Search

cum se fura - search results

If you're not happy with the results, please do another search

0 98

Doi ani de Covid, doi de război în Ucraina, alţi, poate, îndelungi de război în Israel, conflictul din Orientul Mijlociu pare a deveni lung şi dificil, conform declaraţiilor premierului israelian Benjamin Netanyahu: „Începem un război lung şi dificil. Războiul ne-a fost impus de un atac sângeros al Hamas”, relatează Reuters. Debutul războiului din Israel poziţionează în plan secund războiul din Ucraina, moment-pretext aşteptat de NATO şi Vestul Europei pentru a retrage sprijinului militar şi financiar Ucrainei, după ce, potrivit oficialilor europeni, „s-a ajuns la fundul sacului” şi la pierderi ruşinoase în faţa Rusiei. Clovnul Zelenski şi ramolitul de la Washington D.C. au crezut ca îi vor dovedi pe ruşi! Naivitate din partea lor!
Aşadar, după atîţia morţi nevinovaţi, după mari şi multe distrugeri, după uriaşa migraţia ca pretext de război şi asaltul teroriştilor musulmani asupra Europei, programul resetării îşi urmează marşul. Bîta trebuie să lovească în permanenţă spinarea cetăţeanului planetar, ţintuit în frică şi haos!

Un uriaş aparat de propagandă slujeşte manipulatorilor aflaţi în slujba diavolilor mondiali, cărora, noile răstălmăciri ale Istoriei Orientului Mijlociu le vor da, în mod sigur, de lucru. Pentru că nu prea mai sînt mulţi care cred ce spun americanii. Nu cred nici slugile trădătoare din fruntea statului român, dar continuă cu perseverenţă diabolică să ia din traista românului şi să livreze spre fronturile din Ucraina şi Israel. 
Dau muniţie, parale, cazare, mîncare, băutură, dau şi femei gratis, pentru că acesta-i ordinul partenerului schizo-strategic şi, dacă acesta insistă, îi vor trimite şi pe tinerii români să moară în războaiele cu cel mai mare profit financiar pentru americani.
Ei, atunci, cum să nu mă îngrijoreze sănătatea mintală a preşedintelui, a premierului şi miniştrilor din ţara noastră care „riscă” enorm? Nu propriul buzunar, ci visteria naţiunii, pacea României şi traiul românilor, în războaie care umflă visteria americană şi teroristă. Aceşti „angajaţi” ai miliţiei planetare ţin de şase nebunilor cu mîinile pătate de sîngele atîtor naţiuni nevinovate!
Poporul român doreşte să-i vadă în costume vărgate, pe potriva obezităţii faptelor, pe toţi cei care au trădat România, slugărind America expansionistă, lacomă, febrilă şi debusolată de-a lungul istoriei sale. Căreia, conform „indicaţiilor preţioase” ale Schwab-ului de la Davos şi aberaţiilor Ursulei i s-au alăturat U.E şi NATO, dar cu precauţie faţă de americani cu privire la cheltuielile pentru războaie.
Evident, nu putem compara un continent cu mii de ani de cultură şi istorie, cu unul de expansionişti fără scrupule, numai că partenerul schizofrenic ne înarmează cu de-a sila pe banii noştri, cu concursul trădătorilor de elită ai ţării.

Sam-Zelinski-Biden-Netanyahu 2023

Ceea ce reiese clar din toată învălmăşeala tragică de pe cele două fronturi aburinde este că vom fi martorii scrierii unei noi istorii a lumii. Atîta vreme cît oameni nevinovaţi din ambele tabere sînt sacrificaţi pe altarul marilor puteri, e de-a dreptul absurd să te situezi de o parte sau de alta!
Normal ar fi ca hegemonia americană să fie pusă la zid!
Aflat pînă la fund în butoiul corupţiei, ipocriziei şi neputinţei, Unchiul Sam ţine morţiş să demonstreze că e un Atlas care poate ţine două războaie în spinare, deşi e doar o uscătură în vîrf.
Nu e de ajuns ca un stat să se considere superputere într-un un regim aşa-zis democratic, unde-şi fură căciula unul altuia.
Depinde ce faci cu democraţia. Şi vedem ce a făcut Biden în Ucraina şi ce regie au în buzunar „iluminaţii” pentru Israel şi Gaza.
De data aceasta asistăm la un război atipic cu multe elemente derutante de provenienţă specifică războiului invizibil.
Cineva din umbră, sprijină şi înarmează Hamas şi Palestina. Miile de rachete trase de Hamas asupra Israelului vorbesc despre o înarmare masivă, premeditată şi de sume uriaşe pentru procurarea armelor de pe piaţa neagră.
Există zvonuri cum că aceste arme ar putea fi rezultatul contrabandei cu armele livrate Ucrainei.
Există zvonuri cum că războiul e ca într-o intersecţie fără semafor, adică la mica înţelegere între cele două maşini de atac.
Oricît şi-ar băga Biden nasul în acest conflict, stabilitatea în zona de război şi stoparea unui conflict dramatic şi de durată în Orientul Mijlociu, implică China şi Rusia, cei mai  importanţi actori economici în zonă, prin existenţa BRICS, dar şi relaţiile bilaterale.
China a reuşit performanţa istorică de a aduce la masa tratativelor, după decenii de conflict,  Arabia Saudită şi Iranul. Războiul din Israel, dincolo de tragedia morţilor şi distrugerilor, poate fi momentul istoric care să ducă la un nou război mondial, şi, inevitabil, implementarea unei Noi Ordini Mondiale Multipolare.
Aşadar, se schimbă istoria lumii, se schimbă sferele de influenţă şi de amestec geopolitic.
Zelenski trebuie să se obişnuiască cu ideea că e o marionetă expirată a SUA, în plus, cu faptul că  Ucraina va fi ceva mai mică, iar în viitorul apropiat, o mare parte a populaţiei ucrainene va fi în bejenie prin Europa.
Amintiţi-vă ce afirma marioneta Zelenski într-un interviu: „Vom face (el, Biden şi Victoria Nuland) Marele Israel din Ucraina”.
Numai că, la ultima reuniune a sceleraţilor de la Davos s-a conturat noua organigramă de forţe globale şi se vede clar, Uniunea Europeană germano-franceză e cu braţele întinse spre Rusia şi China, împotriva pachetului SUA şi UK.
Specialiştii Noii Ordini Mondiale, odihniţi la minte, cruzi şi profitori, ne lovesc periodic cu pixelii unor virusuri mortale, cu războaie sîngeroase,  încît în noua istorie a lumii ne vom trezim injectaţi prin Constituţia Globală
cu „vaccinuri” împotriva extratereştrilor.
Cine a amalgamat mersul statelor lumii, cine a distrus naţiuni întregi şi a ucis preşedinţi de state?
Cupiditatea, pofta de sînge, lăcomia şi cruzimea miliţianului planetar, nimeni altul decît invizibilul Unchi Sam din spatele Unchiului Sam de faţadă.

Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: art-emis.ro

0 120

De fapt nu statul, pentru că statul nu mai există. Există doar o gașcă infectă, pusă la vârf și care se autointitulează stat, cu rolul de a parazita bugetul și de a prăbuși cu dezinvoltură căruța-n râpă. Aparent titlul e eronat. Doar că statul mai are o funcție, aceea de telecomandă pentru prostime. Iar din acest punct de vedere își îndeplinește rolul cu o perfecțiune greu de egalat.
De aceea spun că statul te vrea bolnav și tu ești suficient de prost  încât să-i pici în plasă. O să te întreb ferm: ce-ai mâncat ieri? De câte ori pe lună mănânci la McDonalds sau la ceva similar? La acest capitol nu intră doar numitul, alături de celelalte nume mari de pe piața food, ci și cârciuma de la colțul străzii care-ți servește „meniul zilei”. Cam de câte ori îți gătești mâncarea acasă? Și când „gătești” acasă cam cât durează procesul?
Dacă-mi spui că ai o viață așezată și că nu faci excese, adică mănânci doar 2-3 feluri la prânz și că mai scapi și tu în câte-o prăjitură, că pe la fast food n-ai fost decât de 2-3 ori în ultima lună, am o veste proastă pentru tine: E UN EXCES MULT PREA MARE! Știu, cei care se îndoapă cu „meniul zilei” vor spune c-am luat-o razna, că vorbesc prostii. Nu mai vorbesc de lunga listă acelor care-mi vor spune că de ce mă leg de fast food-ul X că acolo „mănânc sănătos doar carne de puișor”. Ah, ce naivitate!
Când ți se spune la TV că e o nebunie cu drogurile tu crezi și tremuri de frică să nu pice ai tăi în acea capcană nenorocită. Doar că tu ești de mult dependent de droguri și treci prin sevraje succesive fără să înțelegi care-i treaba. De ce se întâmplă asta? Pentru că statul te vrea drogat! Iar tu o faci cu o naivitate inexplicabilă. 

Sunt cel puțin două droguri pe care le îngurgitezi zilnic: zahărul și sarea. Nu ți-a spus nimeni asta, o afli acum. Ambele dau dependență. Cel mai nenorocit e zahărul deoarece provoacă un adevărat dezastru în organism. Te îngrași ca porcul, te simți din ce în ce mai obosit, iar cantitățile pe care le halești se multiplică.
Râdeam de americanii care mănâncă înghețata cu căldarea. Din păcate și noi am ajuns la fel! 
Sarea, cu toate că e utilă organismului, când e consumată în exces produce disfuncționalități inimii și nu numai. Iar inima e oricum stresată de toate mizeriile pe care le bagi în tine.
Ți-ai luat ultimul deliciu: ciocolată cu caramel sărat? Caramel sărat! E o nebunie: zahăr amestecat cu sare. Cele două droguri împachetate astfel încât porcului să bălească gândindu-se la viitorul sevraj.
N-am terminat. Mai e un drog pe care-l consumi chiar mai mult decât pe cele enunțate anterior: făina albă. O nebunie a civilizației, un dezastru nutrițional pentru om. „Vai, francezii sunt sănătoși tun și mănâncă baghetă” – îi mai aud pe unii cocliți când își înghesuie în coș baghete din aluat congelat. N-aveți habar ce dezastru nutrițional băgați în voi! Ce e interesant e că cei care postesc ajung să se îndoape cu pâine precum porcii crescuți acasă pe vremea lui nea Nicu. Doar că și porcii ăia aveau parte de un regim mai bun întrucât li se dădea pâine neagră. Ați înțeles?
Nu, nici acum n-am terminat. Dar cu cartofii cum stați? O garnitură cu carofi prăjiți a devenit norma. Cu ce să mănânci friptura? Cu cartofiori, desigur! Buni și hrănitori. Iar dacă friptura aia e ceva prăjit, iaca rețeta dezastrului. Dacă organele interne v-ar putea vorbi, dicționarul de înjurături ar depăși ca dimensiune DEX-ul. 
Să vă mai spun ceva: nu există restaurant sănătos. Indiferent de „chef”, indiferent de nota de plată, absolut toate restaurantele contemporane sunt fastfood-uri! Fără diferență.
Nu vreau să vă dezamăgesc, dar singura diferență dintre lanțurile cunoscute care vând otravă din plastic ambalată frumos și restaurantul din colț e dată de faptul că primii folosesc produse exclusiv congelate.
Da, la restaurantul de la colț hrana e ceva mai proaspătă, dar asta nu înseamnă că nu e aceeași mizerie. De unde-și procură restaurantele materia primă? NU știți? Vă spun eu: în proporție de peste 80% de la Metro, produsele cele mai ieftine. Că doar trebuie să-și optimizeze business-ul, iar gustul oricum e dat de formula matematică zahăr + sare + ceva condimente. Iar porcul mănâncă și e satisfăcut!
Ce înseamnă însă toate aceste chestii din punct de vedere practic? Diabet, boli cardiovasculare, cancer s.a.m.d. V-a spus cineva asta? Nu, dar dacă ești consumator de TV(și nu numai) ești bombardat cu „gustul divin”, „plăcerea tandră” și alte asemenea aberații care-ți bagă zahăr pe gât precum drogatului seringa-n venă.
Iar domnul Bourla zâmbește întrucât e gata să te ajute cu „ultimele descoperiri ale echipei sale”. Nu-mi vine să cred cum uleiul de șarpe vândut de fondatorul dinastiei Rockefeller s-a generalizat atât de mult! 
Am rămas surprins să constat că țara cu cea mai mare incidență a diabetului e … Pakistanul. Nu mi-a venit să cred întrucât aș fi pariat cu ochii închiși pe SUA. De ce e Pakistanul și de ce are acel incredibil procent de 30% din populație bolnavă de diabet? E simplu: alimentația. În statele musulmane sunt extrem de populari … covrigii. Sau produsele rudimentare de patiserie. Adică, mai pe șleau cocă+sare+zahăr. Iaca rețeta pentru dezastru. Ați văzut cât de populare sunt covrigăriile la noi?
Oare care-o fi incidența reală a diabetului? 
Rata diabetului în SUA e pe la 10-13%(3% se consideră că e rata diabetului nediagnosticat). Partea și mai interesantă e că aceeași incidență a diabetului e și în … China! Oups, ce-avem noi aici? Păi de ce se întâmplă așa? Din două motive: chinezii au adoptat obiceiurile culinare occidentale și, de asemenea, și-au rafinat bucătăria. Echivalentul pâinii la chinezi e orezul care-i din ce în ce mai alb și mai rafinat. Combinat cu grăsime, zahăr și sare, orezul se transformă într-o bombă nutrițională. În plus, în bucătăria chineză se utilizează intens magicul „praf de gust” care nu-i nimic altceva decât … monoglutamatul de sodiu! De aceea China cunoaște aceleași belele ca „națiunile dezvoltate”. 

Și-am ajuns aici fără să amintesc drogurile legale: fumatul și alcoolul. E de-a dreptul interesant că în ziua de azi a crescut teribil numărul cauzelor de ficat gras nealcoolic, adică cel care dă tot în ciroză. De-aici și reclamele tembele la medicamentele minune care vindecă ficatul. Am o veste proastă: dacă-ți strici ficatul nu ți-l mai vindecă nimic. E valabil pentru toate organele interne.  Da, cele care nu pot să te înjure decât în modul lor caracteristic, adică făcându-te fericitul „proprietar” al bolilor cronice. 
Ce-i de făcut?
Trebuie să te schimbi radical ACUM! În clipa în care citești chestia asta – care-i doar un rezumat infim și care nu are cum să-ți arate tabloul complex al dezastrelor la care ești împins de „viața modernă”. Acum, în clipa asta, trebuie să arunci la gunoi covrigelul pe care-l molfăi și să renunți la comanda de prânz pe care tocmai ai de gând s-o faci. „Și ce-o să fac, o să mor de foame?” – asta vrei să-mi spui. Da, mori de foame! E mult mai practic. Învață-te să ignori absolut toate sugestiile bolnave. Ciolacu spunea că pune taxă pe zahăr, dar Coca Cola n-are de ce să se teamă deoarece își va recupera banii din facilitățile care i se dau pentru nu știu ce investiție. Adică încă o fabrică de furaje toxice pentru prostime. 
Niciodată în istorie cultura excesului n-a fost atât de mare și atât de generalizată.
Într-adevăr, romanii ajunseseră la o asemenea decadență, dar și acolo era doar clasa nobililor, nu se generalizase la nivelul întregii societăți. 
Citiți cu atenție ceea ce v-am spus și schimbați-vă radical concepțiile. Mâncarea nu e plăcere, ci o necesitate, la fel ca urinatul. Înțelegeți asta. Mai mult, dacă vi se face foame, mâncați mult mai puțin decât ar trebui ca să vă săturați. Și mâncați doar alimente preparate în casă pornind cât mai de la bază. Scoateți TOTAL zahărul din alimentație, limitați drastic sarea consumată. Renunțați la pâinea albă sau cea luată din supermarket. Nimeni nu vă spune asta. Doar doctorul când e prea târziu. 
Sper că ați înțeles ceea ce era de înțeles. Statul te vrea bolnav pentru că așa e profitabil pentru toți: la tinerețe îți mănânci banii pe plăceri culinare mărunte și preparate pe repede-înainte, apoi te îmbolnăvești și-i dai bănuțul lui Bourla, iar în final mori repede fără să mai papi banii de pensie, astfel încât statul e și el mulțumit de ceva.
Asta, într-adevăr, dacă ar exista statul. Reține așadar că dacă-ți asumi regimul de porc o vei sfârși la fel de prematur ca și porcul!
Nu trebuie să înțelegeți din ceea ce am spus până acum că veți deveni nemuritori. Cu siguranță nu! Dar, cel puțin, zilele petrecute aici vor fi mai sănătoase și mult diferite față de haosul indus de nebunia pe care-o trăim.

Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com

0 120

Știu că românul nu vrea să creadă, dar suntem conduși de o organizație criminală transpartinică, partidele aflate la guvernare spoliază un popor de resurse vitale, omorându-și semenii, nu cu gloanțe de kalașnikov, ci prin mizerie, sărăcie, boală, analfabetism în timp ce capii lor duc o viață de huzur.
Nu, nu se poate face cumpărături pentru o săptămână cu o sută de lei, domnule prim-ministru.
Mafia lor au penetrat absolut tot, de la judecători, procurori, la polițiști, servici de securitare, CCR, BNR, ANI, Autoritate Electorală, tot.
Un judecător prins, din întâmplare, cu 6 milioane de euro pe care nu le poate justifica, e mizilic, reprezintă doar vârful aisbergului.
Nu îi deranjează nimeni când fură, și-au cumpărat aproape toată presa, toate televiziunile.
Au pervertit un popor care se luptă să creadă că ce avem este democrație și că ele sunt partide onorabile care încă merită votate.
Vedem în Israel ce se întâmplă când democrația este siluită și radicalii și corupții ajung să conducă, statul slăbește, devine vulnerabil.
La noi statul deja este eșuat, mă mir cum mai funcționăm, mă mir cum totusi cei care mai suntem încă aici putem să ne trăim viața în mica noastră bulă, ca o normalitate, fără să realizăm, ca de fapt suntem niște sclavi pe plantația unor mafioți.
Haide eliberați-vă, luați pastila roșie! ca să scăpați de iluzia că ce aveți este realitatea, că sunteți în control, nu, nu sunteți.
Pentru mine este o enigmă cum cei mai mulți dintre noi, oameni cu cariere, cu studii, stau inerți, refuză să acționeze, nu, nu vine nimeni să ne salveze și nu, nu sint partide onorabile, sunt o mafie, care câștigă tot mai mult teren, cu tot mai multă putere, alimentată de nepăsarea noastră.

Autor: Florin Bănuță
Sursa: facebook.com

0 86

Se pare acum că nicio viață nu contează — Doar minciunile contează!
Aș dori să sper că vor exista destui oameni deștepți pentru a discuta despre modul în care Israelul și-a adus partea leului din situația actuală pe cap. Cu toate acestea, știu că acest lucru nu se va întâmpla. O astfel de mizerie, totuși, la început, impresia pare a fi prea convenabilă în schema MAI MARE a lucrurilor.
Și eu mă întreb „câți alți evrei”, eu însumi fiind nepotul unei femei sioniste care s-a născut în Imperiul Rus și a emigrat în SUA, se gândesc în această direcție și câți dintre aceștia ar putea fi dispuși să discute deschis în lumina bombelor și rachetelor care plouau asupra statului evreiesc și asupra victimelor nevinovate. Vina Colectivă
A fost o perioadă în viața mea în care Israelul nu putea să facă rău și trebuia susținut necondiționat, corect sau greșit – mă bucur că nu mai gândesc așa.
Sunt sfâşiat în suflet, pe de o parte, evreii sunt convinşi că au dreptate, iar pe de altă parte, palestinienilor li s-au furat pământul de către sionişti, cu ajutorul Naţiunilor Unite sub vina colectivă a Holocaustul, dar, ca urmare, „persecutații-au-devenit-persecutorii”.
Este prea târziu în joc pentru a da vina sau a eticheta cine este MAI MARE răufăcător, regula terorii datând de la explodarea Hotelului King David, sediul britanic din Ierusalim de către teroriști evrei, dintre care unul ar urma să continue. câștigă Premiul Nobel pentru „Pace”.
Administrația Biden este deja ferm în spatele Israelului, asta ma deranjeaza. Că atât de mulți americani nu sunt de acord cu violența Israelului împotriva Palestinei și totuși guvernul nostru are un răspuns automat și opus, fără ezitare.
Un alt lucru care mă deranjează este modul în care Israelul controlează fluxul de apă către Palestina.
Pentru mine, aceasta este o crimă mai mare decât rachetele și bombele. A-i priva pe alții de apă este o crimă de război oribilă. După cum a remarcat Caitlin Johnstone, cu premisa că toată această moarte este vina Presei Occidentale, … iar acum ne confruntăm cu un alt exemplu de frenezie emoțională intensă, în care ni se spune că Hamas a atacat Israelul complet neprovocat pentru nici un alt. motiv decât pentru că sunt monștri răi „care iubesc să omoare evrei”.
Ni se va spune să sprijinim orice act de război considerat necesar, deoarece toți astfel de monștri înțeleg că este violență. Într-o zi va trebui să încetăm să ne îndrăgostim de acest vechi „cântec și dans” obosit. Mana din Rai
Nu ar trebui să existe nicio îndoială că acest război vine într-un moment foarte convenabil, pentru SUA și UE, în special în lumina războiului proxy din Ucraina și a modului în care acel război nu va fi planificat pentru Occident.
Este din nou timpul de „plecare”, așa cum a fost cazul în Vietnam, Irak, Afganistan, și cu ondulațiile politice, în special în SUA și Israel, viitoarele operațiuni militare și sprijinul neclintit din partea Statelor Unite pentru Israel vor avea probabil ca rezultat „oarecum mai puțin” sprijin pentru Ucraina.
Desigur, Iranul și Hezbolla sunt „una și aceeași” în ochii Occidentului și a câinilor săi care atacă mass-media, iar acest lucru dă un impuls în impulsul de a rezolva vechile conturi.
De asemenea, explică de ce Israelul, Turcia și SUA au sprijinit atât de puternic Azerbaidjanul cu arme, retorică și chiar prin inacțiune, cel puțin pentru SUA – deoarece s-a întors la ultima linie de apărare asupra integrității teritoriale – totul sub pretextul Legii Internaționale.
Beneficiile extraordinare abundă, adică efortul de a accelera numirea lui Jack Lew ca ambasador în Israel, după atacul Hamas de sâmbătă, acum trece deja într-o treaptă superioară.
Nu ar trebui să fie surprinzător de ce democrații din Senat fac eforturi agresive pentru confirmarea sa rapidă, deoarece, altfel, probabil că nu ar fi trecut de adunare atunci când se va analiza mai atent calificările sale pentru postul respectiv.
Cel puțin teoretic, acest lucru ridică întrebarea: va începe oare confirmarea și războiul în desfășurare, „saritul”, o dezbatere mai largă asupra ajutorului acordat Israelului într-un sezon de toamnă deja haotic?”
Vă voi scuti de imaginile oribile cu teroriști care împușcă familii întregi, astfel încât camera să semene cu o baltă de sânge…
Din păcate, totuși, astfel de cazuri au avut loc și acest lucru va continua prost cu multe alte victime israeliene nevinovate ale Hamas, în timp ce palestinienii vor, de asemenea, avea multe victime nevinovate ale acțiunilor israeliene.

Israelienii au permis atacul Hamas pentru a realiza operațiuni mult mai mari!
În opinia mea personală, sunt convins că aceasta nu este o surpriză, ci că israelienii au permis acest lucru pentru a realiza operațiuni mult mai mari, și nu numai împotriva palestinienilor, ci și împotriva altora.
Mulți sunt de părere, inclusiv israelieni, cu care am discutat despre asta, că invazia neașteptată a fost orice altceva decât un atac surpriză și că operațiunea a fost planificată de sus și nu a fost o surpriză în niciun fel pentru israelieni sau israelieni. guvernele americane! Reparând vina
Am avut ceva de discutat cu un rezident de lungă durată din Israel, părinții ei erau mari patrioți ai URSS și au murit în Rusia, dar ea, fiica, a fost atât de spălată pe creier… după 30 de ani în Israel și când am spus că Iranul și Rusia nu sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat în Israel. A devenit furioasă… Nu m-am certat prea mult cu ea, pentru că am văzut că este inutil. I-am urat doar ei și victimelor din toate părțile pace cât mai curând posibil. Mi-a amintit de mulți georgieni și ucraineni care au creierul spălat…
Vezi, chiar și evreilor li se pot spăla creierul cu ușurință.
Este clar că inteligența se lasă deoparte atunci când sentimentele sunt in joc… Chiar și politica funcționează la fel; Democrații americani îi susțin pe palestinieni în fața Israelului, în timp ce GOP se află în mare parte cu un „aliat al SUA”, potrivit unui sondaj din 2023.
Potrivit surselor deschise, cel puțin 1.600 de oameni au murit în actualul război de patru zile, inclusiv peste 900 de israelieni și 11 americani. Până acum, peste 160 de persoane au fost luate ca ostatici de forțele conduse de Hamas, inclusiv un număr necunoscut de americani, despre care se crede că se numără printre ostatici.
Devine din ce în ce mai clar că calculele politice au dus la o situație catastrofală, iar întoarcerea va avea un impact asupra întregii regiuni, iar mizeria rezultată este la fel de mult ca o bombă cu tic-tac precum una dintre diagramele lui Netanyahu despre cât de aproape este Iranul de obținerea arma nucleară.
Ar trebui să fie clar că nimeni nu poate pretinde totul, atunci când liniile directoare ale guvernului lui Netanyahu afirmă că „poporul evreu are un drept exclusiv și inalienabil asupra tuturor părților Țării Israelului”, guvernul fanatic al lui Netanyahu a făcut vărsarea de sânge inevitabilă.

Ce sa întâmplat cu Camp David, discuții de pace și o soluție în două state?
Această atitudine este ca și cum ați adăuga combustibil la foc și, de asemenea, aprindeți flăcările. După cum discută un articol de opinie din LA Times al unui fost diplomat, politicile israeliene au oferit un „sezon deschis” pentru a acapara și a confisca tot mai multe pământuri palestiniene, extinde așezările ilegale, disprețuiește sensibilitățile musulmane cu privire la moscheea sacră de pe Muntele Templului, precum și ca atacuri constante fără lege asupra Bisericii creștine, ortodoxe și catolice, la care mulți palestinieni încă aderă, și promovarea iluziilor sinucigașe cu privire la reconstrucția Templului biblic din Ierusalim.
Netanyahu a lăsat deoparte și a marginalizat conducerea palestiniană mai moderată a lui Mahmoud Abbas din Cisiordania, întărind efectiv radicalul Hamas din Gaza.
Trebuie remarcat faptul că Biden a comandat un grup de portavioane marinei americane în estul Mediteranei, inclusiv cel mai mare și cel mai modern portavion, iar acest lucru va fi probabil mai destabilizator decât să servească vreun scop pașnic.
În Israel și Germania, nu aveți voie să negați Holocaustul. Și în Israel, nu aveți voie să menționați Nakar, modul arab de a descrie confiscarea pământului și proprietăților palestiniene și expulzarea în masă a populației locale majoritare pentru a face loc coloniștilor evrei (refugiați). Gabor Mate, un copil al Supraviețuitorilor Holocaustului, spune exact ceea ce am ajuns să învăț, despre pe cheltuiala cui și pe ce vieți, drepturile omului a fost înființat Statul Israel. Nu a fost un Pământ fără Popor pentru un Popor fără Pământ, cel puțin. Atât viețile palestinienilor, cât și cele israeliene contează, dar, din păcate, nimeni nu vrea să spună asta în vest. Numai israelienii sunt oameni, aparent
„Am abolit toate regulile de război. Soldații noștri nu vor fi trași la răspundere pentru nimic. Nu vor exista tribunale militare”, – ministrul israelian al apărării Yoav Gallant. Nu ajută la o situație deja scăpată de sub control faptul că sprijinul indiscutabil al SUA pentru Israel poate aduce „cantități incredibile de mizerie” pentru civilii din Gaza! Unde am mai auzit acest tip de limbaj înainte, vă rog să-mi spuneți?
Dar de data aceasta societatea israeliană va fi sfâșiată pentru că pentru prima dată vor muri în masă, la fel ca și palestinienii de la războiul de independență al Israelului din 1948. De data aceasta, acest război; chiar dacă victoria militară este câștigată, va fi o înfrângere morală și strategic pentru Israel.
În cele din urmă, va fi diferit, așa cum este o ură uriașă care crește în multe țări față de ceea ce a făcut și face Israelul, iar israelienii nu mai sunt percepuți ca fiind atât de nevinovați de Lilly White. Scuza „dar Holocaustul” se uzează, e atât de subțire încât poți vedea prin ea. Ca și în declarația lui Yoav Gallant, devine clar că statul Israel converge cu criminalii din trecut, care au persecutat atât de mult poporul evreu în secolul al XX-lea. Vedem tragedia „sindromului copiilor bătuți” la scară largă asupra unei întregi națiuni? Unde cel abuzat devine la rândul său abuzator?
Din păcate, așa cred și mă doare. Se pare acum că nicio viață nu contează — Doar minciunile contează!
Este sfâșietor să fiu nevoit să revin mult din ceea ce am crescut crezând și să înțeleg că am fost înșelat și că m-am înșelat și pe mine
Dar prea puțini sunt dispuși să se uite la cauzele fundamentale ale acestui conflict; mai puțini sunt dispuși să accepte partea lor de vină! Chiar și atunci când o fac, deseori se întâmplă din întâmplare atunci când încearcă să rezolve „celălalt” vina pentru evenimentele recente.

Autor: Seth Ferris
Preluare: https://www.theinteldrop.org
Traducerea: CD
Sursa: IonCoja.ro

0 119

„În Istoria Românilor nu a existat niciodată antisemitism, ca și concepție religioasă și politică. […]
Niciodată românii nu au fost antisemiți […] în afara unor persoane fără însemnătate politică […] (Nicolae Iorga, Conferință din  despre toleranța si omenia românilor, 1913). „De ce atâta ură ?” (Nicolae Iorga, 1940)

În România se emit „legi” împotriva românilor, nu și pentru apărarea lor
În România au fost emise legi „anti”: legea antițigănismului, legea împotriva defăimării LGBTQ și altele, dar o lege împotriva antiromânismului nu poate fi votată.
La 13 martie 2002 prim-ministrul Adrian Năstase a emis anti-româneasca OUG 31/2002, metamorfozată mai târziu în Legea nr 107/2006, apoi în Legea 217/2015 și în Legea 157/2018, (legea Vexler, în vigoare) care condamnă „antisemitismul”, promovarea organizațiilor de tip fascist…
Nu doar faptele, ci și „percepția referitoare la evrei exprimată ca ură”. Toate, îndreptate împotriva românilor, dar nicio lege împotriva anti-românismului în țara românilor.
În iulie 2002, Președintele României, Ion Iliescu, i-a permis lui Elie Wiesel, venit în România, să arate cu degetul spre români și să urle în fața camerelor de luat vederi ale televiziunii naționale: Ați ucis ! Ați ucis ! Ați ucis !”.
Și nu doar că a tolerat, i-a dar și „Steaua României”. 
In anul 2004, cu „binecuvântarea” autorităților: Președinte-Parlament-Guvern – Comisia Internațională „Elie Wiesel” pentru Studierea Holocaustului în România a dat startul batjocoririi oficiale a valorilor naționale și a poporului român la el acasă: „Holocaustul nu a apărut în România ca un meteorit venit din spațiu și nu a sosit nici din Germania nazistă. Apariția fascismului și nazismului în Europa Occidentală a încurajat probabil românii cu vederi radical antisemite și poate că le-a mărit șansele de a juca vreodată vreun rol în guvern.
Dar antisemitismul lor personal nu a fost modificat în mod dramatic de aceste evenimente. Ascensiunea lui Hitler nu a schimbat substanțial ideologia antisemită românească, dar a deschis calea unei posibile aplicări a programelor antisemite ce fuseseră discutate de principiu timp de decenii.
Antisemitismul P.N.C. și al Gărzii de Fier, regimul genocidal și lunga istorie a negării Holocaustului în România de după Al Doilea Război Mondial, toate acestea se bazează clar pe fundațiile unui secol de antisemitism propovăduit la cele mai înalte niveluri ale vieții politice și intelectuale românești. Separarea, exproprierea, deportarea și uciderea evreilor nu erau teme noi în anii ’30 și ’40.
Holocaustul a avut rădăcini românești profunde și el trebuie tratat ca parte integrantă a istoriei politice și culturale a României” (Raportului Comisiei Internaționale „Elie Wiesel” pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final, p.54. 2004).
Și românii au tăcut !

Hotărârea nr. 902 din 4 august 2005 a autorizat înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-„E.W.”), instituție a statului român subordonată direct primului ministru al României  a cărui inaugurare a avut loc 10 octombrie 2005. Excepția documentează regula, nu ?
Și românii au tăcut !
Astăzi se trece sub tăcere totală faptul că Elie Wiesel, (emblema acestui I.N.S.H.R.), căruia i-a fost acordat Premiului Nobel din 1986  a fost dat în judecată de Grüner Miklos, un supraviețuitor al lagărelor naziste, stabilit în localitatea suedeză Malmo. Plângerea acestuia motiva că pârâtul și-ar fi însușit identitatea deținutului Lazar Wiesel (nu Elie Wiesel) cu numărul A-7713 tatuat pe braț. Grüner Miklos a susținut că are dovezi certe că:
„Elie Wiesel, nu este persoana cu care am petrecut aproape un an la Auschwitz. […] Întâlnirea organizată de suedezi a durat 10 minute și a avut loc pe 14 decembrie 1986. […] El (Elie Wiesel – n.n.) a refuzat vorbească cu mine ungurește, deși în lagăr doar limba aceasta am folosit-o. Mi-a vorbit într-o engleză cu accent franțuzesc și nu a vrut să îmi arate tatuajul. […]
Am spus tuturor că omul acesta nu este Lazar Wiesel[1]. […]
Primesc constant telefoane de amenințare că voi fi împușcat dacă mai continui investigațiile, dar eu am trecut deja prin moarte, nu mă mai sperie nimic. Înainte să mor vreau ca toată lumea să știe că Elie Wiesel este un impostor. Lazar Wiesel, A-7712, cu care am fost la Auschwitz, s-a născut la data de 4 septembrie 1913, în timp ce pe certificatul de naștere a lui Elie Wiesel, scrie 30 septembrie 1928” (Grüner Miklos, „Povestea unui premiu Nobel furat cu identitate falsă”)[2].
După mulți ani, o declarație controversată a emis-o chiar Simon Peres, Președinte al Israelului care a vizitat România în luna august 2010: „Nu vom uita niciodata ca, in perioada cea mai întunecată a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, în acelașii timp, nu și-au uitat iubirea pentru România, și-au păstrat cultura românească. Pentru aceasta, doresc să mulțumesc poporului român și să îi spun că aceasta este o prietenie care nu se va termina și care va continua multă vreme în viitor, nu doar în istorie”.
Sioniștii nu l-au iertat pentru că a „scăpat” adevărul, l-au atacat prompt. Ca urmare, „Centrului «Simon Wisenthal»” de la Viena, a catapultat o avalanșă de bolovani în capul vinovatului”, așa că președintele Peres a fost obligat să se „corecteze”. La Memorialul Holocaustului de la București, a rostit în limba ebraică o „întoarcere ca la Ploiești”: „a existat o perioadă «crudă și nedreaptă» în România celui de-Al Doilea Război Mondial, când «bărbați, femei și copii nevinovați au fost victimele unor asasini români, doar pentru vina de a fi fost evrei»”.
Și românii au tăcut !

Nici Forumul Economic Mondial de la Davos, nici „partenerul strategic”, nici paparuda Ursula de la U.E. nu au atâta putere în țara asta precum I.N.S.H.R.-„E.W”. Regimul similar al acestei intituții antiromânești 100% depășește până și excesele Gestapo-ului și N.K.V.D.-ului în perioada anilor ’40. Taie și spânzură în România, condamnă și interzice valorile naționale „după cum interesele lor o cer”.
De  parcă nu ar fi fost suficiente suferințele și moartea numeroșilor patrioți români aruncați în temnițele anilor de prigoană ale Anei Pauker și ale confraților acesteia – mulți veniți pe tancurile sovietice: Iosif Chișinevschi (Jakob Roitman), Vasile Luca (Luka László), Avram I. Bunaciu (Abraham Gutman),  Miron Constantinescu (Meher Kohn), Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin), Ghizela Vass, Valter Roman (Ernst Neulander), Silviu Brucan (Saul Bruckner, după alte surse Brükker), Alexandru Bârlădeanu (Goldenberg), Mihail Roller, Leonte Tismăneanu (Enea (Leon) Tesmenețki), Teohari Georgescu (Burah Tescovici), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Isidor Hollinger, Ștefan Koller (Coler), Lenobel Barbu… conducerea României postdecembriste, în special cea a „României re-educată și eșuată” au investit I.N.S.H.R.-„E.W.” cu puterea autorității de instanță supremă, „judecător” și executor-călău al valorilor naționale. I.N.S.H.R.-„E.W.” a pus pe „lista neagră” numele a nenumărați patrioți români… Instituția Gestapo-N.K.V.D.-istă I.N.S.H.R.-„E.W.”  face legea în România, iar lista numeroșilor patrioți nu poate fi redată exhaustiv, poate doar ilustrativ
Și românii au tăcut !

Spuneți-mi, vă rog numele unei alte țări care a eliminat din disciplinele școlare istoria propriului popor și a înlocuit-o cu cea a unei etnii străine.

„Iar tu, popor român, cât o să mai taci ?” (Justin Pârvu)

Autor: Ion Măldărescu
Sursa: art-emis.ro

NOTE
[1] https://jurnalul.ro/stiri/observator/un-supravietuitor-al-holocaustului-elie-wiesel-nu-este-detinutul-a-7713-590048.html – 12 octombrie 2011.
[2] Idem

1 104

Președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, ar urma dacă nu intervine vreo nefăcută să descalece marți și în România, potrivit G4Media, țară lăsată la urmă în eșafodajul intereselor sale de a ține treaz războiul și rezistența ucraineană în conștiința occidentalilor. Poate și pentru că știe că poziția României nu contează în politica internațională, însă este în alianța euro-atlantică și mai ales poate influența politicile maritime și dunărene ale Ucrainei, ca și exportul de cereale vital pentru Zelensky. Și să nu ridice cumva vreun veto la aderarea, imposibilă de altfel acum, a Ucrainei la UE și la NATO. Nimic anormal și inuman în solicitările ucrainenilor, dacă ceea ce vrea dictatorul de la Kiev nu ar lovi în interesele fundamentale agricole ale României, dar și în cele militare. Pentru că versatul de acum lider ucrainean, aclamat de țările occidentale ca erou al păcii acestei lumi, care nu consideră totuși că ar trebui încheiat războiul cu rușii, nu-și pierde timpul cu vizitarea coloniei est-europene mărginașe a Imperiului Licurician dominant în politica euro-atlantică, în care el pretinde un loc fruntaș la împărțirea sferelor de influență est-europene după război. Dacă-l câștigă, bineînțeles.

Zelensky vine cu o listă de solicitări obligatorii pentru România, lungă cât o zi de post
Nu, el vine cu solicitări clare și secrete pe care numai România i le poate satisfice, la ordinele SUA evident. Anume, cale liberă pentru cerealele ucrainene prin apele teritoriale și porturile românești, cu prioritate chiar față de cerealele românești destinate exportului!, adăpostirea navelor comerciale ucrainene transportatoare de cereale la dus și de armament occidental la întors în porturile românești și în apele teritoriale ale României, asanarea Deltei și dragarea canalelor ei pentru a o face navigabilă pentru vapoare de mare tonaj ale ucrainenilor, dar și armament concret. Adică tot ceea ce poate produce România, în special armament ușor dar și muniție de artilerie, toate date pe veresie, adică gratis. Asta pentru ca el, luptătorul luminii ukrane să admită pe plan extern, la Washington și la Bruxelles că România face ceva pentru greu încercata Ucraină.
Desigur, el are acest drept de a cere, pentru că el trebuie să urmărească interesele poporului său indiferent de ale altora. Însă atunci când matricea ajutorării Ucrainei cu orice preț, țară cu care nu avem niciun tratat de alianță, lovește brutal în interesele agricole ale României, dar și în cele strategice în sensul riscului bombardării vaselor ucrainene în porturile românești și deci cel al implicării României într-un conflict direct cu Rusia, prin activarea articolului 4 sau 5 din tratatul NATO, este de stat și de cugetat.

Ucraina este un adversar istoric pentru România de peste două secole, începând cu 1812
Pentru că România într-un final a fost văduvită prin rapt sovietic al teritoriilor sale sfinte din nordul Moldovei și al Maramureșului, ca și din sudul Moldovei, exact de Ucraina ca parte a imperiului sovietic al lui Stalin, iar apoi al lui Hrușciov.
Prima dată prin prin pactul criminal Ribbentrop- Molotov, declarat astfel de Națiunile Unite. Acesta este un motiv de reflecție istorică și de reconsiderare a unei prietenii false și ipocrite cu Ucraina acum, la ceas de cumpănă pentru ucraineni.
Mai mult, cabotinismul liderului ucrainean se constată și din decorarea în regim de urgență a unor miniștri de externe români preaplecați ordinelor americane și europene, lichele cu nici cel mai mic gând de urmărire a intereselor României din funcțiile respective. Care acum sunt clar divergente de ale Ucrainei, cum au devenit recent și ale Poloniei, iar mai demult ale Ungariei și ale Austriei de interesele ucrainene.
Ne referim desigur la bichonul umil și slugarnic de Bogdan Aurescu și la găselnița cotrocenistă în persona muierii șterse și irelevante Luminița Odobescu. Care, săraca, nici n-a apucat să facă ceva pentru Ucraina pentru că abia i s-a uscat cerneala pe numire la Externe. Și-apoi, ce valoare au decorațiile unui stat cu treizeci de ani vechime? Iată cu sună contrafacerea decorativă:
Pentru un aport personal semnificativ în consolidarea cooperării interstatale, sprijinirea suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei, promovarea Ucrainei în lume președintele Volodymyr Zelenskyy a decorat următoarele persoane:
Cu Ordinul Prințului Iaroslav cel Înțelept gradul III
Bogdan Aurescu – Consilier al Președintelui României pentru Politică Externă
Luminița Odobescu- Ministru al Afacerilor Externe ale României
Ce pigmei vermiculari de anvergura celenteratelor nevertebrate au ajuns miniștri de externe ai României, comparativ cu un Titulescu, Gafencu sau Ștefan Andrei!

Ordinul «Pentru pentru Merit», gradul III
Raed Arafat – Secretar de Stat, Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență Ministerul Afacerilor Interne;(sic! Trebuia decorat și omul dezgustător și antinațional al MI6 și al Mossad în România! N.n.)
Radu Hossu – voluntar, corespondent, filantrop român.(sic! Haștagist progresist în slujba lui Soros N.n.)
Ambasada Ucrainei în România prezintă sincere felicitări prietenilor noștri români cu prilejul acordării distincțiilor înalte de stat și mulțumește pentru eforturile depuse în sprijinul Ucrainei.
Brașoveanul Radu Hossu a fost decorat de președintele Volodimir Zelenski după ce a reușit să strângă de unul singur peste 600.000 de euro(sic! I s-au dat banii aceia pentru armament „umanitar” de trimis în Ucraina! N.n.), bani pe care i-a transformat în echipamente care au ajutat la salvarea de vieți în Ucraina(sic! Adică gloanțe și proiectile trase în direcția rușilor, camuflate sub titulatura de echipamente umanitare N.n.), scrie adevărul.ro

Un brașovean ukranofil cu amnezie selectivă
După aflarea veștii că a fost decorat de Ucraina, Radu Hossu scria pe pagina sa de Fb:
„Când îl voi întâlni pe Președintele Zelensky pentru a-mi oferi distincția Ordinul de Merit Clasa III nu știu. Cândva în viitor. Sper în viitorul apropiat.
Senzația este una de extraordinară. Este ceva ce nu poare fi cuprins în cuvinte, având în vedere că această onoare vine de la omul care avea soția pe locul 2 în lista de asasinate al FSB și totuși a spus: „N-am nevoie de un taxi, ci de muniție”.
Mulțumiri vouă! Sunt onorat și emoționat!
Slava Ukraini!“  (Slavă mămicuței tale că te-a făcut atât de idiot! Da despre Andrei Marga, trecut pe lista de asasinabili de către SBU al Ucrainei ce ai de spus ukranofilule? N.n.)
Într-un discurs care a fost aplaudat de mai multe ori(în plenul ONU n.n.), preşedintele a criticat şi faptul că Rusia deţine un arsenal nuclear.
„Teroriştii nu au dreptul să deţină arme nucleare”, a insistat el (sic! Asta e chiar antologică! Adică Ucraina care deținea în timpul Războiului Rece 60% din armamentul nuclear al URSS cu care era amenințată lumea civilizată, protestează acum că Rusia are asemenea armament iar ea, care s-a dezarmat ca prostănaca prostită de SUA, n-are! Păi, URSS a fost a doua țară din lume care a deținut bomba atomică, după ce a șterpelit planurile acesteia de la ruși prin familia Rozenberg. N.n.). „Rusia foloseşte preţul alimentelor (…) şi energia nucleară ca armă”, a acuzat el la ONU.(sic! Deocamdată singura țară care a folosit energia nucleară ca armă, chiar de două ori, a fost SUA în Japonia în vara lui 45, Rusia, sau înaintea ei URSS, niciodată! N.n.), citat preluat de Cotidianul.

 Ucraina aproape de dictatură prin amânarea sine die a alegerilor libere
Anumiți actori politici de dreapta din Ucraina (Petro Poroșenko, Vitali Kliciko și alți câțiva) au început deja să-și mobilizeze resursele politice pentru a lupta împotriva lui Zelenski la viitoarele alegeri prezidențiale, care, potrivit Constituției, ar trebui să fie organizate pe 31 martie 2024. Alegerile ar putea fi amânate, în cazul în care legea marțială va fi extinsă. Iar acest lucru este în favoarea administrației Zelenski”, scrie Olga Baysha, autoare a doua volume despre populism și neoliberalism în Ucraina, publicate de Routledge, preluată de Cotidianul.
Dacă războiul a contribuit mult la cimentarea regimului Zelenski, atunci președintele Ucrainei poate fi sigur că nu va pierde puterea în curând. O analiză publicată la începutul acestei luni de John J Mearsheimer explică de ce contraofensiva ucraineană concepută ca un soi de blitzkrieg a fost de la bun început sortită eșecului (singura asemenea ofensiva victorioasă în fața unor forte inamice comparabile a fost cea a Germaniei împotriva Franței, în 1940; restul acestor ofensive au eșuat), publicat de Cotidianul.

Un renumit politolog occidental radiografiază precis impostura strategică imorală a Ucrainei
Cât privește posibilele evoluții, profesorul Mearsheimer vede doua tendințe.

1.       Un lung joc de pasare a vinei pentru eșecul contraofensivei ucrainene între factorii de decizie de la Kiev (aici se poate înscrie și remanierea guvernamentală, cu demiterea ministrului Apărării cap de afiș), între Ucraina și Vest și chiar între cancelariile occidentale. ”Acuzațiile vor fi urâte și vor îngreuna eforturile Ucrainei de a rezista în fața Rusiei”, scrie Mearsheimer.

2.       Multe voci din Vest vor începe să spună că a sosit vremea diplomației. Însă, scrie Mearsheimer, ”nu există nicio soluție diplomatică la orizont”. ”Din motive de înțeles, Ucraina ține să-și recupereze teritoriile pierdute. Însă Moscova le-a anexat deja și a arătat limpede că nu are nicio intenție să le înapoieze Kievului”. ”Apoi, Ucraina insistă că are nevoie de garanții de securitate, care nu pot veni decât de la SUA și NATO. Rusia insistă însă ca Ucraina să fie neutră și să-și încheie relația de securitate cu Vestul.
De fapt, această chestiune a fost principala cauza a războiului, chiar dacă elitele politice din America și din Europa refuză să înțeleagă asta. Este greu, dacă nu chiar imposibil, să se găsească o soluție care să satisfacă chestiunea neutralității și chestiunea teritoriilor”.
Apoi, Rusia percepe Ucraina ca amenințare existențială și viceversa. ”Est greu să ne imaginăm că SUA nu vor mai lua Rusia în colimator în viitor. Cel mai probabil rezultat este că războiul va deveni un conflict înghețat, cu Rusia deținând o parte semnificativă din teritoriul ucrainean. Însă acest rezultat nu va duce la încetarea conflictului dintre Rusia si Ucraina sau dintre Rusia și Vest”, scrie Mearsheimer.

Republicanii americani cer imperativ respectarea democrației în Ucraina
În timpul vizitei în Ucraina din luna august, senatorul republican Lindsey Graham a cerut regimului Zelenski să organizeze alegeri ”libere și corecte” chiar și în condiții de război. Îndemnul acesta vine din partea unui susținător convins al cauzei ucrainene și a unul ”uliu” neconservator, un politician care l-a însoțit pe defunctul John McCain în vizitele sale externe, preluat de Cotidianul.
Alegerile parlamentare din Ucraina ar fi trebuit să aibă loc în octombrie anul acesta, iar cele prezidențiale ar trebui să aibă loc în martie 2024. Legea marțială reînnoită a dus la anularea automată a alegerilor pentru Rada Supremă, iar acum a rămas doar dilema privind prezidențialele.
Președintele Zelenski i-a răspuns senatorului american că organizarea unor alegeri democratice ar fi greu de realizat chiar și după anularea legii marțiale, pentru că o mare parte a presei se află acum sub controlul guvernului. Zelenski a mai sugerat că Vestul ar trebui să se ocupe la nivel logistic și financiar de organizarea votului pentru circa 6,2 milioane de refugiați ucraineni.
Apoi, Zelenski a sugerat că va solicita peste 100 de milioane de dolari pentru organizarea alegerilor în Ucraina, bani pe care nu-i poate lua din bugetul de război. Iar toate aceste măsuri nu ar fi suficiente pentru a asigura că militarii de pe front ar putea vota. Și mai important, cetățenii aflați în zonele ocupate de Rusia (circa 20% din teritoriul Ucrainei) nu ar putea vota. În plus, scrie Politico.eu, preluat de Cotidianul, o serie de  ONG-uri din Ucraina sugerează că Moscova ar avea un motiv în plus să conteste legitimitatea alegerilor și a regimului ce va rezulta, câtă vreme la scrutin a participa alegatori din partea de Vest a țării, nu și din teritoriile ocupate din Est.
Politico.eu mai citează analiști politici din Ucraina care susțin că organizarea alegerilor in 2024 va depinde de intensitatea războiului și de posibilele escaladări. Dacă asemenea situații continuă, alegerile ar putea fi anulate în mod repetat, consider analiștii occidentali sceptici în ce privește un final de război favorabil Ucrainei.

Războiul fratricid ruso-ucrainean amintește de catastrofa umanitară din al Doilea Război Mondial
Desigur că niciuna din părțile implicate în conflict n-are dreptate absolută, nici măcar suficientă. Este o realitate că rușii au deportat mulți copii din zonele ocupate din estul Ucrainei cu scopul rusificării și a creșterii acestora în constrângerile patriotismului rusesc, ca și când sângele rusesc, chiar dacă este frățesc ucrainean, trebuie salvat. Însă Vladimir Putin omite conjunctura istorică în timpul căreia naziștii în timpul războiului mondial făceau același lucru cu copii slavi din zonele cucerite în 41-43 până aproape de Moscova.
Astfel, Heinrich Himmler, temutul și sinistrul Reichsfuhrer SS al Celui De-al Treilea Reich, postula într-un discurs ținut în fața trupelor SS în 14 octombrie 1943, vorbind despre națiunile slave: „Este evident că într-un asemenea amestec de popoare vor exista întotdeauna câteva tipuri bune din punct de vedere rasial. Cred că este de datoria noastră să luam copii acestora , să-i scoatem din mediul lor, furându-i dacă trebuie…Fie vom câștiga pentru noi înșine tot sângele bun pe care-l vom putea dobândi, oferindu-i un loc în sânul poporului nostru, fie…vom distruge acest sânge” se dezvăluia monstruozitatea deportării copiilor slavi în biografia acestuia scrisă de Manvell și Fraenkel în 1965.
Deci, cam exact ce au făcut rușii acum în estul Ucrainei, dar în sens invers. Revenind, scopul vizitei lui Zelensky la București nu este de a strânge vreo relație de prietenie cu România de care el, în impostura sa impertinentă pe plan international consideră, justificat chiar, că n-are nevoie. Vine cu o listă de solicitări imperative, pe marginea căreia anterior s-a consultat cu Washington-ul pentru a fi sigur că va fi acceptată de slugarnica parte română.
Președintele ucrainean va fi primit cu toate onorurile și cu toată cuvenita frîngere de mijoc de mandarinii descompunerii noastre naționale și la Cotroceni și la Parlament, unde probabil se va adresa în plen secăturilor ce populează această Cloaca Maxima a politicii românești. Asta dacă nu cumva AUR-ul lui Simion și Șoșoacă îi vor face marți demersul imposibil, sau ridicol, printr-un scandal de pomină și în fața Cotroceniului și în sala festivă a Parlamentului.

Libiu Mateescu  

0 389

Poporul care nu face nimic. Cine muncește în țara fostă România? Cam nimeni…
Țăranii, puțini câți sunt… pe care niște maimuțele proaste îi numesc.. fermieri…
Câteva sute de muncitori? Mii ?.
Tehnocrații sistemului statal..? Pentru ei muncesc… Pentru privilegiile lor…
Profesorii?  Puțini… Grosul dintre ei parazitează cu succes un sistem mort.. Și care, dacă citesc o carte, o singură carte, în viața, devin adânc neliniștiți..
Și îngrijorați, totodată..
Nu există în lume sistem, cum este așa zisul învățământ românesc, unde lenea, murdăria analfabetă, prostia, mârlănia, impostura, ifosele, incultura crasă, răutatea, absența oricărei idei și ideal să fie așa de copleșitoare. Plus o slugărnicie și lașitate morală sinonime cu o josnicie pe măsură..
Elevii ? Studenții ? În afara unui procent minuscul, elita, studioșii fostei țări numită România, prin prostia lor idioată, prin lipsa oricărei culturi și învățări, conduc țara direct în mormânt. În neant, adică.. Nu mă întrebați de ce… Știți bine răspunsul..
Intelighenția ? Eheei !… Ea face cultură în sine, elitistă. Fără nicio legătură cu dramele și catastrofele sociale…

Cine muncește în fosta țară România?
Opt milioane de români, bărbați și femei, izgoniți premeditat de Puterea Ocupantă, cu perciuni și tichie de drac pe vârful capului. Care opt milioane înnobilează rasa noastră trăgând la galere în Occident. De la Berlin la Roma, de la Londra la Sevilla. Sau oriunde în lume..
Sunt bravi, frumoși, harnici, deștepți, modești, mândri… Ei sunt forța vitală a Națiunii. Și nu sistemele statale, criminale și mafiote ale unui „stat eșuat”… căzut în groapa de murdărie a istoriei.
România a ieșit din Istorie ! Milioane de români în loc să muncească se plimbă, plimbă cățeii sau pisicile, fac shoping, stau la TV, clevetesc cât de mult pot, s-au înrăit, scuipă pe cele sfinte, având iluzia că trăiesc din plin.
România a murit. Nu mai are niciun ideal național România reprezintă în concertul Lumii cel mai sever și urât eșec istoric.
România a murit urât. A devenit o ficțiune, o pată întunecată pe care țărâna o va acoperi curând.
Când un popor moare sr trebui s-o facă cu decență, nu în ritm de manele, fum de grătare și grohăială generală..
Trageți ușa. Nimicul e stăpân peste o fostă țară numită România. Veseliti-vă în crâșme. Nu mai călcați în biserici căci, nu-i așa, Dumnezeu tace, iartă… dar nu la nesfârșit.
Fiți mândri de reușita voastră, păduchilor. Am în vedere, desigur, pe maimuțele hoațe și trădătoare din conducerea statului român, din politica românească de după 1989, care, începând din 1990, au avut sub control un popor român-Stradivarius, pe care popor l-au furat, trădat, mințit și risipit în Lume… Nici „Amin !” nu merită zis…
Nu-i ierta, Doamne !

Autor: Prof. dr. Gică Manole
Sursa: art-emis.ro

1 421

În Titlul X al Codului Penal al României „Infracțiuni contra securității naționale”, la articolul 398, faptele de înaltă trădare sunt prevăzute și pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și înterzicerea exercitării unor drepturi.
Reține atenția că înalta trădare se particularizează prin calitatea făptuitorului, în sensul că primele patru infracțiuni din titlul X , art. 394-397 : trădarea, trădarea prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmitere de secrete și acțiunni contra ordinii constituționale devin fapte de înaltă trădare dacă sunt comise de Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului de Apărare a Țării (primul ministru, ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul economiei, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major al Apărării şi consilierul prezidențial pentru securitate naţională).
Subminarea economică, politică sau a capacității de apărare a României, aservirea față de puteri sau organizații străine, legături cu puteri sau organizații străine ori cu agenți ai acestora prin care se pun în pericol atributele existențiale ale României ca stat independent, suveran unitar și indivizibil, rezumându-ne doar la cea mai gravă infracțiune contra securității naționale – trădarea, art. 394 cod penal – sunt realități pe care le trăim, ele devenind parte existenței noastre cotidiene, fără ca oamenii treburilor dinlăuntru, slujitori sub drapel ai Măriei Sale Poporul Român, să pară a fi alertați de anormalitatea că trădarea devine virtute.
Guvernarea României de către rămășițele fostelor partide revendicate din mixtura social-liberalismului cu democrația socială pare a fi cum se poate mai neavenită, atât față de așteptările guvernaților, dar mai cu seamă raportat la contextul internațional al unui start, nu doar greșit , ci și furat, al resetării ordinii mondiale.
Pe fundalul reașezărilor geopolitice fără precedent în istoria omenirii, fișa de stare a națiunii române este mai mult decât descurajantă.
Incongruența, incoerența și incompetența din politica internă determină figurația, amatorismul, improvizația și absența inițiativelor de supraviețuire prin resursele politico-diplomatice ale politicii externe. România a fost cândva a patra putere diplomatică a lumii. Astăzi, diplomația României țintește doar scopuri turistice și o depravată belfereală pe bani publici.
Bălmăjeala perpetuă a scheletelor politice din arcul guvernamental nu are alternativă într-o opoziție credibilă, iar vasta rețea a organizațiilor guvernamentale, profund și vinovat implicate în destructurarea tuturor componentelor vieții sociale, a devenit vârful de lance al noilor autoritarisme prefațatoare ale ordinii dictatoriale mondiale.

Anul preelectoral este dominat, până la sufocarea normalității vieții politice interne, de neinspirate exerciții de guvernare axate aproape în exclusivitate pe stingerea consecințelor unor interminabile erori politice, evenimente nefericite, scandaluri mediatice și agresiuni informaționale din spectrul amplu și devastator al unui război psihologic abil coordonat la nivel planetar.
Nouă, cetățenilor români contribuabili, ni se oferă un perpetuu spectacol politic tragi-comic, în realitate, o terifiantă dramă a unei națiuni pe cale de a-și pierde până și identitatea, adică tot ce i-a mai rămas și nu mai poate subzista pe urma dezmoștenirilor materiale și spirituale orchestrate de înalt trădătorii încrederii noastre, în primă și ultimă instanță ai României.
Tot mai mult circ politic și tot mai puțină, dar și mai scump pâine, pare a fi deviza clasei politice în aceste nefericite momente ale istoriei noastre.
Incultura, agramatismul ,demagogia oratorică și exemplele cotidiene din practica exercitării puterii de către liderii politici scot în evidență lipsa de substanță și decadența partidelor, a ideologiilor politice prăbușite în neantul iluziilor unei democrații trădate.
Cu ce și-ar fi consumat timpul și completat agenda guvernanții României în absența permanentului terorism mediatic indus cu sperietorile legilor salarizării și a pensiilor, ale reformelor învățământului (analfabetism funcțional garantat), sănătății (deprofesionalizarea și degradarea alarmante ale asisteneței medicale) și fiscalității (tolerarea marii evaziuni și unul dintre cele mai neperformante niveluri de încasare a veniturilor bugetului public), peste care au venit în cascadă scandalurile „azilele groazei”, „drama tinerilor uciși de un drogat într-un accident de circulație”, „catastrofa de la Crevedia” (consecința afacerilor ilegale transpartinice de furt și distribuție a gazelor lichefiate) „dronele eșuate în Delta Dunării în zona frontierei cu Ucraina” (umilitor și descalificant episod pentru autoritățile statului puse în situația să acopere cu ridicol ceva urât mirositor).

Manipulatorii exersați ai opiniei publice vin și invadează repede spațiul mediatic cu o temă nouă (dar veche decând lumea!), consumul de droguri în dimensiunea amenințării la securitatea națională a României. O fi drogul un flagel, dar securitatea națională nu poate fi sacul fără fund al tuturor incompetenților și iresponsabililor, care se dezic de propriile răspunderi.
Ne mai lipsea un flagrant made D.N.A. în breaking news. A venit la timp și cum nu se poate mai bine. Scoaterea din scenă a lui capo di tutti capi de Vaslui, după ce anterior a rămas fără colegi prim vicele PSD, Gabriela Firea, crește doar aparent marja de manevră și siguranță președintelui partidului.
Jocul de-a măsurile fiscale vulnerabilizează guvernarea și reduc șansele coaliției de a scoate țara din criză.
Fondul Monetar Internațioal, cu neștirbita-i reputație de agent de pompe funebre al națiunilor, își trimise cioclii la București să dea și ei cu parul în căruța cu oalele sparte de guvern.
Ce vină sau responsabilitate au cetățenii cărora puterea legiutoare le-a stabilit un moment dat un anumit cuantum al pensiilor, pentru ca ulterior, la sugestii externe, să se recurgă la recalculări și supraimpozitări prin care să le fie lezate drepturile legal dobândite ?
De ce este obligat contribuabilul corect, bun platnic al datoriilor la bugetul public, să preia povara marilor datornici, sute de agenți economici cu capital de stat ? De ce același contribuabil corect trebuie să suporte consecințele exodului de capital mascat de multinaționale în tot felul de inginerii financiare, aparent legale, dar profund imorale ?

Ce fac liderii politici și soldații partidelor din frontul media ?
Tocmai ce nu trebuie să facă . Țara nu se conduce prin postări pe Facebook, iar vremea ducerii de nas a poporului cu televizorul a cam trecut. Consilierii onorifici, autohtoni sau de aiurea, dacă avem în vedere numeroasele precedente sunt antisoluții, iar cohortele de consilieri oficiali au devenit o adevărată pacoste. Deciziile politice majore , dată fiind importanța mizei acestora , trebuie luate cu mare fereală de ochii și urechile curioșilor (spionajului), cu excluderea potențialilor indiscreți sau trădători din arealul decizional. Altfel, se alege praful de tot, cele mai bune intenții vor fi întoarse împotrivă și nimic nu va putea fi dus la un bun sfârșit.
Întâmplările nefericite datorate faptului că membrii guvernului comunică între ei prin intermediul zvonisticii „pe surse”, distorsionate și amplificate de agenții divesiunii din media, denotă nu doar absența minimelor măsuri contrainformative, de protecție a procesului decizional, ci și realitatate dureroasă că România este condusă aleatoriu , programat distructiv, prin operațiuni de influență și promovare a intereselor străine antiromânești.
Fără vreo excepție, președinții României din ultimele trei decenii au comis gesturi, au luat atitudini ori au parafat acte rezonabil suspecte de înaltă trădare, preferând să fie consiliați de mercenari străini, ori chiar de indivizi cu patalama de agenți ai unor servicii străine. În politică și între serviciile de spionaj, nu există prietenii, ci doar interese. Cele mai meschine interese! Întreaga istorie a omenirii ne demonstrează irefutabil cum roata istoriei se întoarce, iar aliatul de ieri este inamicul de azi, aliatul de azi, dușmanul de mâine ș.a.m.d.
Cine și de ce a lăsat România pradă asasinilor economici ?
Cine ne-a trădat ? 
Toți președinții, prim miniștrii și miniștri din cele 20 de guverne din ultimii 34 de ani. Media menținerii la putere a fiecărui guvern a fost de sub 2 ani.
Revizionismul constituțional promovat de fostul premier Adrian Năstase în anul 2003, spre măreția și gloria personală, de care nu a mai avut parte, a lichidat parlamentarismul, ca suprem exercițiu democratic, transformând cele două camere în instrumente ale dictaturii partidelor, în primă și ultimă instanță ale liderilor arcului guvernamental.

Concluzionând, cei care au condus România din 1990 până în prezent au fost mai preocupați de jocurile de putere decât de țară și de oamenii ei.Dacă ne dorim să avem o perspectivă pentru România, un stat puternic și un plan de țară, avem nevoie de stabilitate și de mai multă maturitate a actului politic. Întrebarea e: cine ni le poate oferi ?

Autor: General Br. (r) Aurel I. Rogojan
Sursa: art-emis.ro

0 121

În România, când vorbim de jaf la drumul mare, la loc de cinste se află bugetul alocat „Apărării”. Așa-zisa „apărare”. Acolo se cheltuie ca-n basme și se fură ca-n codru.
Chiar în timp ce premierul Marcelino explica în Parlament că „nu mai sunt bani la buget” și că „s-a terminat cu șmecheria„, generalii de la vârful Armatei au dat un TUN de peste 6 miliarde de euro(!) într-o singură zi.
Șase MILIARDE de euro!
Șase miliarde de euro, bani care puteau fi folosiți pentru investiții în Educație, construcția spitalelor, dezvoltarea infrastructurii, sprijin pentru agricultori, măsuri sociale sau pachete de ajutor pentru micii investitori, au părăsit România.
Pe ce a cheltuit Armata (cu girul Guvernului) acești bani?
Pe 32 de avioane de luptă F35, comandate de la oligarhii din industria de armament.
Foarte bine, ați putea spune, să ne apărăm corespunzător, tovarăși!
Bun, dar știți când vor fi livrate aceste aparate de zbor?
După anul 2035! Practic, România plătește azi avioane care vor zbura, cel mai devreme, peste 12 ani.
Știți cum e asta?
Ca și cum te-ai duce la o damă de companie și ai achita acum, banul jos, o felație, cu promisiunea că o vei primi cândva, într-un viitor îndepărtat.
Dacă îi întrebați pe argați alde Radu Tudor de ce e nevoie de această cheltuială, sigur că ei vor urla cât îi țin bojocii că „trebuie să ne APĂRĂM DE RUSIA!”, aceeași lapalisadă livrată când s-au achiziționat sisteme de rachetă Patriot (alte miliarde) la mâna a doua, sisteme pe care, când au ajuns în Ucraina, rușii le-au contopit cu solul – de eficiente ce sunt.

Deci, da, investim în apărare fiindcă trebuie să ne apărăm de ruși, vor zice ciracii lu’ Stolenberg, numai să ne rugăm ca, între timp, să nu aibă Putin efecte secundare de la chimioterapia aia pe care n-o face pentru cancerele alea pe care nu le are și, doamne ferește!, să nu se trezească să ne atace înainte de 2035.
După?
După e ok, vă dați seama că ditamai puterea nucleară a belit falusul când o pune România mâna pe avioanele și submarinele alea comandate și plătite anul ăsta cu multe miliarde.
În două ore de când ne vor fi livrate, se va cânta „Deșteaptă-te române” în Piața Roșie, va flutura tricolorul peste mausoleul lui Lenin, ce mama dracu’.
În realitate însă, oportunitatea achiziționării acestor aparate este inexistentă. România a plătit deja alte miliarde de dolari pe aparate de zbor la mâna a doua sau a 3-a, avioane F16 care, de performante ce sunt, sunt ținute în hangar, ba că nu există piloți care să zboare pe ele, ba fiindcă nu se găsesc piese de schimb, misiunile specifice fiind făcute tot cu bătrânele MIG-uri. Pe lângă asta, de cine ne apărăm cu alte câteva avioane de luptă, în condițiile în care războaiele viitorului se vor purta digital și hibrid, nu pe front?

Da, la fiecare sondaj de opinie, Armata e în topul încrederii în instituții.
Românii nu au habar că, din fiecare contract din ăsta baban prin care miliarde de euro părăsesc țara, în schimbul lor fiind livrate promisiuni, generali cu 3 steluțe își iau de fiecare dată tainul, nu la sacoșă, ca alde Buzatu, ci prin diverse mijloace moderne de a da/lua mită (pardon, a face lobby) și a spăla bani (offShore, cripto etc.).
Când vedeți spitale mizerabile, școli care cad peste elevi, drumuri cu gropi, când vi se spune că statul nu are bani pentru a mări pensiile și alocațiile, când vi se impun noi biruri care vă împovărează, să aveți certitudinea că unul din principalii vinovați este Armata Română, prin achizițiile imbecile pe care le face, prin rapturile pe care le girează.
Armata Română are pe mână un buget mai mare decât cel alocat pentru Educație sau Cultură, un buget chiar mai mare decât cel alocat pentru Sănătate (căci adăugăm aici și „ajutoarele” acordate Ucrainei, care trebuie calculate tot ca buget de înarmare întrucât asta sunt!).

Generalii Armatei Române, sinecuriști speciali, viitori aninați de pensii nesimțite, sunt doar o gloată de trădători cu epoleți. La fel precum majoritatea politicienilor de azi, ei nu au nimic în comun cu valori precum patriotismul, demnitatea, cinstea, respectul sau spiritul de autosacrificiu pentru un scop mai înalt. Prin ei, Armata Română nu doar că nu apără independența și suveranitatea României, ci lucrează sistematic pentru spolierea resurselor acestui stat, pentru predarea sa la cheie, pentru o capitulare totală în fața așa-zișilor noștri „parteneri strategici”.
De fapt, la fel ca în cazul Serviciilor Române de Informații (sau de Infractori?), Armata Română nici măcar nu mai aparține… României.
Banii pe care îi plătiți la buget, sumele colectate din taxele și impozitele vulgului, reprezintă, pentru generalii din Armata Română, dijma cu care se cumpără bunăvoința oligarhilor americani din industria de armament.
Cum?
Plătind miliarde de dolari, bani în schimbul cărora România nu primește nimic mai mult decât iluzia protecției, câte o bătaie pe umăr la vreo agapă a AmbasadeIor, eventual o șapcă roșie cu steluțe albe.
Cumpărăm avioane de luptă cu care să ne apărăm de țânțari și submarine care ne vor apăra de hamsii.
Plătim azi pentru iluzia securității, dar siguranța?
E certă doar siguranța financiară a celor care semnează aceste achiziții, adică generalii 3.14ZDII.
Așadar, titlul acestui text este HAI SICTIR, ARMATA (psuedo) ROMÂNĂ.
Aceeași instituție care, nu uitați, a măcelărit studenții în 1989. Căci Armata n-a fost cu voi, paradoxal, în ’89, Securitatea a fost cu voi. Armata a tras până s-a asigurat că lovitura de stat deturnează revolta populară.
Generalii trădători cu parfum de dictatori trăiesc și azi bine mersi… în impunitate.
Armata Română, o instituție parazitară, un colos bugetofag, la fel de pernicios azi precum un hemoroid sau un apendice inflamat, gata să erupă în peritonită, în condițiile în care independența și suveranitatea țării este penetrată, abuzată, violată, imolată de-a dreptul cu sprijin neprecupețit din interior, de vremelnicii noștri lideri aciuiți prin palate. Iar Armata ce face?
Apără? Nu. Profită!
Deșteaptă-te române din somn, că din ignoranță… slabe șanse.

Autor: Dinu Popescu 
Sursa: facebook.com

0 123

CAM ATÂT… trecut, prezent și viitor
Ne
a Ioane, tu ai un kilogram de aur în curte şi ţi-l scot eu, iar pentru asta o să primeşti 60 de grame de aur redevenţă.
E lucru simplu: ceea ce ai nu vinzi, dai în concesiune, e un contract ferm, la noi e multă seriozitate.
Şi, uite, dacă mă ajuţi să scoatem în 20 de ani, îţi dau şi de muncă, cu un salariu de 5 grame pe an.
Da fapt, contribuţia mea e minimă. Eu îţi pun la dispoziţie logistica, aparatele, instrumentele necesare, iar tu faci tot, iar la urmă vei primi o distincţie europeană, ca să înţelegi că Europa nu uită niciodată să-şi recompenseze truditorii.
Nea Ioane, într-un timp bine definit trebuie să facem curăţenie în curtea matale.
Ascultă-mă bine! Vom săpa, tu vei săpa!, şi ce vei găsi, îmi vei raporta.
Eu cam ştiu ce vei găsi şi îţi spun de pe-acum ca să ştii la ce să te-aştepţi: vei găsi bolovanul de aur despre care ţi-am explicat cum stă treaba.
Vei găsi multe alte resurse pe care nu ştii să le scoţi, dar eu te voi învăţa.
Eşti înapoiat, asta e, nu trebuie să deznădăjduieşti. Eu pentru asta am venit la tine: pentru a te încuraja.
Îţi redau speranţa, dacă promiţi că eşti un elev docil şi asculţi de profesorul tău care îţi vrea binele şi numai binele.
În fine, vei găsi în acel pământ din curtea casei tale oase.
Da, ai auzit bine: oase. Acele oase sânt istoria ta, care vezi limpede că nu te ajută cu nimic.
Un şir nesfârşit de războaie pentru apărarea unui pământ în care îţi vor zăcea oasele în cele din urmă.
Eu îţi vorbesc de pace, nu de război.
Vreau ca tu să fii un om care să nu se mai împotrivească la orice cuvânt, chiar dacă acel cuvânt înseamnă deposedare, delegitimare, desfiinţare.
E clar?
Nea Ioane, eu tocmai ţi-am predat un curs european de toleranţă şi consider că eşti unul dintre absolvenţii pe care pot să mă bazez şi care are în faţă tot viitorul plin de promisiuni şi strălucire.

Un lucru mai am să-ţi precizez…
Fă bine şi aruncă icoana pe care o ţii pe perete, fiindcă din cauza ei nu se dărâmă peretele casei. E lucru ciudat!
Cercetătorii noştri, vreau să spun cei mai titraţi, cei din centrele de prestigiu, au găsit o explicaţie ştiinţifică oarecum bizară: ei susţin că nu peretele ţine icoana, deşi noi asta vedem şi aşa am văzut secole de-a rândul.
Cel puţin dinspre vest aşa se vede.
Deci nu peretele ţine icoana, ci icoana ţine peretele ăsta blestemat de lut care te apără de tot felul de intemperii.
Tu trebuie să dai frumuşel icoana jos ca să pice dracului odată şandramaua asta, că în Europa nu ai cum să intri cu pământ şi paie, ci cu material nou, aşa cum îţi voi vinde eu la un preţ pe care o să-l plătească nepoţii şi strănepoţii tăi, fiindcă tu n-ai să poţi niciodată să acoperi cheltuiala pe care am să ţi-o pun în cârcă.
Cu Dumnezeu din icoana matale nu ştiu ce voi face… Vorba vine că nu ştiu… Eu ştiu tot. Te urmăresc dintotdeauna. Ia uită-te pe ecranul ăsta! Ce vezi? Exact.
Eşti tu de ieri, de acum o sută de ani, de acum două mii de ani, eşti tu, care te trezeşti dimineaţa şi îţi faci cruce şi săruţi pământul ţării tale.
Dar dacă icoana nu-i pe perete, la ce să te mai închini? Şi dacă pământul nu e al tău, la ce să-l săruţi?
Nea Ioane, uită-te la mine!
Cine eşti tu?
Tu nu eşti Ion! zi după mine: “Eu nu sunt Ion!”.
Repetă-ţi tot timpul lucrul ăsta, e foarte important. O să scapi de povara injustă a identităţii naţionale.
Când ai ezitări, cheamă-mă şi eu îţi voi aduce aminte lecţia. Memoria nu este bună, creează obsesii. Şi n-aş vrea ca tocmai tu să fii catalogat ca având obsesii naţionaliste, religioase.
Trăim într-o epocă în care pe mine mă interesează ce ai, nu cine eşti.
Zi încă o dată după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Foarte bine! Mai zi odată!
Vezi câtă muncă e ca să distrugi un popor?

Fragment din excelenta carte ,,România furată – Raportul comisarului european Samuel Scheib”, scrisă de Sergiu Ciocârlan în 2014

0 190

Premierul Marcel Ciolacu a prezentat, în şedinţă comună a Parlamentului, proiectul pentru care îşi angajează Guvernul răspunderea, menţionând că actul normativ are ca obiectiv să reducă „risipa bugetară” şi să pună punct modului în care „cei puternici şi cu foarte mulţi bani se credeau de neatins”.
PSD-istul Alfred Simonis, preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, a anunţat, în plenul Parlamentului, că începând de marţi curge termenul de trei zile în care poate fi depusă o moţiune de cenzură, în urma angajării răspunderii Guvernului pe proiectul de lege privind unele măsuri fiscal-bugetare.
Urmare a prezentării în faţa Parlamentului a proiectului de lege privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea, vă informez că începând cu data de astăzi curge termenul de 3 zile în care poate fi depusă o moţiune de cenzură, potrivit art. 114 alin. 2 din Constituţie. Totodată, reamintesc că, în situaţia în care nu se depune o moţiune de cenzură, legea privind unele măsuri fiscal-bugetare se va considera adoptată în forma în care Guvernul şi-a angajat răspunderea în această şedinţă comună’‘, a precizat Simonis.
El a mai spus că, în acest caz, legea se va depune la secretariatele generale ale celor două Camere în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.
Termenul pentru sesizare va fi de două zile de la data depunerii potrivit dispoziţiilor legale şi regulamentare referitoare la procedura de urgenţă”, a adăugat Simonis.

Slalom printre „jaloanele asumării”
Premierul Marcel Ciolacu a declarat marţi că Guvernul va creşte masiv amenzile, va confisca pe scară largă bunurile provenite din evaziune şi va impozita cu 70% tot ce înseamnă avere ilicită.
Cu toţii vrem un sistem de sănătate puternic şi accesibil tuturor.
Cu toţii vrem un sistem de învăţământ care să ne educe într-adevăr copiii.
Cu toţii vrem servicii sociale, unde părinţii şi bunicii noştri să fie îngrijiţi corespunzător.
Dar toate acestea costă bani. Şi nu pot fi construite când România are o evaziune fiscală de 10% din PIB. 160 miliarde lei. 32 miliarde euro.
De aceea, vom creşte masiv amenzile şi vom confisca pe scară largă bunurile provenite din evaziune. Vom impozita cu 70% tot ce înseamnă avere ilicită. Însă impozitarea cu 70% a sumelor nejustificate nu înseamnă taxarea banilor de la nuntă sau de la botez. Nu! Cu 70% va fi taxat cel care nu şi-a plătit corect taxele şi impozitele, cel care a făcut evaziune, cel care a furat din banii pentru sănătate, pensii, educaţie”, a spus Ciolacu, în plenul comun al Parlamentului.
Nu sunt detalii legate de cum va face impozitarea si mai ales cum vor fi identificate averile ilicite.

Cică „privilegii şi facilităţi fiscale” s-au terminat
Aiurea cine-l crede? Propagandistic Ciolacu spune că modelul economic „bazat pe privilegii şi facilităţi fiscale” pe care s-a mers până acum nu mai poate continua. Spunem că buzoianul Ciolacu ne face din vorbe, pentru că nu a făcut nimic să corecteze lucrurile de când este președinte PSD. Întrebăm și noi, a facut ceva ca să nu existe Cazul Buzatu de la Vaslui, după ce colegii lui Ionel Arsene de la Neamt sau Nicolae Bădălău, asta ca să nominalizăm doar doi din lista puciștilor (Buzatu era și el pe listă) care au susținut Coliția antiromânească, PNL-UDMR-USR, s-au trezit cu „brățările DNA-ului” la mâini.
„România nu-şi mai permite facilităţi şi privilegii de 75 de miliarde de lei şi o evaziune fiscală de 150 de miliarde de lei pe an. Adunate înseamnă 15% din PIB, exact cât ne-ar trebui ca să ajungem în media europeană la venituri. Astăzi avem printre cele mai mici taxe şi impozite din Europa pe capital, dar încasăm cel mai puţin TVA. Practic, mai mult de o treime nu încasăm!
La impozitul pe profit încasăm doar un sfert din ce ar trebui, iar la impozitul pe venit – doar 80%. Nu încasăm taxe, în schimb ne împrumutăm la nesfârşit, riscând blocarea banilor de la Uniunea Europeană. Aşa nu vom ajunge nicăieri. În ultimii ani s-au dat facilităţi fiscale imense pentru firme şi diverse categorii de angajaţi.
Logic, ca urmare a creşterii economice, ar fi trebuit ca şi veniturile statului să crească. Cu toate astea, încasările au stagnat. Suntem la doar 27% din PIB.
Mai mult, bugetul României astăzi se bazează pe taxele plătite de salariaţi, pe consumul acestora şi pe investiţiile publice”,
a afirmat acesta.

Chiar și cu UDMR, o moţiune de cenzură, potrivit art. 114 alin. 2 din Constituţie, nu are șanse să treacă prin Parlament. PSD-iștii au facut bine socotelile și strategia de acțiune.
PSD&PNL au majoritate de 60% în Parlament. Pentru a evita trădările (probabil ar fi fost multe), în situația votului unei moțiuni, parlamentarii celor două partide nu vor fi lăsaţi să iasă la vot.
O moțiune are doar un oarecare impact din punct de vedere mediatic, dar din punct de vedere politic nu rezolvă nimic.

Horia D.R. & Vlad T.


0 208

NU mai este o surpriză pentru nimeni, la 34 de ani de la evenimentele sângeroase din 1989, aproape toate domeniile economice sunt monopolizate de companii străine. Este evident, țara nostră a fost obiectul unui razboi hibrid care a urmărit (avea ca obiectiv) dezindustrializarea României.
Multinaționalele generează profituri imense, iar banii nu se mai întorc în economia noastră, ci merg direct în afară, în țările de origine ale business-urilor, respectiv în paradisuri fiscale. Apoi, politicienii își rup cămașa în fața camerelor că „nu există bani la buget”, „s-a constatat o gaură de 6 miliarde”, „importăm masiv, nu mai producem nimic”, „avem o țară săracă”.
Ne cumpărăm propriile resurse și propriile alimente prelucrate de companii străine care plătesc zero impozit pe profit, respectiv zero impozit pe cifra de afaceri către bugetul național. Astfel, cea mai mare povară pică tot pe antreprenorii români, din ce în ce mai sugrumați.
Românii, cetățenii de rând, pare că au început să fie mai conștienți și mai incisivi pe marginea acestui subiect. Astfel, PSD a ieșit săptămânile trecute cu anunțul potrivit căruia „gata, multinaționalele vor fi impozitate cu 1% din cifra de afaceri”.
Fără detalii, fără explicația la întrebarea „de ce abia acum?” sau la „începând de când?”. Va reuși PSD să-și asume acest proiect, de frica ascensiunii AUR?

Banii românilor pleacă definitiv pentru finanțarea altor guverne. Cât de mult prejudiciază marile companii străine România, an de an?

Cu complicitatea Guvernului României, prejudiciul multinaționalelor în țara noastră este uriaș. Potrivit unei analize realizate de către jurnaliștii de la Afaceri.news, doar primele 53 de multinaționale, companii-mamut cu venituri de peste 100 de milioane de euro fiecare în 2022, dacă ar fi achitat măcar 1% din cifra de afaceri, ar fi direcționat către bugetul României peste 238 de milioane de euro.
Ce înseamnă asta?
Banii românilor care rămân în România, direcționați către investiții, ceea ce înseamnă un nivel ridicat de trai pentru fiecare în parte. Cum ar fi arătat țara noastră dacă măcar de 15 ani de zile s-ar fi întâmplat acest lucru?
În total, 484 de companii străine au realizat afaceri de peste 100 de milioane în țara noastră.
Dacă ar fi plătit toate măcar 1%, statul român ar fi încasat 860 de milioane de euro. În acest caz, s-ar mai fi spus că statul „nu știe să colecteze suficient de bine de la afaceriștii români”?.
Cu astfel de sume la buget, evident că am putea vorbi despre construcția de școli, spitale, autostrăzi, drumuri expres, stadioane, majorarea salariilor și a pensiilor etc.

Cristian Onețiu: „De multe ori se fură șansa asta a românilor să dezvolte ei corporații de aici și nu să fie slugi la alții”
Pasivitatea Guvernului României, considerat la nivel social drept un „act de trădare” și de „subminare a economiei naționale”, a început să fie criticată inclusiv de antreprenori români cunoscuți. Printre ei, Cristian Onețiu, fost jurat la „Imperiul Leilor”.
„România nu a putut să creeze o pătură antreprenorială mare, majoră care să se extindă peste tot.
Și atunci, relația mea cu corporațiile, pe de o parte e că am gustat gustul ăsta 4 ani de zile de armată… Am un gust amar pentru că trebuie să asculți pe cineva care de obicei este peste tine și nu neapărat e mai bun decât tine.
Și doi, am amărăciunea asta că, de multe ori fură șansa asta a românilor să dezvolte ei corporații de aici și nu să fie slugi la alții!”, a comentat Onețiu, într-o postare pe Facebook.

Ilie Șerbănescu: „Dacă nu te îndrepți către principalul evazionist fiscal când ai probleme, muți mizeria dintr-o parte-n alta”
Economistul Ilie Șerbănescu susține că marile corporații străine, care dețin monopolul în țara noastră, reprezintă cel mai mare evazionist, la care Guvernul pur și simplu închide ochii.
„Vina aparține integral gazdei. În cazul de față, al Guvernului României.
Dacă se constată că este vorba despre o politică și nu de o situație specială, care poate să existe, dar dacă această situație aparent specială se perpetuează pe ani de zile, înseamnă că e vorba despre o politică, deci acea companie nu este binevenită pe teritoriul României. Punct, clar. Îi pui în vedere: ori plătești, ori pleci. Îi retragi autorizația de funcționare (…)Nu au voie să se atingă de multinaționale. Dacă nu te îndrepți către principalul evazionist fiscal când ai probleme, muți mizeria dintr-o parte-n alta”, a comentat economistul în cadrul unui interviu realizat de către Andi Miron, pentru RomâniaTV.net.

Mircea Coșea: „Importăm 70% din ce consumăm”
Țara noastră continuă să trăiască pe datorie și pe importuri masive. Economia națională e bazată eminamente pe consum, iar „România e doar o colonie, o piață de desfacere” – teorie enunțată în repetate rânduri de către Ilie Șerbănescu, nu mai este o conspirație, subliniază economistul Mircea Coșea.
„Din păcate, lucrurile sunt puțin diferite, pentru că deficitul bugetar în România se bazează pe chestiuni structurale, adică noi nu avem un deficit bugetar pur și simplu. Noi avem mai multe deficite (…) care fac ca în această structură a economiei, în care importăm peste 70% din ce consumăm, bunuri alimentare și nealimentare, în care plătim o datorie rostogolită de 6 până la 7 miliarde pe an și în care continuăm se ne împrumutăm cu dobânzi destul de mari, deci e aproape imposibil să nu ai un deficit bugetar în condițiile în care economia nu performează.
(…) Părerea mea este că, și cu un deficit admis de 5%, 5% și ceva, calculele arată că s-ar putea să avem un deficit chiar mai mare, apropiat de 7%. E rău sau e bine lucrul acesta? Pentru că, până la urmă, pe omul de rând nu îl interesează, îl interesează cât costă un kilogram de roșii sau un kilogram de carne ș.a.m.d. Ne va afecta pentru că, în condițiile în care, așa cum spuneam, economia nu aduce la buget cât trebuie și nu putem colecta, aici sunt mai multe cauze, nu revine asupra lor, atunci ne vom împrumuta în continuare”, a comentat Mircea Coșea, pentru B1 TV.
Între timp, România se confruntă cu o nouă criză economică, iar Guvernul PSD + PNL condus de jure de către Marcel Ciolacu, va intra în dezbatere parlamentara cu celebra „Asumare a Austerității”.
Triunghiul slăbiciunilor, format din corupție, incompetență și ignoranță condimentează noul tip de război noncinetic (hibrid n.r.). Deși interesele contra statului provin din afara frontierelor naționale, problema se află în interiorul granițelor”, Ilie-Răsvan DUMITRU – Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”.

Vlad T.

0 133

Ce aduce ONU comunității mondiale? Și-a atins obiectivul principal stabilit în Carta sa? Promovează aceasta societățile pașnice prin intermediul Agendei 2030?
În aceast articol, vă propunem o călătorie interesantă către începuturile acestei organizații guvernamentale, aflănd cum arată sub acoperirea unor cuvinte frumoase și cu ce ne vom confrunta în viitor dacă obiectivele reale ale Agendei 2030 vor fi puse în aplicare.

Există ipoteza că ONU ajută la construirea unui „Guvern Mondial Unic”.
În acest caz, familia Rockefeller și ONU ar trebui fie conectate reciproc. Deci, controlul total și final al întregii umanități este […] împachetat în cuvinte frumoase. Totul nu e o fantezie sau o discuție, ci acestea sunt obiective decise de ONU.
Încă din iunie 2019, Forumul Economic Mondial și ONU au semnat un acord de parteneriat strategic pentru a accelera punerea în aplicare a Agendei 2030. De exemplu, diverse organizații se străduiesc în mod deschis să obțină puterea mondială prin intermediul ONU.
În Germania, de exemplu, se lucrează activ pentru abolirea completă a democrației. Acum depinde dacă popoarele se vor trezi și își vor lua din nou soarta lor și a țării lor în propriile mâini.
De la 19 septembrie până sâmbătă 23 septembrie și marți 26 septembrie 2023, Adunarea Generală a Națiunilor Unite se va reuni la New York. Șefii de stat și de guvern se vor reuni la sediul ONU. La ONU sunt reprezentate în total 193 de state dintr-un total de 195 de state.
Privitor la actuala Adunare Generală, ONU scrie, printre altele, că dorește să reaprindă un sentiment de speranță, optimism și entuziasm pentru Agenda 2030. Dar ce presupune Agenda 2030 și ce obiective se urmăresc aici?
Înainte de a aborda aceste întrebări, câteva cuvinte despre ONU și istoria sa. Fundația și preistoria ONU Predecesorul Organizației Națiunilor Unite sau ONU a fost Liga Națiunilor, care s-a înființat în 1920, după Primul Război Mondial. Scopul său oficial era „promovarea cooperării internaționale și realizarea păcii și securității”.
La 18 aprilie 1946, Liga Națiunilor s-a dizolvat în cadrul celei de-a 21-a Adunări. Aceasta a fost înlocuită prin crearea Organizației Națiunilor Unite. Toate bunurile sale au fost transferate noii organizații. Organizația Națiunilor Unite își descrie oficial înființarea după cum urmează:
„Când cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat în 1945, națiunile zăceau în ruine, iar lumea voia pace. Reprezentanți din 50 de țări s-au adunat la Conferința Națiunilor Unite pentru o organizație internațională, care a avut loc la San Francisco, California, între 25 aprilie și 26 iunie 1945. În următoarele două luni s-a lucrat pentru a redacta și apoi a semna Carta ONU, creând o nouă organizație internațională, Organizația Națiunilor Unite, care, se spera, va preveni un alt război mondial precum cel tocmai trăit.”
Asigurarea păcii mondiale este încă una dintre cele mai importante sarcini ale ONU, conform Cartei sale. Oare este aşa, sau, sub acest pretext, ONU e folosită pentru a construi un guvern mondial unic? Un citat atribuit lui David Rockefeller ridică semne de întrebare în această privință.
Vorbind în fața Comitetului Economic al Națiunilor Unite în 1994, el a spus: „Suntem în pragul unei remanieri globale, tot ce avem nevoie este o criză atotcuprinzătoare potrivită și națiunile vor consimți la Noua Ordine Mondială.
Dacă teza este că ONU ajută la construirea unui „Guvern Mondial Unic”, atunci familia Rockefeller și ONU ar trebui să fie într-o legătură reciprocă.

ONU și familia Rockefeller
Este interesant de știut că Fundația Rockefeller a avut un rol esențial în modul în care a fost organizată lumea după cel de-al Doilea Război Mondial. Studiile Consiliului pentru Relații Externe, finanțate de Fundația Rockefeller, au fost cele care au dus în cele din urmă la crearea Băncii Mondiale, a NATO și a ONU, printre altele. John D. Rockefeller donase deja o bibliotecă predecesorului ONU, Liga Națiunilor.
Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a menționat acest lucru într-un discurs din 2012: ”Sunt onorat să mă aflu aici la cea de-a 85-a aniversare a donației istorice a lui John D. Rockefeller Junior de a oferi o bibliotecă Ligii Națiunilor. Este potrivit să denumim această sală după el. Îi mulțumesc familiei că a donat portretul lui John D. Rockefeller, care a fost expus la Fundația Rockefeller timp de 65 de ani. Familia Rockefeller s-a ridicat la înălțimea acestei convingeri și a sprijinit enorm Liga Națiunilor și Organizația Națiunilor Unite de-a lungul anilor.”
John D. Rockefeller a donat, de asemenea, terenul de 7 hectare de pe malul estic al Manhattanului, pe care a fost pusă piatra de temelie a sediului ONU din New York, la 24 octombrie 1949.
Fundația Rockefeller, împreună cu familia Rockefeller, a avut și are în continuare o influență considerabilă asupra creării și dezvoltării ONU. Acest lucru este demonstrat doar de legăturile cu ultimii trei secretari generali ai ONU: Kofi Annan a fost secretar general al ONU între 1997 și 2006. El este laureat al premiului David Rockefeller Bridging Leadership Award 2009. A fost prezent la prezentarea memoriilor lui David Rockefeller, iar anunțul Fundației Rockefeller după moartea sa a fost următorul: „Kofi Annan a fost unul dintre cei mai vechi și mai puternici parteneri ai noștri”.
António Guterres și Ban Ki-moon par să aibă, de asemenea, o bună legătură cu familia Rockefeller. Ban Ki-moon a fost secretar general al ONU între 2007 și 2016 și este văzut aici întâlnindu-se cu David Rockefeller.
Ban Ki-moon a ținut un discurs de mulțumire în 2012, așa cum am spus deja, menționând că familia Rockefeller a sprijinit imens Organizația Națiunilor Unite de-a lungul anilor.


António Guterres este secretar general al ONU din 2017. El se întâlnește cu Ariana Rockefeller (in foto) și David Rockefeller Junior.
Agenda 2030 Trecem la Agenda 2030 – ce se află în spatele ei sau, mai degrabă, ce obiective urmărește ONU prin intermediul ei?
Kla.TV a comentat deja Agenda 2030 în cadrul emisiunii „Frauda etichetelor 2030 – cum trage ONU lumea în abis”.
Cum s-a ajuns la Agenda 2030? Inițial, a pornit de la Agenda 21, un program de acțiune al ONU adoptat în 1992. Acesta conține recomandări concrete de acțiune în materie de dezvoltare și de politici de mediu pentru secolul XXI. Odată cu Agenda 2030, adoptată de ONU în 2015, obiectivele Agendei 21 au fost dezvoltate în continuare și acum se aplică în mod egal tuturor țărilor. Actuala reuniune are acum rolul de a revizui punerea în aplicare a Agendei 2030 cu cele 17 obiective de dezvoltare durabilă.
A demonstrat până acum punerea în aplicare a Agendei 2030 că ONU dorește să promoveze comunitatea globală?
Sau punerea sa în aplicare conduce treptat lumea spre abis sau, cu alte cuvinte, spre un guvern mondial unic? Jurnalistul de investigație Thomas Röper adoptă o poziție mai detaliată cu privire la Agenda 2030 în cartea sa „Inside Corona”. El scrie: „Agenda 2030 a fost adoptată de statele ONU, iar faptul că în Germania există un catalog separat de măsuri pentru aceasta arată deja o problemă centrală: Fiecare stat interpretează obiectivele în felul său”.
Câteva puncte centrale ale Agendei 2030, care ar trebui analizate mai atent.
Cel de-al 16-lea punct central sună astfel: „Promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă, asigurarea accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și favorabile incluziunii la toate nivelurile.”
Subpunctul 16.9 prevede: A se asigura că toate persoanele au o identitate legală până în 2030, în special prin înregistrarea nașterii. Acest punct, deci crearea unei identități legale sau şi digitale uniforme pentru toți oamenii din această lume, este deja în plină desfășurare cu ID2020.
ID2020 prevede o identitate digitală transnațională care să completeze sistemele de stat. Toate informațiile despre individ vor fi colecţionate aici: Certificatele de calificare și de vaccinare, situația financiară; conturile de pe Facebook, datele produse de smartphone.
Thomas Röper comentează: Asta înseamnă: controlul total și final al întregii umanități este […] împachetat în cuvinte frumoase. Totul nu e o fantezie sau o discuție. Acestea sunt obiective decise de ONU, la care se lucrează și se cheltuiesc miliarde de euro pentru punerea lor în aplicare. ID2020 arată și legătura cu familia Rockefeller.
Fundația Rockefeller este una dintre organizațiile centrale din spatele ID2020. Finanțarea Agendei 2030 Pentru a finanța Agenda 2030, ONU spune că are nevoie de cinci până la șapte trilioane de dolari pe an, adică între 5 000 și 7 000 de miliarde dolari. Prin comparație, produsul național brut anual al Germaniei este de aproximativ 4.000 de miliarde de dolari.
De altfel, ONU este finanțată din contribuțiile statelor membre. Pentru a asigura aceste sume imense, ONU spune că trebuie, printre altele, să promoveze parteneriatele public-privat, un alt obiectiv al Agendei 2030!

Parteneriate public-private
Ce înseamnă promovarea parteneriatelor public-privat? Thomas Röper analizează în detaliu acest aspect în cartea sa, scriind: (pag.46) „Este vorba […] de a da corporațiilor mai multă influență asupra ONU. Sau, pentru a o spune în termeni geopolitici, e vorba despre creșterea puterii corporațiilor în detrimentul statelor naționale.
Corporațiile vor să facă regulile și să nu mai fie nevoite să se supună legilor statelor naționale. Pe termen lung, acestea doresc să lipsească de putere statele națiunilor (și în special parlamentele acestora, care pot adopta legi „perturbatoare”).
Pentru a masca această erodare a democrației, se inventează termeni care sună frumos, cum ar fi „parteneriat public-privat”, ceea ce liniștește publicul.

Pe lângă marile concerne, parteneriatul public-privat urmărește, de asemenea, să sporească influența oligarhilor. Thomas Röper înțelege oligarhii ca fiind persoane și organizații care „exercită puterea asupra unei regiuni” prin intermediul averii lor, cum ar fi Fundația Rockefeller sau Forumul Economic Mondial.
Deja în iunie 2019, Forumul Economic Mondial și ONU au semnat un acord de parteneriat strategic pentru a accelera punerea în aplicare a Agendei 2030. De exemplu, diverse organizații vizează în mod deschis puterea mondială prin intermediul ONU. Acest lucru nu este deloc exagerat, potrivit Röper.”
Germania, de exemplu, lucrează în mod activ la desființarea completă a democrației, după cum se afirmă într-un document al Ministerului Federal de Interne numit „Carta orașului inteligent”. Aceasta a fost publicată în mai 2017 și este disponibilă pentru Kla.TV. Acolo, sub titlul „Viziunea unei planete hiperconectate”, este scris la punctul 6: Societatea post-votantă: Din moment ce știm exact ce fac și ce vor oamenii, nu mai este nevoie de alegeri, de regula majorității sau de vot. Datele comportamentale pot înlocui democrația ca sistem de feedback social.”
În viitor, oamenii ar trebui să fie înregistrați și controlați digital atât de amănunțit încât să se poată deduce din date ce dorește majoritatea.
Un motiv pentru a nu mai fi nevoie de alegeri sau pentru a lua decizii fără alegeri. În plus, conceptul Smart City scrie despre Societatea post-votantă: „Datorită informațiilor despre bunurile și resursele partajate disponibile, are mai puțin sens să deții ceva: Poate că proprietatea privată va deveni într-adevăr un lux. Datele ar putea completa sau înlocui banii ca monedă.”
Cum oare pot fi publicate public astfel de idei?
Abolirea democrației sau a proprietății private ar fi împotriva legii și ar trebui pedepsită. De fapt, potrivit lui Thomas Röper, acest lucru se întâmplă oricum. Ei lucrează la asta în mod deschis de ani de zile.
În concluzie, „Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU” reprezintă, de fapt, o creștere lentă, dar constantă, a puterii și influenței ONU. Căci statelor li se fură puterea, pas cu pas.
Se ajunge cu pași repezi la abolirea democrației și, în cele din urmă, a statelor naționale. Pornind de la începuturile ONU și de la influența evidentă a Fundației Rockefeller, se pune întrebarea: A fost crearea unui guvern mondial unic unul dintre obiectivele sale ascunse încă de la început?
Acum depinde dacă popoarele se vor trezi și își vor lua din nou soarta lor și a țării lor în propriile mâini. Popoarele trebuie să cunoască aceste conexiuni și planuri din spatele ONU și a agendei 2030 la care aceasta aspiră. Prin urmare, răspândiți această emisiune pe cât posibil.

Sursa: kla.tv

de la ch. surse/linkuri: Adunarea ONU
https://hlpf.un.org/sdg-summit
https://www.un.org/en/conferences/SDGSummit2023
https://sdg.iisd.org/events/78th-session-of-the-un-general-assembly-unga-78/
ONU https://www.un.org/en/about-us/history-of-the-un
https://de.wikipedia.org/wiki/Vereinte_Nationen
https://de.wikipedia.org/wiki/V%C3%B6lkerbund
https://www.studysmarter.de/schule/geschichte/erster-weltkrieg/voelkerbund/
ONU și familia Rockefeller https://de.wikipedia.org/wiki/Group_of_Thirty
https://www.un.org/sg/en/content/sg/statement/2012-09-10/un-secretary-generals-remarks-united-nations-office-geneva-library
Familia Rockefeller și secretarii generali ai ONU https://www.synergos.org/news-and-insights/2009/university-night-2009
https://www.synergos.org/david-rockefeller-bridging-leadership-award
https://dam.media.un.org/archive/-2AM9LO5SE7IM.html
https://twitter.com/RockefellerFdn/status/1030860742373912578
https://dam.media.un.org/CS.aspx?VP3=DamView&VBID=2AM94S6P1SM5W&PN=1&WS=SearchResults&RW=1920&RH=969
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Bilderberg_participants
CItat David Rockefeller https://de.scribd.com/document/367694387/Zitate-Zur-Neuen-Weltordnung-Wahrheitsinside-wordpress-com#
http://alionstrail.com/2020/07/01/neue-weltordnung-zitate-und-positionen-bekannter-politiker/
Agenda 21 https://de.wikipedia.org/wiki/Agenda_21
Agenda 2030 https://de.wikipedia.org/wiki/Ziele_f%C3%BCr_nachhaltige_Entwicklung
Carte: Inside Corona (În interiorul Corona) – Thomas Röper, Editura J.K.Fischer https://www.j-k-fischer-verlag.de/J-K-Fischer-Verlag/INSIDE-CORONA–10647.html?MODsid=e9e30a709497ef170c0267d8cf8ab284
https://www.bmz.de/de/agenda-2030/sdg-16
https://www.2030agenda.de/sites/default/files/2030/zwischenbilanz/Agenda_2030_Zwischenbilanz_online-2.pdf
https://unric.org/de/17ziele/
ID2020 https://id2020.org/alliance#partners
https://www.srf.ch/kultur/gesellschaft-religion/digitale-identitaet-die-blockchain-weiss-alles-kommt-die-totale-ueberwachung
Finanțarea Agendei 2030 https://sphaera.world/billions-to-trillions/
https://www.eda.admin.ch/agenda2030/de/home/internationale-ebene/finanzierung-und-umsetzung.html
https://de.wikipedia.org/wiki/Vereinte_Nationen#Budget_und_Finanzierung
https://de.statista.com/statistik/daten/studie/1251/umfrage/entwicklung-des-bruttoinlandsprodukts-seit-dem-jahr-1991/
Parteneriate public-private https://www.eda.admin.ch/deza/de/home/partnerschaften/public-private-partnership.html
https://simonmercieca.com/2022/09/06/the-world-economic-forum-and-the-un-have-signed-an-agreement-in-order-to-accelerate-agenda-2030-why-the-hurry/
https://www.weforum.org/press/2019/06/world-economic-forum-and-un-sign-strategic-partnership-framework/
https://www.publiceye.ch/de/standpunkte/bluewashing-30-das-wef-hat-die-uno-gekapert-und-niemand-merkts
Smart City https://www.smart-city-dialog.de/
https://web.archive.org/web/20200607064428/
https://www.bmi.bund.de/SharedDocs/downloads/DE/veroeffentlichungen/themen/bauen/wohnen/smart-city-charta-langfassung.pdf?__blob=publicationFile&v=7
Conceptul „Smart City Charter” al Ministerului Federal pentru Mediu, conservarea naturii, construcțiile și siguranța nucleară (mai 2017): Pagina 43, Post Voting-Society; Post Ownership Society (la dispoziția redacției Kla.TV).

0 105

Primarul Coliban încearcă să joace leapșa cu mirosurile gropii de gunoi
De parcă n-ar fi primar de trei ani încheiați, primarul Allen Coliban încearcă să-și escamoteze responsabilitatea în privința mirosurilor grele care s-au abătut asupra Brașovului de ani buni.
Așa că, în Jurnalul primarului postat azi-noapte înșiră ca mărgelele pe ața incompetenței sale argumentele conform cărora alții sunt de vină, nu el și Primăria lui.
După ceva tevatură prin Consiliul Local primarul a luat în sfârșit act de un raport al APM(haznaua de instituție care se ocupă chipurile de problemele de mediu, atunci când le convine s-o facă n.n.) care, prin laboratorul mobil specializat de măsurare a toxicității din aer a depistat niveluri ale concentrației de hidrogen sulfurat de trei ori mai mari decât limita admisă.
Ba mai relatează cum s-a luptat pe vremea când era senator să doteze APM-ul brașovean, și nu numai, cu așa ceva. Și s-a mai constatat ceea ce brașovenii știau și au informat Primăria de ani de zile, că depozitul așa zis ecologic al Fineco este sursa poluării pentru că nu și-ar fi închis depozitul trei supraîncărcat la începutul anului.

Răsturnarea prin lupta marxistă a situației de fapt
În primul rând să observăm că la primarul Coliban totul este o luptă. De clasă cu privilegiații PSD, acum luptă cu poluarea, atunci când identifică agresorii poluatori. Cu instituțiile statului, cu Justiția când pierde procesele Primăriei, cu tradiționalsmul cultural atunci când aduce tot felul de festivaluri progresiste gen Untold la Brașov și desființează Cerbul de Aur, cu consilierii locali, mai nou cu ministerul Sănătății pe tema spitalului Pneumo-Infecțioase. Această dogmatică a luptei vine direct din adâncurile marxiste ale progresismului haștagist, adică neomarxismul lansat ca politică planetară de Soros. A existat lupta împotriva corupției în România, care a eșuat evident lamentabil pentru că a așezat acțiunea penală a Parchetelor în  termeni de luptă în loc s-o așeze în termenii legilor existente, îndestulătoare. Așa și Coliban, acum luptă cu mirosurile.

Culpabilitatea Primăriei zdrăngăne prin actul de asociere cu Fineco
Dar, aflăm cu stupefacție că Primăria este acționar minoritar la groapa Fineco, aflată pe teritoriul cadastral al mun. Săcele. ,,Voi propune retragerea Primăriei din această asociere la groapa Fineco pentru că nu obținem decât prejudicii și oricum nu ne aduce niciun beneficiu participarea în această asociere” ne amenință primarul.
Păi, trei ani, de când mirosurile pestilențiale asaltează Brașovul nu au fost suficienți pentru a și acționa în această privință?
Primarul mai emană în eterul media și al rețelelor de socializare panseul responsabilității statului prin Agenția de Protecție a Mediului, care nu ar fi oprit mirosurile la timp pentru că erau disponibile doar măsurătorile operatorului gropii de gunoi(cu care Primăria este în asociere! n.n.), care ar fi fost nereale. Jubilează la conștientizarea faptului că nu mai stăm după măsurătorile senzorilor independenți, ci avem în sfîrșit alea autorizate ale laboratorului APM.
Păi iarăși, dacă el a contribuit la dotarea instituției prin Lupta sa(Mein Kampf în germ n.n.) cu laboratorul respectiv încă înainte de 2020, cînd era senator pe la Comisia de Mediu a Senatului, de ce nu a cerut APM imperativ să-l folosească la Fineco încă de acum trei ani?

Primarul Coliban va depune noi și însemnate eforturi, va realiza fapte
Coliban mai afirmă că a reușit în 2018-2020 să închidă primele două celule suprapline ale depozitului de gunoaie cu pricina și că aerul ar fi devenit mai curat, dar că celula trei care zace neînchisă este problema.
Mai susține că va iniția un studiu asupra impactului de mediu al hidrogenului sulfurat și asupra efectului asupra sănătății, că va efectua demersuri, că va realiza fapte(sic!).
Însă, cabotin, invită cetățenii să observe dacă persistă mirosurile și efectele asupra sănătății lor și să sesizeze APM și Garda de Mediu, nu Primăria. Care, fiind parte prin asocierea cu Fineco este și parte a activității acestei companii în operarea gropii de gunoi, adică pluarea cu hidrogen sulfurat, și deci parte a responsabilității juridice, potrivit legii. Că este și parte a disconfortului resimțit de brașoveni, asta omite să precizeze Coliban.
Declamă doar că pluarea este o politică de stat în România și că este necesară polarizarea conștiinței cetățenilor în jurul acestei lupte cu politica statală.
La ce bun în final Brașovul Verde din cadrul mișcării întruchipate de Forumul Orașelor Verzi, dacă miroase a pucioasă și a derivatelor sale ca în Infernul lui Dante?
În final tot ceea ce apercepem din Jurnalul primarului este că începe(sau continuă n.n.) o nouă luptă, aia cu mirosurile. Când întrebăm noi, și dacă nu este prea târziu, având în vedere că alegerile locale se apropie și brașovenilor le miroase a schimbare?

Libiu Mateescu

3 191

De săptămîni și luni, Marcel Ciolacu și banda lui, plus cea liberală trecută în plan secund după ce și-a fumat rolul de primadonă, ne tot amenință cu un program de măsuri salvatoare. Se prefac că ne pregătesc o schimbare istorică. Gem, țipă, latră, urlă și promit și nu iese nimic. Evită adevărul și calculele simple. Numărul bugetarilor seacă bugetul public și încurcă progresul României. În toată puținătatea veniturilor și în precaritatea noastră economică, nu găsesc soluții la modul în care să-și păstreze veniturile, privilegiile, pensiile, proprietățile, posibilitățile de noi învîrteli. Ei conduc țara, ei încasează taxele, ei le administrează și ei hotărăsc cît să plătim.

Nu cumva tot ei trebuie considerați responsabili de evoluția sau involuția societății?
Cam tot ce se produce în țara noastră și se taxează merge la buget. În 2022, peste 93% din încasările bugetare s-au dus pe pensii și pe salariile celor care alcătuiesc marea armată de bugetari.
Pe primele 7 luni ale anului 2023, cheltuielile din bugetul anual consolidat au urcat la 95%. Statul român cheltuie aproape toți banii pe care îi colectează pentru a exista. Adică pentru a funcționa așa chinuit cum o face acum.
În luna ianuarie 2023, bugetul a tocat 38,17 miliarde lei miliarde pe salariile celor care alcătuiesc statul român. Dacă am înmulți suma cu 12 (luni) și cu 30 (ani) ar rezulta că, în aceste trei decenii, țara noastră a plătit pentru munca ineficientă a celor care ne-au dus în situația de acum o sumă astronomică. Sute de miliarde.
Și foamea de bani a blocului bugetar crește vertiginos cu fiecare an. E vorba de peste 4 trilioane de lei. Adică 88% din bugetul consolidat a fost tocat pe cheltuieli curente (salarii, dobînzi pentru împrumuturi externe, asistență socială, subvenții și alte cheltuieli curente).
Tezaure peste tezaure risipite care nu se regăsesc neparat în propriețățile publice sau în cele personale. Doar în cazurile în care unii au furat și au jonglat pe rupte, mai putem semnala niște investiții sau valori strînse pe cine știe unde. Sau cele pitite prin străinătate.
În rest, devotații noștri bugetari au tocat sume uriașe pe lefuri, pe plimbat hîrtii, pe frecat mangalul, pe băgat de seamă și pe legiferări de tot felul, inclusiv cretine, pe dezbateri, pe proiecte abandonate, pe cercetări inutile etc.
Statul nostru se poate declara campion planetar la tocat sume pe o ineficiență cronică, totul ambalat într-un devotament și o dăruire de necomparat.

Are cineva curajul și priceperea să calculeze eficiența sau ineficiența statului român prin bugetarii care îl alcăuitesc și care trăiesc (bine!) din asta?
Și acum, tot ei, autorii acestui dezastru pe mormane de bani, caută soluții ca să rămînă în același efectiv, cu aceleași venituri și privilegii, cu bonuri de vacanță, cu bonuri de masă, cu bonuri de mers în paradis, cu neamuri pe posturi, cu cheltuieli aberante care să se împartă pe umerii tuturor, dar mai puțin ai lor.

Ei, cu beneficiile, noi cu taxele!
„Suntem pe locul al doilea în UE, având ponderea dintre cheltuielile de personal şi veniturile curente ale statului de aproximativ 35%. Nu trebuie să dau eu foarte multe intepretări, să nu fiu criticat, dar asta spune multe despre cheltuieile de personal, 120 de miliarde de lei sunt aceste cheltuielli.
Anual, mai adăugaţi 180 de miliarde la asistenţa socială, sau cele 110 miliarde la pensii” (Marcel Boloș, zilele trecute).
Faceți calcule și vedeți cîți bani ne costă acest stat care nu este dispus să renunțe la căpușele și neprofesioniștii săi și care, în aceste zile, caută tot felul de variante prin care să ia zece piei de pe cei care produc.
Cu un singur scop. Spre a rămîne autoritar și spre a-și salva profitorii!

Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro

Numarul: 7464 | Data: 2024-09-24


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT