TOTI STIAU ca nu va veni apa calda. Dar l-au votat!
TOTI STIAU ca a furat voturile. Dar a ramas primarita.
TOTI STIAU care e treaba cu mastile. Dar au ramas obligatorii ca sa faca bani unii.
TOTI STIAU ca declaratia pe propria raspundere e fix pix. Dar au impus-o ca sa zica lumea ca au facut ceva.
TOTI STIAU ca izoletele sunt scumpe si inutile. Dar au fost cumparate.
TOTI STIAU ca spitalele de carton nu valoreaza doi bani. Dar le-au facut.
TOTI STIAU ca interzicerea accesului in spitale pentru cei cu alte boli in afara de Co VID va provoca mii de morti. Dar au tacut.
TOTI STIAU de pacientii care au murit arsi in spitale. Nimeni nu a fost tras la raspundere.
TOTI STIAU ca la Colectiv vina a apartinut organizatorilor concertului. Dar au preferat sa dea vina pe pompieri, pe primari, pe stat. Ca aveau nevoie de alegeri anticipate.
TOTI STIAU ca in cazul azilurilor e vorba doar de politica. Dar se prefac interesati de soarta batranilor pe care i-au injurat la fiecare sesiune electorala pe motiv ca voteaza gresit…

Autor: Razvan Bibire
Sursa: facebook.com

Etapa postdecembristă a impus un nou slogan: „Cu televizorul ați prostit poporul!“

Premisa
Postul american de televiziune C.N.N. este singurul post acceptat de Comandamentul american al trupelor din Irak să transmită numai acele știri din zona de război aprobate de către respectivul Comandament.

«Pe 17 ianuarie 1991 a debutat în forţă Operaţiunea Furtună în Deşert – primul război transmis în direct la televizor. (…) Războiul din Golf este clipa cea mare pentru reporterul CNN Peter Arnett, care, în ianuarie 1991, era singurul corespondent occidental în măsură să relateze în direct despre bombardamentul american de pe acoperişul hotelului Al Rashid din centrul Bagdadului.
„Să lăsăm omenirea să audă cum sună războiul“ – acesta a fost sloganul lui Arnett. După o asurzitoare explozie, care a făcut să se cutremure întreg hotelul, Arnett a spus neînfricat: Mă duc din nou la fereastră“. Reporterul a reuşit să capteze atenţia publicului american şi s-o îndrepte spre cele ce se întâmplau în Golful Persic.

Asta fiindcă pe 2 august 1990, când, la ordinul lui Saddam Hussein, 100.000 de soldaţi au năvălit în învecinatul Kuweit ocupând fulgerător bogatul emirat, opinia publică din S.U.A. abia dacă băgase de seamă.
Saddam Hussein şi generalii săi s-au aşteptat ca Administraţia de la Washington şi întreg Occidentul să accepte tacit anexarea Kuweitului de către un aliat al S.U.A.
La urma-urmei, Administraţia de la Washington îl sprijinise masiv pe dictatorul din Bagdad, prin livrări de arme şi informaţii secrete, în primul război din Golf, cel irakiano-iranian.
Potrivit unui inspector al Naţiunilor Unite, S.U.A. ar fi livrat Irakului inclusiv arme chimice. Deviza americanilor părea să fie la acea vreme: „Saddam este un criminal, dar este criminalul nostru“»[1].

Prima concluzie:
C.N.N. este un post de televiziune creat să falsifice complet știrile, să dezinformeze sistematic opina publică, să prezinte „realitatea“ după cum convine intereselor S.U.A.
În urmă cu cîțiva ani, postul Antena 3 relata cu trufie că s-a afiliat la C.N.N., apoi afirma cu nonșalanță că este partener C.N.N., iar acum și-a lungit în coadă sigla: „ANTENA 3-C.N.N.“ Între timp, noi, ascultătorii, ne convinsesem, deja, că 3anteniștii ne „toarnă gogoși cu carul“, în frunte cu gomosul slinos Radu Tudor – autointitulat „analist politico-militar“, care-și dă cu ulei de nucă pe păr, ca să-i lucească freza, ca frizerilor de acum vreo 50 de ani.
În război se moare.
Antena 3 mințea, în 7 martie 2022, că ar fi murit 50 de copii, iar în 8 martie, dimineața, un alt reporter 3antenist a zis că ar fi murit 25 în 14 zile. Generalul Wesley Clark a tras, în 1993, cu tunurile de pe tanc, cu napalm, în Ferma „Davidienilor“ din Waco (Texas) și a omorît 24 de copii într-o singură zi! Asta nu se pune?!
Ucraina trebuie distrusă. Asta merită „ucrainenii“, nu primiți ca „refugiați de război“.
S-au cheltuit pînă acum cîteva miliarde de lei cu ajutoare pentru „refugiați“, în timp ce mulți români, în special bătrîni, mor de foame și de lipsă de medicamente.
Hotelurile de lux din București, Brașov, Galați, Brăila etc. sunt pline cu curve de lux, pe care, la intrare, le așteaptă mașini „fițoase“: și ele, curvele, au fost alungate de „invazia Rusiei“ și au penetrat frontiera cu mașini cu tot, strecurîndu-se printre vigilenții grăniceri ucraineni și români.
Acum, vorbeții de la postul Antena 3 otrăvesc mințile românilor – deoarece „au cea mai mare audiență de public“ – cu falsurile lor despre „războiul“ din Ucraina, care, de fapt, nu este un război, ci, așa cum a denumit președintele Vladimir Putin situația, este o „operațiune specială“ – tot așa cum S.U.A. au desfășurat, pînă recent, o operațiune specială în teatrele de operațiuni din Irak, Vietnam, Panama, Afganistan etc. Am adus din Afganistan cîteva duzini de militari români morți sau mutilați, calificați de Antena 3 ca „eroi naționali“, deși ei erau mercenari români trimiși acolo de lichelele care conduc România.

Acum, saltimbancul Volodimir Zevzenski îi trimite pe românii din Ucraina în linia întîi, să moară pentru victoria „poporului ales“! În satele românești din teritoriile răpite de Ucraina nu există familie care să nu jelească, acum, un mort pe front. Unele publicații din Rusia au afirmat că România ar fi trimis români să lupte pentru Ucraina.
Nu, domnule președinte Vladimir Putin, sunt românii din Ucraina trimiși de Volodimir Zevzenski în linia întîi!
Ar fi posibil – deși nu cred! – ca unii români din România să fi fost trimiși să lupte pentru Ucraina, dar nu sunt români voluntari, ci probabil români mercenari – așa cum sunt și cei trimiși în Irak, Afganistan etc. – dar nu sunt trimiși de „România“, ci de conducerea trădătoare a României!
În realitate, mai precis zis, XENOCRAȚIA CONDUCE ROMÂNIA!
A doua concluzie: postul Antena 3 ne infuzează falsurile marca „C.N.N.“ Evident, nu doar Antena 3, ci aproape toate mass media din România, deoarece sunt proprietatea unor străini.

Cum e, totuși, cu „războiul“ din Ucraina?
«Criza ucraineană nu are nimic de-a face cu Ucraina. Este vorba despre Germania și, în special, despre o conductă care leagă Germania de Rusia, numită Nord Stream 2.
Washingtonul vede conducta ca pe o amenințare la adresa primatului său în Europa și a încercat să saboteze proiectul la fiecare pas. Chiar și așa, Nord Stream a mers mai departe și este acum complet operațional și gata de dat în folosință. Odată ce autoritățile de reglementare germane vor oferi certificarea finală, vor începe livrările de gaz. Proprietarii de case și întreprinderile germane vor avea o sursă sigură de energie ieftină, în timp ce Rusia va avea parte de o creștere semnificativă a veniturilor sale din gaz.
Este o situație avantajoasă pentru ambele părți. (…) Establishment-ul politicii externe a S.U.A. nu este încântat de aceste evoluții. Ei nu doresc ca Germania să devină mai dependentă de gazul rusesc. (…) Într-o lume în care Germania și Rusia sunt prieteni și parteneri comerciali, nu mai este nevoie de baze militare americane, nu mai este nevoie de arme și sisteme de rachete scumpe fabricate în S.U.A. și nu mai este nevoie de N.A.T.O. (…)
De asemenea, nu mai este nevoie de tranzacții energetice în dolari americani sau de stocarea de titluri de stat americane pentru a echilibra conturile.
Tranzacțiile între partenerii de afaceri pot fi efectuate în propriile lor monede, ceea ce va precipita o scădere bruscă a valorii dolarului și o schimbare dramatică a puterii economice. Acesta este motivul pentru care administrația Biden se opune Nord Stream. Nu este doar un gazoduct, ci o fereastră spre viitor; un viitor în care Europa și Asia sunt apropiate într-o zonă de liber schimb masiv, care le sporește puterea și prosperitatea reciprocă, lăsând S.U.A. pe dinafară.
Relațiile mai calde dintre Germania și Rusia semnalează sfârșitul ordinii mondiale „unipolare“ pe care S.U.A. au supravegheat-o în ultimii 75 de ani.
O alianță germano-rusă amenință să grăbească declinul superputerii care se apropie în prezent de abis. Este motivul pentru care Washingtonul pare hotărât să facă tot posibilul pentru a sabota Nord Stream și a menține Germania în orbita sa. Este o chestiune de supraviețuire.
Aici intră în scenă Ucraina. Ucraina este „arma aleasă“ de Washington pentru a torpila Nord Stream și a pune o barieră între Germania și Rusia. Strategia este preluată de pe prima pagină a Manualului de politică externă al SUA, la rubrica: Divide et impera.
Washingtonul trebuie să creeze percepția că Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității Europei. Acesta este obiectivul. Ei trebuie să arate că Putin este un agresor însetat de sânge, cu un temperament de parșiv. (…)
Ceea ce nu se spune este că Rusia nu a invadat nici o țară de la dizolvarea Uniunii Sovietice și că S.U.A. au invadat sau a răsturnat regimuri în peste 50 de țări în același interval de timp. Iar S.U.A. mențin peste 800 de baze militare în țări din întreaga lume. Nimic din toate acestea nu este raportat de mass media, în schimb, accentul este pus pe „maleficul Putin“, care a adunat aproximativ 100.000 de soldați de-a lungul graniței ucrainene, amenințând să arunce întreaga Europă într-un alt război sângeros»[2].
Între timp, conducta Nord Stream a fost torpilată de S.U.A.!
Opinia sus-citată îi aparține lui Hadmut Danisch și a emis-o în 17 februarie 2022.

Dar să citim și una mai veche, a lui Wayne MADSEN, din 03.12.2014. apărută sub un titlu elocvent: „Planul secret al Israelului pentru un «al doilea Israel» în Ucraina“.
„Times of Israel, un ziar israelian independent, care include printre personalul său un număr de foști reporteri de la cotidianul israelian Ha’aretz, a publicat o poveste fascinantă, dar în mare măsură trecută cu vederea la Ierusalim și Zhitomir, Ucraina, în 16 martie 2014, și care a fost scrisă de către corespondenții săi ruși și ucraineni, Hirsh Ostropoler și IZ Grosser-Spass, citând un raport secret furnizat de la guvernul izraelian.
Raportul, scris de un grup select de cercetători ai istoriei iudaice, realizat din mediul academic și din alte centre de cercetare, a conchis că iudeii europeni sunt, de fapt, descendenți din khazari, un grup mongol-tătar războinic, care a guvernat Ucraina și sudul Rusiei convertindu-i în masă la iudaism în secolul al VIII-lea d.Hr.

Sioniștii au susținut mult timp că țara revendicată de Israel era dreptul biblic de naștere al poporului iudeu, care a fost forțat să abandoneze teritoriul într-o așa-numită „diaspora“, după cucerirea repetată de către diferite imperii. Dovada că iudeii ashkenazi, care constituie majoritatea populației iudaice israeliene, nu au nici o legătură istorică cu Palestina, ar pune sub semnul întrebării întreaga premisă a Israelului ca patrie istorică „de 5000 de ani“ a poporului iudeu. (…) Jurnaliștii izraelieni au semnalat că orice conversație asupra khazarilor și a Israelului modern a fost întotdeauna întâmpinată cu dispreț de liderii izraelieni. (…) ADN-ul dovedește că o populație khazară, care a migrat din Europa, în prezent pretinde rădăcini străvechi în Palestina, în mare măsură elimină pretențiile sioniste din regiune.
Evidența faptului că iudeii din Europa Centrală și de Est nu au nici o pretenție istorică asupra Palestinei a dus la un val de activități în Israel și în străinătate. Knesset-ul izraelian va vota în curând un proiect de lege adoptat de cabinetul izraelian care legalizează Israelul ca stat național „iudeu“. (…)
Povestea explozivă din Times of Israel despre rădăcinile khazare ale ashkenazilor a arătat, de asemenea, că Israelul, știind că un stat palestinian este inevitabil având în vedere presiunea din ce în ce mai mare a Europei, se pregătește să reinstaleze coloniștii ashkenazi din Cisiordania în Ucraina.
Cercetările avansate ale Israelului în domeniul geneticii au dus la stabilirea unei linii directe de ADN între ashkenazii din Israel și khazarii care au fost dispersați în Europa de Est și Centrală după ce Rusia a cucerit Imperiul Khazar în secolul al XI-lea. Izraelienii și aliații lor sioniști din întreaga lume au acuzat întotdeauna susținătorii legăturii genetice khazar-ashkenazi de antisemitism profund înrădăcinat.

Cu toate acestea, cercetarea genetică conținută în raportul secret izraelian confirmă ceea ce istoricul izraelianShlomo Sand a dezvăluit în cartea sas, INVENTAREA POPORULUI IUDEU[3]. Conceptul liniei de sânge khazare a fost întâi abordată de istoricul iudeo-maghiar Arthur Koestler în 1976, AL TREISPREZECELEA TRIB[4]. (…)
Planul iudeilor izraelieni și ucraineni este de a reașeza ashkenazii din Cisiordania în republica autonomă rusă Crimeea, după ce vor vedea o eventuală retrocedare a peninsulei către Ucraina.
Planurile finale ale sioniștilor ucraineni, cum ar fi Kolomoisky, plus cele ale aliaților americani ca Secretar de stat adjunct pentru Afaceri Europene și Eurasiatice Victoria Nuland[5] și ambasadorul S.U.A. în Ucraina, Geoffrey Pyatt, este de a înființa o regiune autonomă iudaică în Crimeea și de a reda numele original kazarian al peninsulei de Chazerai.
Deși tătarii care trăiesc în Crimeea și în alte părți sunt în mare parte musulmani, planurile de a crea o națiune khazară în Ucraina va implica, probabil, și prozelitismul global al izraelienilor și ucrainenilor, care sunt deciși să restaureze Khazaria ca o alternativa la Israel. (…)
În Ucraina, așa-numitul „al doilea Israel“, Kolomoisky și Kiev au înrolat un număr de membri ai forțelor de apărare din Israel în batalioanele lor de voluntari, inclusiv Batalionul Azov, una dintre unitățile izraeliene este cunoscută sub numele de „Căștile albastre ale Maidanului“ și este comandat de un izraelian care folosește pseudonimul „Delta“. 
Dacă Israelul nu ar avea un interes personal în extinderea influentei sale în Ucraina, ar putea împiedica cu ușurință ca aceste unități să meargă în Ucraina»[6].
Așadar, intervenția Rusiei în Ucraina are o altă miză, mai gravă și absconsă, escamotată atît de mass media din România – care nu sunt românești, ci sunt străine și diversioniste –, cît și de mass media externe: împiedicarea S.U.A. de a crea un „al doilea Israel“ în Ucraina – de preferat celui preconizat, inițial – „al doilea Israel“ în România –, căci România nu este la fel de mare și de bogată ca Ucraina. Încă de la Woodrow Wilson S.U.A. sunt conduse de iudei – mai corect zis, de către ashkenazi – numiți și „evrei-sintetici“.
O spune clar și răspicat Benjamin Freedmann[7]. Ucraina a fost și este condusă fățiș de către ashkenazi, ca pușcăriașa Iulia Timoșenko – „prințesa gazelor“ de fapt, hoața gazelor, care fura gaze din conducta rușilor care tranzita Ucraina, motiv pentru care a și fost băgată la pîrnaie –, apoi, din 2014, de la Maidan (cuvînt românesc!) încoace, începînd cu Petro Poroșenko – „regele ciocolatei“ – ca președinte „ales“ prin lovitura de stat de la Maidan, de premierul Arseniy Yatsenyuk, la fel de „ales“, miliardarul Kolomoisky ș.a. – toți făcînd parte din „poporul ales“.
„Ales“ de către cine?!
Însăși sintagma „poporul ales“ – care este dogma esențială a talmudismului (iudaismului) – este o dovadă că această doctrină este rasistă și extremistă în mod absolut, pentru că implică o disjuncție absolută:
1) între, pe de o parte – parte foarte mică –, „iudeii“ (din latinescul Judeo/Judaei), descendenții lui Iuda, Benjamin și Levi,  redenumiți, prin dificultăți fonetice, ca Jews (în imperiul britanic și, în genere, în arealul anglo-saxon: S.U.A., Canada etc.), ca Juifs (în imperiul colonial francez), ca giudei (în Italia), Die Juden (Germania), Źydowski (citește: jidovski, în Polonia), Źydo (citește: jido, în imperiul țarist), jidanii/jidovii/ (în arealul românesc), ca așa-zișii „evreii“ (termen impus în România de jidovii sovietici, aduși de Hannah Robinsohn, alias Ana Pauker), ar fi „poporul ales“, deși aceștia toți sunt descendenți ai (k)hazarilor – de neam turco-mongol –, cărora, în anul 740, șeful lor, Bulan, le-a impus adoptarea talmudismului și care nu au nici o legătură genetică cu „iudeii“ așa-ziși „biblici“, descendenți din Iuda et comp., care, și așa, se corciseră în cele trei milenii de pînă acum; și
2), pe de altă parte, „restul“, noi, toți ceilalți, goyimii din întreaga Lume, ca să fie sclavii lor!
Adică, pe de o parte, circa 20 de milioane – cîți vor fi fiind, în total, în lume – de ashkenazi (cum se autodenumesc ei înșiși!), denumiți, de către ceilalți, în mod absolut fals „iudei“ (în diferitele variante fonetice expuse mai sus), și, pe de altă parte, opt miliarde de goyimi, slugile lor, asupra cărora „poporul ales“ – care NU există! – să aibă drept de viață și de moarte! Nu se poate!
De altfel, pînă acum vreo trei decenii O.N.U. a condamnat sionismul ca doctrină rasistă.
Ca atare, trebuie să activăm, să aplicăm concluzia, din 1843, uitată – sau, mai bine zis, complet și deliberat ignorată – a genialului filozof Karl Marx, descendentul unui șir lung de mari rabini: „Die gesellschaftliche Emanzipation des Juden ist die Emanzipation der Gesellschaft vom Judentum“[8] – „The social emancipation of the Jew is the emancipation of society from Judaism“[9] – „Emanciparea socială a iudeilor înseamnă emanciparea societății de iudaism“[10]!
În mod evident, din această cauză a fost apreciat de ipocriții apologeți ashkenazi ca fiind cel mai mare „antisemit“ (!) – deși, repetăm, așkenazii nu sunt semiți! –, diagnosticat cu o boală nou-apărută printre jidovi: „un iudeu care se urăște pe sine“!
Firește, nu era singurul iudeu denigrat astfel, în compania acestuia fiind incluși filozoful Baruch Spinoza, rabinul Jakob A. Brafman, politologul Benjamin H. Freedman, poetul „proletariatului“ Heinrich Heine, marele șahist Bobby Fischer – care a negat vehement Holocaustul și a susținut că Statele Unite sunt o „farsă controlată de iudei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați“[11] –, și mulți alții, adică toți iudeii cinstiți care au denunțat Talmudismul ca fiind doctrina rasistă extremă și condamnabilă în cel mai  înalt grad!

Dar ce înseamnă „emanciparea societății de iudaism“?! Înseamnă „eliberarea societății de iudaism“ – adică alungarea iudaismului (talmudismului) din societate, din întreaga Lume! Înseamnă eliminarea talmudismului de pe Planetă!

A treia concluzie pe tema noastră de aici: ca să nu rămîneți tembelizați de televiziuni, îndeosebi de Antena 3-C.N.N. –, informați-vă și din alte surse.

Memoria istoriei și a presei
Dar să mai facem un recurs la istorie, la memorie și la presă.
Ucraina este succesoarea Pactului Ribbentrop-Molotov – pact corect legal sub aspectul său public, dar criminal prin Anexa secretă, care prevedea desființarea Poloniei și răpirea unor teritorii din țările vecine: Cehoslovacia, Ungaria, România; prin aceasta, Ucraina poartă stigmatul criminalității Pactului Ribbentrop-Molotov, zis și Pactul Hitler Stalin. Acest rapt a fost invocat de președintele Vladimir Putin la summit-ul N.A.T.O., din 2008, de la București, cînd i-a declarat președintelui George W. Bush: „Dragă George, dacă mai insiști cu intrarea Ucrainei în N.A.T.O., atunci voi desființa Ucraina prin restituirea părților ei de Vest Poloniei și țărilor de la care au fost furate, iar părțile din Est le voi reîncorpora în Rusia!“
Dacă Ucraina ar fi fost de bună credință – admițînd, prin absurd, că ar avea așa ceva –, ar fi restituit teritoriile furate țărilor vecine prin acest pact, imediat ce și-a declarat independența, în 1991.
Dar nu este, fiindcă nici nu există ca „stat“. Toți conducătorii ei – fie că era unul ca Kucima, ca Poroșenko sau, cum este acum saltimbancul Volodimir Zevzensky – toți sunt de aceeași teapă: ticăloși! De aceea, Ucraina trebuie dezmembrată, redusă la „Rusia kieveană“ și încorporată Rusiei, cum scrisesem după summit-ul N.A.T.O., de la București, iar dacă nu se reușește prin bună înțelegere, trebuie distrusă economic, militar, geografic, geopolitic, demografic etc.
Atunci, în 2008, apelasem la înțelepciunea politică și diplomatică a domnului președinte Vladimir Putin să desființeze Ucraina și să redea statelor vecine și României teritoriile furate prin Pactul Ribbentrop-Molotov[12], precum și Insula Șerpilor, predată U.R.S.S. printr-un proces-verbal de ticălosul Eduard Mezincescu – care, în ciuda numelui său semi-neaoș, făcea parte din „poporul hales“, la mare putere atunci, fiind impus de iudeo-sovietici, ca și acum, de altfel, impus de iudeo-americani. Acum a venit momentul să realizeze acest deziderat al românilor, de aceea îi dorim deplin succes domnului președinte Vladimir Vladimirovici Putin în desființarea Ucrainei și alungarea S.U.A. din această zonă a Europei – și, dacă este posibil, cum este și dezirabil, chiar din Europa –, precum și alungarea „poporului ucrainean“ în locurile de unde au venit veneticii!
Desigur, ar fi de dorit ca organizațiile noastre naționaliste să ceară guvernului Ucrainei restituirea, deîndată, a teritoriilor românești. Nu ne așteptăm ca actualul președinte, Volodomir Źydovsky, fiind, și el, tăiat-împrejur, ca și antecesorii săi Petro Poroșenko și clica lui, să ne dea înapoi ceea ce ne-a furat Ucraina judeo-bolșevică, dar, protocolar, trebuie întreprins acest demers.
Să ne amintim și celelalte acțiuni dușmănoase ale Ucrainei, despre care mass media mercenare, în frunte cu Antena 3-C.N.N., vinovate, tac mîlc.

Turpitudinea Ucrainei
Să readucem în memorie cazul eșuării vasului ucrainean ROSTOK.
În după-amiaza zilei de 31 august 1991 eram de serviciu pe Formațiunea de Analiză, Sinteză și Informare (F.A.S.I.) a S.R.I. și am primit, prin telefax, de la Secția județeană Tulcea a S.R.I., o informație de alertă maximă: pe Canalul Sulina, în dreptul localității Partizani, exista un mare dîmb subacvatic, din cauza căruia albia navigabilă a Canalului Sulina se îngusta extrem de mult, ceea ce periclita și făcea periculoasă navigația pe acea porțiune, existînd riscul iminent al eșuării accidentale a vreunei nave și, deci, riscul blocării Canalului, a navigației, cu urmări economice incalculabile! Evident, am redactat informația imediat și am trimis-o, în regim „URGENT“ conducerii S.R.I., spre a fi difuzată factorilor de conducere ai statului.
Abia de un an înființat, S.R.I. își avea sediul central în strada Povernei, în fostul sediu al centrului de învățămînt politic al organizației Municipiului București a P.C.R. Unitatea era dotată cu un telefax și ocupa vreo patru birouri, fiindcă eram o mînă de ofițeri care analizam, sintetizam și transmiteam notele informative către somitățile statului îndreptățite de lege să le primească.
Nu știu ce rută oficială a urmat informația redactată de mine, dar, fiind la începutul activității sale, S.R.I., în întregul său, nu prezenta prea multă „încredere moral-politică“, adică nu prea era luat în considerare de către noile autorități ale României postdecembriste, fiindcă ele însele erau contestate încă de la început, îndeosebi pe motivul că „furaseră „revoluția“ – fapt adeverit, între timp!
Trebuie să precizez că, așa cum ni se lamentase lt-.colonelul Nicolae Băltărețu – care, la acea vreme, martie-august 1990, fusese ofițerul de legătură al S.R.I. cu Guvernul –, premierul Petre Roman, în primele luni ale mandatului său de premier, nici nu deschidea plicurile cu informațiile primite de la S.R.I. și le returna așa, nedesfăcute!
Abia după ce lt.-col. Nicolae Băltărețu a raportat această situație anormală și păguboasă conducerii S.R.I., dl Virgil Măgureanu, directorul de atunci al S.R.I., i-a atras atenția premierului Petre Roman că președintele și premierul unui stat își încep ziua de lucru citind întîi informațiile de la Serviciile Secrete!

Dar, pe 2 septembrie 1991, a venit și informația-bombă că s-a produs dezastrul anticipat în  informația inițială, de alertă: nava ucraineană ROSTOK, încărcată „pînă la vîrf“ cu fier-beton, se înfipsese chiar în dîmbul subacvatic respectiv și, fiindcă i s-ar fi defectat motorul și cîrma, s-a așezat perpendicular pe cursul apei, blocînd total navigația – exact cum ne alertase informația primită.
Panică, agitație, cum de s-a întîmplat etc. Directorul S.R.I., dl Virgil Măgureanu, a ordonat o căutare de informații la nivelul S.R.I.: „Ce se știuse?!“
Nu se știuse mai nimic! Am făcut repede un raport de problemă – fiindcă fusesem singurul care cunoșteam situația informativă la nivelul F.A.S.I., căci eu primisem, prelucrasem și transmisesem informația – și l-am trimis pe cale ierarhică. Apoi, tăcere. Pe vremea aceea eram în foarte bune relații cu dl Virgil Măgureanu – care aprobase activarea mea în S.R.I. cu abia patru luni în urmă și mai eram și comandantul-locțiitor al unei unități aflate în curs de constituire, deci puteam intra la el oricînd, în calitate de director-comandant-locțiitor al unei unități, fără „să ies la raport“ și să cer comandantului unității F.A.S.I. (în care eram încadrat) aprobarea intrării în audiență la directorul S.R.I., așa cum cerea protocolul regulamentului militar! –, deci, deși aveam permanent „ușa deschisă“ la dl Virgil Măgureanu, nu m-am dus la el să mă interesez despre ce se întîmplase cu informarea mea: ar fi fost și nepoliticos și neprotocolar, căci ar fi însemnat să îl trag la răspundere pentru cele întîmplate! Fusese evident că informarea mea nu avusese nici un efect, nu se luase nici o măsură preventivă de către cei în drept – premierul, ministrul Transporturilor, Direcția Navigației ș.a. –, cum ar fi fost, de exemplu, marcarea cu balize acustice și luminoase a porțiunii respective, plantarea permanentă a unor șalupe militare de pază pentru alertarea, restricționarea și dirijarea navigației etc. Faptul era consumat: era clar că nu se luase nici o măsură de prevenire!
Cum informatorii Secției Județene Tulcea a S.R.I. aflaseră de existența periculosului dîmb subacvatic, la fel de bine știau despre el și spionii ucraineni, care mișunau prin zonă, și i-au informat pe cei interesați să efectueze acest sabotaj. Căci era evident că fusese o eșuare deliberată[13]. Scoaterea pe bucăți a epavei navei ROSTOK a durat 15 (cincisprezece) ani[14], a costat 76 de milioane de dolari[15] (jumătate din sumă fiind un împrumut rambursabil de la Banca Europeană de Investiții) și a produs economiei României pagube incomensurabile, pagube de care a profitat criminala Ucraina, „pretina“ noastră de acum!!!

Dar turpitudinea Ucrainei – care a fost și a rămas cea mai ticăloasă țară dintre vecinii României – nu s-a oprit la blocarea deliberată a Canalului Sulina. Bazîndu-se pe rachetele sale nucleare – Rusia încă nu le recuperase, căci abia se destrămase U.R.S.S.! –, a început săparea Canalului Bîstroe, pentru a sabota și mai bine eventuala repunere în circulație a Canalului Sulina! Și, culmea frumuseții și solidarității cu România, mai multe țări au protestat vehement contra săpării Canalului Bîstroe, care, prin eventuala funcționare a sa, constituia un pericol major pentru economia României și ar fi periclitat și Delta Dunării, care fusese declarată zonă ecologică protejată de U.N.E.S.C.O: „Proiectul îngrijorează România, Germania, Uniunea Europeana şi Statele Unite. Un punct de vedere în acest sens a fost formulat de adjunctul purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Adam Ereli. El spune că vor continua presiunile asupra guvernului ucrainean pentru păstrarea condiţiilor de zonă protejată ecologic. (…)  Adam Ereli a criticat, totodată, lipsa de acţiune a guvernului ucrainean în urma îngrijorărilor exprimate de Uniunea Europeană, România, Germania şi diversele grupări de mediu. Adam Ereli a amintit că Administraţia Bush a criticat, deja, public construirea sa, în luna mai, când lucrările abia începeau. De atunci, lucrările au continuat fără întrerupere, a spus Ereli.
Administraţia americană este îngrijorată că realizarea canalului va avea un efect semnificativ asupra biosferei regiunii Deltei Dunării, una din cele mai bogate de acest tip de pe planetă“[16].
A protestat careva dintre „ucraineni“, vreun tătar, vreun turc, vreun polon, vreun ashkenaz (jidan/jidov/iudeu/„evreu“), vreun găgăuț contra săpării Canalului Bîstroe?! Nici unul!
Acum, toți s-au obrăznicit: tătarii vor să ocupe Crimeea, că, cică, fusese a lor, turcii la fel, jidovii la fel, ba găgăuții vor și o republică a lor, Găgăuția – sau Găgăozia – fiindcă ar proveni din tribul „uzilor“ (?!), care, nici el, nu se știe de unde vine!
Peninsula Crimeea a fost un teritoriu guvernat de un principe bizantin, Alexios II de Theodosia, care teritoriu a făcut parte, ulterior, din zestrea fiicei sale, Maria de Mangop (Asanina Paleologhina), a doua soție a lui Ștefan cel Mare, deci a aparținut Moldovei, pînă la invadarea ei de către tătari, care, se știe, ne-au jefuit frecvent. Așadar, tătarii – care mai fuseseră împrăștiați de către ruși, îndeosebi de Stalin, fiindcă îi sprijiniseră pe invadatorii nemți –, turcii, găgăozii, polonii și alte etnii venetice, precum, jidovii/așkenazii, nu au ce căuta în U kraina – zona de la margine, unde se refugiau toți din imperiile vecine – și trebuie trimiși de unde au venit. Un „popor ucrainean“ nu există, ci este un conglomerat de etnii neintegrate, conduse de o clasă suprapusă[17], a așkenazilor/jidovilor.

Turpitudinea conducerii României
Dar a protestat vreunul dintre vorbeții de la Antena 3-C.N.N., precum și de la alte posturi TV, care, acum, apar zilnic pe sticlă și militează pentru ajutorarea Ucrainei și a sinistraților? Nici unul! În 1992, actualul general-premier Nicolae-Ionel Ciucă era un „puțoi opărit“ (C.T.P. dixit[18]) la Academia de Înalte Studii Militare[19].
Pe 18 ianuarie 2022 jurnalista Emilia Șercan a publicat un material în care arăta că părți semnificative din teza de doctorat a generalului (rez.)-premier Nicolae Ciucă sunt plagiate[20]. Pariez că, în vremea „studenției“ sale, nici nu a aflat de eșuarea navei ROSTOK. Și nici de consecințele acestei eșuări și de săparea Canalului Bîstroe – fiindcă nici acum nu își dă seama ce nenorocire reprezintă utilizarea acestui canal, utilizare pe care, acum, a autorizat-o la presiunea ministrului de Externe Bogdan Aurescu-Goldman/Goldberg, care este, și el, coetnic cu președintele-saltimbanc Volodimir Zevzenski și – cum ne-a asigurat Radu Moraru – membru al „poporului hales“[21].
Mai mult. Ziaristul Cezar Amariei semnalează opinia copreședinților A.U.R., care condamnă acordul dat de conducerea României pentru utilizarea Canalului Bîstroe: „Prețul pentru deblocarea exporturilor de cereale din Ucraina a ajuns să fie distrugerea Deltei Dunării și ne mai și lăudăm cu asta la Bruxelles. Este un act de trădare fără precedent, o abandonare necondiționată a intereselor României într-o afacere care a pornit de la un gest ostil al Ucrainei în anii 2000. De asemenea, nu am văzut nicio reacție din partea organizațiilor de mediu, altfel guralive. (…)
Efectele acestei decizii sunt deosebit de grave: granițele țării noastre vor suferi modificări, ecosistemul Deltei Dunării va fi distrus, cresc cheltuielile de partea română privind întreținerea șenalului navigabil, iar traficul pe canalul Sulina și pe porturile fluvio-maritime românești va scădea. Cerem MAE român să-și retragă imediat acordul în acest dosar. În caz contrar, Bogdan Aurescu nu mai are ce căuta în funcție“, a transmis și Claudiu Târziu, lider al grupului A.U.R. din Senat[22].
Dar, vorba proverbului, „cîinii latră…“ și clica trădătoare de la conducere sabotează mai departe România.

(Va urma)

Autor: Colonel (rtg) Vasile Zărnescu
Sursa: IncorectPolitic.com

[1] Ralph Sina/Ioachim Alexandru, „Două decenii de la debutul “Furtunii în Deşert”“, pe https://www.dw.com/ro/dou%C4%83-decenii-de-la-debutul-furtunii-%C3%AEn-de%C5%9Fert/a-6407369 ; cf. și: https://www.agerpres.ro/documentare/2021/01/16/documentar-30-de-ani-de-la-declansarea-operatiunilor-militare-in-razboiul-din-golf-16-ianuarie–643699
[2] Hadmut Danisch, „Punctele de vedere ale unui informatician“, 17 februarie, 2022, pe https://anonimus.ro/2022/02/cine-doreste-razboiul/
[3] Cf. https://www.elefant.ro/the-invention-of-the-jewish-people-paperback_22bb08bd-9954-4c80-b9e4-3fcbc18a0ac3?utm_source=google&utm_medium=cpc&utm_campaign=pfm_foreign_books&gclid=Cj0KCQiAz9ieBhCIARIsACB0oGI4al1zJ-F5iW_KBFM1yxFtD2guTpcsfqj_haxmqYNm_HEpt4cr62caArXgEALw_wcB#__sMjg1ODY3Nw
[4] https://www.docdroid.net/koZ6euF/arthur-koestler-al-treisprezecelea-trib-khazarii-pdf ; https://ro.wikipedia.org/wiki/Al_treisprezecelea_trib:_Khazarii
[5] Cf. https://www.thedailybeast.com/state-dept-official-caught-on-tape-fuck-the-eu ; https://www.theguardian.com/world/video/2014/feb/07/eu-us-diplomat-victoria-nuland-phonecall-leaked-video;  https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Fuck_the_EU_(full_phone_call).oga;
[6] Cf.https://invictuswebmedia.com/2019/05/20/planul-secret-al-israelului-pentru-un-al-doilea-israel-in-ucraina/; vedeți textul original și mai extins aici: Wayne Madsen, „Israel’s Secret Plan for a «Second Israel» in Ukraine“, pe https://www.strategic-culture.org/news/2014/12/03/israel-secret-plan-for-second-israel-in-ukraine/; https://ioncoja.ro/un-text-care-trebuie-recitit-cu-toata-atentia-despre-migratia-evreiasca-planificata-din-israel-in-ucraina/?utm_source=feedburner&utm_medium=email; https://ioncoja.ro/nu-cunosc-nici-un-popor-care-sa-i-iubeasca-o-calatorie-prin-labirint/
[7] Cf. https://www.scribd.com/document/116052361/Benjamin-Freedman-Willard-Hotel-1961-A-Jewish-Defector-Warns-America-Federal-Jack ; https://advocatetanmoy.com/2021/05/19/benjamin-h-freedman-speech-at-the-willard-hotel-1961/ ; https://www.art-emis.ro/istorie/declaratia-balfour-1917-si-discursul-freedman-1961 ; https://invictuswebmedia.com/2019/08/17/benjamin-freedman-dezertorul-care-avertizeaza-america-de-pericol/
[8] Karl Marx, Zur Judenfrage, pe  http://www.mlwerke.de/me/me01/me01_347.htm ; http://www.ifac.univ-nantes.fr/IMG/pdf/marx_judenfrage.pdf
[9] Karl Marx, https://www.marxists.org/archive/marx/works/1844/jewish-question/index.htm
[10] Karl Marx, Despre Problema evreiască, pe https://www.marxists.org/romana/m-e/1844/problema.htm; Karl Marx, „Contribuții la problema evreiască“, în Marx-Engels, Opere, ediția a II-a. Editura politică, București, 1960, vol. 1, pag. 409-410. Cf. și: https://www.haaretz.com/israel-news/.premium.HIGHLIGHT.MAGAZINE-former-pm-s-son-israel-was-born-in-sin-i-m-collaborating-with-a-criminal-country-1.10220502; https://www.incorectpolitic.com/israel-s-a-nascut-din-pacat-colaborez-cu-un-stat-criminal-declara-fiul-unui-fost-prim-ministru-israelian/
[11] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bobby_Fischer
[12] Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu, pe https://www.incorectpolitic.com/necesitatea-reintregirii-romaniei/ ; https://www.justitiarul.ro/necesitatea-reintregirii-romaniei/ ; vezi și teza opusă, https://www.rumaniamilitary.ro/dezmembrarea-ucrainei-un-pericol-pentru-romania
[13] Cf. Corneliu Motoc, „Misterul scufundării navei Rostok“, Historia, Tulcea, 2014, pe https://historia.ro/sectiune/general/misterul-scufundarii-navei-rostok-577966.html
[14] Cf. https://www.7est.ro/2018/09/misterul-din-spatele-scufundarii-navei-rostok-in-bratul-sulina-scoaterea-epavei-la-suprafata-a-durat-15-ani/
[15] Cf. Laurențiu Solomon, „Recuperarea epavei Rostok ne va costa 76 milioane de dolari“, Hoitnews, 3 noiembrie 2004, https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1252314-recuperarea-epavei-rostok-costa-76-milioane-euro.htm
[16] Cf. https://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/08/040824_ucraina_critici.shtml ; https://adevarul.ro/news/societate/nava-rostock-scoasa-suprafata–canalul-bistroe-1_50ac12637c42d5a663848595/index.html; https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ucraina-mostenirile-otravite-ale-unui-istorii-fara-noroc?utm_source=recomandari
[17] Vezi demonstrația imbatabilă aici: Cornel-Dan Nicolae, https://www.incorectpolitic.com/razboiul-rabinilor-cu-rusia-lui-vladimir-putin-si-anuntul-evreilor-ca-vor-actiona-pentru-refacerea-ucrainei-ca-un-mare-israel/
[18] Cf. https://www.ziaristionline.ro/2012/07/13/crocodilul-ct-popescu-si-putoiul-oparit-mr-ungureanu/ ; https://www.incorectpolitic.com/mmm-40-panta-rhei/
[19] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ciuc%C4%83
[20] Șercan, Emilia, „Premierul Nicolae Ciucă a plagiat în teza de doctorat. Printre sursele copiate se numără alte două teze de doctorat“, PRESSONE, 18 ianuarie 2022
[21] Cf. https://ortodoxinfo.ro/2022/02/14/video-radu-moraru-confirma-romania-este-condusa-de-evrei/ ; https://www.youtube.com/watch?v=ZEZW0kSwvZ0&ab_channel=AIRTVEUROPE
[22] Cezar Amariei, www.puterea.ro, 18 iulie 2022, pe https://www.puterea.ro/aur-considera-tranzitul-cu-cereale-pe-canalul-bastroe-un-act-de-tradare-se-pun-interesele-ucrainei-mai-presus-de-cele-ale-romaniei/

Ceea ce se întâmplă în această perioadă de vară în școlile din Bugeac (actuala regiune Odesa, Ucraina) unde, alături de clase ucrainene, se mai păstrează, pe alocuri, și clase cu „limba moldovenească” de predare, nu poate fi nicidecum trecut cu vederea. Totuși, veștile care vin din aceste ultime insulițe ale cuvântului românesc din sudul Basarabiei se pare că nu mai interesează pe nimeni. Numai cine ține ochii închiși nu vede că autoritățile trec spornic cu șenilele asimilării peste multîncercata noastră comunitate, potrivit unei analize publicate de Laborator de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS).

În timp ce președinții Iohannis și Zelenski semnează Declarația Comună cu privire la integrarea euroatlantică a Ucrainei, în timp ce România și Republica Moldova sprijină necondiționat statul ucrainean în actualul conflict armat cu fostul „frate mai mare” de la răsărit, școlile și bisericile din comunitățile istorice românești sunt luate cu asalt, una câte una, de către autorități și diverse formațiuni paramilitare ucrainene, acestea părcă știind dinainte că Bucureștiul le va înghite pe toate. 
De, e război și nu-i frumos să deranjezi… Iar de una singură, comunitatea nu are forța necesară pentru a convinge Kievul să-și schimbe atitudinea, deloc euroatlantică, față de ea.
În aceste condiții, Kievul nu se sinchisește deloc să atace în fel și chip comunitatea românească, creând într-un fel impresia că se află (și) într-un alt război, îndreptat împotriva identității românești.
Toate acestea în timp ce zeci de etnici români, alături de ucraineni și reprezentanți ai altor etnii, își dau viața sau sunt răniți pe câmpul de luptă din estul țării, pentru integritatea și independența Ucrainei.
Dacă dreptul de a muri pentru țară nu comportă cote sau procente, dreptul de a învăța în limba maternă ne este oferit în rate sau deloc. Până și ruga în biserici ne este tot mai strâmtorată, reproșându-ni-se uneori că n-am fi patrioți dacă ne rugăm lui Dumnezeu într-o altă limbă decât cea oficială.
Recent, unor biserici, inclusiv românești, din Cernăuți municipalitatea le-a adus la cunoștință că li se va lua terenul, dat odinioară în folosință permanentă, dispoziție netemeinică și nelegală pentru simplul motiv că un contract de folosință permanentă a terenului aferent unui lăcaș de cult nu poate fi reziliat abuziv, în mod unilateral, de primărie, la indicația politicului. Printr-o altă dispoziție (nr.1179/27.04.2023), municipalitatea cernăuțeană a anunțat că și Capela mitropoliților bucovineni din sectorul românesc al cimitirului „Horecea” (Cimitirul vechi al orașului), unde sunt înhumați primii șapte ierarhi ai Bucovinei, toți români, nu ne mai aparține.
La data destrămării Uniunii Sovietice, capela se afla într-o stare deplorabilă, după o jumătate de secol de abandonare totală de către autorități și biserică. Ea a fost reparată pe banii enoriașilor, sub îndrumarea preoților români Mihai Ivasiuc și Cristofor Gabor.
De mai bine de 30 de ani slujba de aici se ține în limba română, fapt deranjant pentru unii politicieni actuali. Ceva mai înainte, aceeași municipalitate ne-a anunțat că va scoate la licitație cca.200 de morminte din Cimitirul istoric din Cernăuți, cele mai multe din sectorul românesc, caz unic în istoria orașului. Presiunile la adresa preoțimii române și a enoriașilor români sunt la ordinea zilei. Iar acolo unde alte metode nu funcționează, se deschid dosare penale, de notorietate fiind cazul mitropolitului Longhin (Mihai Jar), Erou al Ucrainei, care a înfiat cca.400 de copii orfani bolnavi. Nerespectarea principiului libertății religioase, garantat de constituție și de legislația în vigoare, pare a fi la ordinea zilei. În timpul sovietelor am fost scoși cu forța din biserică, acum suntem băgați, tot cu forța, într-o anumită biserică, agreată de stat.
Dar să revenim la problema școlilor „moldovenești” din regiunea Odesa. Prin vocea unor directori, executori fideli ai circularelor verbale/telefonice trimise în școli de către diriguitorii învățământului din Reni și Odesa, la indicația patronilor ideologici, suntem anunțați, în șoaptă, că, începând cu data de 1 septembrie 2023, în școlile conduse de domniile lor, predarea în clasele „moldovenești” se va face în proporție de 80% în limba ucraineană.
Acest abuz este motivat prin faptul că „limba moldovenească” nu se regăsește în lista limbilor oficiale UE. Dar Comisia de la Veneția s-a pronunțat clar că această „limbă”, folosită în școlile din regiunea Odesa sub denumirea de limba moldovenească, este asimilată limbii române și, prin urmare, este limbă oficială a UE. 
Cu toate acestea, urmând indicațiile prețioase ale șefilor, sfidând recomandările Comisiei de la Veneția, directorii celor 5 școli din satele Anadol/Dolinskoe, Cartal/Orlivka, Barta/Plavni, Satu Nou/ Novosilka și Frecăței/Limanskoe, circumscrise primăriei Reni din raionul Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odesa, se grăbesc să introducă de la 1 septembrie 2023 în procesul de învățământ, cu de la sine putere, cotele lingvistice de 80 %.

În perioada de după 2020, aceiași directorii au emis, tot fără temei legal, la comandă unică, fără acordul părinților și a profesorilor, ordine de trecere a școlilor la cotele  de 20-60 % de predare în limba ucraineană. Aici a devenit tradiție luarea de decizii în lipsă totală de transparență. Fără să dea directive scrise, primăria Reni, având în spate Departamentul pentru Educație al Administrației de Stat din regiunea Odesa, constrânge școlile din subordine să treacă în totalitate la limba ucraineană de predare. Luarea de decizii arbitrare, în totală contradicție cu  interesele comunității românești, dar și cu prevederile legale în vigoare, nu sunt o noutate. Dovadă e decizia din 17.09.2020 a fostului Consiliu local Sărata, regiunea Odesa, privind  lichidarea școlilor „moldovenești” din satele Manjiu și Furatu, prin comasarea lor cu școala din Faraonovka, unde toate materiile sunt predate în limba ucraineană. Cine a luat această decizie nu a ținut cont nici de faptul că între aceste localități e o distanță de 20 km. Despre luarea acestei decizii n-au știut nici măcar directorii școlilor respective. Și nici părinții n-au fost anunțați. Doar intervenția instanței a readus situația la normalitate. Anterior, ceva analogic s-a întâmplat și cu școlile din trei sate din regiunea Cernăuți. Prin hotărârea arbitrară a Consiliului local Mămăliga, instituțiile cu limba română de predare din satele Bălcăuți, Stălinești și Nesvoia au fost lichidate și subordonate școlii generale din satul Mămăliga, care este aproape în totalitate ucrainizată. Norocul lor a fost că și această decizie a fost anulată prin judecată, reclamanții având câștig de cauză în toate cele trei instanțe  ierarhice.

Din punctul nostru de vedere, asemenea acțiuni în forță vizând școlile cu limba română de predare din localitățile aflate în nordul și în sudul provinciei istorice Basarabia, revenite Ucrainei Sovietice după al Doilea război mondial (ne referim la localitățile din fostul raion Noua Suliță, regiunea Cernăuți, și la cele din fostul raion Reni, regiunea Odesa, ambele raioane aflându-se la confluența dinte cele trei țări vecine: Ucraina, România și R.Moldova), au (și) o explicație geopolitică: menținerea sub un control etnic riguros a unui teritoriu de frontieră ce face joncțiunea între cele trei state. În contextul politicilor de ucrainizare forțată a întregului sistem școlar românesc din Ucraina, aceste două spații și până la anul de cotitură 2014, dar mai cu seamă după acest an, au devenit ținta predilectă a unor măsuri și presiuni concentrice de asimilare etnică, atât pe verticală cât și pe orizontală. Și nu e deloc întâmplător că în toate primăriile fostului raion Noua Sulița, precum și în cele din fostul raion Reni, unde românii / moldovenii reprezintă cca.70% din totalul populației, nu există nici un responsabil de învățământ care să fie etnic român sau care să cunoască limba română. 

Trecerea celor cinci școli din subordinea primăriei Reni la predarea în proporție de 80 % a materiilor școlare în limba ucraineană este în și mai mare măsură abuzivă după adoptarea, la 10 iunie 2023, de către Rada Supremă a Ucrainei, a Legii privind reglementarea unor probleme privind activitatea educațională în condițiile legii marțiale (nr.9332), lege prin care s-a suspendat până la 01 septembrie 2024 trecerea la procentele de predare a materiilor școlare în ucraineană pentru limbile oficiale ale UE. Amintim că data stabilită anterior de legiuitori era 01.09.2023.
Drept urmare a expertizării de către Comisia de la Veneția a Legii Educației, adoptată în 2017, Ucraina și-a asumat oficial obligația de a respecta Opinia Comisiei, iar art. 48 din documentul emis de Comisie specifică în mod expres „situația particulară a persoanelor care se identifică drept moldoveni, a căror limbă este aceeași cu limba vorbită de minoritatea română, fiind astfel limbă oficială a UE (sublinierile ne aparțin)”.

Ministerul ucrainean de externe ne-a asigurat în repetate rânduri, în răspunsurile sale din 02.06.2021, 06.07.2021, 12.10.2021,  că „Ucraina respectă Opinia Comisiei de la Veneția (Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept) privind reglementările Legii Educației din Ucraina din 5 septembrie 2017 privind folosirea limbii de stat, a limbilor minorităților naționale, precum și a altor limbi în educație”.  Sesizat cu asemenea nereguli de trecere arbitrară la cotele lingvistice ucrainene în școlile cu predare în limba „moldovenească” (ca să folosim denumirea limbii agreate de minister), Ministerul Educației și Științei din Ucraina, pe motiv că limba moldovenească nu ar fi o limbă oficială a UE, ne-a îndrumat să lămurim situația consultând consiliile locale și directorii de școli care au și emis ordinele respective. Și tot așa, suntem nevoiți să ne tot învârtim într-un cerc vicios, bine dirijat din umbră „de cine trebuie”.

În comunicatul din 23.04.2021 al MAE al României scrie negru pe alb: „ministrul Aurescu a luat notă de asigurarea omologului său că Ministerul Educației din Ucraina a transmis deja instrucțiuni autorităților locale de a aplica aceste prevederi ale legislației ucrainene, inclusiv în regiunea Odesa”. Pe de altă parte, potrivit unui răspuns primit din partea Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, Ministerul Afacerilor Externe și al Integrării Europene al Republicii Moldova a notificat oficial Ucraina, prin nota verbală nr. DB/3/220.1-3309 din 07.04.2021, că „întregul proces de învățământ din R.Moldova se desfășoară în limba română (exceptând procesul de învățământ în limbile minorităților), solicitându-se părții ucrainene ca în procesul de implementare a Legii Educației din Ucraina să se procedeze astfel încât școlilor cu «limba moldovenească» de predare să le fie acordate condiții și posibilități identice cu școlile în care procesul de învățământ se desfășoară în «limba română»”. Am încercat și noi să aflăm cine și ce dispoziții a dat în acest sens în regiunea Odesa, dar zadarnică ne-a fost încercarea. Mai mult, oficialii s-au arătat foarte deranjați de asemenea demersuri. Or, asemenea instrucțiuni nu doar că nu există, ci, așa cum arată faptele, de sus vin instrucțiuni spre a se acționa tocmai invers, în totală contradicție cu cele promise de Ministrul de Externe al Ucrainei și de Ministrul Educației din Ucraina. Și atunci, ce valoare mai au asigurările ministrului Kuleba date părții române că școlile cu „limba moldovenească” de predare din Ucraina vor fi tratate în mod identic cu cele în care procesul de învățământ se desfășoară în limba română?

În august 2020, majoritatea absolută a părinților din cam toate școlile din sudul Basarabiei au depus către directori cereri de substituire în procesul de învățământ a „limbii moldovenești” cu limba română. Dar niciuna din cereri nu a fost luată în seamă. De ce oare? Am fi prea naivi să credem că decizia de a nu da curs solicitării părinților le aparține doar directorilor. Autoritățile au schimbat din oficiu, în perioada anilor 1992-2000, de patru ori denumirea limbii de predare în școlile (așa-zis) „moldovenești” din Bugeac, fără să existe măcar o cerere în acest sens. Așa, dintr-un ambiț funcționăresc. Culmea e că nu s-a emis nicio dispoziție scrisă care să prevadă aceste modificări. Pentru ca situația să intre în normalitate, părinții și profesorii din 10 școli din Bugeac au apelat la instanța de judecată, spre a obliga Ministerul Educației și Științei al Ucrainei să recunoască denumirea corectă a limbii de predare în școli, care nu poate fi alta decât limba română, limbă oficială a UE. Cred că este un caz unic în Europa când pentru denumirea corectă a limbii s-a apelat la justiție. Procesul durează din anul 2021, fiind, la un moment dat, suspendat pe o anumită perioadă din cauza lichidării, prin decret prezidențial (!), a instanței de judecată. Nici cererea președintelui României, nici cele cinci solicitări ale MAE al României, nici solicitările MAE al R.Moldova, nici cererile scrise de părinții elevilor din aceste școli, nici punctele de vedere ale Academiei Române sau ale Academiei de Științe din R.Moldova, nici Hotărârea din 16 martie curent a Parlamentului de la Chișinău de a substitui sintagma de „limbă moldovenească” cu sintagma „limba română”, nici memoriile mediului asociativ din Ucraina,  nici Opinia Comisiei de la Veneția nu constituie pentru Kiev argumente plauzibile spre a renunța, în sfârșit, la un produs al regimului totalitar: „limba moldovenească” diferită, chipurile, de limba română. Ce o mai fi și asta: orbire politică sau interese similare intereselor fostului  regimul totalitar sovietic de a fragmenta o comunitate etnică? Pentru actuala clasă politică ucraineană există o singură argumentare a faptului că „limba moldovenească” există: argumentarea stalinistă, pe care ea și-a însușit-o tacit, fără să-i spună pe nume. În acest sens, punctul de vedere al președintelui Asociației moldovenilor din Ucraina, agronom de profesie, prevalează asupra oricăror altor argumente. Sigur, nu avem de-a face doar cu „punctul de vedere” al lui Fetescu, acesta fiind doar un instrument în mâinile autorităților. În toți anii ei de existență, Asociația moldovenilor din Ucraina, condusă cu „onor” de acest domn din Odesa, n-a schițat nici cea mai mică nemulțumire legată de dispariția aproape totală a școlilor „moldovenești” din sudul Basarabiei. Pentru domnia sa e mai important să lupte împotriva… limbii române, decât să o apere, chiar și sub denumirea improprie de „limbă moldovenească”, de pericolul eminent al dispariției totale. Pentru asemenea merite deosebite, înfocatul luptător pentru menținerea și promovarea ideii staliniste de „limbă moldovenească” în Ucraina putea oare să nu fie răsplătit cu funcții grase în aparatul de conducere al regiunii? Că doar pentru care alte merite deosebite putea fi promovat în funcția de viceguvernator al regiunii Odesa, funcție pe care a deținut-o o bună perioadă de timp? Cum altfel trebuie înțeles decât o diversiune ideologică inspirată din arsenalul regimului totalitar faptul că, în vara anului 2021 Consiliul regional Odesa înființează Centrul regional pentru cultură moldovenească, finanțat de stat, înregistrat în plin război, în luna mai 2022, în Satu Nou, raionul Reni ? Centrul este condus de Margareta Babără, soția lui Valeriu Babără, fost milițian sovietic. Care sunt obiectivele reale ale acestui centru în condițiile în care toate școlile din cadrul primăriei Reni sunt campioane la dezicerea de la limba de predare „moldovenească”, iar Centrul tace mâlc ? Dispariția a 20 de școli cu „limba moldovenească” de predare, din cele 21 existente în regiunea Odesa după destrămarea URSS n-a constituit niciodată un motiv de îngrijorare nici pentru Fetescu, nici pentru Babără.

Este greu de înțeles de ce românii moldoveni din R.Moldova, dar și din regiunea Cernăuți vorbesc și învață în limba română, iar cei din regiunea Odesa – în „limba moldovenească”. Așa cum e la fel de greu de înțeles de ce Ucraina merge la braț cu Federația Rusă (declarată de Rada Supremă stat terorist și agresor) în promovarea unei limbi inventate. Rusia promovează cu osârdie bolșevică „limba moldovenească” în regiunea separatistă transnistreană, iar Ucraina o cocolește în regiunea Odesa ca pe un scump odor moștenit de la sovietici. Dar o cocolește nu în raioanele care i-au revenit în 1940 de la RASS Moldovenească (Moldova transnistreană), unde „limba moldovenească” a și dispărut între timp în școlile din fostele raioane cu sate de moldoveni (Bârzula, Balta, Nani/Ananiev, Valea Hoțului ș.a.), ci în raioanele din Basarabia istorică (Ismail, Reni, Sarata, Cetatea Albă, Chilia). Foarte pe scurt, în acest context și pe cât se poate de legitim, ne întrebăm: oare limba ucrainenilor din R.Moldova și România este diferită de limba ucraineană din Ucraina? Are cumva o altă denumire, promovată politic de autoritățile din cele două țări ? Oare tolerarea de către fosta conducere de la Kiev a implicării sutelor de combatanți ucraineni, de partea separatiștilor de la Tiraspol, în conflictul militar din 1992, împotriva unui stat independent ca R.Moldova n-ar trebui să fie privită de către noua conducere proeuropeană și proeuroatlantică a țării drept o lecție dură a modului cum nu se cuvine să  procedeze în relațiile cu un stat vecin? În noile condiții, nu există niciun motiv care să justifice încercarea de a înscrie o nouă pagină dezonorantă în relația cu spațiul românesc, de data aceasta prin promovarea cu orice preț a iluzoriului idiom inventat de imperialismul rusesc și numit „limba moldovenească”. Nu acesta ar trebui să fie răspunsul Kievului la atitudinea de solidaritate deplină și necondiționată a Bucureștiului și Chișinăului în condițiile războiului de azi !

Drept urmare a adoptării de către legislativul de la Chișinău a Legii pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curții Constituționale, Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) a adresat recent un memoriu președintelui Zelenski și Guvernului Ucrainei, solicitând renunțarea oficială la sintagma „limba moldovenească” în denumirea oficială a limbii materne a românilor/moldovenilor din Ucraina, aducând toate argumentele științifice necesare. Din păcate, răspunsurile primite, atât din partea MAE, a Ministerului Educației și Științei din Ucraina, precum și a Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitici și Libertatea de Conștiință nu sunt cele pe care le așteaptă o comunitate etnică și două state vecine. Se vede că decomunizarea, pentru care Parlamentul ucrainean a adoptat o lege specială, este selectivă: doar pentru unii și doar dacă satisface interesele clasei politice. E grea moștenirea stalinistă… Pentru a diviza o comunitate sunt bune orice metode. E adevărat că, retorica MAE al Ucrainei privind subiectul respectiv s-a schimbat între timp. La o solicitare anterioară a CNRU, MAE răspunde că “potrivit Ministerului Afacerilor Externe, în condițiile agresiunii militare pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, problema renunțării la utilizarea termenului «limba moldovenească»ar putea fi folosită de agresor pentru a incita la vrajbă interetnică în țara noastră” (răspunsul din 31.08.2022). CNRU a revenit cu o nouă solicitare, la care MAE răspunde că Ucraina respectă Opinia Comisiei de la Veneția (Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept) vizavi de prevederile Legii Educației din Ucraina din 05.09.2017 privind folosirea limbii de stat, a limbilor minorităților naționale, precum și a altor limbi în educație, inclusiv prevederile pct.48 din Opinie privind „situația particulară a persoanelor care se identifică drept moldoveni, a căror limbă este aceeași cu limba vorbită de minoritatea română, fiind astfel limbă oficială a UE”. Dar în loc să tragă o concluzie care să se înscrie în logica celor înșirate mai sus, Ministerul o dă tot pe a lui: „în opinia MAE, cele expuse în memoriul dumneavoastră ar putea fi examinate în cadrul acțiunilor Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitici și Libertatea de Conștiință, în contextul optimizării procesului de implementare a reglementărilor Legii Ucrainei privind minoritățile (comunitățile) naționale din Ucraina” (răspunsul către CNRU din 29.05.2023). Iar Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitici și Libertatea de Conștiință ne sugerează să așteptăm un nou recensământ, să mai vedem ce-i de făcut cu „moldoveneasca”. Acrobații frazeologice, în loc de renunțare la vechile teorii de sorginte stalinistă.

Ministerul Educației și Științei din Ucraina își vede în continuare de treabă. Prin ordinul nr.254/08.03.2023, Ministerul recomandă școlilor din regiunea Odesa aceleași manuale de limba moldovenească, clasa a 6-a (autori Fetescu L. I., (nimeni alta decât soția liderului moldovenist Anatolii Fetescu) și Chiosea V. V.), și aceleași manuale de literatură moldovenească și universală, curs integrat pentru clasa a 6-a, de aceiași autori. Iar prin ordinul nr.276/15.03.2023 privind aprobarea regulamentului de admitere la studii superioare în anul 2023, ministerul  aprobă specializarea „limba și literatura română/moldovenească”. Astfel, pentru conaționalii noștri trăitori în regiunea Odesa rămâne valabilă interdicția de a învăța în limba română, de a folosi manuale în limba română, de a participa la olimpiadele de limba română, de a frecventa cursurile de perfecționare a profesorilor de română. Încercările timide ale unor directori de a substitui în statutul școlii “limba moldovenească” cu limba română s-au soldat cu „discuții confidențiale” și cu vizite inopinate ale reprezentanților unei structuri de forță.

În paralel, sub pretextul optimizării, sunt comasate nu numai școlile românești cu cele ucrainene, în cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale, dar și clasele “moldovenești” cu cele ucrainene în cadrul aceleiași școli. Astfel, la școala din Cartal/Orlivka, clasa a 8-A (moldovenească) urmează să fie comasată cu clasa a 8-B (ucraineană), iar clasa a 11-A (moldovenească) va fi comasată cu clasa a 11-B (ucraineană). În cele două clase formate prin comasare, materiile școlare se vor preda exclusiv în limba ucraineană. În mod similar, începând cu anul 2019, la școala din Hagi-Curda/Comâșivca, clasele paralele a 10-a și a 11-a, cu limbile de predare ucraineană, respectiv “moldovenească”, anual se comasează într-o singură clasă, evident, ucraineană. La școala din Vancicăuți, regiunea Cernăuți, sat românesc, primăria a anunțat că pentru noul an de învățământ 2023/2024 „n-are bani” pentru clasa I-a românească, toți părinții fiind constrânși să depună cereri doar pentru clasa I-a ucraineană. Drept urmare, toate aceste comasări și „optimizări” se fac în avantajul exclusiv al claselor cu limba ucraineană de predare, contrar voinței multor părinți și a majorității pedagogilor. Nu cunoaștem niciun caz în care din comasarea claselor cu limba română de predare cu cele în care se predă în ucraineană să rezulte clase cu limba română de predare. Sub pretextul bugetului precar, în satele românești din sudul Basarabiei, în anul de învățământ 2023/2024 sunt pe cale de dispariție majoritatea claselor întâi cu limba maternă de predare. Dacă există careva reproșuri din partea autorităților către directorii de școli, acestea sunt îndreptate într-o singură direcție: de ce-ar mai există în școli clase paralele românești ? Numai că argumentul bugetului precar funcționează doar pentru clasele paralele cu limba română de predare. Iar mecanismul lichidării acestora  e simplu: pentru început se deschid, mai mult sau mai puțin forțat, clase cu limba ucraineană de predare (chiar și cu câțiva elevi), după care bugetul, evident, nu mai permite și funcționarea claselor românești. Și tot așa până la dispariția totală a acestor clase.

Obligațiile interne și internaționale ale Ucrainei de a se abține de la politici și practici de asimilare a persoanelor care aparțin minorităților (comunităților) naționale împotriva voinței acestora, precum și de a-i proteja pe minoritari de la orice acțiuni care au ca scop o asemenea asimilare, rămân, după cum se vede, literă moartă. În practică, așa cum ne demonstrează realitățile, se procedează tocmai invers.

Ignorarea Constituției, a prevederilor internaționale, și chiar a promisiunilor reprezentanților statului ucrainean de a fi de bună credință în asigurarea drepturilor lingvistice ale minorităților naționale pune sub semnul întrebării adevăratele intenții ale Kievului în general și față de comunitatea istorică românească din Ucraina, în special. Decodarea acestor intenții e pe cât se poate de simplă: asimilarea forțată și cât mai rapidă. De altfel, recenta declarație a vicepremierului ucrainean, Olga Stefanișina, precum că „opinia negativă a Comisiei de la Veneția privind legea minorităților naționale nu va influența atitudinea liderilor Uniunii Europene față de mișcarea Ucrainei către UE” este exemplificativă. Nici mai mult, nici mai puțin, facem ce vrem. Nu mai vorbim de Declarația drepturilor naționalităților din Ucraina, adoptată de Rada Supremă la 01.11.1991 (în preajma referendumului pentru independență), litera și spiritul căreia au fost fost anulate prin multitudinea de acțiuni ulterioare care au avut un obiectiv contrar.

În timp ce noi discutăm despre una-alta, autoritățile ucrainene nu se sfiesc să pună în aplicare întregul arsenal al sistemului puterii pentru a asfixia cât se poate de tare și cât mai rapid educația în limba română din Ucraina. Din cele cca. 130 de școli cu limba română de predare din Ucraina în perioada sovietică au mai rămas vreo 60, iar după aplicarea art.7 din noua Legea a Educației și acestea vor fi lichidate. Metodele sunt cunoscute, dar nu strică să le mai amintim o dată: fidelizarea directorilor, nerenunțarea la sintagma „limba moldovenească” care desemnează o limbă inventată de sovietici în scopuri geopolitice, promovarea acestei limbi cu aceeași îndârjire cu care o face Rusia în Transnistria ocupată, comasarea claselor românești cu clase ucrainene, interzicerea în școlile din Bugeac a manualelor în limba română, scoaterea literaturii în limba română din biblioteci, crearea de avantaje evidente pentru clasele cu limba ucraineană de predare comparativ cu clasele în care predarea se desfășoară în limba română, lipsa  acută a cadrelor didactice care pot preda în limba română, intimidarea profesorilor/persoanelor care pledează pentru păstrarea limbii române în predarea materiilor școlare, persecutarea acestora de către reprezentanții structurilor de forță, etc. La toate acestea se mai adaogă și promovarea cu sârg și spor a doctrinei staliniste a „minorității moldovenești” diferite de minoritatea română, doctrină care se încadrează de minune în politicile asimilaționiste cu care se confruntă tot mai acut comunitatea istorică românească din Ucraina.

Mai nou, unii profesori din regiunea Odesa, care au participat la Festivalul românilor de pretutindeni (București, 25-28.05.2023) au fost admonestați pentru faptul de a fi luat parte la o manifestare a „românilor”.

Cât despre politicile promovate de România și Rep. Moldova față de minoritatea ucraineană, acestea, pe lângă faptul că respectă cu strictețe constituția și normele internaționale în domeniu, sunt și foarte generoase cu această comunitate, ca de altfel și cu toate celelalte comunități etnice. Numărul de școli și grădinițe cu limba ucraineană de educație este într-o continuă creștere, atât în R.Moldova, cât și România. Cum sunt tratați refugiații ucraineni, știe toată lumea. Realizarea unui studiu comparativ al situației actuale a comunității românești din Ucraina, pe de o parte, și a comunităților etnice ucrainene din România și R.Moldova, pe de altă parte, se impune cu celeritate, pentru a demonstra care este starea reală a și modul în care cele trei țări vecine înțeleg să-și protejeze minoritățile naționale și să le asigure dezvoltarea lor liberă și prosperă.

Deocamdată însă ne întrebăm, uluiți de ce se întâmplă, cum de s-a ajuns la asemenea abordări, total diferite, în problema comunităților etnice, când bunăvoința unora este răsplătită prin rea-voință din partea altora?

Identificarea unor soluții echitabile, cu adevărat europene, pentru toate aceste probleme nu mai poate fi amânată. În joc sunt și interesele a mii de copii, care n-au nicio vină că sunt de o altă etnie decât cea titulară. Iar ambițiile false ale unor politicieni vremelnici nu justifică traumele identitare ale unei întregi comunități.

Autor Dr. Eugen PATRAȘ, vicepreședinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți 
Sursa: flux24.ro

Cică au fost negocieri cu wagnerienii
Președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a spus că în timpul negocierilor cu fondatorul Wagner PMC Yevgeny Prigozhin din 24 iunie, el l-a avertizat că, dacă va merge la Moscova, va fi „zdrobit ca un gândac”, relatează BelTA. Directorul FSB Alexander Bortnikov a participat la negocieri în prima etapă. Potrivit lui Lukașenko, el și fondatorul PMC au vorbit la telefon în jurul orei 11:00. Prigozhin a fost sunat la telefon de ministrul adjunct al apărării Yunus-Bek Yevkurov, care se afla la sediul districtului militar de sud din Rostov-pe-Don, ocupat de luptători PMC. „Uite, președintele Belarusului sună, vrei să vorbești?”
– „Voi fi cu Alexandru Grigorievici”. Le aud conversația. Conversația este euforică. Yevgeny este într-o euforie completă”, spune Lukașenko.
„Am vorbit pentru prima rundă timp de 30 de minute într-un limbaj obscen. Exclusiv. Erau de 10 ori mai multe înjurături (le-am analizat ulterior) decât vocabularul normal. Desigur, și-a cerut scuze”, a adăugat președintele Belarusului.
Lukașenko i-a spus lui Prigojin că nimeni nu-i va da pe afără „nici pe Şoigu, nici pe Gherasimov”, iar președintele rus Vladimir Putin nu se va „întâlni cu el și nici nu va vorbi la telefon” în situația actuală.
„Dar noi vrem dreptate! Vor să ne sugrume! Vom merge la Moscova!”
– Eu zic: „La jumătatea drumului vei fi zdrobit ca un gândac. Gândește-te”, a spus Lukașenko.
Acesta a a adăugat că l-a îndemnat pe Prigojin să oprească înaintarea coloanelor PMC.
„L-am convins după multă vreme. Și în cele din urmă a spus: „Știi, poți face ce vrei. Dar nu te supăra de mine. Brigada este gata să fie transferată la Moscova”, a povestit Lukașenko cuvintele lui Prigojin. Președintele belarus l-a avertizat pe fondatorul PMC că Minsk este gata să apere Moscova, ca în 1941.

Wagner PMC finanțat la greu
Liderul de la Kremlin a spus că investigația va fi declanșată după ce s-a descoperit că Prigojin a încasat aproape două miliarde de ruble din partea statului rus în ultimul an. about:blank
Sâmbătă dimineața Putin a comparat revolta militară a mercenarilor Wagner cu turbulențele pe timp de război provocate de bolșevici în 1917 și apoi cu un război civil, promițând că aceasta va fi zdrobită.
Însă câteva ore mai târziu Kremlinul a anunțat că lui Prigojin și mercenarilor care doresc să îl însoțească le va fi permis să plece în Belarus ca parte a unui acord mediat de Aleksandr Lukașenko. Administrația prezidențială a lui Putin a precizat la momentul respectiv și că dosarul penal pentru rebeliune armată deschis împotriva grupării Wagner și a lui Prigojin va fi clasat.
Vorbind marți după-amiaza unui grup de soldați ruși invitați la Kremlin pentru a fi decorați pentru înfrângerea revoltei, Putin a declarat că îi respectă pe luptătorii Wagner, dar că realitatea este că gruparea lui Prigojin a fost „finanțată pe deplin” din bugetul de stat al Rusiei.
Președintele rus a spus că gruparea Wagner a primit 86 de miliarde de ruble (un miliard de dolari) între mai 2022 și mai 2023, suma fiind alocată de ministerul rus al apărării. Să reținem, e comparabil cu Radio Erevan, erau miliarde, dar de ruble nu de dolari, cum a aparut in presa occidentală.
Putin a adăugat că Concordia, firma de catering a lui Prigojin, a obținut 80 de miliarde de ruble sub forma unor contracte de stat pentru furnizarea cu hrană a armatei ruse. Concordia s-a ocupat timp de ani de zile de catering și pentru Kremlin, fiind cea care i-a adus lui Prigojin porecla de „bucătarul lui Putin”.

Președintele rus Vladimir Putin a anunțat marți după-amiaza o supriză pentru fostul său „bucătar”, Evgheni Prigojin, declarând că firma de catering Concordia a șefului mercenarilor Wagner va fi investigată de autoritățile ruse, relatează Reuters.

„Sper că în cadrul acestei munci nimeni n-a furat nimic sau să spunem că a furat mai puțin. Dar vom investiga desigur toate aceste lucruri”, a declarat Vladimir Putin.
Comentariile sale au venit după ce mai devreme în cursul zilei de marți Serviciul Federal de Securitate al Rusiei a declarat că a clasat oficial acuzațiile de rebeliune armată aduse în baza dosarului penal deschis la scurt timp după declanșarea rebeliunii.
Tot marți după-amiaza, dictatorul bielorus Alexandr Lukașenko a confirmat că Prigojin a ajuns pe teritoriul țării sale, după mai multe zile în care locul în care șeful mercenarilor Wagner se afla a rămas o necunoscută.

Bilanț după aproape trei săptămâni de ofensiva ucraineană
Ucraina a pierdut 259 de tancuri și 780 de vehicule blindate de la 4 iunie, când a început contraofensiva, a declarat președintele rus Vladimir Putin la o întâlnire cu armata.
„Numai în direcția Orekhovskaya, pe care inamicul o consideră principala direcție de atac, și doar în ultimele șapte zile, inamicul a pierdut 280 de echipamente, dintre care 41 de tancuri și 102 de vehicule blindate”, a spus el.
Orekhov se află la aproximativ 50 de kilometri sud-est de orașul Zaporojie, care rămâne sub controlul Kievului. (V.T.)

NOTA
În foto: Evgheni Prigojin (stanga) alaturi de Putin in 2011