S-a așteptat sau nu intrarea în Campanie electorală, Curtea de Conturi face cunoscut faptul că a descoperit cheltuieli operaționale majorate cu 6,91 milioane de lei pentru plăți realizate către furnizorii de energie electrică și gaze pentru clienții finali non-casnici care nu erau îndreptățiți să beneficieze de schema de compensare, pe baza Ordonanței de Urgență nr. 118 din 4 octombrie 2021. Informațiile se gasesc în Raportul pe 2022 a Curții de Conturi. La o zi după ce Curtea de Conturi a trimis la DNA un dosar pentru plăți ilegale de aproape 7 miliarde de lei făcute în 2022 de ministrul de atunci al Energiei, liberalul Virgil Popescu, pentru furnizorii de energie electrică, deputatul PSD Radu Cristescu cere public arestarea acestuia.
„Urmăriți, Prindeți, Arestați! Virgil Popescu – unul dintre cei mai mari escroci post-decembristi! Curtea de Conturi a confirmat că infractorul, în calitate de ministru al Energiei în guvernele PNL, a făcut plăți ilegale de 7 miliarde de lei către firme care nu trebuiau să beneficieze de compensare. A trebuit să vină Curtea de Conturi să ne arate mărimea jafului din banipublici, efectuat cu măiestrie de escrocul patentat VP, la acea dată tartorul ministerului! Și, bineînțeles, asta sub ochii vigilenți ai celor care trebuiau să își facă treaba, și aici mă refer la instituțiile statului care veghează ca aceste lucruri să nu se întâmple! SRI, DIICOT, DGIPI! 7 miliarde s-au furat, sifonat din banii publici către furnizorii de energie. Adică acei băieți deștepți care iau energie ieftină de la producători și o vând foarte scump către utilizatori, adică noi, românii. Plătitorii de taxe și impozite care ajung în bugetul țării și de acolo la acești „băieți deștepți”! Adică niște firme de apartament cu câțiva angajați!
Doar un exemplu: În anul 2022, exact perioada anchetată de Curte, firma Tinmar Energy, a unui băiat deștept din energie pe numele lui Augustin Oancea, făcea, atenție, un profit de 400.000 de euro pe zi. Atenție, oameni buni: pe ZI! Poate îl țineți minte pe băiatul ăsta! E unul care s-a aniversat 3 zile la Mamaia, faraonic, pe sute de mii de euro! Asta, din banii noștri! Iaht de 20 milioane de euro, Rolls-Royce etc.! Totul din banii noștri, dați cu dărnicie de VP(Virgil Popescu)! DNA? Unde este DNA? Unde erau instituțiile de „forță” când acest jaf era în derulare? Când Mintia se închidea și era vândută pe nimic? Ce se întâmplă cu plângerile și dosarele lui Virgil Popescu de la DNA? Ce părere ai, dle procuror șef Voineag? Ai fost numit acolo ca să ștergi urmele jafului liberal din energie? Numele lui Toma Petcu îți spune ceva? Știu că ai văzut ce dosare sunt în lucru pe energie, să nu mai zic de cele din pandemie sau de furtul secolului de 1 MILIARD de euro cu vaccinurile! Concluzia este una simplă: Virgil Popescu nu putea face ceea ce a făcut fără o protecție foarte înaltă! Și gîndul mă duce la vârful statului!…” a scris deputatul pe Facebook. Vă reamintim că Virgil Popescu a avut calitate de ministru al Energiei în guvernele Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă; PSD a condiționat participarea la coaliție cu excluderea acestuia din guvern..
În urmă cu mai bine de 10 ani vorbeam despre separarea tehnologică și ce anume va presupune aceasta. Mulți îmi spuneau atunci că sunt nebun. După care a venit la putere Trump și a simțit că-i fuge pământul de sub picioare când a aflat de programul „Made in China”, inițiat de Xi Jinping. Așa că a început să dea lovituri furioase companiilor tehnologice chineze. Atunci am repetat că se va produce o separare tehnologică, timp în care aceiași deștepți spuneau că, iată, vorbesc vorbe-n vânt întrucât China e pe cale de a fi distrusă de politicile lui Trump.
Între timp, practic printr-o lovitură de stat, Trump a fost înlăturat de la Casa Albă. Însă politica SUA față de China a rămas neschimbată. Ba, mai mult, chiar s-a accentuat. Rezultatul? Un fiasco! Pentru a înțelege, vă voi face un rezumat. Conform inițiativei „Made in China”, țelul era ca în industriile cheie selectate, Imperiul Celest să fie prima sau între primele cinci țări la nivel mondial. Care-s industriile? Vi le enumăr acum: IT, robotică, energie verde/transport verde, echipamente aerospațiale, tehnologie maritimă, tehnologie feroviară, echipamente de putere, materiale noi, medicină și agricultură. În toate aceste domenii, înainte de 2015 China era un imitator al celor mari. Unde se află acum? În majoritatea domeniilor pe primul loc. Iar sancțiunile pare că au ajutat! N-o să stau să analizez fiecare caz în parte deoarece vreau să vă prezint o situație mult mai interesantă. Dar pentru aceasta trebuie să ne uităm și la cealaltă „putere revoltată”, Rusia. Aici treburile păreau mult mai abrupte. Sectorul tehnologic rusesc era în pom, dependent aproape total de Occident. De aceea, la momentul sancțiunilor, treburile au devenit crâncene întrucât rușii erau total dependenți – atât hardware cât și software – de Occident. Sancțiunile i-au lovit în moalele capului, iar de salvat i-au salvat două elemente: în primul rând „nebunii” care continuaseră să studieze fenomenul tehnologic în esența sa, ba chiar să inoveze în domeniu, fără a fi sprijiniți de nimeni, iar de partea cealaltă importurile paralele(care au avut un procent covârșitor). După eforturi imense, Rusia a reușit să se autonomizeze din punct de vedere software 100%, iar din punct de vedere hardware undeva la 60%, cu mențiunea că acum orice restricție n-o mai afectează. Însă cu totul altceva e de urmărit aici.
Fotografia de moment e următoarea: Occidentul încă este liderul incontestabil pe plan tehnologic, însă nu va putea face față asaltului Chinei. Deja sunt vreo 3-4 producători care sunt extrem de aproape de realizarea litografelor UV, astfel încât China va fi total autonomă din punct de vedere tehnologic. Aici vorbesc despre tehnologia actuală de producție a circuitelor integrate, însă merită amintit și proiectul de utilizare a unui accelerator de particule pentru litografiere, proiect care va duce microelectronica în zone de nevisat până în urmă cu câțiva ani. Ceea ce vreau să subliniez este că Occidentul urmează să fie depășit de China deoarece stăpânirea tehnologiei actuale nu mai e atât de grea precum în trecut. Marea majoritate a informațiilor există, astfel încât, pur și simplu, oricine vrea, până la urmă face saltul. Ceea ce mulți ar fi așteptat, nu s-a văzut încă. Probabil vă întrebați ce? În contextul sancțiunilor, cei mai mulți s-ar fi așteptat ca China să sară în ajutorul aliatului rus. Doar au anunțat-o în atâtea rânduri, iar întâlnirile dintre Putin și Xi sunt dintre cele mai cordiale. De ce nu s-a întâmplat asta? Înainte de a vă da răspunsul vă voi spune doar că sunt o groază de firme chinezești importante – de exemplu Xiaomi – care și-au întrerupt relațiile comerciale cu Rusia de teama sancțiunilor. Ce se întâmplă? La prima vedere vom putea spune că rusului îi este tras covorul de sub picioare de către chinezi. Doar că ați uitat un element esențial: i-ați văzut pe ruși solicitându-le chinezilor ajutorul? Tot ceea ce se petrece în relațiile comerciale din domeniul microelectronic între China și Rusia este o continuare a relațiilor de dinainte de sancțiuni. Rușii nu au cerut ajutorul nimănui? De ce? Pentru că nu vor să se afle la remorca unei alte puteri. Ceea ce s-a întâmplat cu domeniul tehnologic după confruntarea din Ucraina a fost un duș rece din care au înțeles că, în lumea de azi, ori ești autonom tehnologic ori nu mai ești! Așa că au început să-și reia producția internă.
O să râdeți: au făcut un litograf, dar care e capabil sa lucreze în tehnologia de … 350 nm. Dumnezeule, Samsung și TSMC atacă tehnologia de 1 nm, ce realizare e asta? Pare o glumă bună. Știți cum se spune? Bun, prost, atâta timp cât îmi ține de foame și e făcut de mine e excelent! Cam ăsta ar fi răspunsul rușilor care-și propun, de exemplu, ca până în 2030 să ajungă la autosuficiență în tehnologia de … 14 nm. Adică de 14 ori mai înapoiați decât vor fi occidentalii în maxim 2 ani. Asta dacă rușilor le merge treaba. Despre ce e vorba, totuși?? De fapt rușii nu urmăresc un rol de lideri în tehnologia occidentală. Știu că nu au nicio șansă pe această iterație întrucât au început-o prost și nu de acum, ci din anii 80! Dar, de asemenea, știu și că dacă nu ești capabil să stăpânești cât de cât această tehnologie ești pierdut. De aceea, în domeniul microelectronicii autosuficiența în domeniul de 20 nm este cât se poate de benefică. Da, știu, nu vor concura niciodată cu Huawei, Apple, Samsung la telefoane, dar dacă au nevoie de echipamente militare sau de tehnologie digitală de comunicație își pot fi auto-suficienți în tehnologie de 20nm. Chiar dacă asta înseamnă tehnologie de (ante)penultimă generație. Însă domeniul în care excelează rușii este ceea ce aș numi „cealaltă tehnologie”. Care-i aia? Ei bine, cea care urmează, care încă n-a ieșit la vedere și la al căruyi start s-au așezat deja. Să vă dau un exemplu: recent, au ieșit la lumină cu un magnet 2D. E o tehnologie care e de-a dreptul demențială: un magnet care atrage doar obiectele perfect aliniate în plan cu el, fără a atrage nimic de deasupra sau de dedesubtul său. Primele descoperiri în domeniu au fost făcute prin 2017, dar rușii vin deja cu o tehnologie care poate produce la scară magneți 2D!!! Vi se pare o jucărie? Păi nu e întrucât o asemenea „jucărie” va sta la baza unor generații de circuite integrate care ar putea funcționa în tehnologie la nivel atomic. Acum vi se mai pare o jucărie? Nu mai vorbesc despre capacitatea ca, prin utilizarea unor asemenea magneți, să scalezi computerele cuantice. ar vă voi mai spune și altceva. Rușii progresează teribil într-un domeniu care poate părea arhaic, dar care nu și-a spus ultimul cuvânt în dezvoltarea omenirii: cel analogic. Simt cumva un zâmbet sarcastic? N-ar trebui! Să vă spun povestea: la Universitatea din Samara a fost prezentat un „computer fotonic”. Totul se învârte în jurul unui procesor fotonic construit experimental la universitatea menționată, iar testele reale ar urma să fie finalizate până la sfârșitul acestui an. Care-i relevanța mașinăriei? Păi, ca să vă dau un exemplu, este capabilă să recunoască forme cu o acuratețe sporită și cu o viteză de câteva sute de ori mai mare decât actualele sisteme bazate pe AI(rețele neuronale). Vi se mai pare o bagatelă? E o tehnologie analogică, portată în lumea digitală și capabilă să interfațeze cu aceasta. Aplicată cum trebuie ar putea oferi un „boost” teribil întregii zone AI! Domeniul analogic a fost lăsat în urmă de digital, dar vă spun că nu și-a spus ultimul cuvânt, iar limitele sale, pur și simplu, nu există! Analogicul este o iterație lăsată neterminată din punct de vedere tehnologic și care e preluată de ruși din mers. Am amintit doar despre calculul cuantic, probabil singurul domeniu de viitor în care cele trei puteri ale lumii concurează umăr la umăr. Însă am ținut să vă fac un altfel de tablou pentru a înțelege cam pe unde ne situăm și ce anume ne va aduce ceea ce eu am numit „separarea tehnologică”. Așadar, care-i harta de moment? Occidentul este puterea retardată/defenerată, cea căreia îi este furat de sub picioare domeniul tehnologic actual de către China. De ce se întâmplă asta? Pentru că Imperiul Celest are determinarea și nebunia s-o facă. Rusia, de partea cealaltă, iterează pe analogic, fiind foarte aproape de o explozie aici. Vă spun că dacă reușește în domeniul comunicațiilor, va fi ceva atât de revoluționar încât tehnologia actuală ar fi precum calculatoarele-furnal ale anilor 60 puse-n fața unui laptop performant al prezentului! Cu alte cuvinte, Rusia se dezvoltă într-o altă direcție, încercând doar să țină pasul cu actuala iterație tehnologică digitală. Ceea ce am spus până acum ne poate duce la ideea că Occidentul e mort? Într-o proporție de 60% da! Singura șansă a Occidentului ar fi dezvoltarea de la zero a unei tehnologii noi. E posibil așa ceva? Dacă ținem cont că absolut toată nebunia tehnologică pe care o trăim acum a fost gândită în anii 50, iar de-atunci toate energiile au mers strict spre ducerea ei la îndeplinire, aș spune că nu. Dar cine știe ce surpriză ne poate aștepta după colț? Vom mai vedea.
Românii din Ucraina, în prezent ajunși o minoritate istorică, de peste o mie de ani pe pământurile natale trăiesc o nouă prigoană. De data aceasta prigoana nu mai este legată de educație și interzicerea școlilor românești, ci de ceea ce are mai sfânt românul: religia ortodoxă oficiată în limba română. Parlamentul ucrainean a adoptat un proiect de lege care prevede interzicerea Bisericii Ortodoxe cu legături cu Patriarhia de la Moscova, considerată adesea un releu de influenţă a Kremlinului, după doi ani de la Invazia Ucrainei de către Rusia, anunţă mai mulţi deputaţi, relatează AFP. Cum era de așteptat, Rusia a denunţat imediat o tentativă a Kievului de a distruge ”ortodoxismul canonic”. Conducătorii BOR au prevăzut această prigoană împotriva românilor din Ucraina dusă de autoritățile de la Kiev. Încă din februarie anul acesta Sfântul Sinod al BOR a pregătit terenul pentru protejarea românilor din Bucovina de nord, Bugeac și Maramureșul istoric care trec printr-o cruntă prigoană religioasă și lingvistică din partea Kievului, care pe lângă faptul că le interzice limba română în școli pune agenții SBU la porțile Bisericilor ortodoxe românești ca preoții să litughisească doar în limba ucraineană credincioșilor români. Aceste abuzuri de tip feudal din partea regimului Zelenski nu sunt combătute de instituțiile statului român. Autoritățile de la București nu mișcă un deget pentru sprijinirea românilor persecutați și stoparea acțiunilor antiromânești din Ucraina, ca să nu supere partenerul strategic american. De fapt, de prin 2014 asistăm în Bucovina de nord, Bugeac și Maramureșul istoric la un nou genocid lingvistic și religios împotriva românilor fără ca autoritățile române să intervină. Bucureștiul consideră regimul Zelenski și războiul dus împotriva Rusiei lui Putin mai important decât drepturile și libertățile minorității române conform normelor europene. În vremea URSS biserica ortodoxă rusă din Ucraina a apărat limba română în oficierea serviciului religios în localitățile istorice românești din RSS Ucraina. Problemele românilor cu biserici închise și preoți bătuți de agenții secreți a început din 2014 odată cu Maidanul ”democratic” și mai ales odată cu venirea lui Zelenski la putere. De atunci tot ce-i românesc este anihilat de o legislație antiromânească feroce în școli, instituții culturale și biserici. Românii trăiesc o prigoană ca pe vremea lui Stalin din partea unui regim ucrainean care declamă dorința de a intra în UE și NATO, dar nu respectă niciun drept al minorităților. Toți românii care scriu despre aceste abuzuri devin imediat persona non-grata la ordinele serviciul secret SBU care se poartă ca fostul NKVD sovietic, fără ca SRI sau SIE să protejeze jurnaliștii sau scriitorii români care au curajul să scrie despre apărarea drepturilor și libertățile românilor din Ucraina. Recent a avut loc un scandal la Costiceni, sat locuit de români din regiunea Cernăuți. La înmormântarea unui militar ucrainean de origine română, ucis recent pe câmpul de luptă, s-a iscat un scandal între capelanii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (PȚU) și preoții români din protopopiatul Noua Suliță al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ). Potrivit unui videoclip, devenit viral pe Tiktok și distribuit de românii din regiunea Cernăuți, scandalul a fost provocat de preoții ucraineni care au interzis preoților români să oficieze înmormântarea militarului în limba română. „Nu suntem și noi oameni? Locuim pe pământul nostru… Militarul a luptat vorbind limba română și asta nu a fost o problemă”, s-a arătat indignat un localnic. Sute de români au murit pentru regimul Zelenski, dar când mor în luptă pentru libertatea Ucrainei nu au dreptul nici să fie îngropați de preoții români cu slujbă în limba română. Preoții sunt obligați să facă nunțile și botezurile în limba ucraineană. Acesta este adevărul despre Biserica Ucraineană, un fel de oficină a SBU implicată în distrugerea ortodoxiei istorice române din Bucovina de nord, Maramureșul istoric și Bugeac.
Recent Capela mitropoliților români din Cernăuți a fost la propriu furată de autoritățile locale ucrainene, iar premierul Ciolacu a tăcut complice ca să nu-i supere pe protectorii americani ca să-l sprijine pentru funcția de președinte. Ucraina vine perfid cu o pretinsă soluție pentru etnicii români. Reprezentanții de la Kiev propun crearea unei structuri destinate românilor în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (PȚU). Ei își motivează intenția spunând că la fel, în cadrul BOR, există o structură similară pentru ucraineni. De fapt Kievul urmărește anihilarea religioasă și ștergerea identității naționale a românilor ortodocși din Ucraina. De la puterea politică subordonată se pare doar intereselor partenerilor strategici nu mai aștept nimic ca să salveze religia ortodoxă în limba română a comunității istorice românești din Ucraina. Singura mea speranță este în Patriarhul Daniel și BOR ca să acționeze cu preoți, protopopi și episcopi ca bisericile românești din Ucraina să treacă în masă la Biserica Ortodoxă Română, singura instituție care mai apără drepturile și libertățile românilor din afara granițelor și chiar din interiorul statului român capturat de interesele unor mari puteri. Speranța pentru românii din Ucraina tot de la BOR vine. Soarele românilor din Ucraina nu răsare la Guvernul incompetent, ci pe Dealu Patriarhiei. Nihil sine Deo!
„Vă dau exemplu de cuplu de succes. El opt ani, deja clasa a doua, cu un bagaj deosebit de experiență de viață. Nu mai face la oliță. Știe să se și semneze. Ea șase ani, grupa mijlocie, dinți de lapte bio, proaspătă, dornică, probabil virgină. Ca o floare. Ce e în mintea voastră? De ce nu lăsați copiii să-și trăiască viața? Oribil. Niște medievali. De eliminat.” Niște medievali, n-ai cu cine!” Mirel Palada.
Orban al Ungariei este demonizat, căci tocmai a dat o lege prin care împiedică minorii să fie expuși ideologiei homosexuale. Toată Europa modernă și progresistă și înțeleaptă a sărit cu picioarele pe el la modul cel mai înțelept. Mai aveau un pic și-l violau în public. Oookey. Să zicem că cei care îl critică pe Orban cel Rău au dreptate. Nu știu. Poate că da. Poate că nu. Habar n-am. Cine sînt eu să judec comportamentul sexual la copii? Am doar doi copii, nu știu dacă mă pricep. Nu sînt decît doar un mîrșav de părinte. Decît doar o bestie. Un medieval. Alții trebuie să-mi crească mie copiii, nu eu. Repet: ALȚII. Eu nu am nici un drept. Mă bucur că am privilegiul și onoarea că Barna, care slavă Domnului că n-are copii, poate să-mi educe copiii în locul meu. Deci să zicem că înțelepții de la Bruxelles care-l demonizează pe Orban cel Rău al Ungariei au dreptate. Nu părinții trebuie să-și educe copiii, ci oricine altcineva. Să zicem Barna sau Cioloș. Oookey. În acest caz, cu respect vă atrag atenția că în România se comit niște abuzuri impardonabile, care trebuie remediate în mod urgent. Sînt niște legi medievale care trebuie musai, dar musai modificate. Chiar eliminate. Domnii Barna și Cioloș, ca niște politicieni înțelepți, dețin instrumentele politice pentru a îndeplini această necesară corecție socială. Să vă explic. Le iau pe rînd. Ca să nu vă încarc ochii progresiști cu texte obositoare și medievale, voi pune textele juridice la sfîrșit, în anexă. Cine vrea, citește. Cine nu, îl crede pe cuvînt pe Barna.
* * *
În primul rînd, copiii nu au voie să aibă acces la pornografie (Legea 196 / 2003). Adică la ce e mai dulce și mai necesar în nobila, necontenita educație de care trebuie să aibă parte copiii noștri progresiști. Cuum? Îi faci educație sexuală, îl înveți homosexualitate, masturbare, penetrări, vulvă labii penis scrot și tot instrumentarul, și apoi nu-l lași să consume produse culturale pe acest subiect? Niște bestii. Niște medievali. Unde e interesul superior al copilului? Matematică da, buci nu? Păi matematica oricum e mai perversă și mai obscenă decît orice altceva pe pămîntul ăsta. Ce bestii. Oribil. O prevedere absolut medievală. De eliminat. Stai așa, că nu numai că există lege în acest sens. Dar au inventat și monstruoase instituții medievale de monitorizare a felului în care minorii își exercită libertatea de consum de produse culturale prestigioase. Pe televizor se numește CNA și mănîncă degeaba banii poporului. O instituție medievală finanțată de la stat să sufoce expresivitatea infantilă, visele și fantasmele umede ale copiilor care (încă) mai consumă TV și (încă) nu s-au mutat pe Internet. Acest medieval de CNA emite niște monstruoase reguli medievale, numite “protecția minorilor privind programele TV aflate sub jurisdicția României”. Ele nu lasă copiii să privească țîțe, buci, penetrări și alte plăceri explicite. Căci nu e voie cu de-astea pe micul ecran decît după unșpe noaptea, cînd știm cu toții că orice copil progresist e rupt de somn, și-a executat deja programul de oliță și s-a retras disciplinat în vastele-i apartamente, să se masturbeze înainte de culcare. Cum de vă permiteți, mișeilor medievali, să îngrădiți libertatea copiilor? Cum de le impuneți niște reguli oribile, niște îngrădiri naziste? Jos cu regulile medievale! Aboliți CNA! Lăsați copiii să se uite la ce vor ei, cînd vor ei, nestingheriți! Pe Internet la fel. Cînd ți-e lumea mai dragă și vrei și tu să vezi chestii, nu ai voie decît dacă ai 18 ani. Ba că site cu parolă. Ba că trebuie să-ți verifici vîrsta. Ba că-ți blochează site-ul dacă lași minorii să intre pe-acolo. Monstruoasa monitorizare pe Internet e realizată tot de o instituție de-aia de stat care mănîncă banii contribuabililor: Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. Nu intru în detalii, că iar mi-aduc aminte de doamna educatoare ce plină de lumină erotică era și la vremea respectivă monștrii medievali nu m-au lăsat să-mi exprim libertatea. Cum puneam mîna, cum mi-o furam. Și mă bufnește plînsul și tristețea. Nici pe Internet n-am mai găsit-o. Și, Doamne, ce-am mai căutat-o… * * * În al doilea rînd, și mai grav, copiii nu au voie să se căsătorească (Codul Civil, Titlul II, Căsătoria). Înainte de 18 ani bestia de lege medievală nu-i lasă. Există o excepție, de la 16 ani cu acordul părinților. Stai așa, adică cum? Adică îi faci educație sexuală, dar nu-l lași să o pună în practică? Nu-i lași să se bucure de corpul lor, să facă chestii cu el? Și mai stai un pic, că iar mă enervez în mod progresist. A pronunțat cineva cumva cuvîntul ăla medieval, “părinte”? Cuum? Adică să vină bestia medievală de părinte să-mi spună mie, copil superior de șase ani sau de 17 ani, ce trebuie să fac, dacă să mă căsătoresc sau nu? Niște medievali. Simt cum mi se ridică toate pe mine de indignare. Cum ar zice Sfînta Greta Trotineta: How dare you? Copiii, dacă au voie să fie expuși la ideologie homosexuală și la instructaj de penetrări și dacă pot decide după capul lor să-și schimbe sexul și să-și facă ditamai operația iremediabilă, atunci în mod indubitabil ar trebui să aibă voie să se și căsătorească atunci cînd vor ei, indiferent de medievalele procese biologice: pubertate, menstră, poluție, alea alea. Unde e interesul superior al copilului? Dacă sînt îndemnați să se masturbeze la 4 ani (hmmmm, de ce n-am avut parte și eu de o asemenea lege generoasă?), atunci trebuie musai să fie lăsați să se și căsătorească atunci cînd vor ei. Vă dau exemplu de cuplu de succes. El opt ani, deja clasa a doua, cu un bagaj deosebit de experiență de viață. Nu mai face la oliță. Știe să se și semneze. Ea șase ani, grupa mijlocie, dinți de lapte bio, proaspătă, dornică, probabil virgină. Ca o floare. Ce e în mintea voastră? De ce nu lăsați copiii să-și trăiască viața? Oribil. Niște medievali. De eliminat.
* * *
Să continuăm, că a început să-mi placă. Nu numai că tu, ca și copil, n-ai voie nici să privești, nici să te căsătorești. Dar de fapt n-ai voie să faci nimic. Bă, da’ nimic. Fiți atenți. E plin de legi Codul Penal privind legătura dintre copii și comportamentul sexual. E practic o monstruozitate medievală, scrisă de niște torționari medievali. N-ai voie nici să dai, nici să iei, nici să primești, nici să te bucuri, nici să faci și tu un ban cinstit cu sudoarea corpului tău, că gata! Imediat haț! medievalii vin și-ți sufocă orice bucurie la drum de seară. Bă, da’ nimic! Niște bestii. Niște primitivi. Avem așa: Folosirea prostituției infantile (CP, Art. 216^1, Art. 217) Actul sexual cu un minor (CP, Art. 220) Coruperea sexuală a minorilor (CP, Art. 221) Racolarea minorilor în scopuri sexuale (CP, Art. 222, Art. 222^1) Pornografia infantilă (CP, Art. 374) Nu intru în detalii. Am avea nevoie de un întreg curs universitar la Drept să le studiem pe toate cum trebuie. Suficient să reținem că toate sînt scrise avînd în vedere în mod special sexualitatea la minori. Unele sînt indiferent de vîrstă, important e să nu aibă 18 ani. Altele, din contră, se referă doar la copiii pînă în 14 ani. Altele doar la copiii peste 14 ani. La altele, bariera între diversele intensități penale este la 16 ani. Adică ăștia, în legile astea ale lor medievale, chiar țin cont de vetustele, medievalele repere biologice care spun că în jur de 14 ani se întîmplă chestii biologice în corpul copilului și înfloresc funcțiile sexuale. Îi zice pubertate și cînd eram la grădiniță doamna educatoare nu mi-a spus nimic de asta. Aha! Deci minorii nu au voie să aibă un comportament sexual explicit??? Ce zici tu acolo, măi medievalule măi? Și nu au voie să beneficieze de uzufructul pasiunii lor, să facă și ei un ban cinstit cu corpul lor, de care ar trebui să se bucure în mod liber, neîngrădit de nici un fel de moravuri medievale? E strigător la cer! Deci copiii ăia care sînt expuși la schimbare de sex și la ideologie homosexuală, la penetrări și la vulve și la penisuri, după ce că-i învățați să se masturbeze de la 4 ani (Hmmmm… De ce au dat legea asta atît de tîrziu? De ce pe vremea noastră nu erau oameni înțelepți care să ne lase la patru ani să facem ce vrem? Hmmmm…. Încerc să-mi aduc aminte cum arăta doamna educatoare. Hmmmm….) Unde rămăsesem, că m-am luat cu gîndurile frumoase? Aha. La Codul Penal. La toate articolele alea care interzic orice. … deci săracul minor, după expuneri repetate la ideologie progresistă de-aia necesară, de fapt nu are voie să facă și el niște chestii elementare, ce țin de drepturile omului și de libertatea lui intimă? Asta pentru că vii tu ca un medieval să-i îngrădești visele, năzuințele, aspirațiile sale de libertate și de transpirație pe bază de fornicare? Ce bestii! Ce oameni medievali! Cine a inventat, dom’le, tîmpenia asta de Cod Penal medieval? Jos cu legea medievală! Lăsați copiii în pace să fie liberi! * * * Deci, spre recapitulare. Dacă ești copil, aceste prevederi medievale nu-ți dau voie nimic din ce ar trebui pe lumea asta progresistă și înțeleaptă. Nu-ți dau voie să ai drept de folosință asupra corpului tău și libertăților tale sexuale. Nu-ți dau voie să consumi prestigioase și necesare produse culturale pe bază de sex. Nici pe hîrtie. Nici pe televizor, nici pe Internet. Nu ai voie nici să te căsătorești, pentru a-ți pune la treabă corpul în mod plenar. Nu ai voie nici în afara căsătoriei să faci chestii erotice cu oamenii majori, cu ăia care chiar te pot învăța din experiența lor îndelungată. Doar minor cu minor, ceea ce, practic, e o pierdere de vreme și o bătaie de cap. Nu ai voie nici să faci un ban cinstit cu ajutorul corpului tău prin mijloace erotice, de-alea plăcute, pe bază de consens. Deci aceste legi medievale trebuie puse în dezbatere publică, neapărat cu niște ONG-uri de casă, de-alea progresiste, și pe urmă șterse de pe fața pămîntului with extreme prejudice. Că ne facem de rîs de cît de medievali putem să fim în fața lumii civilizate, occidentale, acolo unde penetrarea e și necesară, ba chiar și obligatorie în ultimul timp. Gata, vă las. Nu mai pot, am obosit de-atîta scîrbă medievală. Sînt indignat pînă peste poate. Oricum, trebuie să închei, că sună cineva la ușă. Cred că e doamna educatoare. Hmmmm… Doamna educatoare. Ce dor mi-e de ea. Și ce bine că sună la ușă la ora asta înaintată. Cred că a adus și jucării, că aud niște clinchete metalice, de instrumente de-alea de-ți pune la mînă, să fie jocul erotic mai picant. Ce păcat că pe vremea mea nu era domnu’ educator, că mă simțeam și mai european, și mai plenar împlinit sub clar de lună progresist. Ghinion.
* * *
ANEXĂ. LEGI MEDIEVALE DE ȘTERS DE PE FAȚA PĂMÎNTULUI CĂSĂTORIA Codul Civil Titlul II, Căsătoria, Capitolul II, Încheierea căsătoriei Secțiunea 1, Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei Vârsta matrimonială Art. 272 (1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani. (2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. PORNOGRAFIA Legea privind Prevenirea si Combaterea pornografiei (Legea 196 / 2003) Articolul 4 (1) Persoanele care deţin sau administrează localuri în care se prezintă programe de striptease sau erotice trebuie să asigure următoarele condiţii: a) desfăşurarea acestor activităţi în spaţii inaccesibile privirilor din exterior; b) interzicerea accesului minorilor în aceste localuri. Articolul 5 Publicaţiile având caracter pornografic sunt destinate exclusiv persoanelor majore, sunt marcate cu un pătrat de culoare roşie pe prima copertă, sunt prezentate în ambalaje care nu permit răsfoirea publicaţiei la stand, se comercializează numai în spaţii special amenajate, autorizate conform legii, şi nu se vând minorilor. Articolul 7 (1) Persoanele care realizează site-uri cu caracter pornografic sunt obligate să le paroleze Articolul 8 Filmele pornografice, indiferent de suportul pe care sunt realizate, se vor închiria sau vinde numai în spaţii cu destinaţie specială şi nu vor fi închiriate sau vândute minorilor. Articolul 11 (1) Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii primeşte sesizări cu privire la nerespectarea prevederilor art. 7. (2) În cazul primirii unei sesizări şi al verificării conţinutului site-ului, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii solicită furnizorilor de servicii pentru internet blocarea accesului la site-ul în cauză. Legea Audiovizualului (Legea 504 / 2002) Art. 39 (1) Este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conțin pornografie sau violență nejustificată. (2) Difuzarea programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare sau datorită mijloacelor tehnice necesare recepției, minorii nu au acces audio sau video la programele respective. CNA Codul de reglementare a conţinutului audiovizual stabileşte de restricţii de difuzare în intervalul orar 6,00 – 23,00, care vizează în special producţiile care prezintă, în mod repetat, violenţă fizică, psihică sau de limbaj, scene de sex, limbaj sau comportament obscen. CODUL PENAL Folosirea prostituției infantile (CP, Art. 216^1) Întreținerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică prostituția se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. Actul sexual cu un minor (CP, Art. 220) (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 14 și 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Fapta prevăzută la alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 16 și 18 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi dacă…: Coruperea sexuală a minorilor (CP, Art. 221) (1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani. Racolarea minorilor în scopuri sexuale (CP, Art. 222) (1) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 sau art. 374, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanță, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanță, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Pornografia infantilă (CP, Art. 374). (1) Producerea, deținerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani. (1^1) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepsește și îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participării lui în cadrul unui spectacol pornografic, obținerea de foloase de pe urma unui astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau exploatarea unui minor în orice alt fel pentru realizarea de spectacole pornografice. (1^2) Vizionarea de spectacole pornografice în cadrul cărora participă minori se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. (3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicații electronice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Se spune că ieșind din sala în care au scris constituția SUA părinții fondatori au fost întrebați care este sistemul de guvernare prevăzut în textul constituțional. Răspunsul dat de Benjamin Franklin a fost scurt și tăios: o republică – dacă o veți putea păstra. Desigur nu au știut să o păstreze, au descoperit curând că votul poate fi folosit ca un intermediar – ca un proxy – către banii din buzunarul vecinului, că votul este un mecanism aparent aseptic prin care putem să-i furăm aproapelui nostru truda. Poporul a învățat să folosească mecanismele democratice pentru a-și asigura accesul la finanțele statului, într-un secol de democrație redistributivă bugetele publice au crescut de la 5-7% (din care mai bine de jumătate era bugetul apărării) către 50% din GDP. Democrația a reușit să socializeze statele – aflate până la centralizarea politică petrecută în a doua jumătate a secolului XIX – în proprietate privată a diverșilor aristocrați gonflând aparatele administrative ale acestora către dimensiuni și nivele de ineficiență pur și simplu monstruoase. Practic toți indicatorii economici – de la rata economisirii, la cea a inflației, nivelul datoriei publice sau a celei private devoalează esența nihilistă a proiectului democratic dar și destinația finală a democrației, acesta fiind precursoarea socialismului. Este tragic faptul că administratorii statului, tehnocrații gen Macron sau von der Leyen încearcă să corecteze, să îngrădească administrativ – adică managerial – instituțiile democrației fără a umbla la cauza fundamentală a problemei – anume proprietatea publică asupra statului. Vor eșua așa după cum va eșua revolta doamnei Le Pen care încearcă să-i strângă pe francezi în numele naționalismului în jurul tricolorului – adică în jurul unor simboluri și valori izvorâte din monstruozitatea criminală a Revoluției Franceze, Revoluția Franceză reprezentând sursa răului în politică, poarta prin care diavolul a pătruns în istorie. Revolta maselor care se simt reprezentate mai degrabă de doamna Șoșoacă decât de dl. Ciucă este de înțeles. Au distrus bunăstarea, civilizația și capitalul înaintașilor – s-au împrumutat până și de la proprii copii și nepoți. Puse în fața limitărilor impuse de sistemul administrativ și birocratic care încearcă să gestioneze dezastrul masele revoltă. Manualul de istorie asimilat în școala publică nu le oferă vreo altă soluție.
Să reluăm, pe scurt, istoria ultimii jumătăți de mileniu. Acum jumătate de mileniu Europa era compusă din nu mai puțin de 1400 de jurisdicții cu un grad mai mare sau mai mic de autonomie. Diverși conți, duci, episcopi, regi și regișori, împărați și orașe stat își disputau contribuabilii care au învățat repede să voteze cu picioarele de fiecare dată când vreunul dintre cei pomeniți mai sus devenea excesiv de abuziv sau de lacom. Civilizația înflorea, logica proprietății private începuse să producă bunăstare economică. Proprietarii legitimi istoric ai statelor – diverșii aristrocrați sau prinți ai bisericii – dețineau în proprietate privată teritoriul ce-l conduceau, pentru a-și mări venitul din exploatarea teritoriilor aflate în stăpânire aceștia aveau interesul să atragă contribuabili solvabili, să faciliteze comerțul sau industria. Bugetele statelor erau undeva în zona de 5-7% din GDP, de obicei o jumătate din bugetul statelor era folosit pentru a întreține soldați. Fiind scumpi aceștia erau valoroși, războiul devenise un soi de menuet fără victime din rândul soldaților sau din rândul contribuabililor. Dealtfel, războiul global sau mondial era imposibil, acesta era mereu o afacere locală – era mereu vorba de un teritoriu disputat în urma unor neprevăzute dezvoltări din sfera dreptului familiei – căci aristocrații aveau obiceiul de a-și extinde proprietatea prin afaceri matrimoniale în care-și implicau propria familie. Nu exista politică, în consecință pleiada de pseudo-intelectuali care poluează spațiul public în secolul XXI era inexistentă, existau doar afaceri cu nuanță matrimonială.
Revoluția Franceză a însemnat un regres al libertății și al civilizației, masele au năvălit în istorie, războiul a devenit o afacere în care omul de rând este mereu mai implicat, finanțele statului au explodat căci plebea și-a îndreptat ochii către conducători atunci când pâinea a lipsit de pe masă în vreme ce statul democratic și administrativ a început să producă pe bandă rulantă sicofanți cu pretenții intelectuale pentru a-și legitima puterea. Totuși, în 1914, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, nu exista impozit pe venit, moneda era convertibilă în aur sau era realmente manufacturată din metal prețios. Veniturile statului reprezentau în continuare sub 10% din GDP dar timpul deja nu mai avea răbdare căci era mânat din urmă de intelectuali, simptomatică a fost crearea FED – adică a unei bănci centrale – în SUA încă din 1913. Primul Război Mondial a distrus tot ce mai era de distrus, logica economică a fost înlocuită cu logica democratică – masele au învățat că prin vot au acces la finanțele publice iar prin taxare au acces la bunăstarea vecinului. Democrația a generalizat conflictul și a socializat întreaga societate, politizarea societății a devenit regula și nu excepția. Dacă aristocrații erau proprietarii legitimi ai statelor și încercau să-și mărească profitul de pe urma teritoriilor aflate în proprietate atrăgând oameni productivi și solvabili noii conducători democratici au nevoie de votanți faliți și neproductivi pe care pe care să-i mențină în dependență și minorat politic. Nu este o întâmplare că imigrația care afectează Europa și America de Nord aduce nu contribuabili ci oameni incapabili să funcționeze independent, oameni care nu contribuie la civilizația occidentală ci la decivilizarea Occidentului. Istoria este clară, civilizația occidentală este un produs al proprietății private (iar stânga politică are dreptate să o urască), procesul de civilizare al occidentului a fost lent, supușii au plătit cu sudoare și sânge căci aristocrații au fost pure breed – nu s-au lăsat ușor civilizați.
Textul de față este un exercițiu hoppean de delegitimare a democrației și a mecanismelor acesteia. Revolta sistemului administrativ birocratic împotriva unor personaje de tipul Șoșoacă, Le Pen sau Trump, revolta sistemului pseudo capitalist împotriva unor personaje precum Liz Truss ne arată că există posibilitatea de a-i scoate pe birocrați din birouri, ne arată că acestea pot fi închise, ne arată că până și corporațiile pot fi distruse. Care să fie deci manualul de întrebuințare a politicienilor populiști apăruți peste tot în Occident? Ei bine rețeta este simplă, reacționară, constă în esență în punerea între paranteze – ca accident criminal și decivilizator – a Revoluției Franceze. Esențială este însă presiunea continuă, graduală, mutarea atenției către obiective morale, realiste, mereu și mereu mai ambițioase. Dacă elita tehnocrată vrea război răspunsul moral și politic vandabil este firește pacea. Dacă inflația este pe agenda politică a zilei, replica morală și realistă adresată celor care vor integrare monetară este că inflația este un rezultat al integrării monetare, că răspunsul la inflație este o mai mare fragmentare monetară. Putem atrage de partea fragmentării monetare politicienii populiști arătându-le în mod moral și corect că pot beneficia direct de pe urma emiterii fracționare de monedă și de pe urma efectului Cantillon în vreme ce în prezent beneficiarii emiterii monedei euro sunt în Bruxelles, putem explica faptul că fragmentarea monetară este preferabilă pentru omul de rând în comparație cu centralizarea monetară. Mai apoi putem atrage de partea noastră noile generații spunând chestiuni atractive dar mai ales morale, adevărate și fezabile, anume că standardul aur este singurul moral, cu adevărat dezirabil, că acesta este posibil și că noile tehnologii informatice (blockchain) și metalurgice fac posibile dezvoltări cel puțin la fel de interesante precum bitcoin. Dacă elita tehnocrată vrea imigrație trebuie susținut moral, corect și politic vandabil faptul că imigranții scad veniturile celor mai săraci dintre noi, că imigrația pune o presiune constantă asupra nivelului chiriilor iar prin intermediul chiriilor pune o presiune constantă asupra proprietății imobiliare făcând-o mai puțin accesibilă propriilor noștri copii. Depinzând de context puterea politică trebuie fărâmițată (dacă este vorba de instituții tehnocratic globaliste în genul UE) sau dimpotrivă, exaltată. Dictatori precum Putin sau Lukashenko ar trebui încurajați să nu piardă timpul, să instituie mecanisme ereditare de conservare a puterii căci o dictatură personală este mereu preferabilă statului democratic și administrativ, un dictator lipsit de ideologie este mai aproape de logica proprietății private decât pleiada de administratori și de sicofanți pseudo-intelectuali care populează regimurile democratice, o dictatură personală poate ușor evolua către un regim monarhic – o continuare sui generis de peste secole a tradiției occidentale întreruptă de Revoluția Franceză.
În occident este esențială demantelarea statului administrativ, a birocrațiilor ce există independent de puterea politică este esențială înlocuirea birocraților și a tehnicienilor cu politicieni aleși.
Cum sursa puterii politice este mereu locală acesta este cea mai pașnică cale către revenirea la regiunile istorice în care am învățat să trăim vreme de secole. Subliniem încă o dată faptul că politicienii populiști pot fi ușor convinși să folosească în folos propriu emisiunea fracționară de monedă ca și efectul Cantillon, fragmentarea monetară are ca consecință imediată apariția unor centre de putere locale, mai apropiate de cetățean. Așa cum am arătat mai sus, revenirea la monedele naționale este un prim pas pentru revenirea la standardul aur, standardul aur fiind esențial atunci când dorim să-i lipsim pe birocrați și pe politicieni de puterea ce o au asupra noastră. Este esențial să ne implicăm, să participăm la proiecte gen AUR să avem succes, să schimbăm treptat discursul public, să contribuim la schimbarea valorilor publicului și apoi să migrăm mereu și mereu către proiecte din ce în ce mai marginale, către proiecte gen Șoșoacă atunci când succesul ucide germenele de radicalism care ne-a atras inițial către AUR. Este esențial să ne propunem în mod realist obiective plauzibile și este esențial să migrăm mereu către altele noi pe măsură ce avem succes, este esențial ca succesul să ne păstreze dorința și voința de a fi radicali, de a nu face compromisuri cu statul administrativ. Este esențial să avem așteptări realiste, nu trebuie să ne dorim ca liderii noștri să fie modele de moralitate și înțelepciune, nu trebuie să-l judecăm pe dl. Trump așa după cum îl judecăm pe cel pe care fiica noastă îl dorește ca soț, elucubrațiile New Age produse de doamna Șoșoacă sunt irelevante în context. Politicianul populist este un instrument, este o bâtă și nu un ideal politic, idealul politic este redescoperirea civilizației, este posibilitatea unei societăți situate în afara politicii. Este esențial să ne concentrăm asupra a ceea ce este important, este important să ne asumăm excluderea din lumea bună, să fim mereu de partea radicală a baricadei căci este vorba de lumea în care vor trăi copiii noștri, este o datorie morală să nu le lăsăm acestora bătălii pe care le putem duce noi înșine. Este esențial să ajutăm la crearea unor comunități locale puternice în care guvernarea să semene din ce în ce mai mult cu un sistem de reguli ale proprietății private, este esențial să încercăm să le transmitem copiilor noștri valorile în care credem.
Romania, prin Autoritatea Nationala a Rezervelor de stat cumpara fara licitatie de la OMV Petrom sute de mii de tone de motorina si benzina si o trimite Ucrainei gratis, iar romanii cumpara benzina si motorina din export, la pretul bursei de la Londra. Pe 16 iunie 2022 a avut un incendiu la benzinaria OMV Austria, iar de pe 20 iunie incepe exportul masiv de carburanti din Romania catre benzinariile din Ungaria, Serbia si Slovacia (Austria alimentandu-se de la rafinaria OMV din Germania), Romania fiind obligata sa importe la pretul listat de la Londra, de-aia timp de 7 luni Ungaria avea pretul benzinei 5,40 lei si noi aveam aproape 8 lei. In 2022 rafinăria deținută de OMV Petrom (Petrobrazi), procesa până la 70% din petrolul brut rafinat, petrol ce provenea din țițeiul extras de pe teritoriul României. Restul de 30% îl reprezenta țiței importat din Rusia.
In Romania avem un cost de producție de circa 10-11$/baril si ajunge la 25$ (toate redevențele, taxele suplimentare), plus deprecierea si cheltuiielile de exploatare, la gaz, situatia fiind si mai buna, OMVPetrom avand costuri intre 10$ si 16$ la extragerea miei de metri cubi (zacamintele de la Bazna, Stejari, Moinesti, Margineni si Iancu Jianu), iar o mie de metri cubi de gaze costa in Romania 3100 lei (neplafonat/nesubventionat). Poate va dati seama la ce jaf si prosteala suntem supusi ca neam si tara de slugoii si tradatorii ce ne conduc! Noi incercam sa boicotam (alimentand de prin alte parti) iar statul asasin anti-roman ne tradeaza prin Autoritatae Nationala a Rezervelor de Stat.
Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și Robert Negoiță au beneficiat, după Revoluție, de „expertiza” șefilor ICE Dunărea, care știau unde sunt „banii lui Ceaușescu”, scrie istoricul și cercetătorul Mădălin Hodor. Apele tulburate acum câteva zile de Antena 3, care a generat reacția dură a lui Ion Iliescu după ce îl acuzase voalat pe acesta, că ar fi furat rezervele valutare ale României din 1989, au dus la noi dezvăluiri de-a dreptul distrugătoare pentru milionarii care azi conduc din umbră țara.
Istoricul Mădălin Hodor, cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a dezvăluit în amănunt traseul prin care banii ICE Dunărea (unitate a Securității care filtra exporturile României) au ajuns în conturile oligarhilor reciclați după Revoluție în politicieni și oameni de afaceri. Hodor descrie pe înțelesul tuturor procedeul prin care Securitatea făcea banii negri care nu intrau în conturile întreprinderilor de stat, ci în alte conturi, paralele. Indică în clar și beneficiarii: după Revoluție, ofițerii responsabili de ICE Dunărea și care știau în ce conturi sunt banii țării au ajuns să conducă firmele „oamenilor de afaceri”. Printre cei nominalizați în clar de Hodor sunt Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și frații Negoiță. În total, scrie istoricul, 4.800 de „băieți deștepți” și-au împărțit 2,4 miliarde de dolari – banii pentru care munciseră și trăiseră în privațiuni crâncene 23 de milioane de români. Sumele fuseseră readuse din străinătate în fosta BRCE (rebotezată Bancorex după 1990) când s-a mai potolit vâltoarea Revoluției, apoi s-au acordat credite „către cine trebuie” și care n-au mai fost recuperate niciodată. Acela a fost punctul zero al corupției blestemate de care România nu reușește să scape nici azi, la 32 de ani după căderea comunismului. Foștii securiști și activiști de partid, căzuți din mantia lui Ceaușescu, și-au împărțit rezervele valutare ale țării și azi conduc România alături de urmașii lor. Întreaga vâlvătaie a plecat de la imprudența lui Mihai Gâdea, omul lui Dan Voiculescu. Acesta s-a apucat să spună la Antena 3 că despre miliardele dispărute ar trebui întrebat Ion Iliescu. Fostul președinte, acum în vârstă de 92 de ani, a reacționat imediat, pe blogul său, scriind că de fapt ar trebui ca Gâdea să întrebe „la o adresă mult mai aproape de Antena 3”, adică la Dan Voiculescu. Mecanismul de devalizare a banilor României după căderea lui Ceaușescu, descris de istoricul Mădălin Hodor: „Pentru ca aseară nu am apucat sa spun unele lucruri și pentru că nu îmi place să las subiectul în aer. Câteva date concrete. ICE Dunărea era organizată pe servicii, ca orice unitate a Securității. UM 0107 avea 6 astfel de servicii, fiecare serviciu corespunzând unei ramuri a economiei naționale. În anul 1985 organigrama ICE Dunărea arata cam asa: Serv. 1 (MICM, vagoane, tractoare, autoutilitare etc) Arcom Autosport UniversalTractor Mecanoexport Uzineexport C.N.A Tehnoimport Romagrimex Romconsult Serv. 2 (MIMUEE, mașini-unelte, motoare electrice, aparataj electr., diamante sintetice, frigidere, televizoare) Electroexport Electronum MasiniExportImport Centr. Mas. Textile ICECoop Serv. 3 (MICh, îngrășăminte, PVC, azotat de amoniu) Chiminport Danubiana Serv. 4 (MIM, tablă, blocuri de aluminiu, oțel, armament) Metalimport Terra Romtehnica Serv. 5 (MIU, confecții, tricotaje, articole casnice, marochinărie, sticlarie) Arpimex Confex Romanoexport Romsit Dunărea (a nu se confunda cu unitatea mare, diamante industriale) Serv. 6 (MILMC, cherestea, mobila, ciment, hartie) Tehnoforest Exportam Vitrocim Ielexim.” Colonelul Constantin Anghelache, unchiul fraților Negoiță, conducea serviciul de Operațiuni Valutare Speciale al Securității „Fiecare serviciu din ICE Dunărea avea un off-shore prin care își desfășura activitățile comerciale. Contractele se făceau direct sau prin firmele off-shore create special. Valuta se muta prin conturi tranzitorii (numite TN). Majoritatea acestor conturi erau create prin BRCE (care va deveni după 1990 Bancorex) ICE Dunărea percepea un comision pornind de la 4% pana la 14% pentru orice operațiune comercială derulată prin ea. Aceștia erau efectiv banii Securității pentru că ei se depuneau separat în contul DSS deschis la BRCE. Recompensa băieților să își ia și ei ceva frumos. La ele se adăugau realizările propriului serviciu AVS (condus în 1989 de către Constantin Anghelache, unchiul fraților Negoiță), care se derulau prin conturi OV(S) (Operațiuni Valutare Speciale) La fel se proceda cu tranzacțiile comerciale pe care ICE Dunărea le făcea pe piața internațională. Datorită faptului că produsele românești erau tot mai proaste și tot mai greu de plasat pe piață (se ajunsese la bartere, dădeam tractoare în Egipt, luam zahar din Egipt și îl vindeam în Filipine etc.) Dunărea a început să acționeze ca orice operator import-export pe piața internațională. Cumpăra și vindea de peste tot în lume. Orice fel de marfă. Sub embargo sau nu. Ilegal sau nu. Contra comision.
Aici pun evoluția realizărilor la export și a încasărilor ICE Dunărea (1983-1987). Sumele sunt exprimate în sute de milioane dolari: 1983: Plan: 400, Realizat: 455,5 1984: Plan: 618, Realizat: 651 1985: Plan: 650, Realizat: 684,3 1986: Plan: 686, Realizat: 716 1987: Plan: 700, Realizat: 720
Încasări ICE Dunărea: 1983: 309,6 1984: 484,4 1985: 556,8 1986: 664,1 1987: 665,1. Șeful ICE Dunărea a ajuns după 1990 coordonatorul firmelor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Adjunctul său – director la Grivco – Voiculescu „În anul 1987 șeful ICE Dunărea era generalul locotenent Amohnoaie Epifanie, directori-adjuncți erau col. Bădiță Gheorghe, col. Gavril Constantin, mr. Rotaru Constantin. După 1990 generalul Amohnoaie va coordona firmele lui Sorin Ovidiu Vântu. Fostul său adjunct, ajuns general SIE, Rotaru Constantin va ajunge director la Grivco-Voiculescu. Pentru că era nevoie de profesioniști și s-au împărțit să ajungă la toată lumea. Și să nu iasă conflicte. După ce a fost ascunsă în Romtehnica (pentru că Securitatea trecuse la MApN) ICE Dunărea a fost desființată în aprilie 1990. Conturile și activele au rămas la BRCE (viitoarea Bancorex). Banii din TN-uri, milioane de dolari, au rămas in TN-uri până când a trecut pericolul și apoi au început să fie aduși ușor-ușor înapoi prin Bancorex. Și introduși în circuitul bancar intern. Apoi au fost distribuiți către politicieni, securiștii rămași in servicii, oameni de afaceri prietenoși cu puterea, magistrați, polițiști, funcționari. 4800 de persoane au primit „împrumuturi” de la Bancorex. Când Bancorex a dat faliment „creditele neperformante” generaseră o pierdere de aprox. 2,4 miliarde.” De ce nu se fac anchete și nu se recuperează? Pentru că toți au primit bani din banii respectivi și din banii care au fost făcuți ulterior cu banii respectivi. „Practic banii ICE Dunărea recuperați prin Bancorex și dați către toată lumea (căutați numele și veți vedea că a fost efectiv Toată Lumea) au fost declarați „pierduți”. 2,4 miliarde de dolari, aprox. 10% din PIB-ul României la data respectivă au fost trecuți la datoria publică. Pe care o plătim și astăzi cu toții. Asta în vreme ce populația era bombardată cu povești despre „conturile lui Ceauşescu” și aștepta cu sufletul la gură să se recupereze banii din Congo sau Libia. Unii mai așteaptă și astăzi. Să nu credeți că nu se știe. Toți știu. De ce nu se fac anchete și nu se recuperează? Pentru ca toți au primit bani din banii respectivi și din banii care au fost făcuți ulterior cu banii respectivi. Asta este de fapt sursa corupției în România. Asta este adevărata omertă. Dincolo de orice partid, dincolo de orice guvern, dincolo de orice președinte. Dincolo de orice stat. Mai puternică a fost și mai puternică va fi. Unii s-au îmbogățit din banii munciți de 23 de milioane înainte de 1989. Și s-au mai îmbogățit încă o dată și după 1990. Și normal că astăzi își protejează averile și privilegiile.
Președințele Chinei – Xi Jinping: „Alianța BRICS, din care noi, China și Rusia, facem parte, sperie America și Alianța (NATO). Ei o văd ca pe o amenințare, dar noi nu amenințăm lumea. Lumea este amenințată doar de America și de Alianță (NATO). Alianța (NATO) a fost creată pentru a distruge Rusia și pentru a lua de la alte țări. Este timpul ca America și Alianța să își schimbe politicile și să nu invadeze țări străine ca hienele pentru a fura și a căuta pradă. Lumea s-a săturat de dominația lor, lumea s-a săturat ca ei să se creadă stăpânii lumii. Ajunge cu democrația voastră care ruinează omenirea. Dacă scopul Americii și al Alianței este ca statele membre ale Europei și ale Alianței să intre în război cu Rusia și ca America să intre în război cu China pentru ca noi să nu vă amenințăm economia, atunci aș spune că sunteți pe o cale complet greșită, iar noi deținem cele mai importante cărți cu Rusia. Și nu vă amenințăm economia. America și alianța (NATO) nu pot conduce lumea la nesfârșit și nu pot face ce vor. Este timpul ca America să înceteze să mai intre în țări străine și să-și schimbe politicile, iar Alianța (NATO) să înceteze să mai existe în lume, pentru că a voastră nu este altceva decât distrugere. Noi nu suntem o amenințare pentru economiile voastre. În loc să se uite la alte țări, America ar trebui să muncească și să producă în propria țară pentru a-și plăti datoriile și pentru a-i scoate de pe străzi pe cei fără adăpost care mor de foame. America este o țară falimentară și este timpul ca America să se gândească doar la America și la poporul său.
Este timpul ca America să înceteze să mai amenințe țările. Să fim sinceri! Un al treilea război mondial nu vă va face niciun bine, iar o alianță între China și Rusia în cel de-al treilea război mondial ar putea însemna sfârșitul Americii și al alianței. Rusia are o mulțime de arme sub apele voastre care, dacă sunt activate, ar putea transforma SUA într-un ocean. Dacă Rusia este atacată, armele de sub oceanele voastre vor fi activate automat și vor scufunda America complet. De ce avem nevoie de un al treilea război mondial? Un al treilea război mondial în care toate țările vor pierde oameni, economie, totul. Putem să ne unim, toate țările se pot înțelege și să avem pace în lume. America poate doar să se retragă și să nu mai invadeze țări străine, doar să aibă grijă de țara ta, de statele tale, de oamenii tăi. Faceți Ucraina să negocieze și să nu mai furnizeze arme pentru a continua războiul, oamenii mor. Iar Zelensky ar trebui să nu mai cerșească arme în toată lumea și să vină la masa negocierilor pentru binele lumii. China și Rusia nu sunt o amenințare pentru lume. Economia unei țări nu ne interesează pe noi ca țară, economia noastră ne este suficientă, iar dacă va exista un al treilea război mondial în lume, economia este ultimul lucru care mă interesează. America & Europa și Alianța (NATO), vă distrugeți singuri, nu ne săpați un mormânt, ieșiți din mormintele voastre și gândiți-vă doar la țările și națiunile voastre!”
Minciuna care te-a orbit în 89 și 90, te-a lăsat fără posibilitatea de a afla adevărul. Adevărul despre tinerii tăi care au luat drumul cimitirelor! Tinerii ai căror călăi i-au facut eroi, ca să-și ascundă crimele! Au trecut 32 de ani și noi toți azi suntem în aceeași minciună și sub aceiași călăi! Si azi, ca in ’89, instrumentele călăilor au fost presa, televiziunile, politicienii si “oamenii de bine”! Si atunci ca si acum se “raporta numarul deceselor”! Instrumentele de propaganda, manipulare sunt si azi la masa cu puterea! Azi li s-au alăturat “specialistii”, “halatele albe”. Atunci am avut parte de un “despot luminat” cum si-a spus Iliescu singur. Azi avem o dictatura medicala! Nici o diferenta! Despotul exista! In dublu exemplar chiar: Werner si Arafat! Ca in ’89, si astia de azi, care sunt la putere, alaturi de opozitie si-au dat mana ca sa darame tot ce a mai ramas de daramat in tara asta! Românie, pe tine te striveste minciuna, care de 30 de ani, se plimba in limuzine, cu girofare, cu “trei de-ai mei, care au arestat alti trei de-ai mei”, cu paltoane trantite, cu ridicari de deget, cu amenintarile inmormantarilor, cu apelativul “prostilor”! Nu te poti separa de minciuna! Atât de mult timp ai trait in mocirla minciunii ca nu mai stii sa vezi adevarul! Nu mai poti deosebi binele de rau, nu mai poti vedea calea dreapta! Pentru ca iti place minciuna! Pentru ca e zona ta de confort, pentru ca e mai bine si mai usor sa o accepti, decat sa recunosti ca ai fost inselată de la cap la coadă. Iti este mai usor sa accepti tacerea si sa fii sclava minciunii. Pentru ca nu trebuie sa faci nimic. Doar sa stai si sa privesti cum se duce totul in jurul tau de râpă! Educatia nu mai există! Cu ce au gresit elevii, de va bateti joc de ei in halul ăsta?! Cu ce au greșit batranii, de-i haituiti in halul asta?! De ce accepti tu Romanie, sa nu mai ai nici o demnitate, sa fii in genunchi in fata unei cete de golani, care se fac ca-ti vor binele?! O ceata de golani, care te-a azvarlit afara din biserica, care te-a lasat fără loc de muncă, care te-a facut sa nu mai reactionezi in nici un fel, cand ti-au furat toate drepturile? Ti-au furat dreptul la viață! Tu inca nu ai aflat, pentru ca nu vrei sau pentru ca nu poti! Pentru ca nu esti in stare sa te ridici in picioare, sa strigi si sa lupti pentru ceea ce-ti doresti! De ce? Pentru ca nu esti capabilă sa intelegi ca degeaba traiesti ziua de azi, daca nu ai aflat adevarul despre ziua de ieri. Degeaba traiesti azi, pentru ca habar nu ai unde te vei afla maine! Prezentul creeaza viitorul si trecutul creeaza prezentul! In rascrucile vietii, esti obligata sa fugi! Ori de trecut, ori in viitor! Tu nu ai nici una, nici alta, din aceste alternative. Ai doar un singur cuvant de care sa te agati, asa cum s-au agățat tinerii in 89, in fața mortii, privind-o in față fără teamă: libertatea! Si credința! Tu, Romanie de azi, le-ai pierdut pe amândouă! In același timp, sub aceeasi călăi! Strivită de aceeasi mare minciună fara de care se pare ca nu știi trăi. Probabil atât meriți! Sa fii strivita, înșelată, dezbinată, ca să nu afli niciodată cât de măreață poti să fii!
Președintele AUR n-a mai stat pe gânduri și a luat primul startul în campania electorală pentru Cotroceni, lansându-se sâmbătă la Arenele Romane din București ca un star rock și anunțând o luptă grea cu oponenții Puterii Comasate. Discursul său, unul foarte scurt după cutumele candidaților proaspăt lansați la președinție, nu a păcătuit nici prin complexitate, nici prin beligeranță țintită, fiind mai degrabă unul doctrinar și aluziv la adresa potențialilor săi contracandidați. Sintagme precum „asaltul corupților comasați” cărora le-au rezistat eroic membrii AUR implicați în campanie au punctat discursul învolburat al prezidențiabilului suveranist. Simion a mai afirmat și un aspect oarecum discutabil, acela că „am reușit să ieșim neînfrânți din din prima bătălie a anului 2024”, ceea ce, conform cifrelor, poate fi subiect de dezbatere în contradictoriu. Singura personalitate menționată de liderul AUR ca fiind un dușman declarat al partidului a fost Ursula von Der Leyen, context în care Simion a anunțat interdicția pentru europarlamentarii AUR de a o vota: „Europarlamentarii noștri au mandatul următor-niciun vot pentru Ursula von der Leyen!”. Prezidențiabilul suveranist a atacat apoi modul desfășurării alegerilor locale și europarlamentare în stilul lui Vadim Tudor, în sensul că „Alegerile din 9 iunie au fost grav viciate, s-a furat ca-n codru, că asta știu comasații”, iarăși fără să nominalizeze persoane sau instituții responsabile.
Singuri la luptă, fără alianțe cu PSD și PNL După invocarea subită a geniului lui Mihai Eminescu, George Simion a făcut referire oarecum apocaliptic la „orătăniile din ghena iadului vor încerca să blocheze accesul românilor în 15 septembrie…”. Liderul AUR a anunțat apoi interdicția pentru toți aleșii locali de a face alianțe cu PSD și PNL, deși „trebuie să obținem funcții de viceprimari, pentru că trebuie să facem bine”, ceea ce înseamnă exact alianțe în consiliile locale cu liberali sau cu social-democrați. Simion a revenit apoi la tema sa preferată, sfidarea tutelării României de către ambasade și de către americani, afirmând că „Am auzit că președintele României este ales de undeva de peste Ocean, sau de pe la ambasade. I-am văzut(pe reprezentanții comasaților sau pe Diana Șoșoacă n.n.) cum fac sluj pe la ambasade”. Ca program pentru țară, liderul AUR a anunțat prezentarea acestuia săptămâna viitoare „voi veni public cu programul de împroprietărire a românilor. Voi construi un million de apartamente la prețuri accesibile pentru toți românii aflați în nevoie de locuințe. Voi fi președintele care voi reduce taxarea muncii și aparatul birocratic inutil. Este timpul ca statul să lucreze pentru voi, nu voi pentru stat. Voi lupta pentru voi până la capăt!” a mai promis George Simion în aplauzele prelungite ale celor prezenți în arene.
În urma contestației depuse de doctorul Dan Grigorescu, candidat independent, la BEC(Biroul Electoral de Circumscripție municipal) acest for electoral s-a văzut obligat să-i valideze mandatul de consilier local independent în defavoarea USR,camuflat sub toxica Alianță Uniți pentru Brașov(uniți în furăciune probabil, dintre USR, PMP, forța Dreptei și FDGR. Acest partid antinațional, trădător de țară, a încercat să-i șterpelească mandatul doctorului brașovean prin intermediul cârtițelor pe care le-a avut în componența biroului electoral amintit, distribuindu-i ilegal mandatul lui George Boroda. BEC Brașov, încălcând flagrant legea electorală a rotunjit în sus mandatele progresiștilor haștagiști ai USR, recte AUR Brașov, când de fapt legea stipulează că se rotunjește în jos numărul de mandate, dacă numărătoarea dă cu rest. Astfel, sulfurosul partid neomarxist, vânzător de țară, în complicitate cu celelalte partide, cel băsist și cel orbanist, își adjudecase 13 mandate de consilier local, față de 12 câte avea dreptul. Cum tentativa de fals și uz de fals în gestionarea rezultatelor electorale se pedepsește cu închisoarea, este curios de văzut dacă imobilul parchet brașovean se va autosesiza de această dată, până în prezent lăsând impresia că protejează interesele useriste la Brașov.
Pe haștagiștii progresiști brașoveni ai lui Coliban îi așteaptă o cruntă opoziție În acest moment haștagiștii au pierdut orice șansă de a mai forma o majoritate în CL în favoarea lor, știut fiind că doctorul Grigorescu este un patriot luptător cu Sistemul Coldea, care și la Brașov, sub conducerea fostului primar Allen Coliban, s-a dedat la blestemății greu de închipuit, în deplină impunitate datorită Cîmpului Tactic remanent din Parchetele și Justiția brașoveană, pe care-l controla în favoarea unor forțe dușmane țării(ong-urile lui Soros). Liberalii și pesediștii grupați în jurul noului primar George Scripcaru dețin 13 mandate de consilier local, Haștagiștii neomarxiști globaliști de la USR 12 mandate, AUR doar 2 mandate în urma unei prestații electorale sub execrabil în municipiul Brașov, iar independentul Dan Grigorescu un mandat. Este previzibil că George Scripcaru va reuși constituirea unei majorități în CL alături de AUR și de independentul amintit, majoritate asigurată de 16 consilieri, ceea ce va aduce posturile de viceprimar în curtea PNL-PSD. Asta, dacă nu cumva AUR Brașov va reuși vreo negociere miraculoasă, prin care să preia un post de viceprimar cu doar doi consilieri.
Senatorul Sorin Lavric (AUR) îl acuză pe președintele Klaus Iohannis că a devenit „Împăratul tuturor clanurilor”, care „fură țara liniștite”, informează un comunicat de presă, trimis redacției. Lavric mai spune că Iohannis a preluat ștafeta de la „baronii lui Iliescu”. „În cei aproape douăzeci de ani care s-au scurs de la regimul de tristă amintire patronat de tandemul Iliescu-Năstase care, pe lângă faptul că a încercat să frâneze prin toate mijloacele posibile, inclusiv cu ajutorul bâtelor, dezvoltarea democrației în România, a marcat și apariția pe scena politico-administrativă a așa-zișilor “BARONI” locali, specializați în furtul și jaful banilor publici. Instalarea la vârful țării a trădătorilor Băsescu si Iohannis a dus la apariția unor noi forme de organizare specializate în prădarea țării anume, Grupurile Infracționale Organizate și, mai nou, CLANURILE. Asemeni tartorului de la Cotroceni, liderii CLANURILOR liberale care și-au întins tentaculele peste toată țara au aceeași apetență rapace pentru lux și parvenire, pentru castele și palate de milioane de euro, achiziționate atât în țară, cât și în străinătate, pentru petreceri somptuoase organizate pe banii și cheltuiala statului, pentru tranzacții imobiliare dubioase și bolizi de ultimă generație, care să le confirme statutul de protejați ai sistemului mafiot patronat și controlat de însuși Klaus Iohannis, ÎMPĂRATUL tuturor clanurilor. Clanurile lui Iohannis fură țara liniștite, Justiției i-au pus căpăstru, Procurorul General al României este mituit de liberala Alina Gorghiu cu escapade de lux în Brazilia, presa au cumpărat-o aproape în totalitate, tot cu bani publici, iar singura opoziție parlamentară, care este reprezentată de către partidul AUR, este demonizată zilnic cu minciuni și denigrări de tot felul, totul pentru ca aceste CLANURI mafiote să mai rămână la putere încă zece ani, așa cum ne-au anunțat încă înainte de începerea campaniei electorale. Românii trebuie să vină masiv la vot și să destructureze toate aceste CLANURI liberalo-pesediste, patronate de trădătorul Iohannis. Prin votul lor, românii trebuie să spună STOP clanurilor politico-mafiote!”, a notat Sorin Lavric.
Presedintele Klaus Iohannis participa la conferinta 'Romania Educata - politici publice si coordonarea surselor de finantare', organizata de Administratia Prezidentiala, miercuri, 29 ianuarie 2020. Inquam Photos / Ilona Andrei
Necunoașterea nu are doar efectul banal al nepriceperii. Îl are adesea și pe cel al opunerii la adevăruri ale vieții și la fapte. Perseverența în erori de orientare își are aici o sursă. De aici și întârzieri în dezvoltarea propriei comunități. Se pot da multe exemple de rătăciri rezultate din necunoaștere și soldate cu costuri mari. Mă opresc doar la câteva din viața actuală. Mulți se reped deja din reflex în „globalism”. Altădată se credea că doar capitalismul este vinovat de neajunsuri, nu și subdezvoltarea economică, instituțională, culturală. Acum se crede că vinovat este globalismul și tot ceea ce are de a face cu globalizarea. Nu apăr globalismul. Dar nu ezit să spun că împărtășesc distincția între „globalitate”, „globalizare” și „globalism”, pe care am și folosit-o pentru a contura „postglobalizarea” (detalii, în După globalizare, 2018). Globalitatea este starea de fapt că depindem azi pe glob tot mai mult, economic și tehnologic, unii de alții. Globalizarea este politica, inițiată de SUA în anii nouăzeci, de reducere, chiar lichidare a tarifelor vamale, spre a stimula circulația capitalurilor și competiția, preluată apoi de alții. Globalismul este ideologia potrivit căreia dificultățile lumii s-ar rezolva prin decizii dintr-un centru anume. Fără îndoială, globalismul a modelat în felul său lumea. Dar a antrenat sărăcirea de populații (Stieglitz), slăbirea democrației (Mannent), amestecul în treburile interne (Streek), cu consecințe de rigoare. Globalitatea și globalizarea sunt însă altceva. Să le faci față nu e ușor, dar nu există o altă cale decât aceea de a concura în cadrul lor. Viitorul este însă al suveranității naționale. Numai că globalismul este deja o rețea de dependențe mondiale, încât pentru înlocuirea lui este de lucrat cu pricepere și cultură. Nu se rezolvă mai nimic doar cu proclamarea „suveranismului” și refugiul apoi în „liber schimbism”, „conservatorism” ori „paseism”! O bună cunoaștere a societății de azi și o acțiune solidară sunt indispensabile. Ca oameni, ne asumăm, fie și tacit, în cea mai simplă exprimare, o idee privind sensul istoriei actuale. Destui nepreveniți o iau însă naiv din propaganda zilei, ca trecere de la „state autoritare”, la „democrații” și la „societăți deschise”. Lansată de Karl Popper, ideea a generat clișee pe care aceștia le repetă. Dubla eroare este azi evidentă. Pe de o parte, trecerea este proclamată de politicieni care fac evaluări în interese de menținere a puterii. Adevărul nu este prima lor preocupare. Evaluările lor sunt uneori adevărate, dar adesea nu. Pe de altă parte, este dovedit că în societatea popperiană „deschiderea” nu este asigurată ‒ unele „democrații” din zilele noastre atestă clar acest fapt. Ele întrec în autoritarism alte regimuri. De aceea se și extinde critica democratică a funcționării democrațiilor (Boudon, Romano, Mounk, Hofstetter etc.). De altfel, popperismul a rămas simetric cu marxismul dogmatic: acela vorbea de „trecerea ineluctabilă de la capitalism, la socialism”, în propaganda popperiană se perorează pe „trecerea obligatorie de la autoritarism, la democrație”. Cum bine s-a spus, Karl Popper nu cunoștea istoria (Ottmann) și-și imagina că din piața liberă rezultă oarecum automat democrația.
Realități ieșite din opțiunile popperiene aduc în actualitate diagnoze precum „democrația autoritară” sau „despotismul democratic” ale lui Tocqueville (Renzo Giorgetti, Il Nuovissimo ordine mondiale – Noua Ordine Mondială, 2022), ce păreau trimise la muzeu. Marxismul dogmatic a eșuat în dictaturile comuniste și sub asaltul tehnocrației, iar popperismul eșuează în „democrații cu autoritarism” și în stupidocrație, tocmai în era revoluționării continue a cunoașterii. Sărăcia de idei și clișeele, fie ele și cultivate de respectabile instituții, duc la închidere, pe când este nevoie de conștiințe deschise. Există, însă, destule abordări postbelice mai favorabile „societății deschise” decât popperismul. John Dewey, de pildă, apăra constatarea că democrația nu se reduce la alegeri, ci se cuvine să fie „formă de viață”, că nu-i destul ca societatea să aibă stat de drept, căci stat de drept au avut și dictaturile. Opțiunea sănătoasă a fost pentru „state de drept democratice”, care să împiedice refacerea autoritarismelor sau noi dictaturi. Constituțiile vechilor și noilor democrații le și prevăd, de altfel. Prevederea s-a dovedit premonitorie, căci, spre exemplu, așa cum se observă ușor, „sistemul prezidențial”, pe care popperismul nu-l mai chestionează, a alunecat în Europa într-un fel de monarhie păguboasă, iar „sistemul semiprezidențial” este pe urmele lui. Constituția și „deschiderea” societății le sunt indiferente. Aceasta pentru că însăși legislația prevede prea puține mecanisme de control și de intervenție din partea cetățenilor (detaliat în Statul actual, 2020) sau, dacă sunt, ele sunt ignorate. Efectele se văd: exercitarea funcției prezidențiale ca proprietate; abuzul de desemnări personale; luarea fidelității drept criteriu, în locul valorii cetățenilor; implicarea serviciilor secrete în politică; scăderea nivelului decidenților și altele.
Continuu joacă feste rătăcirea indusă de ignorarea istoriei. Ca fapt, concurența de acum dintre inși și partide la a revendica merite de intrare în UE și NATO este contrazisă de datele istorice. Se profită de întârzierea scrierii istoriei României ultimului secol și se bat câmpii în pofida arhivelor. De pildă, se trece sub tăcere faptul că România a intrat în cursa europenizării prin declarația de la Snagov (1995), că a fost invitată să adere la UE în decembrie 1999, că primul capitol de negociere închis cu succes a fost „Educația și formarea profesională” (mai 2000), că guvernul din 2000 a închis șase capitole de negociere, că intrarea României în Alianța Nord-Atlantică s-a decis de către alianță în 1996-2000 și s-a formalizat ulterior. Se jonglează cu date pentru că intervine frecvent falsificarea organizată.
L. Caragiale a eternizat literar profilul decidentului demagog. Mai nou, D.R. Popescu pe cel al farsorului ce se dă plin de merite. Una dintre ideile cele mai responsabile în cultura română a fost sincronizarea. Ea a fost cerută de oameni bine informați asupra epocii lor, precum Eugen Lovinescu și Virgil Bărbat. Nu s-a putut contesta nici ulterior actualitatea devizei și nevoia unei angajări competitive a țării în lume. Firește, nu este sincronizare să distrugi tradiții viabile, dar este sincronizare să aduci soluții mai bune. Nu-ți servești țara aliniindu-te la obiceiuri prăfuite, dogme sau aventuri, ci gândind și reformând, la nevoie, domenii întregi pentru a putea concura pe piețele lumii. Sincronizarea este însă altceva decât se înțelege azi. Ea nu are de a face cu vechea „corectitudine politică” a marxism-leninismului, ce revine azi surprinzător chiar la oponenți ai acestuia. Stupefiantă, dacă nu ar fi tristă, este împrejurarea că aceștia apelează și ei la controlul informaților publice, adevăr unic și caricaturizarea rivalului. Sincronizarea nu are de a face nici cu „noua corectitudine politică”, a neoliberalismului de azi, ce pretinde disciplinarea conștiințelor, înainte de orice. Spus simplu, alergia de azi la gândire cu capul propriu duce societățile în impas. În definitiv, vederile, inclusiv cele politice, sunt treaba cetățeanului, nicidecum a noilor păzitori de „corectitudine” ce se răspândesc în media și în viața publică. Nu faptul că oamenii folosesc libertățile, că vor democrație, suveranitate națională, cooperare și transformare ar fi cazul să sperie. Ar fi necesar să îngrijoreze etichetele care vin din mărginirea profesională, civică și etică, cum sunt acum „antieuropenism”, „extremism”, „asiatism”, „rusism”, „naționalism”! Dacă cei care le utilizează s-ar uita onest în oglindă, ar constata că sunt sub nivelul celor pe care vor să-i izoleze. Se observă cu ochiul liber și în cazul țării noastre unde duce nepregătirea decidenților și mimetismul. Printre efecte sunt imposibilitatea țării de a-și valorifica resursele, de a avea bugete viabile, precaritatea instituțională, pierderile de piețe, corupția și falsa ierarhie a valorilor, nepriceperea valorificării democrației, cultura de imitație și politica externă de excursii. Iar cea mai mare emigrație în timp de pace și rămânerea continuă în urmă sunt rezultate implacabile. Mulți acuză faptul incontestabil al scindării opiniilor din societatea României actuale. Una dintre surse este, desigur, slaba cunoaștere a istoriei. Ei au dreptate, căci nu s-a scris, pe baze arhivistice, în mod concludent, istoria ultimului secol, nici măcar la Centenar. În orice țară care-și respectă cetățenii, istoria s-a lămurit. La noi, faptele petrecute nu sunt reconstituite precis, iar interpretările sunt în bătaia vântului. Se controversează sterp pe ceea ce ar fi fost necesar să fi fost lămurit și se apelează continuu la „istorie” după ureche sau incitări. Noțiuni legate de istorie stârnesc alergie, căci nu sunt înțelese. Un exemplu este alergia la manualele alternative, care sunt astăzi din nou punct în programe. Din discutarea lor, atunci când au fost decise și în România (1998), s-a învățat puțin, încât reiau câteva argumente. Orice țară civilizată, democratică, operează în educație cu manuale alternative. De aceea, printre multe măsuri de sincronizare, pe care reforma educației anilor 1997-2000 le-a introdus, a fost și Noul Curriculum Național. Acesta a și rămas, la orice comparație calificată, cel mai metodic elaborat curriculum din istoria României. Noul Curriculum Național (1998) conținea multe înnoiri benefice, inclusiv autorizarea manualelor alternative. El a și fost sursă de inspirație pentru diferite țări. Aceste manuale se bazau pe un plan de învățământ și pe o programă analitică pentru întreaga țară, dar luau în seamă faptul, profesional și pedagogic, că transmiterea cunoștințelor dintr-o disciplină sau alta este în mod normal diversă. De aceea, manualele alternative sunt un semn de pluralitate a vederilor, nu de relativism, cum se crede greșit. Alegerea unui manual sau altul dintre cele avizate de minister era încredințată dascălilor, care cunosc cel mai bine nevoile concrete ale educării elevilor lor. Nu mai insist asupra faptului că unii istorici, care, din păcate, înțeleg mai departe istoria ca istorie propagandistică, spre deosebire de istoria istorie, ignoră și azi că manualele alternative în Istorie le-au introdus în România deja Nicolae Iorga și C.G. Giurescu ‒ din motive, e drept, personale. Nu insist nici asupra faptului că în 1998, la disciplina Istorie, s-au opus manualelor alternative dascăli de mai slabă condiție profesională, preocupați să rămână la a recita la clasă un manual. Profesorii bine pregătiți au salutat recursul la alternative ca un pas înainte modernizator. Am avut la Istorie, de pildă, ca alternativă, manualul de liceu al lui Florin Constantiniu, care a fost excelent, buna cooperare cu foarte cultivatul istoric fiind explicația. A fost, desigur, și manualul coordonat de un alt istoric cultivat, Sorin Mitu, care a apelat însă la un colaborator ce confunda manualul cu foiletonul și a atras reacții. Nimeni nu a obligat însă pe nimeni să adopte un manual sau altul. Permanent au decis profesorii de Istorie. De mirare că manualul incriminat s-a folosit până de curând. De ce nu a fost ocolit, dacă existau alternative?
Împrejurarea că după 2001 s-a făcut o afacere din manualele alternative nu atinge validitatea ideii. Afacerea ține de un mercantilism ieftin. Dovedesc necunoaștere, însă, cei care acuză alternativitatea cu motivul hilar că „unii fac comerț”. Sistemul inteligent al manualelor alternative a putut fi trădat de corupți, dar nu este nicidecum pus în cauză. Instituit în 1998, sistemul a rezistat, desigur sfârtecat de amatorisme și coruperi ulterioare. Astăzi se discută despre deteriorarea educației. Într-adevăr, din exemplu de țară în față, reformatoare în educație, în 1997-2000, evidențiată la cele mai profesionale examinări internaționale ale timpului, de la Washington, Paris, Berlin, Beijing, Tokyo, România a ajuns în ultimele două decenii la coada Europei. Așa cum au constatat analizele naționale și internaționale, prin reforma din 1997-2000, educația din România a fost adusă la nivelul Poloniei, Ungariei, Cehiei de atunci, iar aceasta se poate verifica punct cu punct! Că România a rămas apoi în urma acestor țări și s-a afundat într-o criză specifică și gravă a educației este de discutat cu cei cărora i se datorează. Destul să se examineze măsurile de după 2001 și Legea educației din 2011 pentru a observa precis rădăcinile deteriorării educației din țară. Unii mai cred că educația depinde doar de predarea Istoriei. Depinde și de aceasta. Dar dacă responsabilii știu, de ce nu fac să se scrie istoria așa cum a fost? Când deja elevul vede cum se scrie istoria în alte țări, cum să mai creadă istorie liricoidă sau propagandistică? Pe de altă parte, educația nu poate fi altfel decât societatea și cei care o controlează. Când tinerii văd cum se fac cariere, cât și cum se fură și se corupe în România actuală, educația nu mai face față. Rătăcirea din necunoaștere ia mai nou și forma susținerii că „în România nu s-a făcut nimic în treizeci de ani”. Radicalismul dă ceva rezultate electorale, dar azi sunt radicali unii care nu pot proba că știu face ceva pentru această țară. Or, România a progresat în multe privințe după 1989, tocmai prin deschiderea spre lume și cultura ei. Ea s-a integrat în uniuni și alianțe la care a aspirat. Este adevărat că extinderea minciunii și a coruperii rămân redutabile. Ele au chiar crescut, ajungând din nou la vârful statului. Ceea ce spunea Vlahuță despre minciuna la acest nivel a redevenit actual. Se drapează, desigur, cu „pro-Europa” sau „pro-NATO” inși care au comercializat și distrus bunuri ale statului, nu au fost în stare să modernizeze domenii de care au răspuns, au încălcat legi și au fraudat. În felul acesta, ei compromit și ceea ce s-a realizat. O zicere în campanii de azi cere nici mai mult nici mai puțin decât „întoarcerea învățământului la Spiru Haret”. Să fim lucizi! Cei care i-au citit scrierile, știu că, dacă eminentul reformator s-ar întoarce, ar spune: „Luați aminte la timpul în care trăiți, căci trecutul nu rezolvă orice”. Desigur, legile haretiene, adoptate în trei mandate de ministru, în zece ani, erau un sistem de educație sincronizat. Dar sistemul a fost necesar să fie devreme completat. De pildă, Constantin Angelescu a considerat să-i adauge bacalaureatul, alții i-au adăugat alte componente.
Oricum, „întoarcerea la Spiru Haret” ar avea justificare dacă ar mai exista economia micilor și mijlociilor producători sau începuturile democrației ‒ ceea ce este imposibil. Revenind la timpurile noastre, legea din 1995 era la fel de bună, mai ales că se învățase din legile lui Spiru Haret. O spun ca unul care nu a avut decât o contribuție restrânsă la această lege. Numai că legea din 1995 era bine să fie aplicată și văzut exact unde e nevoie de noi soluții. Or, de pildă, renunțarea de după 2001 la cele două examene republicane, „capacitate” și „bacalaureat”, a distrus coerența educației școlare! Reforma cuprinzătoare a educației din 1997-2000 însemna aducerea la zi și aplicarea haretismului, în condițiile societăților pe cale de democratizare ale timpului și intrării în competițiile erei globalizării. În definitiv, nu s-a putut formula până azi nicio obiecție competentă la vreo măsură a reformei ‒ toate măsurile fiind listate, publice și putând fi examinate de oricine interesat (vezi Anii reformei 1997-2000, 2006). Reforma cuprinzătoare era necesar doar să fie dusă mai departe ‒ precum au făcut-o celelalte țări care au întreprins atunci același tip de reformă. Faptul că veleitarismul și amatorismul care au urmat, culminând cu legea din 2011, au dus educația în starea de degradare de azi dovedește o învățătură. Anume că incapacitatea de a concepe la propriu și de a implementa reforme chibzuite antrenează distrugerea și a ceea ce s-a agonisit în materie de sincronizare.
Semnal de alarmă în Parlament Turcia „trage” de zor gaze din Marea Neagră, din zăcămîntul Sakarya, care este adiacent geologic Neptun Deep-ului românesc și, în felul acesta, ne lasă fără gaze pentru că noi nu reușim să ne exploatăm rezervele, este semnalul de alarmă tras de deputatul AUR Darius Pop, într-o interpelare către ministrul Economiei, Ștefan Oprea. „Producția de gaze a Turciei, țară riverană bazinului Mării Negre, va ajunge la 20 miliarde de metri cubi pe an, până în 2040, în special pe baza începerii extracției gazului din Marea Neagră, acoperind 40% din necesarul intern al țării. În anul 2022, când a început producția de gaze, Turcia nu avea nici măcar producție locală, fiind dependentă în proporție de 99% de importuri. Astăzi, multiplele descoperiri făcute în mare, plasează cantități de gaze de aproape 800 miliarde de metri cubi, estimate la peste 500 miliarde de euro, la prețurile actuale de piață. Turcia scoate gaze din zăcământul Sakarya, care este adiacent geologic Neptun Deep, de unde România nu reușește să scoată gaze de mai mult de un deceniu! Abia în 2023, Petrom și Romgaz au luat decizia finală de investiție, primele gaze urmând a fi extrase tocmai în prima parte a lui 2027, iar producția, de 7 miliarde metri cubi anual, urmând să fie atinsă abia din 2030 – 2031” se arată în interpelare. Deputatul îl somează, în consecință, pe ministru să spună ”cine este vinovat de această întârziere majoră, sinonimă cu un adevărat act de trădare națională” și care este pierderea estimată, atât în metri cubi de gaze, cât și în euro, că o va suferi România în urma întârzierii începerii exploatării din perimetru. (B.T.I.)
„Am crezut că a doua zi după ce Cioloș s-a autodetonat la emisiunea Ancăi Alexandrescu că a făcut trafic de influență politică în favoarea numirii lui Kovesi la EPPO, primul titlu de presă care îmi va cădea sub ochi va fi că DNA s-a pus în mișcare din oficiu. Pentru că avem legi anticorupție care spun clar că folosirea influenței de lider politic în scopul obținerii unor beneficii pentru sine sau pentru alții se pedepsește cu pușcărie grea” scrie pe Facebook deputatul PSD Radu Cristescu. Radu Cristescu, cunoscut pentru multele poziționări tranșante încă de pe vremea preș. trăian băsescu ironizează atât instituția, DNA, cât și pe șeful parchetarilor!
„Cînd colo, ce să vezi? DNA e moartă-n păpușoi. Dle.Voineag, unii lideri grei au făcut pușcărie pentru mutarea a două angajate amărîte de colo-colo, ori pentru niște termopane, pe cînd aici avem trafic de influență la nivelul cel mai înalt și mai grav. Sau nu aveți curaj să-l deranjați pe ”omul Franței”? Vă umflați mușchii doar pentru mize mici, cînd e ceva bubuitor vă ascundeți toți prin fișete? Păi în cazul ăsta, dle. procuror-șef, promit să vă semnalez dacă aflu că vreo precupeață a dat șpagă la piață pentru o tarabă mai bună, precis că atunci o să veniți direct cu mascații!…”
Nu se știe căt are de așteptat Cristescu pentru a vedea un Dosar Cioloș. În schimb îi reamintim că un alt Dosar, a altui om al serviciilor franceze, Clotilde Marie Brigitte Armand(după cum se spunea prin presă), cu voturi furate în 2020, rămasă „uitată” primar al Sectorului 1 din București, încă, plutește în derivă în apele parchetelor românești. (H.D.R.)
Prev
