 de lei pe hectar, ceea ce înseamnă foarte mult. Ieri am reglementat această situaţie şi am revenit asupra hotărârii, în aşa fel încât impactul financiar asupra fermierilor să fie cât mai mic. Ne-am adresat Direcţiei Agricole Judeţene şi în urma răspunsului primit am diminuat suma pe care o vor plăti în acest an proprietarii de animale pentru închirierea păşunatului”, a explicat preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Todorică-Constantin Şerban.

De precizat este faptul că potrivit Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Consiliul Judeţean Braşov aprobă anual, pe baza informaţiilor transmise de Direcţia pentru Agricultură Judeţeană, stabilirea preţurilor medii ale produselor agricole specifice zonei noastre (cereale, plante tehnice, legume, fructe şi furaje, inclusiv fân şi iarbă), în funcţie de care se evaluează veniturile din arendă exprimate în natură, pentru anul următor.

Prețurile medii ale produselor agricole din anul 2024 aprobate la nivelul fiecărui judeţ pot fi consultate pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

D.D.

1 60

Un domn ministru titular la Agricultura în Guvernul României a trecut la un „alt nivel”… de la asimilarea stufului cu pășunea și cu furajele, a fost luat în stăpânire de un „duh de revoltă” și dorește să propună demiterea comisarului de profil de la Comisia Europeană pentru ceea ce n-a făcut el ca ministru în executivul României.
Cine are habar cât de cât de arhitectura instituțională a UE trebuie să știe că un comisar european poate fi demis,în anumite circumstante, doar de către șeful CE sau de către Parlamentul European, forul care votează nominal comisarii și investește Comisia.
Al nostru demnitar, pe numele lui Florin Barbu, își imaginează o cu totul altă realitate institutionala europeană, cu care vrea să se însoțească prin voluntarism infantil si de la distanță…
Nu face nici efortul de a vedea ce fac alții în situații asemănătoare! Exemplul Poloniei este elocvent: cu perseverență și tenacitate a obținut concesii suficiente de la UE pentru a-și proteja fermierii de efectele nocive ale comerțului făcut de Ucraina cu cereale și cu produse agroalimentare.
Cu capul la ceea ce-i comandă protectorul său de la partid, Paul Stănescu, al nostru titular la Agricultura riscă să se acopere de un ridicol cât Everestul.
Vom vedea ce va constata Parchetul European pe „dosarul Stuful” pentru care, prin aranjamente de tip politico-mafiot, se pregatisera uneltele juridice de sifonare a vreo 5 milioane de euro, făcând doar „din pix” ca stuful să se metamorfozeze în furaj care nu a fost dat niciodată la animale…
Beneficiarul acestei sume frumușele din bani europeni este chiar odrasla lui Paul Stănescu, omul politic ce a preluat Agricultura României, prin intermediari, pe persoana fizică…
Asteptam cu nerăbdare finalizarea anchetei de către Parchetul European…
Poporul o spune simplu și direct: „Fiecare pasăre piere pe limba ei”,nu?

Toma Pirau

2 114

Conducerea locală brașoveană a USR a luat o decizie fulgerătoare după ce InfoBrașov a dezvăluit la începutul acestei luni că Adrian Veștea va candida la funcția de primar al Brașovului împtriva lui Allen Coliban.
Actualul primar încă mai încerca în toamna care a trecut să-l aducă pe Veștea alături de sine în tentativa de a-l marginaliza și a-l izola în sediul primăriei pe Sebastian Rusu, viceprimarul liberal, ba chiar i-a cerut și sprijinul public șefului PNL, referindu-se la el ca la „adevărata conducere a liberalilor brașoveni”.
După ce ministrul brașovean s-a menținut de partea viceprimarului său și a condamnat abuzul lui Coliban, consfințit și de instanța de contencios, era foarte clar care va fi traiectoria lui Veștea la alegerile locale de anul viitor, alegeri care îl vor aduce în coliziune directă cu actualul primar userist al Brașovului.
Astfel că Allen Coliban n-a pierdut timpul și, imediat după dezvăluirea din cotidianul nostru, a furat startul precampaniei electorale anunțând candidații USR Brașov pentru Consiliul Județean și pentru Primăria Brașov în fițuica electorală tipărită în zeci de mii de exemplare, denumită „Brașovul Nostru”.
Încă din prima pagină a tipăriturii cu trimitere în pagina patru deslușim candidatura pentru șefia Consiliului Județean a lui Irinel Darău, senatorul USR și șeful filialei brașovene a acestui partid. Cu trimitere la anul 2024, anul marilor decizii, sau la spitalele învechite din județ, făgărășeanul informatician lovește frontal în „mafia PSD-PNL (care) subjugă administrațiile locale, se mufează la banii publici și concurează neloial afacerile cinstite. Vom termina cu toate aceste interese obscure care ne țin pe loc județul și țara.”

Senatorul Darău suferă de amnezie selectivă progresistă
Un ton evident în consonanță cu campaniile neomarxiste agresive și cu lozincăreala electorală cu care ne-au obișnuit useriștii de patru ani încoace. Nici un cuvânt despre dosarele penale ale lui Allen Coliban pentru fapte de corupție și fapte asociate cu cele de corupție, definite astfel prin intermediul infracțiunii de abuz în serviciu conform Legii 78/2000, a anticorupției, dar și conform Legii 297, care definește abuzul în serviciu ca infracțiune ordinară.
Cu toate acestea, după diatriba expandată în tipăritura electorală cu pricina Darău se consideră „onorat să fac echipă cu ei. Unul dintre ei este Allen Coliban, primarul Brașovului. Alături de viceprimarul Brașovului, Flavia Boghiu, de vicepreședintele Consiliului Județean, Zoltan Szenner, în echipă cu consilieri locali și consilieri județeni, am promovat și implementat soluții benefice pentru oraș și județ.”
Unele virgule care trebuie puse înaintea numelor proprii au fost adăugate de noi, ținând cont că această regulă de punctuație a gramaticii limbii române nu a ajuns până la scribii tipăriturii electorale „Brașovul Nostru”.
Este cristal de clar că persoanele echipei lui Darău vor candida și ele pentru funcțiile pe care le dețin în prezent.
Ceea ce este important este că până la clarificarea liberalilor din perspectiva alegerilor locale cu nominalizarea candidaților pentru fiecare din funcțiile menționate din Primăria Brașov și Consiliul Județean Brașov, eveniment așteptat a se produce la sfârșitul lui februarie, tipăritura lunară useristă va fi la al doilea număr, ceea ce înseamnă undeva în jurul a o sută de mii de tipărituri distribuite în municipiu și județ.
Un avans considerabil față de liberalii care-și vor începe precampania electorală pentru locale pe la începutul lui martie, cu lentoarea lor binecunoscută, echivalent cu furtul startului acestei precampanii.

Libiu Mateescu

1 97

Ce înseamnă să-i dai arme cu încărcătură letală unui mardeiaș din poliție, special sau nu, cu creierul varză de la atâtea filme cu violență și prafuri trase pe nas și să-l trimiți să îngrădească dreptul oamenilor de a protesta, un drept constitutional de altfel! Faptul că zevzecul probabil că nici nu fusese testat psihologic, sau are pile în Poliție la nivel înalt, sau pur și simplu e infantil și dezaxat, nu mai contează.
Ceea ce contează cu adevărat este că idiotul încă este angajatul Ministerului de Interne, deși a amenințat letal degeaba un protestatar într-o mașină, polițistul comițând o infracțiune clară.
Că guvernul Ciolacu este dispus să treacă la amenințări fățișe la adresa liderilor de sindicat din Transporturi și Agricultură în loc să vină cu soluții coerente pentru a îndrepta două situații strâmbe din două domenii economice vitale ale României, este cu totul altceva, este politică represivă de stat, este apucătură totalitară, ceea ce de altfel au mai manifestat și PSD și PNL în ultimii ani de guvernare.

Scânteia care poate aprinde vâlvătaia revoltei naționale
Ceea ce nu înțeleg unii reduși intelectual din acest guvern de diletanți este că de la un asemenea gest al sceleratului de la Constanța poate lua foc întreaga țară, un astfel de get represiv reprezentând doar scânteia care poate duce la răsturnarea guvernului, oricâți parlamentari s-ar opune în Parlament unei schimbări guvernamentale. Iar dacă mandarinii politici cu prea puțină minte și cu deloc respect pentru democrației cred că mulțimile furioase nu pot lua cu asalt Casa Poporului, să se gândească mai bine la unele evenimente de acum câteva zeci de ani. Deși un asemenea excurs al gândirii în recentul istoric al României s-ar putea să-i surmeneze intelectual, nefiind pregătiți pentru un asemenea efort sisific de analiză și sinteză politică.
Oricum, sindicatul Europol a reacționat just la incidentul reprobabil: „Este regretabil gestul făcut de poliţistul din cadrul Serviciului de Acţiuni Speciale. Asta dovedeşte încă o dată că oamenii politici care conduc MAI pun presiune excesivă pe poliţişti să execute dispoziţii/ordine care nu au niciun temei legal.
Aş compara acest gest cu perioada din pandemie când Marcel Vela şi Guvernul de atunci, pentru a speria populaţia şi a-i ţine în case, în timp ce ei furau miliarde pe achiziţii cu cântec, s-a ordonat să scoată armata pe străzi.
Şi vedeam militari cu armele la ei şi cu autospeciale de armată, la cele mai vizibile intersecţii, tot pentru a speria lumea”, au reclamat duminică reprezentanţii Sindicatului Europol Constanţa, preluați de Cotidianul, și pe bună dreptate.

Libiu Mateescu

0 181

 „Pathosul” generează „ethosul”.
Patosul face apel la emoțiile și idealurile publicului și provoacă sentimente care „locuiesc” deja în el. „Pathosul” este folosit cel mai adesea în retorică, precum și în literatură, film și alte arte narative.
„Ethosul” descrie credințele sau idealurile călăuzitoare care caracterizează o comunitate, o națiune sau o ideologie.
Bref: controlează-ti emoțiile și vei fi puternic; rostește pilde înălțătoare și vei zbura !
Matriarhatul ne face tradiționaliști, comozi și lași.
De ce ?
Grija, ocrotirea…
Femeile au un orizont larg, dar lipsit de profunzime; bărbații au un orizont îngustat, dar cu mare adâncime.
Femeile urzesc universul familiei restrânse: să fie bine pentru copii și pentru barbatul meu, iar ce fac alții este treaba lor… generând o moralitate restrânsă la familie și cel mult la clan, care va fi preluată și amplificată de bărbații dimprejur, transformând-o în comportament cutumiar adică în tradiție.
Gândirea liberă este posibilă doar dacă chestiunile cotidiene sunt rezolvate de femei si există predilecția sau îndemnul de a căuta răspunsuri dincolo de cele oferite de automatismele tradiției.
Depășirea orizontului familiei și poziționarea individului față de societate, față de umanitate, față de univers, față de un Dumnezeu, generează un sistem de valori care poate restrânge drepturile izvorate dintr-o moralitate a interesului matriarhal asupra familiei…
Succesul unei comunități sau al unei nații este asigurat de saltul de la moralitatea familiei la moralitatea socială, care este asigurat, ori de o educație religioasă temeinică, ori de o educație liberală susținută. Adică, doar educația, care folosește produse distilate din gândirea și faptele acumulate timp de sute de ani ale acelei comunități, realizată instituțional, ajustează eventualele derapaje matriarhale (excesul de bine familial !) către un făgaș comunitarist : uneori binele meu individual trebuie abandonat în favoarea binelui colectiv !
Femeile se dedică celor dimprejur satisfăcându-le necesitățile, iar prea mare protecție îi poate transformă pe bărbații sau băieții din apropiere în …trandavi consumatori și lipsiți de cutezanță …„tu să stai aici căci e mai bun un rumân viu decât un erou mort” !!!!
Profunzimea, curiozitatea si curajul ne lipsesc. Ele izvorăsc din filozofie și moralitate, care sunt masculine, dar dependente de …educație.
Educația are nevoie de doi pași: instituţii școlare, dar mai înainte, de curricule (tactici!) care să fi fost distilate de minți luminate, adică de intelectuali. Plus corelarea lor…

Problema formei fără fond nu a fost rezolvată: poți avea școli, dar dacă curiculele și conținutul socio-moral nu sunt corelate și eficace implementate copiilor, aceștia NU au valori înalte.
Cucerirea, expedițiile și aventura sunt masculine.
Repetarea unor acțiuni care le pun în practică modelează caracterul și valorile întregii societăți: curajul, sacrificiul, perseverența, abnegația, inovația, planificarea, eficiența…
Să zăbovim asupra câtorva „pachete narative” esențiale:

Cele 10 porunci și celelalte religii
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemanare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.https://ro.orthodoxwiki.org/Decalog#Porunca_.C3.AEnt.C3.A2i

Mai tradiționalist…
<<„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”
„Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor”
„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui”
„Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfințeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o”
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie”
„Să nu ucizi”
„Să nu preacurveşti”
„Să nu furi”
„Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”
,,Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!” >>

Cele șapte legi ale lui Noe:
1) Să nu negi existența lui Dumnezeu
2) Să nu-l blasfemiezi pe Dumnezeu
3) Să nu ucizi
4) Să nu ai relații incestuoase, adultere, bestiale sau homosexuale
5) Să nu furi
6) Să nu mănânci un organ smuls dintr-un animal care este încă în viață
7) Să se stabileasca tribunale care să asigure respectarea celorlalte șase legi

Cele 613 porunci (în ebraică תרי”ג מצוות‎ „TARIAG” (613) mițvot), conform tradiției iudaice, au fost date de Dumnezeu poporului evreu în Tora (Vechiul Testament, Pentateuch) și reluate și comentate în Talmud și Ghemara.
Tradiția evreiască consideră că cine nu este evreu este obligat să respecte minimum 7 porunci („cele șapte porunci ale fiilor lui Noe”)
Să știi că este numai un Dumnezeu.
[1].Să nu ai alți dumnezei înafară de Dumnezeul Unic.
[2].Să știi că Dumnezeu este Unul
[3].Iubește-L pe Dumnezeul tău
[4].Să te temi de Dumnezeul tău
[5].Să nu necinstiți Numele Lui Dumnezeu
[6].Să nu profanezi Numele Lui Dumnezeu
[6].Să nu distrugi obiectele asociate de Numele Lui
[7].Sa asculți de proorocii care vorbesc în Numele Lui Dumnezeu
[8].Să nu ispitiți pe Dumnezeul vostru
[9].Să păzești poruncile Dumnezeului tău
[10].Să te alipești de cei ce cunosc Numele Lui
[11].Să nu ții necaz pe copiii poporului Israel
[12].Să iubiți pe străinii convertiți
[13].Să nu urăști pe fratele tău în inima ta
[14].Să mustri pe aproapele tău
[14].Să nu te încarci cu un păcat din pricina aproapelui tău
[14].Să nu asuprești pe alții
[15].Să nu umbli cu bârfeli
[16].Să nu te răzbuni
[12].Să nu ții necaz pe aproapele tău
[12].Să studiezi Tora
[17].Să cinstești pe cei care învață și stiu Tora
[18].Să nu vă întoarceți spre idoli
[19].Să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri
[20].Să nu hulești pe Dumnezeu
[21].Să nu te închini înaintea idolilor
[22].Să nu slujești idolii in cele patru feluri cum este slujit Cel de sus[22].Să nu-ți faci chip cioplit pentru tine [23].Să nu faci chip cioplit pentru alții
[23].Să nu creezi imagini umane nici pentru decorare
[24].Să nu aduci un oraș la idolatrie
[25].Să distrugi un oraș care se închină idolilor
[26].Să nu zidești din nou un oraș distrus care se închina idolilor
[26].Să nu ai profit din bunurile unui oraș distrus care se închina idolilor
[27].Să nu chemi pe alții la slujirea altor dumnezei
[28].Să nu iubești pe cei care se închină idolilor
[28].Să-l urăști pe cel ce se închină idolilor
[28].Să nu cruți pe cei care se închină idolilor
[28].Să nu ascuzi pe cel care se închină idolilor
[28].Să n-arunci o privire de milă spre cel care se închină idolilor
[28].Să nu zici profeții din numele celor ce se închină idolilor
[29].aici continua !https://en.m.wikipedia.org/wiki/613_commandments

Ce scrie Yuval Noah Harari:
<<Cel mai adesea, exemplele de norme morale la care se gândesc majoritatea oamenilor sunt de genul: „Să nu minți!”, „Să nu furi!”, „Ajuta-ți aproa­pele!”, „Respectă-ți părinții!”, „Crește-ți copiii așa cum se cuvi­ne!”, „Respectă-ți întotdeauna promisiunile!”
Într-adevar, pare foarte simplu să enunțăm o mulțime de reguli morale.
Să luam, de exemplu, o nor­mă foarte des pomenită drept tipic morală și deosebit de relevantă în domeniul aface­rilor: „Să nu furi!” Furtul, de orice fel, este o faptă dezonorantă și profund imorală. Dar dacă ne gândim puțin, remarcăm faptul că inter­dicția „Să nu furi!” este una dintre cele Zece Porunci ale Vechiului Testament, fiind, ca atare, și o norma religioasă.
Pe de altă parte, furtul este nu numai o faptă imorală, ci și ilegală, întrucât sfi­dează o normă juridică.
Marea majoritate a regulilor morale sunt astăzi, tot­odată, si norme religioase sau legale. Din acest motiv, este foarte greu de alcătuit o lista de norme exclusiv morale, pe care să nu le întâlnim decât în sfera eticului, după cum există foarte puține situ­ații în care, prin ceea ce face, individul să fie și să acționeze exclusiv moral, fără nici o implicație de ordin vital, utilitar, economic, social, politic sau religios.
În loc de a cauta normele tipic morale si de negasit altundeva decât în sfera moralitatii „pure”, trebuie mai degraba sa ve­dem prin ce atribute specifice o reglementare normativa se înscrie în domeniul etic.
O norma este un model de actiune, care trebuie aplicat în anumite îm­prejurari. Fiecare norma ofera un tipar comportamental abstract, ideal pentru un gen specific de actiune, care lasa deoparte aspectele acci­dentale si nesemnificative ale contextului social, reliefând lucrurile importante care trebuie înfaptuite sau evitate.
Rezumând: o norma este o regula de comportament, având o vala­bilitate supraindividuala, explicit enuntata la nivelul constiintei colec­tive ca standard de conduita, deliberat acceptat si respectat de catre indivizi.
Prin urmare, o norma rationala are menirea sa determine agentul liber sa se conformeze unui anumit model de actiune, întrucât acest model este socialmente dezirabil, dar nu este întotdeauna urmat în mod spontan de catre toti indivizii. Asadar, libertatea umana este fun­damentul ontologic al normativitatii.
Nimanui nu trebuie sa-i pese daca eu aleg sa tin pe lânga casa o pisica sau un câine si depinde numai de mine daca dimineata beau cafea, ceai sau lapte.
În multe alte situatii însa, optiunile noastre decizionale au urmari serioase asupra celorlalti, astfel încât aceste optiuni nu mai sunt soci­al­mente lipsite de importanta si indiferente. E treaba tuturor daca eu îmi petrec vacanta furând masini sau practicând turismul sexual. Veti fi probabil de acord ca tuturor ar trebui sa le pese daca mie îmi place sa torturez câini si pisici. Iar ceilalti nu ar accepta cu usurinta ca numai de mine depinde cum sa ma „distrez” seara în familie: batându-mi nevasta, molestându-mi copiii sau facând scandal în bloc.
Dupa cum spune Aristotel, omul este zoon politikon – un „animal social”, care prin natura sa traieste printre si împreuna cu alti oameni.
Viata sociala necesita un sistem de comportamente individuale uniforme, standardi­zate, fara de care coerenta si continuitatea societatii nu ar fi posibile.
Modelele normative încorporeaza o îndelungata experienta colectiva, ce nu poate fi transmisa indivizilor prin ereditate, ci numai prin edu­catie. Astfel, principala functie sociala a normelor este socializarea indivizilor.
Ca reguli de actiune, normele urmaresc sa instituie o anu­mita uniformitate si predictibilitate a comportamentelor individuale, determinându-i pe oameni sa îsi autoguverneze constient si de buna voie propria viata în acord cu anumite standarde sociale, ce au probat de-a lungul unei îndelungate istorii ca sunt capabile sa garanteze coe­renta si stabilitatea relatiilor sociale.
Psihosociologii au do­vedit expe­rimental faptul ca în toti oamenii exista o puternica înclinatie de a se conforma opiniilor si tiparelor comportamentale ale majoritatii. Un model normativ solicita însa mai mult decât simpla conformare, impusa de mecanisme inconstiente. Complexitatea modelelor normative poate fi scoasa în evidenta daca analizam componentele lor sine qua non.
1 Prin urmare, primul element constitutiv al normelor, fara de care acestea nu ar putea fi inteligibile si comuni­cabile, este expresia lor normativa.( continut si forma )
2 Autoritatea normativa reprezinta acea „putere” sau „instanta” care emite o norma, având capacitatea sa impuna indivizilor respectarea ei – fie prin persuasiune, fie prin recurs la forta.
3 Subiectul normei este acea clasa de indivizi carora li se adreseaza autoritatea normativa, cerându-le sau fortându-i sa urmeze un anumit model de comportament
4 Domeniul de aplicatie a normei reprezinta clasa de situatii sau de contexte practice în care autoritatea normativa cere subiectului sa adopte un anumit model de comportament.
5 În sfârsit, orice norma efectiva este sustinuta si întarita de anu­mite sanctiuni: consecintele favorabile sau nefavorabile pentru subi­ectul actiunii normate, care decurg – în conformitate cu avertismentele si prevederile autoritatii normative – din aplicarea / încalcarea regulii de actiuneT aria moravurilor (sau naravurilor) unei societati este data de firescul lor, impus de continuitatea traditiei.
Cu cât inertia unei societati este mai mare si traditionalismul ei conservator mai accentuat, cu atât spo­reste în constiinta oamenilor iluzia ca obiceiurile sunt vesnice, facând parte din ordinea de neschimbat a lumii. În vreme ce moravurile si obiceiurile traditionale sunt vizibile si direct observabile în cercetarea etnografica, ethosul specific unei co­munitati culturale – ca atitudine sau orientare fundamentala fata de lume si istorie – este un factor mult mai subtil, sesizabil cu destula aproximatie de catre speculatia filosofica.
Între moravurile si obiceiurile traditionale ale unei societati, pe de o parte, si morala, ca obiect de studiu al eticii, pe de alta parte, exista câteva deosebiri importante.În primul rând, morala si moralitatea se întemeiaza pe libertatea individului de a decide asupra modului sau de viata, în vreme ce cutumele traditionale sunt date si impuse individului ca niste modele aduse în actualitate de aluviunile istoriei.
Am vazut ca, într-o definitie minimala, libertatea consta în capacitatea individului de a opta în fata unui set de alternative practice, de a face ceea ce crede el de cuviinta într-o situ­atie în care i se deschid mai multe trasee actionale posibile, inegale sub aspectul valorii si semnificatiei pe care le-o confera agen­tul.
În al doilea rând, spre deosebire de obiceiuri, care se sustin numai prin prestigiul si autoritatea tra­ditiei, chiar daca uneori sunt cu totul de neînteles, regulile morale se sustin cu argu­mente rationale.
Daca la întrebarea: „De ce persoanele în doliu trebuie sa se îmbrace în negru?” nu se poate raspunde altcumva decât „Pentru ca asa se cuvine pe la noi”, la orice între­bare de genul „De ce e bine sa spui adevarul?”, „De ce este recomandabil sa eviti excesele?”, „De ce nu trebuie sa furi?”, „De ce un om trebuie sa-si respecte promi­siunile?” etc. se poate ras­punde cu diferite argumente – ce-i drept discutabile si disputabile, dar inteligibile. (De exemplu: daca toti oamenii ar spune adevarul numai atunci când le convine si ar minti ori de câte ori ar avea ceva de câs­tigat, atunci nimeni nu ar mai fi credibil, iar armonizarea relatiilor sociale ar fi imposibila.)
În sfârsit, pe când obiceiurile si moravurile sunt întotdeauna parti­culare, specifice unui anumit climat cultural si unei anumite perioade istorice, marcând individualitatea unei comunitati umane, regulile mo­rale au o pretentie de universalitate si unele dintre ele – cum ar fi, de exemplu, prohibitia relatiilor sexuale incestuoase, a furtului, crimei sau minciunii – chiar si sunt efectiv univer­sal valabile.
Pretentia de universalitate poate fi de multe ori neîntemeiata; sclavia, inferioritatea femeilor fata de barbati, dreptul parin­tilor de a dispune discretionar de copiii lor si alte relatii sociale de acest gen au fost multa vreme con­siderate cât se poate de morale, dar progresul istoric le-a invalidat ulterior.
Dar aceasta pretentie exista si orice regula de comportament moral îsi afirma validitatea universala. Ca „femeile maritate trebuie sa poarte basma” este un obicei înca pastrat în anumite zone rurale izo­late; o regula de genul „flacaii care n-au facut armata nu trebuie sa fure” sau „vaduvele n-au voie sa minta” sunt de-a dreptul rizibile.
„Fii cinstit!”, „Fii curajos!”, „Nu fura!”, „Nu lingusi!”, „Nu jigni!”, „Res­pecta-ti parintii!” etc. sunt reguli sau „porunci” care se adreseaza în egala masura tuturor indivizilor, întrucât acestia vor sa fie recunoscuti si respectati ca persoane morale.
Iata de ce morala si moralitatea, ca obiect de studiu al eticii, se situeaza pe cu totul alt palier existential decât moravurile si obice­iurile, de care vom face abstractie în cele ce urmeaza – ceea ce nu înseamna câtusi de putin ca acestea din urma nu joaca un rol extrem de important în definirea climatului moral specific al unei societati.
Dar, contrar perceptiei comune, moralitatea se înfiinteaza tocmai prin efortul oamenilor de a depasi con­formismul mimetic fata de cutumele traditionale, specifice unui loc si unui timp spe­cific, spre a se ridica pâna la nivelul unei constiinte si judecati universale, care încearca sa discearna rational ceea ce oricare individ ar trebui sa faca în calitate de om deplin reali­zat sau împlinit.
Între miezul dogmatic al fiecarei religii (pretins) universale si codul moral pe care acesta îl sustine exista o relativa independenta.
Pe de o parte, se constata ca, în pofida unor deosebiri dogmatice pro­funde, crestinismul, iudaismul, islamul sau buddhismul pro­moveaza, în fond, aceleasi reguli morale fundamentale. Nu e prea riscanta afirmatia ca morala este terenul pe care diferitele confesiuni se întâl­nesc si sunt compatibile.
Pe de alta parte, nu numai credinta religioasa este aceea care influenteaza si modeleaza moralitatea; la rândul sau, ethosul unei comunitati culturale îsi pune amprenta asupra trairii sale religioase, ducând la consacrarea unor accente morale diferite.
De exemplu, atât morala crestina, cât si cea musulmana dispretuiesc, blameaza si interzic camata, pe când morala iudaica nu. Acesta este unul dintre motivele pentru care, în Evul Mediu, circulatia banilor si a hârtiilor de valoare a devenit monopolul evreilor, exclusi de la prac­ticarea altor ocupatii monopolizate de crestini sau musulmani.
Pe masura ce, odata cu zorii capitalismului, banii au devenit „sângele” corpului economic al societatii, comu­nitatea bancherilor evrei a deve­nit o forta redutabila, de natura sa intensifice resentimen­tele celorlalte confesiuni.
Chiar în cadrul aceleiasi religii, diferite confesiuni se despart prin delimitari dogmatice inspirate de atitudini morale diferite.
De pilda, ortodoxia a retinut din mitul pacatului originar faptul ca, dupa alun­garea sa din Rai, Adam a primit drept sanctiune divina, grija zilei de mâine si obligatia de a munci; pedeapsa divina, munca, truda de a face cu încordarea mintii si cu sudoarea fruntii nu este la mare pret în ritul ortodox, care la Judecata de Apoi se înfatiseaza cu smerenie si lipsa de grija fata de cele pamântesti.
Condusi de Papa – vicar al lui Hristos pe pamânt pâna la sfârsitul vea­cului – catolicii s-au constituit într-o confesiune militanta, misionara si datoare sa faca din Biserica o cetate a lui Dumnezeu, munca daruita gloriei divine fiind o mare virtute; de aceea, de-a lungul secolelor, catolicii au construit cu râvna catedrale impunatoare si durabile lacasuri monastice, dar si biblioteci, univer­sitati, spitale si aziluri, dispretuind însa munca umila, servila si marunta a celor care nu trudeau ad maiorem gloria Dei.
În schimb protestantii, si îndeosebi adeptii calvinismului, au vazut în munca „vulgara” a întreprinzatorului capitalist o cale privilegiata de a afla daca un ins este sau nu în gratia lui Dumnezeu, succesul în afaceri (desigur, cât se poate de cinstite) fiind interpretat ca buna-vointa si ajutor divin.
Dupa cum demonstreaza în mod stralucit Max Weber, munca fara preget apare în cultele protestante ca o virtute cardinala, întrucât prin munca îl cinstim pe Dumnezeu, închinându-i toate reu­sitele noastre profesio­nale si comerciale, din care o parte se cuvine Bisericii, iar o alta parte comunitatii de credincioși mai puțin norocoși. >>
Ar fi interesant de făcut o comparație între valorile/mesajele transmise de poveștile diverselor culturi, făcut un tablou și comparat cu realitatea de azi: poveștile de ieri față de realizările de azi, dar totul pus sub semnul/sentimentul … fericirii!
Poveștile generează valori, valorile trasează traiectul, traiectul te duce sau nu la …fericire ?
Cauză… efect !
Dacă efectul nu este ok atunci să umblăm la cauză!
Scriem sau nu alte povești pentru …români ?

Autor: Dan Ioan Popp
Sursa: facebook.com

1 193

Fosta cantină a partidului (PCR, devenită ulterior pe vremea lui Căncescu la CJ Brașov cantina PNL) urmează să fie transformată după compartimentare și eficientizare în birouri administrative ale CJ Brașov, unde pilele și relațiile liberalilor să-și continuie dulcele somn al incompetenței funcționărești.
Asta după ce Curtea de Conturi a constatat prejudicii uriașe în vremea funcționării obiectivului ca bar, restaurant și sală de nunți. Știut fiind că încă din vremea președintelui de tristă amintire al CJ Brașov, Aristotel Căncescu, forul aleșilor județeni s-a transformat într-o Cloaca Maxima, unde nevestele, ibovnicele, progeniturile mandarinilor liberali locali de prin primăriile de comune, dar și a celor județeni, să poată viermui în liniște și în trândăvie pe salarii grosiere.
Acum, fostul Bistro 2003 din vremea lui Căncescu, folosit de acesta la tot felul de chiolhanuri gratuite, pomeni, la furajarea gratuită a aleșilor județeni și ai subalternilor săi loiali pe banii SRL-ului cu unic acționar și finanțator Consiliul Județean, va fi transformat în alte birouri netrebuincioase, unde să mai vânture câte o tută funcționărească câte o hârtie nesemnificativă.

Bani europeni sifonați pe fantasmagoria eficientizării energetice
Și va fi alocată pentru aceasta suma de 6, 42 milioane de lei din fonduri PNRR plus ceva de la bugetul județean, adică din acel program finanțat european din care România nu s-a ales cu nimic, decât cu obligativitatea de a irosi banii europeni pe tot felul de fantasmagorii.
Constructorii au posibilitatea să depună oferte pentru această măreață înfăptuire energetică, precum și pentru aceea a Spitalului de Copii și a sediului Direcției Copilului, până pe 25 ianuarie anul curent.
Valoarea totală a lucrărilor de așa-zisă eficientizare energetică pentru cele trei obliective contractate de Consiliul Județean Brașov este de peste 10 milioane de euro, însă constructorii sunt sfătuiți de către publicația noastră să se pregătească și cu minim 10% șpagă din valoarea ofertei, cum se percepe în mod normal și civilizat în toată țara, ca și la Consiliul Județean Brașov al anilor de mult trecuți, în vremea conducerii de tristă amintire și a dosarelor DNA de notorietate națională.
Vom reveni cu investigații jurnalistice pe marginea acestor contracte publice ale CJ Brașov, ca și procurorii DLAF, bănuim!

Libiu Mateescu

0 112

De fiecare dată când încerc să reiau ideea, îmi dau seama că subiectul este mult prea vast ca să poată fi tratat doar în niște postări de rețea de socializare. Și chiar este!
Însă eu nu am intenția de a scrie un tratat filosofic, ci doar să vă pun pe gânduri…
Vă spuneam, ca idee, că tehnologia are ca efect colateral degradarea capacităților intelectuale umane.
Ei bine, tehnologia a pătruns într-o arie a psihicului uman de unde va genera un cataclism social de proporții apocaliptice… PASIUNEA❗
Ce vreau să spun cu asta?
Vedeți voi, pasiunea mea este gaming-ul… joc jocuri pe calculator. Timp de zeci de ani m-am auto-iluzionat că acest lucru este benefic… pentru simplul fapt că dezvoltă inteligența. Eu joc în proporție zdrobitoare jocuri de strategie, iar acestea sunt mult mai complexe decât șahul, spre exemplu.
Nu zic nu; într-adevăr capacitățile intelectuale sunt împinse de cele mai multe ori dincolo de limită. Pe nivelurile superioare am de multe ori de a face cu situații aparent imposibile. Atunci simt că îmi explodează creierul de concentrare. Dar îmi place…
Confruntarea este pasiunea mea! În timpul unei confruntări, mintea este împinsă dincolo de limitele ei naturale. Aparent… este un lucru bun. Însă, ceea ce oferă tehnologia este doar un surogat de confruntare. Nu se compară cu o confruntare reală!
Îmi dau seama că niciun joc din lume, oricât ar fi acesta de complex, nu poate simula fidel realitatea.
Ce înseamnă asta?
Ei bine, înseamnă că mintea mea este decuplată de la realitate!
Mintea mea se obișnuiește cu niște confruntări simplificate… cu niște șabloane nerealiste… care o vor face ulterior să abordeze greșit realitatea.
Jocurile, deși în esență sunt un exercițiu mental, sfârșesc prin a te face nepotrivit pentru a aborda situațiile reale.
Să vă dau un exemplu…
Armata americană își pregătește generalii cu simulări computerizate de război.
Rezultatul?
Americanii au pierdut fiecare război în care au intrat!
Au pierdut în Coreea, Vietnam, Irak, Serbia și Afganistan. De peste tot pleacă cu coada între picioare… deși au cei mai bine instruiți generali…
Cred că ați înțeles ideea… pentru că sunteți băieți deștepți și fete istețe…
Simulările oferite de tehnologie, deși împing inteligența umană dincolo de limitele ei naturale… au un efect colateral negativ: decuplarea de la realitate.
Oricât ar fi un joc de complex, niciodată nu va egala realitatea!
În plus… îți fură timpul.
Nu vei mai avea nici timpul și nici impulsul să faci altceva. Asta va duce la un fel de alienare socială. Vei fi un hiper-inteligent, care își va consumă timpul și abilitățile… inutil.
Tehnologia te ucide în mod plăcut!
O să mai vorbim despre cum poate ucide tehnologia în mod plăcut…

Prima parte aici: Capcana progresului… sau drumul ireversibil al speciei umane către dispariție(partea 1-a)
A doua parte aici: Capcana progresului… sau drumul ireversibil al speciei umane către dispariție(partea a 2-a)
A treia parte aici: Capcana progresului… sau drumul ireversibil al speciei umane către dispariție(3)

Autor: Artin Side
Sursa: facebook.com

0 112

Nevoia te învață: românii încep să înțeleagă că, în spațiul lărgit european, pe unii îi privește politica românească, dar și pe noi ne privește direct (!!) politica lor …

O încercare de explicație de ce intrăm greu în Schengen
Întâi să facem o trecere în revistă a titlurilor și a datei la care știrea că „țiganii români au mâncat lebedele din Viena” a fost publicată în diferite publicații/site-uri internaționale de știri din 1990 încoace.
1. The Daily Mail: „Romi prinși mâncând lebedele Vienei” (22 iunie 1991)
2. The Sun: „Lebedele Vienei: pradă romilor înfometați?” (26 iunie 1991)
3.The Times: „Lebedele furate de mâncare, prinse la Viena” (2 iulie 1991)
4.The Guardian: „Lebedele din Viena se confruntă cu foamea” (3 iulie 1991)
5.The Independent: „Lebedele din Viena pradă de romi” (5 iulie 1991)
6.Die Presse: „Roma-Familie zerlegt Schwan” (12 iulie 1991)
7.Der Spiegel: „Schwanendiebstahl in Wien” (15 iulie 1991)
8.Die Welt: „Schwäne in Wien geplündert” (16 iulie 1991)
9.Der Kurier: „Schwäne in Wien gehäutet” (24 iulie 1991)
Aceste titluri au apărut în publicații considerate de încredere, așa că este de înțeles că mulți foarte oameni au crezut aceste povești. Cu toate acestea, nu există dovezi care să susțină afirmația că romii mâncau lebede în Viena în anii 1990. De fapt, Grădina Zoologică din Viena a lansat o declarație în 1991 în care neagă că lebede ar fi fost ucise sau rănite în lacurile orașului.
Povestea conform căreia romii mâncau lebede în Viena pare să aibă originea intr-un e-mail fals care a fost vehiculat la începutul anilor 1990. E-mailul susținea că romii mor de foame și au recurs la uciderea și mâncarea lebedelor pentru a supraviețui. Povestea a fost preluată rapid de mass-media și a fost raportată pe scară largă ca fiind reală. Dar, nu au existat dovezi care să susțină afirmația și este probabil ca e-mailul să fi fost pur și simplu o farsă creată pentru a răspândi informații greșite despre romii.
Povestea că romii mâncau lebede în Viena este un exemplu al modului în care prejudecățile și discriminarea pot fi alimentate de informații false. Când oamenii sunt deja predispuși să creadă lucruri negative despre un anumit grup de oameni, este mai probabil să accepte poveștile false despre ele ca fiind adevărate. Aceste povești pot fi apoi folosite pentru a justifica discriminarea și prejudecățile.

De fapt această poveste a apărut ș chiar după 10 sau 20 de ani….Vezi 2003 în The Sun: „Swan roast: Immigrants stealing Queen’s birds for barbecue”.
Iată o altă trecere în revistă a titlurilor și a datei la care știrea a fost publicată :
The Daily Mail: „Swan Roast: Immigrants Stealing Queen’s Birds for Barbecue” (27 iunie 2003)
The Telegraph: „Populația lebedelor din Viena suferă de braconaj” (10 iulie 2003)
The Times: „Lebedele din Viena amenințate de braconaj” (11 iulie 2003)
The Independent: „Lebedele din Viena se confruntă cu pericolul de braconaj” (12 iulie 2003)
The Sun: „Ciuma de braconaj al lebedelor devastează parcurile din Viena” (14 iulie 2003)
Huffington Post: „Lebedele din Viena vizate de vulturi fără scrupule” (15 august 2003)
The Guardian: „Vienna Swan Poaching Scandal Rocks Austria” (4 octombrie 2003)
Huffington Post: „Scandalul de braconaj al lebedelor din Austria provoacă proteste internaționale” (5 octombrie 2003)
The Daily Mail: „Scandalul braconajului cu lebede afectează industria turistică din Austria” (6 octombrie 2003)
The Telegraph: „Scandalul braconajului cu lebede pune în pericol mediul Austriei” (7 octombrie 2003)
The Times: „Scandalul braconajului cu lebede lasă industria turistică din Austria în ruine” (8 octombrie 2003)
The Independent: „Scandalul braconajului cu lebede amenință reputația internațională a Austriei” (9 octombrie 2003)
The Sun: „Scandalul de braconaj al lebedelor ar putea costa în Austria miliarde de venituri din turism” (10 octombrie 2003)

Dar cat de mare este efectul?
Au existat o serie de studii care au examinat impactul mediatizării negative asupra opiniei publice despre imigranți.
Un studiu, de exemplu, a constatat că acoperirea media negativă a imigranților poate duce la creșterea prejudecăților și a discriminării împotriva acestora.
Un alt studiu a constatat că acoperirea media negativă poate, de asemenea, face ca oamenii să susțină politicile care restricționează imigrația.
În cazul Austriei, există unele dovezi care sugerează că acoperirea media negativă a imigranților a avut un impact negativ asupra opiniei publice. De exemplu, un studiu din 2005 a constatat că austriecii care au fost expuși la o acoperire media mai negativă a imigranților aveau mai multe șanse să aibă atitudini negative față de ei. În plus, un studiu din 2010 a constatat că austriecii care aveau mai multe șanse să aibă încredere în mass-media aveau, de asemenea, mai multe șanse să aibă atitudini negative față de imigranți.
Dovezile disponibile sugerează că acoperirea media negativă poate juca un rol în formarea opiniei publice despre imigranți.
Povestea că romii mâncau lebede în Viena este un exemplu al modului în care prejudecățile și discriminarea pot fi alimentate de informații false. Când oamenii sunt deja predispuși să creadă lucruri negative despre un anumit grup de oameni, este mai probabil să accepte poveștile false despre ele ca fiind adevărate. Aceste povești pot fi apoi folosite pentru a justifica discriminarea și prejudecățile.
De fapt narațiunea falsă a romilor care mănâncă lebede a fost folosită pentru a justifica sentimentul anti-romi din Austria. Povestea s-a repetat adesea în mass-media și a fost folosită pentru a-i prezenta pe romi ca sălbatici și criminali. Această imagine negativă a romilor a dus la creșterea prejudecăților și a discriminării împotriva acestora.
Asta confirmă un studiu din 2005 a constatat că austriecii care au fost expuși la o acoperire media mai negativă a romilor aveau mai multe șanse să aibă atitudini negative față de ei. În plus, un studiu din 2010 a constatat că austriecii care aveau mai multe șanse să aibă încredere în mass-media aveau, de asemenea, mai multe șanse să aibă atitudini negative față de romii.
Trebuie spus nu toți austriecii cred stereotipurile negative despre romii. Există mulți austrieci care lucrează pentru a promova înțelegerea și toleranța între diferite culturi.
Dar în Austria există o lungă istorie de prejudecăți și discriminare împotriva romilor. Această prejudecată se bazează adesea pe stereotipuri care îi înfățișează pe romi drept infractori sau leneși și murdari. Aceste stereotipuri sunt adesea perpetuate de mass-media și de politicieni.

În ultimii ani, a existat o mișcare tot mai mare în Austria de combatere a discriminării împotriva romilor. Această mișcare a fost condusă de organizații precum Agenția Austriacă Anti-Discriminare (Antidiskriminierungsstelle des Bundes) și Uniunea Romilor din Austria (Roma Union Österreich).
Aceste organizații au lucrat pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la discriminarea cu care se confruntă romii și pentru a promova toleranța și înțelegerea.
Problema este că unul din efectele acestei campanii este legat de poziția austriecilor fata de imigranții români și în special asupra accesului României la zona Schengen.
Potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2015, 72% dintre austrieci cred că apartenența României la Spațiul Schengen ar avea un impact negativ asupra țării lor. Aceasta este o creștere semnificativă față de un sondaj anterior realizat în 2013, în care doar 55% dintre austrieci au susținut această opinie.
Există o serie de motive pentru care austriecii se pot opune apartenenței României la spațiul Schengen. Un motiv este că România are o rată ridicată a criminalității. Un studiu din 2014 al Comisiei Europene a constatat că România a avut cea mai mare rată a criminalității raportate din UE. Acest lucru i-ar putea face pe unii austrieci să creadă că România ar permite infractorilor să intre mai ușor în țara lor.
Un alt motiv pentru care austriecii se pot opune apartenenței României este că ar putea crede că românii le-ar lua locul de muncă. Un sondaj din 2013 a constatat că 43% dintre austrieci cred că românii și-ar lua locul de muncă dacă România ar intra în spațiul Schengen. Acest lucru i-ar putea determina pe unii austrieci să se supăreze de români și să se opună intrării lor în Spațiul Schengen.

Este important de menționat că nu toți austriecii se opun apartenenței României la spațiul Schengen. Un sondaj din 2015 a constatat că 28% dintre austrieci cred că ar avea un impact pozitiv asupra țării lor. Cu toate acestea, opoziția față de apartenența României este semnificativă și este probabil să joace un rol în decizia de a permite sau nu aderarea României la spațiul Schengen.
Potrivit unui sondaj din 2022 realizat de Institutul Austriac de Cercetare Economică (WIFO), 57% dintre austrieci consideră că apartenența României la Spațiul Schengen ar avea un impact negativ asupra țării lor. Aceasta este o scădere ușoară față de cei 72% care s-au simțit astfel în 2015, dar rămâne o viziune majoritară.
Motivele invocate pentru opoziția față de apartenența României sunt similare cu cele din sondajul din 2015. Unii austrieci cred că România ar permite infractorilor să intre mai ușor în țara lor, în timp ce alții cred că românii și-ar lua locul de muncă. Cu toate acestea, există și o recunoaștere tot mai mare a beneficiilor economice ale apartenenței României la spațiul Schengen.
Un sondaj din 2023 al Camerei de Comerț din Austria a constatat că 62% dintre companiile austriece cred că apartenența României la Spațiul Schengen ar avea un impact pozitiv asupra economiei austriece. Acest lucru se datorează faptului că ar facilita afacerilor austriece comerțul cu România și alte țări Schengen.
Sondajul WIFO din 2022 a constatat, de asemenea, că există o divizare în opinia publică austriacă cu privire la problema apartenenței României la spațiul Schengen pe baza apartenenței politice. Doar 43% dintre alegătorii Partidului Verzilor cred că apartenența României ar avea un impact negativ asupra țării lor, comparativ cu 67% dintre alegătorii Partidului Libertății.
Sondajul Camerei de Comerț din 2023 a constatat că există și o divizare a opiniei cu privire la această problemă în funcție de vârstă. Doar 41% dintre austriecii cu vârsta peste 60 de ani cred că apartenența României ar avea un impact pozitiv asupra economiei austriece, comparativ cu 78% dintre austriecii sub 30 de ani.

Problema apartenenței României la spațiul Schengen este probabil să rămână una controversată în politica austriacă în anii următori. Cu toate acestea, recunoașterea din ce în ce mai mare a beneficiilor economice ale aderării României și atitudinile în schimbare ale tinerilor austrieci sugerează că valul se poate întoarce în favoarea aderării României.
Iată câțiva factori suplimentari care pot influența favorabil opinia publică austriacă față de România și apartenența acesteia la spațiul Schengen:
Performanța economică a României: Dacă economia României continuă să crească și să se dezvolte, este probabil ca austriecii să susțină mai mult apartenența sa la spațiul Schengen.
Situația politică din România: Dacă stabilitatea politică a României se îmbunătățește, este probabil ca austriecii să susțină mai mult apartenența sa la spațiul Schengen.
Climatul politic general din UE: dacă UE devine mai susținătoare pentru apartenența României la spațiul Schengen, este probabil ca și austriecii să-l susțină mai mult.

Poză de profil
Să urmărim un rezumat al modului în care opinia publică austriacă față de România și apartenența sa la spațiul Schengen s-a reflectat în campaniile electorale recente:
→Alegerile Naționale din 2023
La alegerile naționale din Austria din 2023, problema apartenenței României la spațiul Schengen a fost un subiect cheie de dezbatere în rândul marilor partide politice. Partidul Popular Austriac (ÖVP*), principalul partid din coaliția de guvernare, și- a exprimat sprijinul pentru aderarea României, în timp ce Partidul Libertății de extremă dreapta (FPÖ**) s-a opus. Partidul Social Democrat (SPÖ***) a adoptat o poziție mai nuanțată, susținând că apartenența României ar trebui condiționată de îndeplinirea anumitor criterii, cum ar fi îmbunătățirea controalelor la frontieră.
Sprijinul ÖVP pentru aderarea României a fost probabil influențat de recunoașterea tot mai mare a beneficiilor economice ale aderării României.
În sondajul WIFO din 2022, 62% dintre companiile austriece credeau că apartenența României ar avea un impact pozitiv asupra economiei austriece. De asemenea, ÖVP a recunoscut importanța menținerii unor bune relații cu România, având în vedere apropierea acesteia de Austria.
Opoziția FPÖ față de aderarea României a fost determinată de preocupările legate de imigrație și criminalitate. Partidul s-a opus în mod tradițional imigrării din Europa de Est și a susținut că apartenența României la spațiul Schengen ar facilita intrarea infractorilor în Austria.
Poziția nuanțată a SPÖ cu privire la această problemă a reflectat dorința sa de a echilibra interesele diferitelor grupuri de alegători. Partidul a recunoscut beneficiile economice ale apartenenței României, dar a dorit să abordeze și preocupările alegătorilor care erau îngrijorați de imigrație.
Rezultatul alegerilor din 2023 a fost o victorie majoră pentru ÖVP, care și-a asigurat o pluralitate de locuri în parlament. FPÖ, care fusese cel mai mare partid de opoziție din parlamentul anterior, a pierdut locuri și a devenit al doilea partid de opoziție ca mărime.

→Alegerile pentru Parlamentul European din 2024
Problema apartenenței României la Spațiul Schengen este un subiect de dezbatere la alegerile pentru Parlamentul European din 2024, dar este mai puțin proeminentă decât la alegerile naționale din 2023. Principalele partide politice din Austria fac campanie pentru angajamentul lor față de unitatea europeană și, în general, evită să își ia angajamente specifice în problema apartenenței României.
ÖVP, FPÖ și SPÖ și-au reafirmat cu toții sprijinul pentru extinderea UE și convingerea că România ar trebui în cele din urmă să adere la spațiul Schengen. Cu toate acestea, toți au subliniat și importanța de a se asigura că România îndeplinește toate criteriile necesare înainte de aderare.
Prognoza rezultatului alegerilor pentru Parlamentul European din 2024 indica o ușoară victorie pentru ÖVP, care va crește ponderea de locuri în delegația austriacă. De asemenea, FPÖ va creste cota de locuri, în timp ce SPÖ va pierde locuri.

Concluzie
Opinia publică austriacă față de România și apartenența acesteia la Spațiul Schengen a fost complexă și a evoluat în ultimii ani. Deși există încă o minoritate semnificativă de austrieci care se opun aderării României, există și o recunoaștere tot mai mare a beneficiilor economice ale aderării României. Problema va continua probabil să fie un subiect de dezbatere în politica austriacă și în anii următori , dar evidențierea beneficiilor Austriei le va diminua semnificativ.

Autor: Dan Ioan Popp
Sursa: facebook.com

*https://de.m.wikipedia.org/…/%C3%96sterreichische…
**https://de.wikipedia.org/…/Freiheitliche_Partei_%C3…
***https://de.wikipedia.org/…/Sozialdemokratische_Partei…

0 146

Întrebarea poate părea stupidă. Desigur, în niciun scenariu Rusia nu ar finanța dușmanul. Nu de bunăvoie. Dar cine ar putea sili Rusia să execute o asemenea nebunie?
Vedeți, căile banului sunt necunoscute.
De fapt schema o știe toată lumea. La ora actuală, în băncile occidentale sunt blocate sume de până la 350 mld. $ reprezentând rezerve ale Rusiei. Nu se știe exact suma.
Unii spun că în realitate ar fi mai puțini bani, respectiv vreo 100 mld. $. Încă de la începutul conflictului s-a vorbit despre confiscarea banilor rușilor. Doar că, pe vremea aceea, inclusiv blocarea fondurilor a fost considerată ceva de neacceptat. 
Acum însă „ideea” vine via Financial Times și The Economist, trompetele globaliste prin care se transmit mesajele de programare predictivă.
Așadar urmează jaful la drumul mare? Dacă mă întrebați pe mine, sunt ferm convins de multă vreme că asta urmează. Însă motivele nu sunt cele la care v-ați aștepta. 
Ca să înțelegem ar trebui să vedem ce-ar face Ucraina dacă s-ar trezi cu un purcoi de 200 miliarde în conturi? Desigur, va da banii de pensii, salariile și soldele restante și ar investi în reconstruirea unor elemente de infrastructură distruse. Doar că ceea ce se petrece acolo nu se face după capul cuiva rațional.
De fapt, banii respectivi nici măcar nu vor ajunge în Ucraina, ci vor plăti facturi pentru arme și diverse alte „servicii” extrem de scumpe.
Cui?
În primul rând americanilor, care vor lua partea leului și apoi europenilor care au și ei nevoie de ceva țăcănei ca să mai peticească ceva prin bătătură. Rețineți chestiunea aceasta deoarece sugerează o disperare imensă. 

Datoria SUA a depășit 34 trilioane, în linie cu ceea ce estimasem. La acest nivel, serviciul datoriei depășește 1.1. trilioane $.
Ce poate face SUA în aceste condiții?
Să găsească business. Până acum a „împrumutat” Ucraina pentru a-i da arme. Nu mai merge.
De aceea, acum schimbă strategia: jefuiesc banii rușilor și cu acești bani ucrainenii cumpără de la americani arme, mărfuri și servicii.
Știu, veți spune că e o nebunie întrucât sumele sunt rahitice față de PIB-ul american.
Rahitice sau nu, 250 miliarde $ înseamnă cam 1% din PIB-ul SUA. Și uite-așa, cu câte un procent de aici, un procent de acolo ridici steagul semnalizând că ești performant. 

De fapt care-i problema?
Arabia Saudită a intrat oficial în BRICS. Sistemul petrodolarului se prăbușește cu zgomot. Fraierii sunt ținuți în iluzie cu fantasmele solare, eoliene, șisturi s.a.m.d.
Sunt doar simple fabulații verzi, ale unora care caută cu disperare să înlocuiască realitatea cu un narativ. Doar că n-ai ce-i face: când omul apasă pe întrerupător se așteaptă să se aprindă becul, iar curentul pe care-l consumă e real. Dacă nu se aprinde becul pică narativul.
Înțelegeți șmecheria?
Pentru a funcționa lumea fantastică a diverselor narative trebuie să funcționeze lumea reală. Altfel orice narativ pică, hipnoza se destramă, iar maimuțele ies din visare și urlă după furaje. Asta e povestea reală pe care nimeni nu are curaj să o spună. 
Ce e cu banii rușilor?
Vor fi folosiți pentru a petici disfuncționalitățile sistemului petrodolar și pentru a rotunji finanțele SUA. Doar că e ceva insignifiant. Soluția va merge, dar doar pentru a mai menține o clipă iluzia.
Uitându-se însă că, de pe margine, cei care nu-s hipnotizați înțeleg unde-i buba. Pentru ruși, cu siguranță, nu-i o lovitură gravă. Așa cum s-au descurcat până acum fără acei bani, se vor descurca și de-acum înainte. Doar că cei de pe margine înțeleg bine și vor lua măsurile care se cuvin.
Și-abia atunci se va vedea cum confiscarea care ar fi trebuit să mai prelungească viața narativului de fapt o va scurta.  

Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com

0 147

S-a ajuns din nou într-o situație cel puțin halucinantă la vârful a ceea ce ar trebui să numim sistem… În fapt doar un amalgam deja mult prea flexat al clasei politice, serviciilor secrete și mediului de afaceri deopotrivă.

Mai bine deschideți geamul!
Iar „legendarea” rolului de-a dreptul profetic al „salvatorului” Mircea Geoană este atât de intens „rostogolită” de către o parte a încă teribilei mașinării de propagandă operativă, încât a ajuns o adevărată bravadă să te accepte, fie și ca simplu cotizant, „echipa de consiliere a campaniei prezidențiale a lui Mircea Geoană”!
Echipă care, haide să o spunem cât se poate de răspicat, NU EXISTĂ! Cel puțin momentan! Adevărații băieți deștepți ai sistemului așteptând oricum primele rezultate ale alegerilor preliminare de peste Ocean, din luna ianuarie, pentru a se poziționa față de cel căruia urmează să i se lipească pe frunte eticheta de „omul americanilor”!
Așa că naivii care se reped deja să își cumpere protecția prezidențială pentru următorii zece ani chipurile, mai bine ar deschide larg ferestrele! Și ar arunca banii pe geam! Pentru că, deocamdată cel puțin, tot aceeași este „finalitatea”!

În spatele fiecărui candidat se află o femeie ambițioasă.
Aproape nimeni nu mai poate fi deja atins nici măcar cu o anchetă preliminară, pe motiv că este ”omul lui Geoană”! La fel cum, pe timpuri, nu se mai putea dădea o palmă în oraș, că toți erau ”nepoții Cămătarilor”!

Și tu, Diana…?
Astfel că investiția cea mai sigură este așteptarea alegerilor preliminare americane.
Numai că, arzătoarea dorință lăuntrică de parvenire politică este atât de puternică, încât până și miliardari ca Dan Șucu au furat deja startul.
Desigur, după cum o știu prea bine inițiații sistemului, actualul patron al Rapidului nefiind decât un „Mircea Geoană al Mihaelei” pentru parcă mult prea băgăreața sa soție, Diana Șucu. Fosta prezentatoare TV devenind deja cea mai bună prietenă a „Dragostei mele, Mihaela” Geoană.
Cele două „prime doamne” ale României visând deja cu ochii deschiși cum Mihaela Geoană va fi soția viitorului președinte al României iar Diana Șucu cea a premierului care urmează să fie desemnat de „Prostănac” în fruntea Guvernului.
Informația „scursă controlat” astăzi, cea cu privire la un prim  „transfer de 20.000.000 euro” trebuind să fie percepută drept un ultim avertisment contrainformativ „că se știe”…

”ASPEN SCHIMBĂ PROSTĂNACUL”!

Astfel titram ”lovitura” din 23 martie 2023. Atunci când dezvăluiam că ”polul de putere” subterană al Institutului Aspen nu va risca să meargă pe o singură mână pentru promovarea ”noului proiect de țară” pentru România!
Astfel că, după cooptarea generalului – rezervisto – pensionar – liberal Nicolae Ionel ”Ciucă al nostru” – doar ca să fie acolo, că nu se știe și oricum nu costă mai nimic! – s-au format două echipe distincte de pre – campanie.
Institutul Aspen România monitorizând cu o consecvență de-a dreptul obsesivă șansele ”bătrânului” om politic Mircea Geoană și a ”noului tehnocrat miliardar” Dan Șucu de a fi aruncați în lupta prezidențială.
Depinde care din ei va fi mai bine poziționat la ”momentul operativ zero”…
Dacă democrații americani vor reuși să îl „împăieze” pe bietul Biden în fruntea preferințelor și în 2024, atunci Mircea Geoană având toate motivele să țopăie din nou de bucurie. Iar Dan Șucu trebuind să își convingă ambițioasa soție că este bine să fie numit și premier, chiar dacă astfel Diana nu va mai fi „prima doamnă”.

Șucu e în toate!
În schimb, dacă republicanii lui Trump vor rezista „corectitudinii politicii” cu care deja se încearcă scoaterea birocratică a „Marelui Blond” de pe listele electorale, „suveranismul” românesc se va căpătui cu un „candidat independent autohton” precum Dan Șucu!
Deocamdată însă se joacă…
Astfel că NU a fost desemnată nicio echipă de campanie electorală pentru Mircea Geoană în România!
Țineți minte un nume: Vișoiu!

Intrarea lui Dan Șucu în Imperiul Leilor…
Intrarea lui Dan Șucu în imperiul mass-media prin cumpărarea MEDIAFAX… Intrarea lui Dan Șucu în lumea sportivă prin cumpărarea Rapidulețului… Totul ține strict de un marketing politic pentru care deja se bagă mâna în „pușculița sistemului” mai mult decât era prevăzut.
Pentru că, odată intrat în „hora sistemului”, Dan Șucu va trebui să joace până la sfârșit. Astfel că face transferuri, ca să nu se întoarcă galeria împotriva sa…
Soția sa o întreține pe „Mihaela, dragostea mea”, deși Dianei nu îi convine acest rol secundar. Iar toate celelalte „cumpărături” pe care le va face Dan Șucu în perioada următoare – stați liniștiți, nu din banii lui! – vor fi doar pentru desemnarea acestuia drept premier al României!
Ca independent… Ca președinte al organizației oamenilor de afaceri autohtoni…
Ca miliardar filantrop… Ca soț al Dianei…
Aproape că nici măcar nu mai contează!


Iar „proiectul cuplului” Mircea Geoană – Dan Șucu pare a fi  în grafic, cel puțin momentan. Numai că „membrii sau absolvenții de Aspen” trebuie să conștientizeze că, dacă structura parteneră din sistem nu își ține partea sa de ”deal” și își va arunca propriul om în cursa prezidențială, atunci totul s-a năruit!
Și mai grav pentru „fetele” aflate în spatele ultimului transfer fiind că Vișoiu deja „strănută”! Și atunci vor „răci” cu toții instant!
Dar, deocamdată doar atât, „să se știe că se știe…”

Autor: Catalin Tache
Sursa: national.ro

0 276

Ca tot sunt la moda femeile care nu se simt implinite, se simt “blocate” in propria viata si, desi au tot ce si-ar putea dori, vor mai mult, biblia femeilor de pretudinteni, revista Cosmopolitan, ofera cateva sfaturi care, cu singuranta, vor face mii de femei fericite, sfaturi menite sa metamorfozeze viata doamnelor in … mult mai bine.
Este bine de stiut ca secretul producerii unei schimbari efective in viata dumneavostra este sa incepeti cu pasi marunti. Urmatoarele ponturi sunt gandite sa aiba un efect de domino asupra vietii dumneavostra. Veti afla noi informatii si veti prelua atitudini, va veti simti mai inspirate si mai motivate sa iesi din zona „moarta” in care va aflati.
Si acum sa o luam pas cu pas, iata un sfat pentru fiecare dintre dumneavoastra care aveti simptomele de mai sus:
1. Cumpara o revista pe care de regula nu obisnuiesti s-o achizitionezi. Cine stie ce idei noi si revigorante citesti in paginile ei!
2. Foloseste alimente normale in combinatii neobisnuite… cum ar fi felii decojite de portocala in salata, la care adaugi ceapa rosie si alune prajite.
3. Renunta la coafura pe care o tot porti. De exemplu, ridica-ti parul intr-o coada de cal (in loc sa-l strangi la ceafa) si vei vedea ca obtii un look copilaros si dragalas, care te va face sa te simti mai energica.
4. Ai castile iPod-ului mereu in urechi? Spune-le pas o vreme si da drumul unui radio – asa iei contact cu stirile, ultimele aparitii muzicale si potentiale subiecte de conversatie.
5. Dormi pe partea patului opusa celei in care te asezi de regula. Cand vei deschide ochii dimineata, probabil ca privirea va intalni un alt colt al camerei.
6. Imprumuta o carte de la cineva despre care stii sigur ca are alte gusturi in literatura decat tine.
7. Muta-ti laptopul in alta camera. Daca de obicei il tii cu tine in dormitor, du-l in sufragerie. Schimbaind putin atmosfera, te vei inviora atunci ciand vei lucra la calculator.
8. Cu prima ocazie cand iei masa cu iubitul sau prietenele, incearca un experiment: comandati-va mancare unii altora, astfel incat fiecare sa incerce preferintele celuilalt.

Prev1...505152...163Next Page 51 of 163
Numarul: 7464 | Data: 2024-09-24


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT









©2015 InfoBrasov.net