Ceva e putred în lume. De trei ani, autoritățile demente oficiale, folosesc cuvântul „terorism” sau „terorist”, din ce în ce mai des și în situații din ce în ce mai complicate. Cele care frizează nebunia. A lor. A autorităților!
A început cu 6 ianuarie 2021. Deranjul regizat de la Capitoliu. Au văzut că ține. Niște băbăieți au regizat atunci un deranj, ca să poată fi instalat insul acela de cade pe scări, are prieteni imaginari, adoarme în emisiuni în direct și deseori se întreabă ce caută acolo. Au reușit. Indivizii care au deranjat Capitoliul erau numiți de presa „liberă” teroriști. După care, tot peste ocean, părinții care s-au împotrivit tuturor ordinelor drăcești din școli, cu privire la educația sexuală a minorilor, erau declarați „teroriști domestici”. O nouă sintagmă folosită de nebunii politici și presa neagră a morții, aducătoare de dezbinare, haos și psihopatie. În final de moarte.
Cuvântul „terorist” apare de niciunde în gura politicienilor din toată lumea când se lansează serul magic aducător de moarte. Cine refuza să se înțepe era numit terorist  de mizeriile umane numite politicieni și preluate de presa morții. Nu te supui experimentelor medicale, devii automat terorist.
Adică dușmanul declarat al statului căruia tu îi plătești taxe, ca el să aibă cu ce să te linșeze fizic, social, emoțional, economic si mai ales politic. Cu și din gura presei morții.
Când cetățenii statelor vândute si controlate de întunecați au început să protesteze în lume, U.K., Franța, Germania, Austria etc., au ieșit liderii politici de carton, să facă declarații: vezi mă, niște teroriști amenință statele de drept! Amenință DemonCrația creată de satanele îmbrăcate în costume scumpe.
Toți! Ca la un semn!
Când bisericile au fost închise cu forța, javrele au iesit să ne spună că cei care vor biserici deschise sunt niște „teroriști retrograzi”. PM ul cu echipa câștigătoare și buzunarele doldora de „împrumuturi” ne-a făcut teroriști, cu o zi înainte să se dea semnalul din Casa aia Alba numită și azil al lumii „libere”. A furat startul pentru că primise ordinul în plic, dar nu se uitase la dată?
Ulterior mascaradei virusale, au apărut teroriștii ruși care vor să distrugă statul american Ucraina. Unde sunt americanii, hop apare și terorismul! Asta e povestea! „presei morții”!
Acum, orice protest firesc al oamenilor din Europa, împotriva asupritorilor demenți, devine automat „grupare teroristă”! Care vrea „să dea foc la țară”! Popoarele sunt etichetate ca fiind teroriste, cetățenii au devenit grupări teroriste, interesant mod de abordare al dezaxaților ce se vor politicieni și preluat de gurile nesătule din presa morții.

Întrebarea este: de ce se folosește acest cuvânt din ce în ce mai des? Se pregătește o armată „liberă” mondială a demenților întunecați ca să fie scoasă împotriva oamenilor? În războaie împotriva civililor? Cred ca da. Căci protestele sunt din ce în ce mai mari și mult mai dese. Împotriva Dictaturii Mondiale! Mai ales în Europa! Sau U.E. cum le place lor să-și spună. Adică Fiara!
Unul dintre răspunsuri ar fi: teroriștii sunt la putere. Sunt cei care își spun pompos autoritățile statelor și guvernele din toată lumea! Pentru că ce să vezi? Ei au toți același Naș: Forumul Economic Mondial de la Davos, zis și Terorismul Urban în stare pură!
Cine sunt teroriștii? Ei! Și presa morții.
Cine suntem noi? Carnea de tun în războiul lumilor! Întunecate!
Probabil trebuie să ne pregătim de război!  Acela dintre noi!  Doar că noi oamenii avem un Aliat! Atotputernic! Și astfel războiul se transformă în războiul dintre Dumnezeu și satana! Ultimul nu va fi învingător niciodată! Pentru că este doar o slugă! A morții! Și întotdeauna tot la Lumină ajunge și cea mai neagră noapte!

Zoe Dantes
Sursa: art-emis.ro

În haosul deliberat în care a fost aruncată Colonia Corporatistă sub Ocupație Militară Străină numită încă România, cu un popor debusolat ajuns la disperare, atacat din toate părțile și condus spre prăpastie de un guvern fantomă se află astăzi la un pas de dezastrul aruncării într-un război care nu este al nostru. Reluăm un mai vechi text care ilustrează că „Pentru «Cel mai bun Proiect de țară pe care l-am avut vreodată» – după cum declara cu infatuare gaulaiterul antiromân de la Cotroceni – «Minte multă nu se cere. Prost să fii, să ai Putere!»[1].
Regretatul general Teo Palade a fost luat cu ambulanța și aruncat pe o targă pe holul Spitalului „Elias”. Acolo, după rețeta „comandantului acțiunii” l-au conectat la o butelie de oxigen industrial… și atât. Cu două zile înainte de plecarea spre o lume mai bună mi-a trimis un mesaj al disperării: „Medicii de aici nu mi-au oferit nicio speranță. Help!”.
S-a stins, nu din cauza Covid, ci ca mulți, mulți alții: unii arși de vii, alții lăsați să moară după rețetele lui Bill Gates, Faucci & Comp. Reluăm astăzi un mai vechi text al regretatului colaborator al Revistei ART-EMIS la fel de valabil astăzi ca și atunci când l-a scris (Ion Măldărescu)

Hienele pribege
„Ce caută aceste elemente nesănătoase în viaţa publică a statului? Ce caută  aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicăieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trăi fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlineascã nici pe una în deplină constiinţă” (Mihai Eminescu, Netrebnicii care ne conduc, 1877)
Pare deja un fenomen firesc în România „democratică”. Aproape nimeni nu se mai miră că fiecare „ales al neamului” îi devine duşman din momentul în care a ajuns la putere. Ar fi inutil să ilustrăm afirmaţia prin exemplele din istoria ultimilor treizeci de ani. Ele sunt cu sutele. Iar furtul din buzunarele noastre a ajuns la cifre incredibile. La mii de miliarde. Mai mult decât s-a furat în întreaga istorie a cestui pământ. Nume ca Petre Roman, Iliescu, Emil Constantinescu, Băsescu, Boc, Blaga, Boiangiu, Stolojan, Ciorbea, Isărescu, Cioloş, Cîțu, Iohannis etc, zbârlesc şi acum părul de pe ceafa bugetarilor de toate nuanţele – de la funcţionărimea fără chip la profesori, medici şi militari – stârnind valuri de înjurători din partea milioanelor de pensionari, a ţăranilor, comercianţilor, părinţilor şi chiar a copiilor care abia reuşesc să priceapă sensul cuvintelor de ocară.
Din cauza lor, a acestor hiene, milioane de români şi-au părăsit ţara, s-au izolat de familii şi au ajuns sclavi moderni pe meleaguri străine.
Din cauza lor, a acestor fiare de pradă, în străinătate când spui că eşti român eşti privit şi tratat ca o slugă.
Hienele cu chipuri omeneşti au muşcat şi muşcă încă din fiecare mădular al neamului acestuia prea răbdător. Nu a existat categorie socială care să nu fie pedepsită. I-aţi văzut cum, organizaţi în adevărate haite colorate (haita roşie a socialiştilor; haita portocalie a democraţilor; haita galben-albastră a liberalilor; haita albastru-albă, tânără şi ambiţioasă, a neo-marxistilor ce vor să salveze România apăsându-i cu bocancul pe grumaz; haita mărului verde-albastru a celor care se vor a fi poporul spoliat prin voinţa liderului lor cu nume de flatulenţă) ne atacă din toate poziţiile? Ne lovesc din parlament, din locul unde s-au adunat decenii de când nicio lege nu a fost votată în favoarea cetăţenului. Ne pălmuiesc fără ruşine din guvern, de acolo unde se întrec în a anula drepturile noastre fireşti  câştigate după lupte crâncene cu hienele dinaintea lor. Ne sucesc minţile de la posturile de televiziune de unde, crezându-ne idioţi, ne explică cât de bine o ducem acum când o ducem mai rău ca niciodată.

Conform obiceiurilor fiarelor care vânează în haită, ei au atacat în primul rând pe cei mai vulnerabili. Pensionarii şi copiii. Bătrânii, condamnaţi la înfometare, refuzaţi de un sistem sanitar încăput pe mâna unor impostori, închişi cu de-a sila în case şi cu timpul e libertate limitat la câteva ore pe zi, sunt atacaţi psihic, zi de zi, prin lansarea unor zvonuri nimicitoare privitoare la singurul lor venit – pensia.
S-a ajuns până acolo, încât cei cu pensiile cele mai mici vor fi supuşi unui amănunţit proces de verificare din partea statului pentru a se descoperi dacă nu cumva au şi alte venituri, vreo vită prin bătătură sa vreun copil care îl ajută cu bani.
Cazuri în care, hienele pot să le fure şi bruma aceea de mărunţiş primită după o viaţă de muncă.

În acest timp, hienele pribege care ne conduc învârt zeci de miliarde de euro, plasându-le cu largheţe în conturile celorlalţi din haită. Veşnic nesătuli, fără de ruşine, din când în când, în văzul tuturor, se încaieră între ei pentru a înfuleca o halcă cât mai suculentă din trupul ţării aflate deja în moarte clinică. Salariile sunt îngheţate, pensiile aşiderea, alocaţiile pentru copii blocate prin amânări succesive, industria autohtonă nu mai trăieşte de mult, investitorii români îi numeri pe degetelue de la o mână, ţărănimea aproape a dispărut din satele depopulate de vlaga tinereţii…
Ne-am întors cu un secol şi jumătate în urmă. Ca şi cum ar trăi azi, ne-o spunea, descriind starea ţării la 1850, genialul Eminescu: „Ţãrani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar?”.

Părem îngheţaţi în mijloc de secol nouăsprezece. Nimic nu pare a se fi schimbat. Ca în 1850, se poartă barba stufoasă. Ca în 1850, voracitatea politicienilor de duzină nu cunoaşte limite. În ultimii treizeci de ani, mai mult decât alte naţiuni, ne-am întors  în timp. Am regresat cu viteza unui bolovan rostogolit la vale, susţinând că ne dezvoltăm, că ne aliniem lumii civilizate, că suntem mai responsabili.

Iată cum ilustrează viaţa românească a ultimelor trei decenii un fin observator, scriitorul Gellu Dorian: „[…] ceea ce se petrece în ultimii treizeci de ani în România, mai mult parcă decât în oricare alt stat care a trecut prin epurările comuniste, este de un cinism asemănător cu exterminările de care aminteam mai sus. Este adevărat că oamenii competenți iviți după 1990 pe aceste plaiuri nu au mai înfundat pușcăriile, nu au mai fost duși în lagărele de exterminare, ci au fost marginalizați de la legislatură la legislatură – cu excepția lichelelor patentate, care au fost trimise legal, după lungi indulgențe, la pușcărie, unii mimând acest spațiu de reeducare, transformându-l în turn de fildeș în care și-au scris cărțile, care i-au eliberat înainte de terminarea pedepsei, alții mai ispășesc, urmăriți de o groază de fapte ilegale. Dar nici despre ei nu voi încerca să schițez un profil al „demnitarilor” de toate rangurile de ultimă vreme, ci despre scursura care a ajuns acum să fie în posturile de decizie pentru bunul mers al vieții, care se încețoșează de la o zi la alta. Spălătoria din care au ieșit aceste scursuri n-a fost alta decât acel instrument popular numit „alegeri”, de care s-au folosit doar aleșii nu și alegătorii.
Chestiune cunoscută […]. Ceea ce e mai trist este că polițele pe care această scursură socială, numită „demnitari”, de orice rang, se plătesc prin punerea în funcții, în structurile administrative, pe toți lingăii și oportuniștii, care le-au făcut posibilă promovarea în funții cheie, de decizie, unor politicieni analfabeți din toate punctele de vedere, chiar dacă funcționali și chiar asimptomatici în ceea ce privește inteligența. […].
Din păcate e plină țara de ei și înclinarea acesteia spre râpă se vede de la o zi la alta. și din păcate, impostura este o epidemie generalizată la vârf, provocând boli grave, cronice, pe care niciun vaccin nu le va eradica vreodată. și vorba deja bine cunoscută, parafrazând o zicere celebră, „mama impostorilor e mereu gravidă”. Iar cârma le stă la îndemână!”[2].
Despre virtuţile şi despre tarele poporului român s-a tot vorbit şi s-au tipărit zeci de tomuri, unele interesante, altele interesate. N-am s-o fac şi eu. Personal, nu cred că suntem o naţiune mai dotată sau mai puţin responsabilă decât alte popoare.
Poate, aşa cum constata marele Eminescu, suntem mai ciudaţi. „Ciudată ţară, într-adevăr!”, spunea el înainte de a ne îndemna să deschidem ochii, să ne trezim şi să dăm de pământ cu „turma de netrebnici”: „Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învatã copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vã ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locurişsi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit […]. De aceea, alungați turma acestor netrebnici!…” [3].

Mai bine de 150 de ani nu am ascultat astfel sfaturi. Am putea să o facem acum? Până nu-i prea târziu!

Teo Palade (+)

Aranjament grafic – I.M. —————————————- [1] https://www.art-emis.ro/editoriale/proiect-de-ar-minte-mult-nu-se-cere-prost-s-fii-s-ai-putere – 19 octombrie 2016 [2] Gellu Dorian, Când impostorii sunt la cârmă, revista Expres Cultural – iunie 2021 [3] Mihai Eminescu, Netrebnicii care ne conduc, 1877

Parcă niciodată, ca în ultima vreme, veştile proaste nu ne-au asaltat atât de insistent şi divers. Din securitate, din sănătate, din politică, din sport. Nu ştii de care să încerci să te protejezi mai întâi pentru că ele nu vin într-o ordine previzibilă ci de-a valma, într-o confuzie care să îngreuneze până la imposibil pararea lor.
Pandemie, război, inflaţie, recesiune, lipsă de predictibilitate, morţi subite, alienare, dezinformare, manipulare, imoralitate, intoleranţă, violenţă extremă, lipsă de scrupule, răzbunare, teroare, sânge, dezorientare, abdicare, sinucidere.
Ca grăunte de nisip pe o plajă răscolită de valuri de furtună nu prea ai cum te opune dezordinii generalizate. Te consolezi cu gândul că o astfel de dezordine se finalizează până la urmă de la sine cu o nouă ordine în care, cu puţin noroc, ai putea avea şi tu un infim rost al tău.
Până atunci încerci să supravieţuieşti cu bucuriile şi necazurile menite care, aşa micro cum sunt ele, te definesc şi îţi pun la încercare zenul.

Prima veste proastă la care vreau să mă refer acum este cea legată de veto-ul Olandei faţă de intrarea României în Schengen. Simt cum această perseverenţă în ostilitate a lui Mark Rutte faţă de noi mă face să-i antipatizez pe olandezi plenar, la grămadă, bruto, in corpore, fără remuşcări, ca pe o turmă hămesită şi smintită de cenuroză care ne vrea răul doar pentru că nu e acceptată din oficiu, cu viermii ei cu tot, pe păşunile noastre încă nepervertite. Adică toate celelalte ţări UE care ne consideră eligibili pentru aderarea la spaţiul Schengen sunt oarbe, sau corupte, sau iresponsabile, doar Olanda face excepţie, ea e vigilenta si verticală! Tocmai ea, ţara celor care nu ştiu să cureţe veceul după ce-l folosesc, raiul răsturnat al jointurilor puturoase şi a vitrinelor cu târfe. Pentru protejarea zenului meu nu vreau să mai aud nici de firmele olandeze din România, nici de Ajax Amsterdam,  nici de vreun proiect turistic pentru a le admira bicicliştii cu şezut tăbăcit, nici de limba lor lătrată şi bolovănoasă. Îmi repugnă până la vomă ipocrizia lor agresivă, încercarea de a folosi mizer politicul în scop de şantaj. Prin urmare, îi detest cu multă flegmă.

A doua veste proastă este reapariţia în aceste zile la Bucureşti şi în atenţia publică a românilor a Laurei Kovesi. Readucerea printre noi a acestui personaj sinistru, pus de sorosişti la conservat, în urmă cu trei ani, într-o sinecură la Bruxelles, nu-mi miroase deloc a bine. Cine-şi aminteşte ce sfori s-au tras atunci , cu procurori – marionetă din Franţa şi Germania, ca zornăitoarea de cătuşe de la Bucureşti să nu fie lăsată pe drumuri după ce tandemul CCR – Klaus Iohannis a ejectat-o de la DNA, poate să înţeleagă mai bine ce ni se pregăteşte acum. După ce timp de trei ani fosta gauleiter a DNA, o persoană atât de întrepidă altfel, nu a făcut nimic la Parchetul European, zero, zero, zero, descinde acum în trombă la Bucureşti să-l atace la baionetă pe Klaus Iohannis şi să ne anunţe, hodoronc – tronc, că s-a măritat. Hai, că e prea cu ochi şi cu sprâncene! După pandemie şi război asta e tot ce ne-ar mai lipsi: Kovesi candidat la preşedinţie!

În fine, a treia veste proastă a momentului este suspendarea Simonei Halep pentru dopaj. Ca-n melodramele latino: aveam şi noi o bucurie, s-a ales praful şi de ea!
Nu pot şi nu vreau să cred în versiunea oficioasă a WADA. Până acum Simona s-a comportat impecabil, ca o mare campioană şi, brusc, s-a pus pe furat. E ilogic. Sigur, nu e imposibil, dar e neverosimil. Pare absurd.
Dacă acceptăm că analizele nu au fost greşite şi că Simona nu a furat, care ar putea fi atunci explicaţia care să împace aceste două ipoteze?
O primă explicaţie ar putea fi sabotajul. Existenţa unei mâini criminale. Ca suspect principal în acest caz se califică soţia lui Patrick Muratoglu care, se spune, ar fi ameninţat-o direct pe Simona: “poate să facă ea ce vrea, dar nu va mai continua mult timp nici colaborarea pe partea de tenis. Am să mă ocup eu de asta!”.
Informaţia nu e confirmată oficial dar, dacă ar fi adevărată, ar fi un bun punct de sprijin în apărarea Simonei întrucât doamna Muratoglu avea acces la staful soţului ei unde şi-ar fi putut găsi un complice care să îndeplinească partea murdară a planului de răzbunare.
Sunt voci din lumea medicală care susţin că substanţa interzisă depistată în probele biologice ale Simonei nu ar fi putut fi ingerată fără ştiinţă, prin mâncare sau băutură, pentru că, chipurile, ea fiind sintetică nu se găseşte în compoziţia niciunui aliment solid sau lichid.
Dar acest medicament există totuşi, cumva, fizic. Într-o fiolă, într-o tabletă, într-un spray, într-un unguent, habar n-am sub ce formă, dar există. De ce ar fi imposibil ca o cantitate infimă din el (dar exact cât să fie depistată la analizele de laborator) să fi fost strecurată în mod voit şi criminal în sticla de apă perfect sigilată a Simonei, cu ajutorul unei seringi, sau în nevinovatul piure de legume servit la restaurantul sportivilor, sub forma unui amestec inodor şi insipid?
Un bun prieten al meu, mi-a sugerat şi o a doua posibilă explicaţie. Echipa Muratoglu s-a ocupat, până la cooptarea Simonei, de pregătirea Serenei Williams. Este rezonabil să presupunem că aceleaşi stimulente pe care membrii acestei echipe le-au recomandat acum Simonei, considerându-le cele mai eficiente, să i le fi prescris înainte şi Serenei, inclusiv roxadustat. Dar Serena nu a fost niciodată acuzată de dopaj de către WADA sau WTA, deşi au existat multe suspiciuni şi zvonuri printre sportivi că aceasta se acoperea de reţete medicale tocmai pentru a putea folosi şi stimuente interzise. Ipoteza prietenului meu este că Serena, fiind americancă (nu rusoaică precum Şarapova şi nici româncă precum Simona) şi fiind pe deasupra şi o sportivă de culoare a beneficiat de mai multă indulgenţă şi chiar de o protecţie specială din partea forurilor sus – numite. Acestea ar fi putut să treacă cu vederea folosirea de către Serena a roxadustanului, ceea ce i-a încurajat pe medicii şi fizioterapeuţii lui Muratoglu să continue şi cu Simona aceleaşi tratamente. Pe de altă parte, se afirmă că testarea Simonei, cea cu bucluc, nu a fost una de rutină ci a fost o testare specială, făcută la pont.  E foarte posibil, în acest caz, ca cei de la WADA să se fi autosesizat cunoscând antecedentele echipei Muratoglu cu roxadustanul, în cazul Serenei Williams, şi să o fi luat la ţintă pe Simona ca punct ochit – punct lovit.
Sigur, această a doua explicaţie nu ar absolvi-o pe Simona de vina de a nu fi verificat ea însăşi tot ce i s-a prescris, dar, cel puţin, ar scăpa-o de acuzaţia că ar fi trişat cu bună ştiinţă.

Iată, aşadar, trei veşti proaste venite în doar două săptămâni, veşti care mie cel puţin mi-au afectat Starea ZEN şi aşa destul de precară.
Să rămânem însă pozitivi. Ca grăunţe de nisip pe o plajă răscolită de furtună avem avantajul că nu cu noi, neînsemnaţii, se războieşte furtuna. Faţă de marile construcţii bătute de rafalele ei, şansele noastre de a prinde până la urmă seninul noii ordini sunt considerabil mai mari.

Contele de Saint Germain

Recunosc că m-am bucurat când a căzut comunismul. Eram la vremea aceea în Timișoara și evenimentele, sau poate prezentarea lor, nu îmi dădeau senzația că aș greși. Dar uitându-mă retrospectiv,având și bagajul informațiilor acumulate in timp coroborate cu situația României de acum, îmi dau seama că după lovitura de stat yankeo-bolșevico-progresistă din 1989, noi ca țară am luat-o pe un drum greșit.
Nu era de continuat cu comunismul, dar nici pe calea distrugerii colonialiste a României de către Occident nu trebuia sa o luam. Am permis distrugerea unei țări puternice, și am nenorocit, poate tot atât de rău precum comuniștii, sau poate chiar mai rău, poporul român. Și rezultatele se arată acum în toată „splendoarea” lor.
O economie total ruinată și furată, o țară fără suveranitate, o justiție coruptă și îngenuncheată, o clasă politică de oportuniști trădători șantajabili și fără scrupule, un popor împrăștiat prin lume cu statut de sclavi.
Un rest de popor rămas captiv între granițele țării de neputință, sărăcie, bătrânețe,resemnare,sau indolență.

Rușii s-au retras din România din 1958. Eram și atunci în C.A.E.R., cam un U.E. socialist, și în Tratatul de la Varșovia, un N.A.T.O. al comuniștilor.
Dar după 1958 nu am mai avut un picior de soldat străin prin țară, să nu mai zicem de baze ale lor. Eram în C.A.E.R. și Tratatul de la Varșovia dar aveam o poziție demnă,nu ca acum slugi de trei parale la americani și U.E.

Avem țara plină de baze și soldați străini.
Ce dracului caută ăștia la noi? Și Ungaria este în N.A.T.O. dar nu întreține o hoardă întreagă de străini pe spinarea ungurilor!
Nu venea nimeni sa ne fure fabricile și resursele ca acum, in granițele noastre eram stăpâni,cu legile noastre, cu problemele noastre, cu sărăcia sau bogăția noastră.
Nu venea nimeni sa ne spună cum sa ne creștem copiii, sau cum să îi educăm la școală! Nu venea nimeni sa ne spună că defecții L.G.B.T.Q.+ au drepturi, că cel născut băiat nu este băiat ci ce vrea neuronul lui smintit de propaganda globalistă să fie!

S-a ajuns la demența să fie normal să te crezi pisică sau șoarece sau stâlp de telegraf și să fie O.K. după doctrina globalistă!
Ceaușescu nu trimitea soldați români să moară ca proștii pentru puteri străine oriunde în lume. Acum o facem. Am avut verticalitate chiar in cadrul Tratatului de la Varșovia, când în 1968 am refuzat să trimitem trupe să ocupe Cehoslovacia. Și eram într-o alianța militară.
Acum trimitem carne de tun peste tot în lume unde vor americanii fără să avem nici o rezervă.

Dăm 11 lei unui român pe zi să trăiască – cifrele aparțin guvernanților -, dar ucrainienilor le dăm 70 de lei pe zi plus găzduire, gratis! Păi chiar ne-am tâmpit? Dăm moldovenilor de peste Prut energie de nu știu câte ori mai ieftină decât românilor din țară?

Ne scot multinaționalele ultimul bănuț din țară, ne-au distrus economia de nici creioane nu mai găsești produse în România.

Au trecut 32 de ani de bejenie, timp in care România nu mai există decât ca o umilă slugă a Occidentului, chiriașă în propria țară, deposedată de tot ce a avut vreodată, datoare vândută!

Am ajuns un popor de slugi, ce suntem chiriași la noi acasa sau sclaveți pe pământuri străine.
Dam bani străinilor pentru bunurile noastre furate, murim ca proștii prin războaie ce nu sunt ale noastre, cerem voie americanilor sau U.E. și când trebuie să mergem la toaletă!

Colonia Românica funcționează pe bandă rulantă și sclaveții nu pot să se ușureze când vor ei, cum vor ei și unde vor ei! De aceea avem un gauleiter la cârmă și un trădător de general executant la cravașă! Plus un Parlament de gardieni în lagărul de exterminare numit România!

Rudolffo Vizintin
Sursa: art-emis.ro

Democraţia a fost marketată peste tot în lume încă înainte de Revoluţia Franceză. Toate regimurile care s-au succedat după acel accident istoric au clamat democraţia. SUA spun că au fost create pe fundamente democratice şi, dacă stăm să ne gândim, cam de-acolo a început totul.
Rând pe rând, ţările lumii s-au schimbat pentru a se încadra în „noua paradigmă”. Şi, indiferent de schimbare, clamarea democraţiei rămâne baza regimurilor din ultimele două secole. Uniunea Sovietică a clamat democraţia, Khmerii Roşii au spus că sunt democraţi, Coreea de nord de azi vorbeşte în primul rând de democraţie.
Structura statală, indiferent că e dictatură sau aşa-zisă democraţie, e identică: preşedinte, guvern, parlament, justiţie s.a.m.d.
Întrebarea pe care şi-o poate pune un ipotetic observator obiectiv care vizitează Pământul pentru prima dată, este ce anume e democraţia?
În condiţiile în care toţi o clamează, e clar că ar trebui găsită o constantă care să ne dea o idee. Aici vin teoreticienii care ne spun că, în ciuda mimării de către unii a democraţiei, în realitate acolo nu e democraţie, ci un regim pseudo-democratic.
Baza, spun ei, ar fi drepturile omului şi de aceea nu sunt decât puţine ţări democratice, farul lor călăuzitor fiind zona anglo-saxonă.
– Zău?, s-ar putea întreba ipoteticul nostru extraterestru, păi dacă acolo e democraţie cum se face că oamenii sunt călcaţi realmente în picioare? În Canada s-a ajuns să nu te mai poţi înscrie la unele facultăţi decât dacă eşti negru, gay şi dacă, suplimentar, provii dintr-o familie degenerată. A fi alb devine o infracţiune peste tot în lumea „democratică”.
– Dar asta e pentru ajutorarea marginalilor, a celor care nu-s avantajaţi de către societate. – i se va răspunde ferm.
– Păi dacă societatea e democratică, de ce sunt dezavantajaţi aceia?, va întreba extraterestrul nostru.
Şi nu doar aceasta ar fi întrebarea sa. Imediat i-ar veni multe altele în cap. Spre exemplu, s-ar întreba, cum de a fost ţinută aiurea în casă întreaga planetă pentru aşa-zisa luptă cu un virus banal? Cum de în Australia – alt templu al democraţiei – abia de câte luni oamenii au fost eliberaţi din puşcăria propriilor case? Cum de în etaloanele aşa-zisei lumi democratice oameni au fost încolonaţi precum oile şi obligaţi, contra voinţei lor, să se vaccineze cu nişte seruri experimentale? Cum de-au fost posibile toate aceste abuzuri?

Credeţi că extraterestrul nostru s-ar opri la pandemie? Aiurea!
S-ar uita cum în Germania s-a decretat poliţia căldurii, cum în Elveţia a devenit o infracţiune să-ţi faci mai cald de 19 grade. Dar s-ar putea întreba şi cum e posibil ca în Franţa, poliţia să verifice nivelul carburantului din rezervorul celor care stau la coadă la benzină şi, în cazul în care meliţianul consideră că ai suficient, te scoate din coadă. Care-i democraţia aici?
În realitate, democraţia e un termen fără fundament. Ni se spune mereu despre democraţia ateniană. Aşa e, a existat, doar că luxul democratic atenian era susţinut de sclavi. Care sclavi erau ocoliţi de democraţie. Înţelegeţi chestiunea? Ca să ai democraţie îţi trebuie sclavi. Atât! Vedeţi sclavi prin jurul vostru? Cu siguranţă că nu-i vedeţi deoarece faceţi parte dintre ei. Diferenţa dintre voi şi sclavii atenieni este aceea că cei din antichitate ştiau că sunt sclavi, în timp ce cei de acum nu ştiu asta. Ba, mai mult, li s-a dat dreptul să se creadă stăpâni şi de-aici a ieşit un întreg tărăboi tragicomic.
– Dar societatea noastră e egalitaristă! – va afirma unul din mulţime. Nu vezi că toţi ne supunem aceleiaşi legi?
Şi-aici are dreptate până la un punct. Într-adevăr, e egalitate, doar că egalitatea aceea se aplică sclavilor. Da, dragii mei, sunteţi egali între voi, la fel cum sclavii antici erau egali între ei. Nici atunci şi nici acum nimeni nu se opune egalităţii dintre sclavi. Iar legile pe care le clamaţi sunt făcute strict pentru voi!

Adevărul pe care nu vreţi să-l priviţi în faţă e simplu: nu există democraţie.
În fapt, majoritatea covârşitoare a oamenilor trăieşte animalic. V-aţi întrebat de ce structura statului american este fondată pe politica alimentară?
De ce acolo avem cei mai mari graşi de pe faţa pământului?
E simplu: animalele sunt liniştite atunci când sunt hrănite. Dferenţele dintre aşa-zisele democraţii şi tiranii sunt date de gradul de hrănire a sclavilor. Fericirea e acolo unde e mai mută mâncare. Simplu!
Mâncarea e morcovul care-l face pe măgar să tragă mai dihai. Ştiu că pare banal şi că-mi veţi spune că în afară de mâncare ar mai fi maşinile şi întreaga structură de confort pe care-o cerem statului. Aşa e, doar că acum se face tranziţia. Acel confort pe care-l clamează masele e pe cale să fie blocat de politicile impuse de stăpâni.
De ce să ne mai chinuim să le dăm sclavilor maşini în condiţiile în care nu au nevoie de ele?
Da, sclavii s-au obişnuit cu binele, da trebuie să înţeleagă că binele nu li se cuvine. Şi, treptat, vor înţelege asta, dar la fel de treptat se vor linişti în fiecare seară în jurul boluui cu mâncare săţioasă. „Aşa e, e rău, dar cel puţin mâncăm bine!” – iată replica liniştitoare de dinainte de culcare.

Nu în ultimul rând aş mai dori să atac un termen mult prea plăcut unora, anume cel de civilizaţie. De zeci de ani suntem spălaţi pe creier cu lipsa noastră de civilizaţie, opusă evident „civilizaţiei occidentale”.  Poate-o fi aşa, nu neg, dar revenim la chestia cu mâncarea: acolo era civilizaţie pentru că exista un surplus de mâncare. Mâncare şi bunuri la discreţie, iată paradisul! Şi iată cum se instaurează aşa-zisa civilizaţie: de ce să furi dacă e la discreţie? De ce să fii un paria al societăţii, când poţi trăi la fel de bine fiind un cinstit şi onest membru al comunităţii cu ceea ce câştigi? Dacă bunăstarea e peste tot, la ce să rişti să fii exclus din paradis? Parcă-i simt pe cei mai tefelei cum gâfâie să mă contrazică, spunând că oamenii de-acolo se nasc civilizaţi, că societatea aceea e superioară şi tot atâtea şabloane pe cât auzim.

Păi dacă-i aşa de mare civilizaţia, cum vă explicaţi că în Norvegia ăia se toarnă la poliţie ca demenţii? „La ei nu e cu capra vecinului” – aţi fi tentaţi să afirmaţi, neştiind că-n ţările acelea la care vă uitaţi cu jind oamenii ajug să reclame la poliţie şi că vecinul şi-a mai cumpărat un televizo. Ştiu, nu credeţi! Vă place mai mut să daţi cu capul de sus atunci când vă bălăciţi direct cu „civilizaţia”. Dar cum vă explicaţi civilizaţia dacă vă spun că Danemarca se confruntă cu un fenomen căruia forţele de ordine nu-i pot face faţă: furtul de carburant. Nu-i aşa că-i incredibil? Ei bine, se practică la drumul mare! Şi ca să fie treaba treabă, furtul de carburant a ajuns să se facă la modul cel mai rudimentar: găurind rezervorul. Înţelegeţi? Nu doar că-ţi fură benzina, dar te mai uşurează şi de câteva mii de euro cât costă schimbarea rezervorului. Frumos, nu-i aşa? Reţineţi, asta se întâmplă în centrul oraşelor, acolo unde stă „lumea civilizată”, nu prin suburbiile controlate de reţelele musulmane şi unde s-a instaurat sharia! Exemplele de dărâmare a cibvilizaţiei sunt multiple. Nu pierd timpul pentru a vi le aduce în atenţie deoarece e suficient să răsfoiţi presa din orice ţară a lumii pe care o consideraţi civilizată. Pe măsură ce o resursă care fusese abundentă se termină se mai dărâmă încă o cărămidă a civilizaţiei.
Iar prin dărâmarea civilizaţiei se mai duce câte-o bucată de fard de pe obrazul obosit al democraţiei lăsând să se vad cu ochiul liber realitatea goală. Democraţia şi civilizaţia, aşa cum au fost ele definite de revoluţiile burgheze, începând cu cea engleză, dar devenind relevante abia începând cu Revoluţia Americană, se bazează pe un surplus produs de o resursă ieftină. La început a fost cărbunele, apoi petrolul, iar în prezent un mix energetic.

Acum suntem într-un impas. Din cauza prostiei conducătorilor occidentali şi a foamei teribile a sistemului pe care-l reprezintă, s-a declanşat războiul din Ucraina. Crizele declanşate de evenimentele de acolo au meritul de a ne arăta limpede ce este democraţia şi care sunt fundamentele „civilizaţiei”.
Dacă Rusia va fi înfrântă, demenţa sistemului pseudo-democratic va continua să ne macine, instaurând reguli din ce în ce mai degenerate deoarece rimează cu evoluţia sa ca sistem.
Dacă însă Rusia va câştiga, probabil „democraţia” occidentală va fi nevoită să se restructureze, imitând „democraţia” polului ruso-chinez. Cred că înţelegeţi despre ce este vorba. Dacă nu, daţi o tură pe-acolo.
Ei bine, cunoscând toată ecuaţia, vă întreb sincer: cu cine să ţinem?
Cu polul american sau cu cel ruso-chinez?
Aveţi răspuns?
Dacă veţi spune că e bine să mergem pe-o cale sau pe alta, v-a furat aiurea peisajul.
Înţelegând cu adevărat despre ce e vorba, ştii bine că n-are niciun sens să mergi pe drumurile desenate de alţii şi să te supui pseudo-intersecţiilor create de ei.
Libertatea înseamnă să mergi pe unde taie capul.
Aţi întrezărit libertatea?

Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Elitele progresiste nu pot înțelege de ce oamenii obișnuiți s-au săturat.
Iată o postare pe twitter despre alegerile din Italia, în care candidata „de extremă dreaptă” (cum îi spune mass-media), Giorgia Meloni, se așteaptă să câștige suficiente locuri în Parlament pentru a deveni prim-ministru:

Gemma Tognini:
Pe o pagină, un titlu sfâșietor despre noii săraci ai Italiei și despre modul în care cei mai mulți vor vota pentru „La Giorgia”… dau pagina și găsesc: directorul de creație al lui Valentino spune că aceste alegeri… sunt despre rasă, gen și „drepturi”. Unele lucruri sunt într-adevăr transculturale. Nu e de mirare că Italia înclină la dreapta.
Altă postare, de la un fost oficial înalt al administrației Clinton, economist supergenial și fost președinte Harvard:

Larry H. Summers:
Trebuie să existe un fenomen social despre care bănuiesc că ar putea explica faptul că oamenii nu se mai căsătoresc, nu mai vor să muncească, decesele din disperare, alienarea generală și, bănuiesc, ascensiunea populismului reacționar. Înțelegerea acestui fenomen ar trebui să fie un obiectiv major al științelor sociale.
La care Douthat ripostează cu brio:

Ross Douthat:
Am mai spus-o și o voi spune din nou, nicio viziune asupra lumii a unor oameni foarte inteligenți nu este atât de bine protejată împotriva conștientizării propriilor eșecuri, precum liberalismul social.
Doamne, nici că putea fi mai adevărat. Am luat cina recent cu un preot catolic, care vorbea despre puterea generației în vârstă mai progresiste asupra structurilor din cadrul instituției, în ciuda faptului că majoritatea preoților și seminariștilor mai tineri sunt riguroși și tradiționali. Acest preot mi-a spus: „Progresiștii din Biserică au putere, dar este doar puterea de a distruge”.
La fel și cu social-liberalii. Nu merge ce vor ei! Este împotriva naturii umane. Citesc chiar acum noua carte a lui Louise Perry, «The Case Against the Sexual Revolution» (Argumentul împotriva revoluției sexuale). Nu este o persoană religioasă și nici măcar conservatoare. Este o feministă postliberală care respinge abordarea sexuală a feminismului liberal standard. Argumentul ei de bază este că revoluția sexuală a fost, în cea mai mare parte (dar nu în totalitate!), un eșec.
Ea vorbește despre „dezvrăjirea sexuală” care a rezultat în urma generațiilor care au fost antrenate să vadă actul sexual ca fiind despărțit de sensul moral sau metafizic. „Dezvrăjirea sexuală”, scrie ea, „este o consecință firească a privilegierii liberale a libertății mai presus de orice alte valori, pentru că, dacă vrei să fii liber, trebuie să țintești să elimini orice fel de restricții sociale care te limitează, în special credința că sexul ar avea o valoare unică, intangibilă – ceva special care este greu de raționalizat”.
Ea continuă:
Ideologia liberală ne măgulește spunându-ne că dorințele noastre sunt bune și că putem găsi sens în satisfacerea lor, indiferent de cost. Însă minciuna acestei linguşiri ar trebui să fie evidentă pentru oricine şi-a dat seama vreodată că a greşit când și-a dorit ceva anume, şi și-a făcut rău singur sau a rănit alţi oameni, urmărind asta. Așa că voi propune o formă alternativă de cultură sexuală – una care recunoaște celelalte ființe umane ca oameni reali, investiți cu valoare și demnitate reală.
Este timpul pentru o contrarevoluție sexuală.
Este important de remarcat faptul că Perry spune că liberalii sociali au făcut organismului ceea ce liberalii economici (numiți uneori și „conservatori”) au făcut economiei. Adică au adoptat o viziune dogmatică care nu recunoaște dimensiunea spirituală și morală a actelor materiale (sex, acumulare și consum etc.). Aceasta este ceea ce Larry Summers nu înțelege mai sus – și nu numai Larry Summers.
Oamenii sunt disperați după un simț al rostului, al sensului lucrurilor. Am renunțat la el, totul în numele eliberării. Nu e de mirare că oamenii se scufundă în pornografie, în droguri, în înjosire: am creat un sistem care le-a furat capacitatea fericirii umane obișnuite.
Cum îl reconstruim?
Nu știu. Dar pot să vă spun că în Europa, genul de politicieni pe care mass-media noastre și politicienii Regimului îi numesc „extrema dreaptă”, au o înțelegere mai vastă asupra acestei probleme decât Regimul. Știi de ce îl urăsc liberalii pe Viktor Orban? Pentru că el înțelege că o țară de succes, o țară în care cei mai mulți oameni prosperă, este una în care oamenii au stabilitate și pot avea familii naturale.
El și cei ca el sunt postliberali în sensul că ei cred că o economie ar trebui administrată având în vedere binele comun mai mare; așa cum a spus recent Ron DeSantis la NatCon, într-o parafrază, „America este o țară cu economie, nu o economie cu o țară”. Și ei știu, de asemenea, că libertatea maximă în chestiuni sociale este calea sigură către anomie și distrugere. Această dorință nu se poate justifica prin sine însăși.
Sunt astăzi în Toronto, un oraș în care liderii instituționali ai unui sistem școlar suburban nu știu cum pot să împiedice să vină așa la școală un pervers sexual care poartă sâni masivi protetici, de tipul celor asociați cu o formă exotică de pornografie japoneză, având postul de profesor la un liceu public! A obiecta la ce face, spun ei, ar încălca drepturile omului – ei îi spun lui „ea”.
Este o nebunie! O societate care nu-și poate apăra proprii minori de a fi exploatați de un astfel de pervers într-o clasă de școală nu este o societate care merită să stea în picioare – și nici nu va putea rezista. Este Weimar, e Roma antică în ultimii săi ani. Dacă politicienii liberali – liberalii progresiști sau liberalii conservatori – nu vor face nimic în privința asta, nu ar trebui să fim surprinși să vedem politicienii neliberali crescând în popularitate, în încercarea de a restabili ordinea și starea de spirit.
Ursula von der Leyen, șefa dictatorială a Comisiei Europene, tocmai a arătat perfect clar care este poziția elitei UE în privința democrației. Democrația este bună doar atunci când votezi așa cum doresc Bruxelles-ul și elitele. Și dacă nu? Ei bine, au ei modalități de a-i face pe oamenii democrați să simtă durerea. Urmăriți-o cum amenință Italia dacă nu votează corect:

Radio Genova:
Von der Leyen îi amenință pe italieni: „Vom vedea rezultatul votului din Italia. Dacă lucrurile merg într-o direcție dificilă, avem instrumente, ca în cazul Poloniei și Ungariei”. O încercare disperată de a influența votul din Italia, vot care merge spre extrema dreaptă. Game over, Ursula!
Menționând Polonia și Ungaria ca exemple de națiuni pe care UE le-a agresat cu privire la politica lor democratică, Ursulei von der Leyen i-a scăpat mâța din sac. Italia nici măcar nu a votat încă, dar ea le spune italienilor: „Vedeți ce am făcut noi Poloniei și Ungariei? Ar fi păcat dacă vi s-ar întâmpla asta”. Von der Leyen și clica sa din UE au hăituit Polonia și Ungaria pe așa-numitele probleme de „stat de drept” – dar ea arată clar în această remarcă că asta a fost pur și simplu un pretext pentru a pedepsi acele țări pentru că au avut ”prostul gust” de a vota pentru guverne populiste de dreapta.
Sper ca acest clip să fie răspândit pe scară largă printre popoarele europene, ca să fie absolut clar pentru toată lumea ce cred elitele despre ei. În această iarnă, când europenii vor îngheța în întuneric, sper ca mulțimile să apară la palatul doamnei von der Leyen și să o facă să răspundă pentru că a făcut Uniunea Europeană să-și arunce în aer propria economie de dragul de a servi viziunii Bruxelles-Washington.
Analiştii spun că mişcările recente ale Europei către dreapta au de-a face cu oamenii sătui de criminalitate şi de imigraţia scăpată de control. Von der Leyen și clasa ei de elită, ca și omologii lor americani, se așteaptă ca oamenii obișnuiți să suporte asta – dacă nu, vor fi acuzați de fanatism.
Aroganța acestei femei și a clasei pe care o reprezintă este uluitoare! Dacă Italia se va îndrepta către partidul lui Meloni, asta va însemna că peste 100 de milioane de europeni – 60 de milioane de italieni, 37 de milioane de polonezi și 9 milioane de maghiari – vor trăi sub guverne conservatoare alese democratic. Von der Leyen & Co. nu cred că alegerile majorităților din aceste țări sunt legitime – și sunt pregătiți să pedepsească oamenii pentru că nu le îndeplinesc cerințele. Larry Summers, trebuie să urmărești ce se va întâmpla în Europa și vei găsi răspunsul la întrebarea ta; nu este un mister de ce oamenii s-au săturat de clasa conducătoare.

Preluare: The American Conservative
Sursa: anonimus.ro

Pregătirile pentru „Marea Extincție” se desfășoară de multă vreme. Nu au început în momentul lansării Plandemiei. Lansarea Plandemiei marchează doar trecerea la faza accelerătă și finală a pregătirilor pentru Marea Depopulare. Despre Păpușarii Psihopați Asasini Planetari, oricât de înfiorători vi i-ați imagina, trebuie să știți că au și o latură ludică, iubesc foarte mult jocurile, mai ales cele sângeroase. Distracția lor preferată, să pregătească și să declanșeze măceluri, pentru ca mai apoi să poată savura spectacolul.
După încheierea unui măcel, distracția preferată a păpușarilor este să intervină în calitate de „salvatori”. Imediat ce și-au încheiat cel mai drag și reușit măcel planetar de până acum, cel de-Al Doilea Măcel Mondial (ce a fost și un măcel test, de calibrare), păpușarii psihopați și-au zâmbit mefistofelic în bărbi, și-au strâns ghearele veninoase și, considerând că stăpânesc suficient de bine știința măcelurilor globale, s-au așezat la masă pentru a proiecta Al Treilea și Ultimul Măcel Mondial.
De ce se presupune că va fi ultimul? Pentru că după încheierea măcelului, păpușarii își vor instaura oficial Guvernul Mondial. Puținii supraviețuitori ai Marii Depopulări, lăsați în viață doar pentru a fi sclavii slujitori și preaslăvitori ai Stăpânilor Păpușari, nu se vor mai putea înmulți haotic, creând atâta disconfort și mâhnire Păpușarilor. Nu, nici vorbă de așa ceva, fiecare nou sclav va mai putea veni pe lume doar cu aprobarea autorităților numite de către Guvernul Păpușarilor.

Ce facem noi în acest timp? Eh, ne mai distrăm, ne mai simtem bine, behăim încrezători și aprobatori la (dez)informațiile oficiale și „științifice”, ne îngrijorăm responsabil pentru „schimbările climatice” și „virușii nenorociți”, condamnăm și înfierăm cu dreaptă mânie telectuală pe toți „conspiraționiștii”, chiar dacă a doua zi suntem nevoiți să recunoaștem (doar în sinea noastră) că aveau dreptate. Mai „salvăm planeta”, stând nespălați cât mai mult cu putință, mai arborăm steagul „prietenilor” ukri la profil și milităm vitejește pentru suveranitatea lor, în timp ce ironizăm cu superioritate pe inculții ce îndrăznesc să creadă că nici nouă nu ne-ar strica un pic de suveranitate. Ne mai amuzăm copios și de medievalii înapoiați ce presupun că psihopații păpușari ne pregătesc foametea și holodomorul. Auzi la ei, conspiraționiști analfabeți și needucați!

Ei cred că mărirea explozivă și criminală a prețurilor energiei și materiilor prime, refuzul guvernelor asasine de a cumpăra gaze și petrol de unde este mai ieftin, pentru că… sancțiuni, în favoarea cumpărării acestora de unde este „corect politic”, la prețuri de zece ori mai mari, închiderea forțată a fermelor zootehnice pentru cele mai puerile și aberante motive, mituirea cu subvenții a fermierilor de către aceleași guverne asasine pentru a lăsa sute de milioane de hectare de terenuri agricole în paragină, incendierea profesionistă a altor sute de milioane de hectare de terenuri agricole pe rod, taman înainte de culegerea recoltelor, închiderea planificată a economiei mondiale pentru pretexte plandemice sau de creștere a prețurilor energiei, pe scurt, ei cred că fleacurile astea ar putea provoca foamete mondială. Auzi la ei, cum se vaită de drobul de sare, ca în povestea lui Creangă. Nu vor medievalii să se împace cu ideea că vom mânca viermi și lăcuste. În treacăt fie spus, chiar admițând că viermii și lăcustele ar fi delicii culinare, oare de unde vom lua necesarul de miliarde de tone de asemenea „delicii”? În concluzie, asistăm impasibili la maturizarea și fortificarea uriașului monstru ce se pregătește să ne devoreze.

Oare cum am putut să decădem atât de mult? În doar trei generații, păpușarii asasini au reușit să îndobitocească miliarde de oameni, cumpărându-i cu mărgele de sticlă colorată și tinichele poleite, oferindu-le doar condițiile de relativă stabilitate și oarece confort, mângâindu-i pe creștet și spunându-le zilnic că sunt inteligenți și frumoși, că sunt liberi și independenți, că trăiesc în democrație, și alte asemenea baliverne. Oamenilor le-a plăcut, au crezut poveștile frumoase și l-au dat uitării pe Dumnezeu. Au ajuns să se închine științei, instituțiilor oficiale, politrucilor, artiștilor, bancherilor, într-un cuvânt, diavolului. Așa că, dacă avem puterea să ne vedem cum suntem cu adevărat, trebuie să recunoaștem că merităm pedeapsa ce ni se pregătește. Poate că a venit vremea să ne căim pentru rătăcirile noastre, să ne rugăm Domnului să ne ierte și să ne lumineze mințile. N-are rost să mai hrănim speranțe deșarte. Păpușarii psihopați sunt deciși să ne extermine. O antilopă înconjurată de o haită de câini sălbatici este absolut sigură că acei câini vor s-o sfâșie și doar print-o minune mai pooate scăpa cu viață. Nici o secundă nu crede că jucăușii câini vor doar să se joace cu ea. Oare noi, oamenii, suntem mai ușor de păcălit decât animalele din junglă? Se pare că da… Singura noastră preocupare din acest moment ar tebui să fie găsirea unor soluții de a scăpa din ambuscada letală pe care păpușarii sataniști ne-au pregătit-o. Oare există șanse reale de scăpare?

Cheia înțelegerii situației actuale constă în paradigma funcționării economiei mondiale. Atâta vreme cât păpușarii mondiali au avut de lucru cu plantarea slugilor lor obediente la vârful conducerii fiecărei „țări suverane, libere și independente”, economia mondială a fost lăsată să funcționeze după principiul „științific” al pieței libere. Sigur că da, e știință pură acest principiu liberal, al jefuirii sălbatice al celui mai sărac de către cel mai bogat și realizarea de profituri oricât de mari, chiar cu prețul călcării pe oricâte cadavre. Principiul jefuirii libere și sălbatice stă la baza prosperității națiunilor „civilizate”, este chiar esența istoriei întregii omeniri. Numai că, oricăt de crud și de nedrept am găsi că este acest principiu al piețelor „libere”, plutocrații păpușari nu mai vor nici așa. Nu mai vor „să facă profit”, lucru de neînțeles pentru oamenii simpli. Oare de ce nu mai vor profit plutocrații? Au înnebunit de tot? Mirarea omului simplu vine din dresajul său. Odată ce ai fost dresat să te închini Zeului Ban, vei judeca totul în termeni de bani, neînțelegând că banii au valoare doar pentru noi, sclavii. Banii nu înseamnă nimic pentru stăpânii planetei, ei fiind și creatorii banilor. Ei pot emite oricât de mulți bani doresc. Indiferent de ce se întâmplă, se pare că un lucru rămâne neschimbat, plutocrații sccelerați rămân stăpânii planetei. Acum plutocrații psihopați vor doar să-și salveze planeta și să se bucure în tihnă de ea, lipsiți de vacarmul agasant al miliardelor de sclavi deveniți acum inutili. Oare am putea să le „furăm” măcar o halcă din planeta pe care au pus stăpânire? Cum am putea s-o facem?

Plutocrații stăpânesc întreaga planetă prin două instrumente, slugile lor plantate în conducerile tuturor statelor și prin organismele internaționale, adevărate instrumente ale diavolului, în frunte cu ONU – Organizația Națiunilor Umilite (sic!). Este un păienjeniș diabolic, șansele unui popor de a se rupe din această plasă mortală fiind aproape de zero. Cum ar putea s-o facă? Sper să nu vă gândiți la glume proaste, gen schimbarea viermilor politruci și trădători prin „alegeri libere și democratice”. Să fim mai inteligenți de atât, să îndrăznim să credem că un grup de oameni curajoși ar reuși să dea o lovitură de stat cu ajutorul armatei sau chiar al poporului, să aresteze toți trădătorii din clasa politică, administrație, servicii, să scoată țara de sub jugul cămătarilor și a instituțiilor internaționale, etc… Ar putea avea un final fericit o asemenea lovitură îndrăzneață? Greu de crezut… Realizați că dacă o asemenea țară ar îndrăzni să-și proclame suveranitate și independența față de păpușari, încă de a doua zi s-ar trezi întru-n blocaj paralizant? Pentu un final fericit trebui îndeplinite unele condiții necesare (și încă insuficiente). Acea țară trebuie să fie foarte mare și foarte puternică economic și militar, să fie extrem de greu de cucerit de către armatele de mercenari ale păpușarilor. Mai este nevoie și ca țara care ar încerca să scape din plasa mortală a păpușarilor să fie extrem de bogată în resurse naturale diversificate și să aibă capacitatea prelucrării acestora, fără să fie nevoită să apeleze la „parteneri” șantajiști externi, întru-n cuvânt, să-și fie sieși autosuficientă.

Vă gândiți la țara la care mă gândesc și eu? Prima țară care ne vine în minte și care ar putea zdrobi integritatea acestui puzlle mortal, pregătit să ne sufoce, sigur că da, este Rusia. SUA nu s-ar putea califica sub nici o formă, n-au cum să-și fie autosuficienți, ei fiind doar o gașcă de jefuitori. Să nu-mi spuneți de nuș’ce alianțe, BRICS-uri și alte asemenea butaforii regizate de către aceeași păpușărime mondială. Alea sunt nutreț pentru rumegătoare. Analizați numai gradul lor de slugărnicie față de organizațiile internaționale criminale și veți înțelege că toate acele țări și alianțe sunt conduse de asasini economici și biologici ai propriilor popoare (inclusiv Rusia). Ați văzut câtă cruzime și lipsă de scrupule au dovedit în plandemie sub conducerea asasinilor de la omeseu? Ați văzut! QED.

În concluzie, Rusia ar fi poate singura țară ce ar îndeplini aproape toate condițiile pentru recăpătarea suveranității. Un singur element îi lipsește, un conducător patriot, curajos și vizionar. Actualul „conducător” este tot o slugă a păpușarilor mondiali și execută planurile întocmite după sccenariul convenit de comun accord, cu mult timp înainte. „Războiul” acesta dintre Rusia și Organizația Teroristă transaltlantică, deși produce zeci de mii de morți și distrugeri cumplite, este o făcătură sulfuroasă, o escrocherie pentru naivi. Bine, pentru analfabeții funcționali „războiul” se duce între între ruși și ukri. Îhî, sigur că da, Slava! Rolul Rusiei este să pară polițistul rău sau polițistul bun, în funcție de partea din care privești.

Războiul acesta este proiectat și executat pentru a oferi scânteile declanșatoare și justificările perfecte pentru toate nenorocirile pregătite de păpușari pentru lansare în viitorul foarte apropiat. De aceea, dacă poporul rus va înțelege că Putin și camarila khazară din jurul său sunt planați în capul lor pentru a-i distruge și nu pentru a-i salva, poate că se vor răscula și vor da jos această adunătură de năpârci. Sau, poate un nucleu din armata rusă va avea această inițiativă. Subliniez, ca nu cumva să se înțeleagă greșit, Putin și gașca ar trebui înlăturați de la putere nu pentru vina pe care le-o impută progresiștii spălați pe creier, aceea de-a fi atacat „minunata și democratica” colonie infracțională rothschildiană, ci dimpotrivă, pentru a fi pus Rusia la dispoziția acelorași păpușari rothschildieni. Adevărat, Putin a făcut-o și o face întru-n fel unic, total diferit de al predecesorului său, slugoiul bețiv Elțîn. Dar asta nu ajută la nimic , dimpotrivă produce multă confuzie și derută printre cei ce vor să înțeleagă adevărul.

Dacă în Rusia (sau în oricare țară comparabilă ca mărime și ca forță) nu se va produce ruperea din unanimitatea supunerii absolut stupide în fața adunăturii de decrepiți ce formează păpușărimea mondială, sfârșitul ni se întrezărește mult mai aproape decât își imaginează cei mai mulți dintre noi.

Prof. Albert Toma
Sursa: art-emis.ro