Da, schimbarea banilor de hirtie, sau a numerelor din calculatoare fara nici o valoare in active materiale, reale, palpabile si daca se poate perene este solutia cea mai buna. Asta insa numai pentru cei care au multi bani, Cei care au numai citeva mii intr-un cont pentru o urgenta medicala, inmormintare sau de alta natura pot sa-si ia adio de la ei. Nu pot sa-i investeasca in nimic; se uita la ei cum se devalorizeaza sub auspiciile dobinzilor reale negative. Cred ca am mai scris intr-un comentariu: Astia dupa ce au furat absolut tot de la noi, au furat tot, culmea, si de la generatiile viitoare (mare gaselnita financiara asa ca acelea vor plati ceea ce n-au consumat niciodata) si-au indreptat ochii hulpavi catre ultima resursa : munca trecuta. Inflatia este instrumentul prin care vi se fura munca trecuta Bill Gates, baiat destept, nu se uita in gura tot felura de excroci financiari ci si-a insusit sfatul economic al unui american de geniu (desi prost om de afaceri) Mark Twain care a clamat:
„Cumparati pământ ca nu se mai fabrică!”
As lua si eu dar ce sa iei de citeva mii? Aaa, da, o mica parcela la „Patrunjelul”. Singura investitie permisa muritorilor de rind. Totusi grabiti-va ca in curind nu va veti mai permite luxul sa muriti…
Iată o întrebare absolut dramatică. Dacă există judecători și procurori într-un număr suficient de mare, care au fost complici la furturile din alegerile în care au fost implicați, pentru că le-au supravegheat, atunci întreaga democrație din România sau mult clamatul stat de drept atârnă de un fir de păr. Care se poate rupe la următoarele alegeri. Încerc să răspund la întrebarea de mai sus utilizând un exemplu la îndemână. Cazul Clotilde Armand. Întrucât în Sectorul 1 București voturile au fost renumărate la solicitarea unui procuror, avem un rezultat stupefiant, care ne arată că alți procurori și judecători fie nu și-au făcut datoria, fie au fost complici politici ai neomarxiștilor. O complicitate care se poate transforma într-una penală. Iată care este situația după ce, la solicitarea unui procuror, care din acest motiv a și fost crucificat, s-au deschis sacii și s-au renumărat voturile în mai multe secții de votare. La secția de votare nr.13, Dan Tudorache a obținut 393 de voturi, iar Clotilde Armand 286. La secția de votare nr.24, Dan Tudorache 262, iar Clotilde Armand 121. La secția de votare 36, Dan Tudorache 225, Clotilde Armand 240. Fac precizarea că cifrele de mai sus sunt conform concluziilor la care a ajuns Secția de investigare a infracțiunilor din justiție. În ceea ce privește o mulțime de alte secții, 42, 48, 49, 50, 51, 52, 55, 58, 62, 67, 69, 74, 76,118, 121,151,154, 162,163 și 164, nu s-au găsit sacii cu voturi. Din totalul de 166 de secții de votare din Sectorul 1, în urma numărătorii efectuate de către SIIJ, rezultă că 20 de secții lipsesc cu desăvârșire, iar procesele verbale sunt completate cu zero, în cazul a patru saci există diferențe mari între ceea ce regăsim pe ROAEP și ce au constatat cei de la SIIJ – aproximativ 600 de voturi pe care Clotilde Armand le pierde – trei secții au cel puțin doi saci diferiți pentru aceeași secție și, în fine, au fost constatate multiple nereguli cu privire la sigilarea sacilor sau integritatea lor. Din totalul de 91.112 de voturi înregistrate pe platforma ROAEP, 11.441 au fost furate, cele aferente celor 20 de secții lipsă. Adică 12,56% din total. În urma parcurgerii tuturor proceselor verbale, atât ROAEP cât și SIIJ, minus cele 20 de secții care lipsesc, pe ROAEP Clotilde Armand obține 1.003 voturi și conform numărătorii SIIJ, iar conform numătorii SIIJ câștigătorul este Tudorache cu 1.715 voturi. La ce concluzii ne conduc rezultatele oficiale pe care le-am consemnat mai sus? 1). În cea mai sofisticată zonă din perspectivă electorală, Sectorul 1 București, s-a furat la greu. Și în multiple moduri. Pe sub nasul unor magistrați desemnați să verifice ceas de ceas modul în care se produce procesul de votare. 2). S-au furat un număr apreciabil de saci cu voturi, care au dispărut pur și simplu. 3). În cazul altor saci, voturile au fost înlocuite și acest fapt este fără niciun fel de dubiu nu numai fiindcă a fost filmat, dar a fost și documentat ulterior de către procurorii SIIJ. 4). În ciuda acestor constatări, Clotilde Armand a continuat să conducă în calitate de primar Sectorul 1 București, Tudorache, care a câștigat alegerile, a continuat să rămână pe tușă, iar cetățenii cărora li s-a furat votul au continuat să rămână consternați.
Dacă așa ceva s-a întâmplat în cel mai important sector al Capitalei, pe sub nasul tuturor autorităților, și dacă ulterior nu s-a luat nicio măsură, ne putem lesne imagina ce se întâmplă în această țară la alegeri. Mulți sociologi și analiști se întreabă oare de ce din ce în ce mai puțini cetățeni înțeleg să-și exercite dreptul de vot. A dispărut sau s-a diminuat într-un asemenea hal conștiința și responsabilitatea civică? Răspunsul cel mai concludent ni-l poate oferi tabloul prezentat mai sus. Oamenii nu mai au încredere că votul lor este corect numărat. Iar la această neîncredere, iată, au contribuit într-o măsură decisivă și magistrații care au supravegheat alegerile, și cei care au controlat ulterior corectitudinea voturilor, dar, în ciuda celor constatate, nu au luat măsuri. Sau, ironic vorbind, au luat și, pentru a ne aburi, au făcut nu mai puțin de 166 de disjungeri, astfel încât concluziile la care colegii lor au ajuns să nu aibă în final niciun rezultat. Ce se întâmplă? Este oare adevărat că neomarxiștii au pus mâna pe justiție? Sau au făcut-o în conivență și cu liberalii, cu care USR s-a aliat în alegeri?
Mesaj pentru minoritatea românească din colonia Românica.
Lipsa de cultură istorică îi împiedică pe români să înțeleagă pericolul care-i paște și de aceea în loc de analize prețioase și partizane vă prezint mai jos urmările prezenței coroanei britanice în India.
Timp de aproape 300 de ani, până în 1947, India a fost colonie britanică. Iată ce au lăsat în urma lor supușii coroanei când au plecat:
– 92% analfabetism
– 20% dintre nou născuți decedați înainte de a împlini patru luni.
– 7 milioane de morți la foametea din 1770
– 11 milioane de morți la foametea din 1783
– 11 milioane de morți la foametea din 1791
– 800 de mii de morți la foametea din 1837
– 1.8 miliarde de morți din cauza sărăciei
– 45 de trilioane de dolari scoase din țară
– dezmembrarea în două regiuni, India și Pakistan
– Întârzierea dezvoltării cu 50 de ani a infrastructurii și a serviciilor
Aceiași britanici care au jefuit India au colonizat, jefuit, ucis și batjocorit populațiile băștinașe ale Americii de Nord și ale Australiei.
Pe același model în primii 150 de ani ai colonizării spaniole în America Centrală și de Sud 80% din populația băștinașă a fost exterminată și între anii 1500 și 1650 Spania a jefuit 180 de tone de aur și 16.000 de tone de argint din colonii.
Ăsta este adevărul nefardat despre soarta coloniilor:
### Jaf
### Umilință
###Crimă
Nimic altceva.
Și în India, la fel ca și în România zilelor noastre, o minoritate de angajați indieni trăiau bine în casele și în firmele britanicilor care erau prezenți în India pentru a controla jaful.
Și la ei ca și la noi unii admirau luxul, avansul economic și bunăstarea Marii Britanii. Și în India exista presă indiană care-i preamărea pe britanici și care disprețuia tot ce era local. Indienii de rând citeau presa trădătoare și continuau să trăiască și să moară sub jug.
Am publicat acest articol pentru a vă ajuta să înțelegeți că marile puteri nu civilizează ci doar colonizează și că strălucirea lor este construită din bogățiile furate din colonii.
De aceea atunci când îi admirați pe americani, pe britanici și pe cei din vestul Europei de fapt dați dovadă de incultură, slugărnicie și trădare de neam românesc. Vă place să fiți servitorii altora? Vă place să vedeți cum copiii voștri intră slugi la străini? Vă place să muriți săraci, umiliți și disprețuiți? Dacă vă place atunci ignorați acest articol.
Dacă însă mai aveți în voi vreo urmă de românism atunci fiți naibii români așa cum au fost cei datorită cărora aveți voi ce vinde și trăda astăzi.
Marea dramă a omenirii nu este nici covidul și nici ciuma. Nu este nici HIV și nici măcar un război. Toate sunt depășite, ca intensitate și consecințe, de imensa, fabuloasa, de nepătruns prostie. Oamenii devin, pe zi ce trece, mai proști. Nu ne tâmpim pentru că mâncăm soia sau, dimpotrivă, prea multă carne, ci pentru că am aruncat toată înțelepciunea omenirii la gunoi apoi i-am dat foc, nu de alta, dar trebuie să salvăm planeta. Nu o vom salva. Suntem prea mulți și, desigur, prea proști; cât timp nu ne putem salva pe noi înșine, cum am putea avea grijă de biata planetă. E incredibil cum prostia a devenit pandemică, reușind să distrugă în câțiva anișori tot ce a clădit și creat omul mai de preț. Generația decrețeilor, cea care a crezut că poate schimba lumea din temelii, cu Dumnezeu alături, va pleca în curând, lăsând în urma sa un ultim și de neacoperit gol. Suntem ultimii care am devorat, ascunși sub plapumă, furând lumină de la o lanternă prăpădită, cărțile copilăriei. Cu foi rupte de atâtea recitiri, știam pe de rost pasaje întregi din „La Medeleni” și, deși nu era cazul, replicile lui Scarlett… Suntem ultimii care am scos din minți străzi întregi cu strigăte de „nenea, ne dați mingea” și „tanti mama lui Arpi, vine Arpi jos?” cu joaca până noaptea târziu, când acasă ne aștepta fie o scatoalcă, fie o urecheală, dar, inevitabil, căldura insuportabilă a locuințelor devenite, în toiul vacanței de vară, adevărate cuptoare că, de, nu știam nimic de reabilitare.
Plecăm încet și, odată cu noi, dispare acel „sărumânaaaaa” aruncat cu putere oricărui cetățean întâlnit pe scara blocului, cunoscut sau nu. Azi e suficient să arunci un „bună” din vârful buzelor țuguiate, cu ochii dați artistic pesta cap, în genul „ce favoare îți fac, bro…” Pleacă în curând generația ce asculta, alături de părinți, ascunși în colțul bucătăriei, „Europa liberă” cu urechea lipită de un radio prăpădit, ce hârâia ca un bolnav tbc-ist, înțelegând, pe cât se putea, că trăia într-un non sens care azi (ce oroare) începe să pară, de-a dreptul frecventabil. Am fost copiii deprinși cu respectul, maturizați înainte de vreme, aruncați în apă fără să știm să înotăm, că „doar așa poți răzbi”, auzeam țipând de pe marginea bazinului… Am fost adolescentele leșinate de emoție că ne-am pupat la reuniune cu vreun drăguț cu un an mai mare, sperând în taină la un dans mai lent, feriți eventual de ochii lui dirigu… Mi-e tot mai greu să înțeleg lumea în care trăiesc și pun asta pe seama faptului că azi cartea a devenit un moft penibil și demn de dispreț. Că a fi educat și cu un minim de cărți citite este doar o manifestare a unei slăbiciuni, în mințile netede ale celor care decid soarta lumii. Am devenit o adunătură de bipezi cu ochii țintiți în niște aparate obsedante, care fac dovada statutului social. Am devenit niște biete marionete ale unor indivizi la fel de proști precum cei care, cândva, erau trecuți în clasa a cincea doar de milă.
Planeta întreagă este condusă de cei care nici să copieze corect nu erau în stare. Iar noi suntem în top… Și asta pentru că nu ne pasă de nimic. Nu ne pasă de mizeria din jurul nostru pentru că nu ne pasă de mizeria din noi. Devenim din ce în ce mai limitați, sfârșind, probabil, prin a emite sunete guturale, așteptând răspunsul din telefon. Vom deveni maimuțe ce știu să tasteze. Pe măsura ce prostia se înscăunează, transformăm în bășcălie tot. Pentru că nu mai citim, ne lăsăm influențați de indivizi fundamental idioți, dar care știu să mintă și să fie vocali, să ne promită ultimul telefon sau cea mai bună variantă de laptop. Am ajuns mult mai jos decât votanții pentru o găleată de plastic și pentru asta nu e Europa de vină. Ne batem joc de țara asta zi de zi, de trecut și de oamenii care au murit ca noi să putem să ne îndopăm cu pizza și Coca Cola. Viața se reduce la cât mâncăm, ce mașină cumpărăm, în ce zonă a globului ne pozăm pentru a muri de invidie vecinul de la parter. Vom pleca și odată cu noi va pleca generația care asculta Pink Floyd și Led Zeppelin, dar dădea iama și la filarmonică și operă, îmbrăcați la patru ace, cu muieri ce arătau și se comportau ca niște doamne, cu bărbați cel puțin încălțați corect. Se vor duce, în curând, ultimele bastioane ale simplității și firescului. Lăsăm lumea pe mâna celor care au, totuși, un scop comun. Viața fără Dumnezeu.
De ceva timp, se fac eforturi din ce în ce mai consistente să vi se servească un narativ de competență și de pertinență politică a liderului principalului partid din România: Marcel Ciolacu, președintele PSD. De vreun an încoace, avem de-a face cu comunicate de presă periodice, care sub ștampila imparțialității și abordării științifice, se străduie să-l glorifice pe acesta, să-l pună într-o lumină mai bună decît este în realitate. Sondajele de opinie prezentate cu perseverență de PSD se opintesc să ne arate un lucru simplu. Marcel Ciolacu nu numai că este la putere și face parte din oamenii politici influenți în momentul de față. Mai mult de-atît. Îl și iubesc oamenii. El, conform acestui narativ prezentat cu perseverență, face parte din galeria de oameni politici populari, aflat pe unul din primele locuri, dacă nu chiar pe primul loc al ierarhiei de popularitate.
Bună strădanie. Evident, falsă. Și, evident, cu scop. De ce falsă? Simplu. Pentru că nu e adevărată. Pentru că măsor, că asta mi-e meseria, și ce să vezi? Nu e așa. Oricum ai pune procentele alea, îmi iese diferit. Foarte diferit. Cum ar zice omul de știință: Pieleanu, Pieleanu everywhere. Într-adevăr, în momentul de față Marcel Ciolacu este unul din oamenii care gestionează la vedere puterea în România, unul din cei mai influenți lideri ai momentului. Dar cam pe-aici se termină adevărul din această expresie “într-adevăr”. Cînd vine vorba să ne uităm în sondaje, poziția sa nu este de lider incontestabil, ci una de mijloc de clasament. Nici prea prea. Nici foarte foarte. Sondajele publice oficiale și cît se poate de amuzant de neadevărate pe care le tot prezintă PSD îl aruncă pe acesta undeva sus, peste 25%, poate chiar 30% încredere. Conform acestor sondaje (Pieleanu, Pieleanu everywhere, dar și CURS, CURS everywhere), nu prea mai sînt alți lideri care să guste din aerul rarefiat al nivelului de “aproape 30%”. Ciolacu stă foarte bine, clamează aceste sondaje. De fapt, falș. De fapt, neadevărat. După cum vă spuneam, Ciolacu e pe la mijlocul clasamentului. Nici prea prea, nici foarte foarte. Sub 20%, într-un interval între 15% și 20%. Asta îndeosebi după fandacsia războiului din Ucraina s-a mai atenuat și s-a terminat fenomenul rally around the flag, cînd liderii de la putere au beneficiat de un temporar respiro din partea opiniei publice. Cel mai recent sondaj Sociopol îl măsura pe Marcel Ciolacu la sfîrșitul lunii iulie la 17%. Uite aici graficul evoluției încrederii în Marcel Ciolacu. Pe termen mediu, din 2017 încoace, de cînd a început să scoată cît de cît capul în politica mare și am început să-l băgăm în sondajele Sociopol, pe lista de lideri politici cărora să le măsurăm încrederea. (Detaliu vizual, pentru cei care poate nu înțeleg graficul. Linia subțire reprezintă măsurătorile de sondaj Sociopol. Linia groasă reprezintă o tendință medie a acestor măsurători. În limbaj formal, o medie mobilă de perioadă cinci, care atenuează vibrația de incertitudine a măsurării probabilistice, adică mai neutralizează din marja de eroare).
Ce vedem în grafic este atît nivelul său actual al încrederii, cît și, mai mult de-atît, evoluția sa din 2017 încoace. Ce observăm? Modulo marja de eroare, care generează o vibrație aproximativă în jurul tendinței din realitate, graficul încrederii în Marcel Ciolacu este foarte bine definit. Înainte să fie președinte de partid, era sub 10%, nu prea știa lumea de el. Pe urmă cîștigă președinția PSD și crește spre 15%. Se menține, cu mici variații, cam în acest interval pînă toamna trecută, cînd Iohannis s-a trezit brusc și geostrategic să reconsidere PSD-ul. Să-l transforme dintr-un partid demonic, ce trebuia șters de pe fața pămîntului, într-unul responsabil, frecventabil, numai bun de băgat la guvernare în locul tupeiștilor nepricepuți de la USR. Odată ajuns la putere, Marcel Ciolacu a avut inevitabil parte de un zvîc de popularitate. Spun inevitabil, pentru că de astfel de creșteri au parte toți liderii cînd ajung să ocupe în ochii opiniei publice o poziție de putere. Din toamna lui 2021, Ciolacu a stat în jur de 20%, ajutat și de sperietura provocată de războiul din Ucraina (rally around the flag). De vreo două luni încoace, însă, de cînd narativul dominant nu mai este războiul din Ucraina, ci criza economică și energetică, Ciolacu a început să se erodeze, coborînd înapoi sub 20%, în intervalul 15% – 20%. Deci nimic neașteptat. Nici o evoluție fulgurantă, cum au mai arătat unii lideri prin România uneori (de exemplu, inegalabilul Becali, care a reușit de cîteva ori performanța să urce la cer și pe urmă să coboare la subsol, și pe urmă la loc înapoi da capo). Nimic neașteptat, pe de o parte. Dar mai ales nici o evoluție spectaculoasă, strălucitoare, mereu peste 25%, cum se tot chinuie sondajele oficiale PSD să ne convingă. Discrepanțele dintre măsurătorile Sociopol și cele Avangarde (Pieleanu, Pieleanu everywhere) ori CURS (Buble, Buble everywhere) nu sînt întîmplătoare. Ele au un scop bine definit. De fapt, două. De fapt, chiar trei.
În primul rînd,Marcel Ciolacu fiind președintele principalului partid, PSD, aflat în sondaje ușor peste 30%, nu poate accepta să fie o diferență prea mare între scorul partidului și scorul său de popularitate. Mă rog, lăsăm la o parte faptul că procentele de vot pentru partid se calculează nu din total populație, ci doar din subsetul celor care ar veni la vot (Likely Voters). Astea sînt deja detalii metodologice pe care le înțeleg destul de puțini și le acceptă drept argument în analiza politică și mai puțini. Lumea știe lucruri simple și clare. Cît are PSD? Peste 30% .Cel mai recent, 32%, în același sondaj Sociopol de sfîrșit de iulie. Cît are Ciolacu? Sub 20%. Nu e bine, dom’ comisar. Nu e bine, dom’ sociolog. Rîde lumea de noi… Hai să fie bine, să nu fie rău. Hai să fie primul, totuși. Hai, mai pune dracu’ un pic acolo. Măcar peste 25%, totuși. Deci iată primul motiv pentru care Ciolacu trebuie musai, dar musai să fie strălucitor în sondaje, musai peste 25%. Pieleanu. Pieleanu everywhere.
Al doilea motiv îl reprezintă competiția internă simbolică între diverșii lideri principali ai partidului. Pe de o parte șeful, președintele partidului. Pe de altă parte, alți prezumptivi lideri care concurează cu acesta într-o ierarhie internă. E vorba de Firea. E vorba de Geoană. De Rafila. De Grindeanu. De Tudose. La rigoare, chiar de Dîncu. La rigoare, chiar de Daea. E o competiție pentru imagine și respectabilitate, atribute care se consideră că se convertesc cu o eficiență suficientă în influență și putere în partid. Stai bine în sondaje? Ești influent. Deci ai dreptul la o voce semnificativă. De-aia ești lider, că ești popular și ai dreptul la opinie. Nu stai bine în sondaje? Ia stai matale acolo joc, că nu ești popular și nu te iubește lumea. O logică relativ pertinentă, de care membrii partidului, atît cei de la conducere, cît și masa mare de activiști, țin cont, chiar dacă de manieră implicită. Drept urmare, e musai ca liderul partidului să fie și the leader of the pack în această ierarhie internă legitimată de sondajele publice. Dacă sînt destul de mulți înaintea ta, soclul pe care te-ai urcat are picioarele un pic instabile. Se cam hîțînă scaunul ăla. Nu e bine, dom’ comisar. Nu e bine. De unde și efortul consecvent al conducerii PSD, via stimații mei colegi de breaslă Pieleanu și Buble, de a-l prezenta pe Ciolacu într-o lumină strălucitoare. Nu mai e nici un lider PSD peste el. De fapt, nici din alte partide nu mai e nimeni, nu-i așa? Nu. Nu-i așa. Strădania lui Pieleanu și lui Buble e deosebită, dar șchioapă. Sînt și lideri interni în PSD care sînt peste Ciolacu. În primul rînd trio-ul Firea / Geoană / Rafila. Firea în jur de 30%. Geoană în jur de 30%, deși nu mai e acum formal în PSD, dar tot pesedist e perceput de oameni (vezi mai jos, punctul trei al acestei discuții). Rafila, între 25% și 30%. Pînă și Daea cu ciucălăii săi stă în mod constant mai bine decît Ciolacu. Tot în jur de 25%. Pînă și Lia Olguța Vasilescu, retrasă acolo la ea în cotlonul ei local, în Craiova, tot peste Ciolacu este la nivel național, peste 20%. Deci suficienți lideri interni care de fapt sînt mai populari decît Ciolacu. Evident că nu e convenabil pentru imaginea sa. Evident că se străduie să schimbe lucrurile, să le prezinte de manieră mulțumitoare pentru el. Pieleanu și Avangarde. Buble și CURS. Mai mult de-atît. Sînt și lideri din alte partide decît PSD în mod constant peste Ciolacu la încredere. În primul rînd, Kovesi, în jur de 30%, alături de Firea. Dar și Boc, care tot cam pe-acolo este, spre 30%. Pînă și Ponta, cu toate trădările sale la adresa partidului, tot stă în jur de 20%, peste Ciolacu. Pînă și Ciucă, lider al unui partid aflat în dificultate, este cam parte în parte cu Ciolacu, ușor sub 20%. Pînă și Iohannis, care pe zi ce trece devine din ce în ce mai lame duck și-l bombăne lumea din ce în ce mai mult, tot la egalitate cu Ciolacu rămîne. Pînă și Simion, lider al unui partid în mod constant demonizat de către armata propagandistică oficială, tot lîngă Ciolacu este. Deci Ciolacu, după cum vă spuneam, nu e primul. Nu e nici de departe moț în fruntea clasamentului de popularitate, the leader of the haită. E doar decît la mijlocul clasamentului. Evident că nu-i convine asta. Evident că se străduie să facă ceva. Și face. Pieleanu. Pieleanu everywhere.
Al treilea motiv, la fel de important precum celelalte două deja prezentate, îl reprezintă apropierea alegerilor prezidențiale. La nivel formal, Ciolacu se jură că nu vrea să candideze și că va lăsa “pe cine e mai bun”. Cum măsori cine e mai bun? Prin sondaje. Cum faci sondajele? Cum trebuie. Cu Pieleanu. Cu Buble. Să fie bine. Să nu fie rău. Ciolacu se jură că nu vrea să candideze la prezidențiale. Eu, personal, nu-l cred. N-am văzut pînă acum lider PSD care, odată ajuns la conducerea partidului, să nu-l mănînce spinarea să-și dorească să ajungă președintele României. Să spargă ghinionul geostrategic impus de americani din 2004 încoace, de cînd l-au preferat pe Băsescu cel slugarnic lui Năstase cel boier local. De douăzeci de ani încoace, logica americanilor e simplă. La conducerea țării nu trebuie să ajungă vreun pesedist, pentru că PSD e un partid rău, anti-occidental, poate chiar încă infiltrat de fantomele rusești. Deci nu, americanii sînt precauți. La secretele NATO nu trebuie să fie un pesedist. Cu astfel de dificultate s-a confruntat PSD pînă relativ recent. Între timp, s-au mai schimbat lucrurile probabil, s-au mai schimbat gărzile și pe-acolo pe la ei. Între timp PSD a primit ștampila de respectabilitate și de frecventabilitate geostrategică. Aliații noștri au avut suficient de multă încredere încît să-l accepte pe Geoană secretar general adjunct. Deci un pesedist ajuns în miezul secretelor geostrategice. Aha. Asta înseamnă că e posibil ca președintele PSD de fapt să cîștige, în cele din urmă, alegerile. După douăzeci de ani de secetă. Păi atunci de ce să lase Ciolacu pe alții, cînd semnătura și decizia e la el? Cum să rateze un asemenea prilej unic?
Firea în nici un caz nu va fi acceptată de partid să fie candidatul PSD la prezidențiale. Deci o dăm la o parte de pe lista de amenințări. Să se mulțumească cu Bucureștiul ei. Dar mai sînt și alții. Dar poate o fi vrînd Geoană. A și început deja să miște ceva campanie. Dar poate s-o fi pregătind și Rafila, că nici el nu stă rău. Dar poate chiar pînă și Grindeanu, sau cine-o mai fi pe-acolo, pregătindu-se răbdător în umbră. Nu-l menționez și pe Dîncu, că mi-e drag de el și mi-e nu știu cum să-l fac de rîs. Chiar și așa, chiar și fără Dîncu, sînt destui care să-și lase sacoșa la coadă. Deci există deja o competiție pentru acest post mult rîvnit. În consecință, este imperios necesar ca din comunicarea publică a partidului pe bază de sondaje oficiale să rezulte două lucruri. În primul rînd, că Ciolacu stă mai bine decît toți ceilalți pretendenți: Geoană, Rafila, Grindeanu, cine-o mai fi. În al doilea rînd, că Ciolacu îi poate învinge pe contracandidații săi din partea principalului competitor, principalul partid anti-PSD, adică PNL. Că o fi Ciucă. Că o fi Kovesi. Nu contează. Important e să rezulte că-i învinge pe toți. Ghinion. Nici prima, nici a doua dorință a lui Ciolacu nu se îndeplinesc de fapt în realitate. Indiferent ce clamează sondajele lui Pieleanu, Ciucă nu stă bine. Nu stă mai bine decît alții nici în competiția internă la postul de prezidențiabil, în lupta cine va fi candidatul PSD. Nu stă bine nici în fața competiției externe. Mai ales în fața lui Kovesi. Mda. Nasol momentul. O situație pe care se străduiește s-o modifice în favoarea sa. S-o ia la pilă, s-o îndrepte din ciocan, ca pe o ușă de mașină înfundată într-o tamponare ușoară. Să fie bine, să nu fie rău. Să fie primul în ierarhia de popularitate. Să fie peste 25%. Să fie Pieleanu. Să fie Buble. Să fie cumva, să creadă lumea ce trebuie. Păcat. PSD iar o să-și fure căciula singur. Păcat. Pieleanu și Buble fac de rușine breasla noastră profesională. La Pieleanu n-ar fi prima dată. Clotilde. Clotilde everywhere. Păcat. PSD ar merita să aibă președinția României, din 2024 încolo. În felul ăsta, cu tipul ăsta de furat de căciulă, nyet. N-o s-o aibă. Ghinion.
In atentia celor ce nu-și cunosc istoria sau au uitat-o! Nu americanii ne-au luat, la 1812, pentru prima dată Basarabia și nu pe americani i-au scos din belea la Nicopole, din noroaie și dezastru la Plevna, tunurile, infanteriștii și cavaleriștii armatei române. Nu americanii ne-au luat, drept mulțumire că i-am scapat de înfrângere, Cahul, Ismail și Bolgrad. Nu pe americani i-au obligat puterile occidentale să ne cedeze Dobrogea și Delta Dunării. Nu în America au fost trimise 41 de vagoane de tren încărcate cu tezaurul României și nu americanii, sau englezii ori francezii au refuzat să îl mai înapoieze vreodată. Nu americanii au încercat să ne transforme imediat după primul război mondial din regat în republică bolșevică și nu ei au reușit să o facă după cel de-al doilea. Nu americanii au atacat Tatar Bunar în septembrie 1924. Nu americanii ne-au luat în 1940 Bucovina de Nord și nu ei ne-au furat, tot atunci, pentru a doua oară Basarabia. Nu americanii, sau englezii ori francezii au împușcat mii de țărani români (barbați, femei și copii) la Fântâna Albă, tăindu-i cu săbiile pe cei răniți și aruncând morții în gropile comune. Nu americanii au deportat sute de mii de români în Gulag și nu zăpezile Alaskăi le-au acoperit acestora trupurile. Nu americanii ne-au adus colhozurile și sovromurile și nu ei au vrut să ne transforme într-o țară eminamente agrară. Și nu împotriva „slugilor americane” au luptat ani de zile după ce țara ne-a fost ocupată, în codrii și pe crestele Carpaților, cei pe care mankurții îi numeau „bandiți”. Nu americanii și „slugile lor” au trimis la Canal, în lagăre și pușcării sute de mii de români și nu ei s-au îngrijit să desființeze fizic elita unei națiuni. N-au fost americani, Nicolski, sau „Pantiușa” Bodnarenko, șefii călăilor. Nu americanii au invadat Cehoslovacia și nu de ei erau împotriva ca românii să se apere în 1968. Nu generalii americani trasează azi linii pe hărți, astfel încât granița României cade pe Carpați și nu pe Prut. Unii dintre voi nici nu știți cine a făcut aceste orori… dar poate e timpul sa aflați acum.
Declarația jurnalistului belgian Michel Collon, care se răspândește ca focul în toate țările europene și nu numai:
„Occidentul este doar o civilizație a hoților!! Dacă Spania și Franța în 17 secole s-au îmbogățit, a fost pentru că au furat aur și argint din America Latină și au ucis indienii fără să plătească nimic. Franța, Anglia și SUA s-au îmbogățit atât de mult datorită sclaviei și furtului de ființe umane din Africa fără să plătească nimic. La fel, Belgia și Olanda sunt de 19 secole foarte bogate pentru că au furat materii prime din Africa și Asia. În ultimii 500 de ani societățile noastre occidentale au jefuit averea lumii a treia fără să plătească. Putem face grafice pentru toate țările sărace din Africa și să arătăm cine le-a jefuit și cum. Pe scurt, suntem – sau mai degrabă – unii dintre noi sunt, hoți, și deci am devenit țări bogate pe seama altora”
Nihil Sine Deo
NOTA Deputatul PSD Daniel Ghiţă a postat pe pagina sa de Facebook, declaraţia jurnalistului belgian Michel Collon, despre modul în care a progresat civilizaţia Occidentală. Depurtatul spune că se „se răspândește (civilizația occidentală n.r.) ca focul in toate țările europene și nu numai”. Are dreptate, între timp Romînia a devenir colonia americană!
Mesaj pentru minoritatea românească din colonia Românica. Lipsa de cultură istorică îi împiedică pe români să înțeleagă pericolul care-i paște și de aceea în loc de analize prețioase și partizane vă prezint mai jos urmările prezenței coroanei britanice în India.
Timp de aproape 300 de ani, până în 1947, India a fost colonie britanică. Iată ce au lăsat în urma lor supușii coroanei când au plecat:
92% analfabetism
20% dintre nou născuți decedați înainte de a împlini patru luni.
7 milioane de morți la foametea din 1770
11 milioane de morți la foametea din 1783
11 milioane de morți la foametea din 1791
800 de mii de morți la foametea din 1837
1.8 miliarde de morți din cauza sărăciei
45 de trilioane de dolari scoase din țară
dezmembrarea în două regiuni, India și Pakistan
Întârzierea dezvoltării cu 50 de ani a infrastructurii și a serviciilor
Aceiași britanici care au jefuit India au colonizat, jefuit, ucis și batjocorit populațiile băștinașe ale Americii de Nord și ale Australiei. Pe același model în primii 150 de ani ai colonizării spaniole în America Centrală și de Sud 80% din populația băștinașă a fost exterminată și între anii 1500 și 1650 Spania a jefuit 180 de tone de aur și 16.000 de tone de argint din colonii. Ăsta este adevărul nefardat despre soarta coloniilor:
>>>>>>> Jaf <<<<<<< >>>>>> Umilință <<<<<< >>>>>> Crimă <<<<<<
Nimic altceva.
Și în India, la fel ca și în România zilelor noastre, o minoritate de angajați indieni trăiau bine în casele și în firmele britanicilor care erau prezenți în India pentru a controla jaful. Și la ei ca și la noi unii admirau luxul, avansul economic și bunăstarea Marii Britanii. Și în India exista presă indiană care-i preamărea pe britanici și care disprețuia tot ce era local. Indienii de rând citeau presa trădătoare și continuau să trăiască și să moară sub jug. Am publicat acest articol pentru a vă ajuta să înțelegeți că marile puteri nu civilizează ci doar colonizează și că strălucirea lor este construită din bogățiile furate din colonii. De aceea atunci când îi admirați pe americani, pe britanici și pe cei din vestul Europei de fapt dați dovadă de incultură, slugărnicie și trădare de neam românesc. Vă place să fiți servitorii altora? Vă place să vedeți cum copiii voștri intră slugi la străini? Vă place să muriți săraci, umiliți și disprețuiți? Dacă vă place atunci ignorați acest articol.
Dacă însă mai aveți în voi vreo urmă de românism atunci fiți naibii români așa cum au fost cei datorită cărora aveți voi ce vinde și trăda astăzi.
Vă supunem atenției un comentariu preluat de pe Facebook[1], semnat Dan Pavel, rugându-vă să-i acordați atenția cuvenită, concluziile rămânând la aprecierea fiecăruia (Redacția)
Mă întorceam de la plimbare cu soția la braț. La un colț de stradă ne-a oprit o voce tremurândă: – Dacă nu vă supărați, mă ajutați și pe mine, vă rog din suflet! Inițial am crezut că este vorba despre cerșetoria clasică. Toate patetismele cerșetoriei încep cam la fel și, în timp, te imunizezi fără să vrei la toată sărăcia care putrezește pe străzile orașului. Primul instinct a fost să ignor, dar vocea interioară a sărit cu gura pe mine că nu este normal să ignori pur și simplu și m-a obligat să întorc capul către sursa rugăminții. Era o bătrână cu ochi tulburi care tremura sprijinită într-un baston scorojit. Era îmbrăcată murdar și sărăcăcios, iar în cealaltă mână ținea o pungă de plastic la fel de murdară și aproape goală. Pe cap purta o pălărie de pescuit arsă de soare și care nu se asorta în nici un fel cu restul ținutei încropite din vechituri probabil donate și pantofi bărbătești cu multe numere prea mari. Bătrâna continuă: – Vă rog din inimă, dacă puteți și nu e deranj, să mă ajutați să traversez strada să mă duc la mine pe bancă, că m-a călcat mașina aicea și mi-e frică să traversez! Sunt aproape oarbă. Nu văd bine deloc și m-a călcat mașina aicea când traversam! Ne-am întors din drum fără ezitare și am decis să o escortăm de braț până la ea la bloc. Se plângea că nu mai are dinți, că nu vede și că e greu la bătrânețe. Își cerea iertare de la noi, din doi în doi pași, deși amândoi încercam să o asigurăm că nu e cazul și că ne face plăcere să ajutăm. Așa am ajuns la coșmarul meu, la cea mai groaznică temere. Nu mă tem de război, de boală sau de moarte. Nu mă tem de ruși, de forțele oculte, de evrei sau de americani. Ceea ce mă înspăimântă cu adevărat, ceea ce mă ține treaz noaptea și mă zguduie din toate încheieturile, este că îmbătrânesc în România. Nu am o frică mai mare decât asta. Mă îngrozește această realitate… că voi îmbătrâni aici. Aici unde nimeni nu dă doi bani pe tine, aici unde te calcă mașina și nu te ridică vinovatul din stradă. Aici unde chirurgul își bate joc pentru că ești bătrân și sărac, ești prost sau neputincios și nu ai ce să-i mai faci.
Nu te poți plânge, că nu te-ascultă nimeni, nu te poți văieta pentru că durerea e normală și nu poți mânca o friptură pentru că e prea departe. Aici unde dacă nu mai produci și nu mai contribui, poți să mori liniștit, cu cât mai repede cu atât mai bine. Aici unde ne ții din treabă și ne supui la cheltuieli. Îmbătrânesc aici, într-un stat falit, pe un pământ care nu mai rodește. E pârlogit de incompetență, de mafii odioase și de încuscreli satanice între demoni ai îndestulării. Îmbătrânesc condus de scârbe și farisei îmbuibați care își abandonează bătrânii în propria urină, îi lasă să moară în sărăcie sau să putrezească de vii făcând escare pe paturi ruginite de azil. Aici unde se fură pensiile, unde se irosește mâncarea, unde se batjocorește suferința și se sabotează democrația, unde bătrânilor li se fură a doua felie de pâine doar ca unii să aibă a doua mașină. Îmbătrânesc aici unde bătrânii sunt pupați în frunte și folosiți ca masă de manevră în toate cumetriile politice, dar sunt izolați cu bună știință, ținuți captivi în sărăcie și ignoranță.
Asta mă sperie cel mai rău. Că voi ajunge încă o statistică, o păpușă stricată reprezentată electoral de către o coală A4, o victimă cu ochii tulburi și hainele desperecheate. Se spune că nivelul unei civilizații poate fi judecat după cum își ocrotește cele mai fragile și mai neajutorate categorii. Dacă e așa, mi-e teamă că România încă nu a ieșit din Evul Întunecat…
Nota redacției – Sigur, România s-a eliberat cândva din întuneric, dar Ipocritul Occident, postdecembrismul demolator și globalismul criminal, prin slugile lor autohtone au îmbrâncit-o, au alugat-o, trimițând-o nu în „Evul Întunecat”, ci de-a dreptul în sclavagism. Intrebăm, totuși, autorul: – Dacă plecăm toți de teama de a îmbătrâni în propria țară, altundeva ne va fi mai bine? Greu de crezut. Mai bine să-i apărăm pe cei care merită și nu mai pot să se apere singuri, aici, în Țara noastră! Mâine, vom fi ca ei! – Dacă plecăm toți de teama de a îmbătrâni în propria țară, nu ne vor blestema strămoșii care și-au dat viața sub Tricolor pentru a face o Românie Mare și a o păstra liberă? Indiferența este o crimă! Soluția? – „Trezește-te Gheorghe! Trezește-te, Ioane!”.
ATENȚIE!CONFISCAREA PROPRIETĂȚILOR SI ÎNDATORAREA PERSOANEI este pe agenda Corporației Romania. Corporația Romania(statul,), se pregătește intens pentru ÎNDATORARE PERSOANEI și confiscarea proprietăților.
Cum se poate face îndatorarea cetățeanului, persoana: # Prin prețuri foarte mari la toate produsele, # Prin prețuri foarte mari la combustibil, # Prin prețuri foarte mari la toate utilitățile, # Prin taxe și impozite, # Prin amenzi și executări silite, # Prin diferite legi care mai de care mai abuzive. Se vrea cu orice preț falimentul persoanei pentru deposedarea de proprietate pentru că deranjează foarte mult la nivelul UE. Toate partidele și toți politicienii în care vor salvarea corporației și binele cetățeanului, nu fac altceva decât să facă același jocuri care sunt de 32 de ani. $ Toți sunt pioni de manevră pentru conducerea externă, $ Toți (politicienii)ai corporatiei vin cu diferite soluții pentru salvarea oamenilor, $ Toți (politicienii) vin cu soluții pentru salvarea țării, $ Toți (politicienii), țipă și bat cu pumnul în masă, $ Toți (politicienii),condamnă și oferă soluții.
Același teatru de 32 de ani cu mici excepții, acum se dau și naționaliști și sunt de partea poporului. Iar poporul același de 32 de ani credibil și adormit nu își pune întrebări și se complace în aceeași mocirlă in care au fost mințiți de zeci de ani că schimbarea, salvarea o să vină undeva, cândva. Dar suferința, îndatorarea, sărăcia nu și-au pus amprenta. Curând veți rămâne și fără proprietăți și îndatorați prin falimentul personal, și marea salvare tot nu o să vină. Pionii se vor schimba intre ei pentru conducerea Corporației, dar corporația va rămâne una și aceeași, iar schimbarea mult așteptată pentru un trai mai bun, nu va veni niciodată, iar voi veți rămâne fără proprietate și îndatorați. Singura opțiune mai este în momentul de față REVENDICAREA SUVERANITĂȚII INDIVIDUALE, in care fiecare om trebuie să își recapete suveranitatea furată. Puterea voastră stă în decizia de a-ți Revendica Suveranitatea Individuală. Nu vă mai lăsați manipulați, puterea este in fiecare,iar prin Revendicarea Suveranității Individuale îți vei decide singur viitorul. Salvarea ești tu, nimeni și nimic nu o sa te salveze sau o să te ajute!
Când vezi atâtea feţe simandicoase gargarisind despre justiţia română ca despre o mare iubire împlinită, te gândeşti, vrând – nevrând, la iubirea de bordel, cu boli venerice, jartiere, silicoane şi farduri soioase. După care te cuprinde o lehamite provocatoare şi, după cum ţi-e temperamentul, spargi, verşi, înghiţi sau comuţi. În talciocul nostru numai reproduceri de rahat. Copii inspirate după tot ce detestam în decembrie ’89, dar mult mai proaste decât originalele. Copii după politicieni, copii după securişti, copii după turnători, copii după torţionari. Decolorate, expirate şi tremurate, cu contururile zdrenţuite ca-n zaţul de cafea. Să pretinzi că faci reformă cu rebuturile unui trecut regurgitat e ca şi cum ai vrea să reciclezi voma. O încercare sortită haznalei, dar cu moţul fuduliei învârtit pe bigudiu. Că justiţia română actuală e împănată cu excrescenţele satrapilor roşii, zbirii reeducării elitelor româneşti la Piteşti, Gherla, Canal ori prin funestele tribunale ale poporului e un adevăr binecunoscut. Macovei, Kovesi, Prună, Lazăr n-au apărut din spuma mării ci din spuma ciolanelor putrefacte ale predecesorilor lor. Ce să te aştepţi de la aceste unelte ale urii şi răzbunării? Buldozerele pun la pământ, nu edifică!
În ciuda uriaşului tam-tam propagandistic făcut ani de-a rândul în jurul glorioasei lupte anticorupţie instrumentată de partenerul strategic şi dusă de Laura Kovesi până dincolo de ultimele limite morale ale războiului politic, reformarea justiţiei române este considerată în prezent, de întreaga Europă, un fiasco total. Anglia, Italia, Grecia ne dau cu flit când vine vorba de extrădarea unor români condamnaţi definitiv de credibilii noştri magistraţi grupaţi strategic în tot atâtea completuri de judecată la fel de credibile. Hotărârile CCR sunt batjocorite pe faţă, sentinţele se dau în continuare pe bază de culoare ale justiţiei şi plicuri galbene menite să îi teleghideze pe judecători, penitenciarele sunt tot mai mult lagăre de exterminare, totul fiind setat pe barbarie. Cei care mai apucă să iasă după ispăşirea pedepsei sunt abrutizaţi, îndobitociţi, fără nicio şansă de a fi recuperaţi pentru societate. Cu un dispreţ criminal pentru viaţa lor şi a celorlalţi, ei reprezintă un pericol mult mai mare pentru semeni acum, la iesire, decât atunci când au fost pedepsiţi. Nu ştiu dacă este sadism, prostie, laşitate sau, pur şi simplu dezumanizare totală la toţi aceia care, responsabili fiind de viaţa deţinuţilor, nu întreprind nimic pentru ca, în limitele legii, să le-o facă mai suportabilă.
Cazul Rudel Obreja este unul emblematic. Omul are cancer, zic medicii, în fază avansată. De ce nu este lăsat să fie tratat într-un spital civil şi civilizat sau, măcar, să moară acasă? Presa a semnalat, în timp, numeroase cazuri de bolnavi în fază terminală ţinuţi după gratii până şi-au dat duhul acolo, fără familie, fără un preot, fără o lumânare la căpătâi. Oare am devenit animale? Ce e asta? Gardienii, directorii de penitenciare, ministrul justiţiei, preşedintele ţării nu mai au sentimente, nici compasiune, nici liber arbitru să decidă dacă vor să fie oameni cu frica lui Dumnezeu sau asasini fără remuşcări? Totul porneşte de sus. În numele apărării “justiţiei independente” (cât fariseism să invoci asta, mai ales când ştii bine cât de legată este “independenta” noastră justiţie de sfori trase vârtos din altă parte) un preşedinte laş nu acordă în două mandate nici măcar o graţiere, spre a dovedi scepticilor că are şi ceva inimă şi un dram de suflet. Puţin îi pasă! Patronează barbaria cu aceeaşi seninătate cu care ne recomandă să jucăm golf, că este un sport sănătos şi la îndemână. Nu înţeleg: ce l-ar costa să fie, din când în când, şi puţin uman, şi puţin creştin şi puţin drept? L-ar penaliza serviciile sau marile cancelarii occidentale dacă ar accepta să iasă pentru o clipă din indiferenţa lui augustă şi să facă ceva pentru nişte nefericiţi?
Totuşi, imaginea de ţară barbară nu ne face bine. Totuşi, o condamnare penală nu trebuie să echivaleze cu condamnarea la moarte. Dacă noi ne desconsiderăm pe noi, ce pretenţii să avem de la alţii să ne trateze ca egali sau să ne respecte? Ştiu, o să mi se spună că sunt mulţi năpăstuiţi la rând, înaintea puşcăriaşilor, care ar trebui ajutaţi. De acord, dar una nu o exclude pe alta. Nu pot să nu mă gândesc la Rudel Obreja ori la alte mii de arestaţi grav bolnavi care, în condiţiile actuale nu au nicio şansă să se trateze. Nu pot să nu mă gândesc la mama incarcerata pentru ca a furat pentru fetiţa ei ceva de mâncare şi a cărei cerere de graţiere a fost tratată cu totală indiferenţă de Klaus Iohannis. Nu pot să nu mă gândesc la condiţiile mizere din penitenciarele noastre, cu hrană ca pentru fermele de porci, cu şobolani, veceu deschis în celulă şi condiţii de igienă ca în lagărele naziste. Şi, pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc că se vor găsi mulţi care să mă acuze că îmi pasă de puşcăriaşi exact acum, în apogeul suprapunerii de crize peste ţară şi peste lume. Acestora le răspund înainte de a primi reproşurile lor:
Şi puşcăriaşii sunt oameni! Unii au la activ ticăloşii groaznice, alţii găinării provocate de limitele condiţiei lor. Nu toţi merită pedeapsa cu moartea, dar, la noi, aproape toţi o primesc. Eu cred că asta nu este justiţie ci barbarie sub acoperire. Sub acoperirea îndeplinirii nobilului act de dreptate.
La început au existat accidente logistice minore. Ba nu ajungeau mărfurile la timp din cauza unui gestionar, ba era de vină un şofer beat s.a.m.d. Aşa se face că puteai să te trezeşti că nu găseşti ulei sau zahăr. Păreau simple accidente. Dar ce conta asta? Puteai oricând să-ţi iei o gustare de pe stradă, o cafea mai dulce sau mai amară, s.a.m.d. Preţurile erau bune şi totul părea liniştit. Când m-am trezit eu, adică momentul în care am conştientizat cât de cât lumea în care trăiam, a fost undeva prin 1979. La o coadă, evident. Nu înţelegeam de ce trebuie să stau acolo în loc să explorez împrejurimile blocului alături de amicii mei. Din dilemă m-a trezit smucitura mamei care-a dat buzna în alimentară târându-mă până la un raft de unde a înhăţat câteva pachete cu zahăr după care s-a mutat la alt raft de unde a pus mâna pe nişte sticle unsuroase. „Ulei”, mi-a spus ea rapid. Apoi, în apropierea casei, mi-a pus în mână un coş în care a înghesuit jumătate din ce luase. „Plăteşti banii ăştia la casă şi te prefaci că nu eşti cu mine!”. Scurt şi eficient. Încă îmi amintesc asta. Apoi am plecat la joacă. Treaba s-a tot repetat pe măsură ce timpul a trecut. Ai mei aveau discuţii referitoare la carne. La un moment dat, în apartament a apărut o nouă hardughie: un frigider care, aveam să aflu, nu era frigider, ci congelator. Nu mai aveai cum să rezişti altfel deoarece trebuia să faci combinaţii extreme: cumpărai câte jumătate de viţel (era interzisă tăierea, dar se practica în masă). Aici era o problemă deoarece viţelul îl cumpărai de undeva din zona rurală şi riscai ca la un control al Miliţiei să te găsească în portbagaj cu „corpul delict”. Mă rog, şi asta se rezolva împărţind „prada” cu miliţienii. Îmi e foarte greu să fac o prezentare riguroasă. Ţin minte că, la un moment dat, pur şi simplu nu mai găseai nimic. Absolut nimic! Doar pâine pentru care stăteai la coadă. În rest, erau vestitele cozi la „poate-or băga ceva” sau „am auzit că bagă pui”. Baza era sistemul alternativ. Din fericire ai mei, pe lângă o reţea extinsă de furnizori(chiar şi pentru condimente banale precum piperul trebuia să ai „omul tău”), baza o aveau în casa noastră de la ţară, unde stăteau bunicii. Practic, pe baza acelei gospodării, îşi puteau asigura traiul de zi cu zi.
Pentru un om din ziua de azi e greu de înţeles cum poţi ieşi pe stradă şi, dacă ţi se face foame, efectiv să nu ai ce să mănânci. Asta era realitatea de atunci: efectiv nu aveai ce să mănânci. Erau unii care n-aveau ce să mănânce acasă, aşa că pe stradă nici nu se punea problema! Poate, dacă aveai noroc să găseşti ceva cornuri pe la Pâine. Nu existau fast food-uri sau altceva similar. Erau restaurante care mai aveau câte ceva, dar era destul de greu.
Încălzirea era o problemă. Apa caldă la fel. Aici n-aş avea ce să spun întrucât Bucureştiul de azi al lui Nicuşor este, probabil, la un nivel similar celui de atunci. Cert este că apa caldă venea cu program. Nu aveai non stop. În ceea ce priveşte căldura, era cam după cum ţi-era norocul. Dacă erai mai aproape de punctul termic era ceva mai bine, altfel jale. Ţin minte că aveam calorifere electrice care mai încălzeau cât de cât camerele. Ceva mai târziu, tata a venit acasă cu o hardughie din teracotă. Era o sobă electrică. A băgat-o în priză şi a sărit siguranţa ca racheta. A trebuit să-i facă circuit electric separat şi şi-aşa o mai scotea din priză din cauza că se dădea totul peste cap.
Apoi au venit întreruperile de curent. Degeaba aveai hardughii electrice dacă nu aveai curent. Uite-aşa, pe perioada în care se oprea curentul, în timpul iernii, bucătăria devenea camera principală. Uram acele restricţii.
Probabil descrierea mea este destul de superficială. Cei care-au trăit acele timpuri ceva mai conştienţi decât mine, probabil ar putea da detalii mult mai exacte. Cert este că totul începe de la o chestie minoră.
Dacă faci parte din generaţia care n-a avut contact cu comunismul reţine ceea ce ţi-am spus anterior: totul începe cu o chestie minoră! Ai putea să-ţi reaminteşti nebunia COVID. „Durează doar o lună”, „mai trebuie să aşteptăm până se aplatizează curba”, „avem nevoie de mai multe restricţii”, „n-ai voie să ieşi din casă noaptea”, „luptăm împotriva COVID cu tancul şi armata”, „trebuie obligatoriu să te vaccinezi” s.a.m.d. Ce trebuie să înţelegi din toate acestea e faptul că dezastrul nu vine niciodată brusc, ci treptat, exact ca-n povestea corporatista cu broasca a cărei apă este încălzită doar cu câte un grad pe zi şi care sfârşeşte fiartă.
Începem o serie de restricţii care încă de pe acum se arată groaznice. Benzina şi motorina practic s-au dublat. Alimentele încep, încet şi sigur, să dispară de pe rafturile magazinelor. Oferta, treptat, se va reduce. „Iluminaţii” de la Bruxelles vor să pună la punct o chestie de-a dreptul ucigătoare: limita de gaz pe cap de locuitor. Cum vine asta: Simplu: dacă limita de gaz e de 1mc pe zi, iar în acelaşi imobil sunt patru persoane, asta înseamnă 4mc de gaz pe zi, adică120 mc de gaz pe lună. „E bine, vor striga cei mai săraci, să sufere bogaţii!”. Suferă bogaii? N-aş zice. Cine-i bogat găseşte întotdeauna soluţii alternative, culminând cu cea de părăsire a acestei zone tembele a lumii. Ceea ce nu înţeleg săracii este că, de afectat va fi afectată nu clasa bogată, ci cea de mijloc. Această clasă va îngroşa rândurile săracilor, iar săracii vor deveni şi mai săraci. De ce? Asta-i regula, aşa funcţionează societatea umană de când lumea!
În ceea ce priveşte măsura metrului cub de gaz pe cap de vită furajată, aceasta are un singur scop, anume să-i aducă pe săraci în spaţii cât mai mici. Veţi vedea o mişcare naturală către împărţirea spaţiilor. Unde-am mai văzut asta? Cumva în „komunalka”? Aşa-i că nu ştiţi ce-i asta? Citiţi, căutaţi şi cruciţi-vă!
Vă uitaţi la războiul din Ucraina şi faceţi galerie care ucrainenilor, care ruşilor, uitând un lucru elementar: noi n-avem de-a face cu acel conflict! Nu-i treaba noastră! Evident, aşa v-au spus şi politicienii la început. Mai ţineţi minte cum spunea Plăvanul că România nu se va implica în conflict? Apoi ne-am implicat „umanitar”, apoi am trimis „arme defensive”, apoi am mimat că nu ne mai sunt bune MIG-urile şi le-am dat ucrainenilor(apropo, MIG-ul şi elicopterul de la Constanţa au fost date jos de un echipament antiaerian S-200 aparţinând ucrainenilor, cu binecuvntarea americanilor), iar acum ne-am transformat în capul de pod al transferului de armament greu către Ucraina. Vedeţi, totul treptat. Şi uite-aşa, ne trezim într-un alt setup, fără să ştim „ce s-a întâmplat”.
V-am povestit pe Telegram, MeWe şi Matrix ce-a păţit jurnalista germană Alina Lipp, căreia, pentru că a spus adevărul despre atrocităţile ucrainene din Donbas, i s-au cofiscat banii din bancă. Atât ei cât şi tatălui său. Democraţie, frăţioare! Sau de vloggerul pro-rus leton arestat din 17 martie pentru „trădare”. Fără proces, fără nimic. Aşa, pur şi simplu! Sau despre confiscările aberante ale activelor unor indivizi(uneori chiar şi cu cetăţenia ţării respective) doar pentru faptul că sunt născuţi ruşi! Culmea, acţiune aplaudată de aceeaşi sărăcime. Sărăcime care nu conştientizează că yahtul ăluia „de neam prost” este întreţinut de alţi săraci care astfel nu mai sunt săraci. Odată confiscat yahtul, săracul ăla îşi pierde locul de muncă şi, cel mai sigur, yahtul se va scufunda. Şi odată cu el toate oportunităţile din jurul său(curăţenie, întreţinere, servicii portuare s.a.m.d.).
Ceea ce n-au înţeles oamenii care-au trecut prin comunism(şi nu numai) este că nu împărţind sărăcia(sau confiscând bogăţia) se va ajunge la un nivel superior. Niciodată! Am văzut-o în URSS şi în întreg Estul Europei, am văzut-o în America de Sud de-atâtea ori şi am văzut-o, dacă vreţi, în acel tembel şi imbecil eveniment al istoriei cunoscut sub denumirea de „Revoluţia Franceză”. Studiaţi istoria ca să vedeţi în ce hal au ajuns oamenii imediat după ce minţile înfierbântate ale revoluţionarilor devianţi au făcut regulile după cum i-a tăiat capul. Ce picaj dezastruos a avut atât agricultura cât şi industria. Despre asta nu se spune nimic în manualul de istorie, la fel cum nu se spune nici despre manipulările ordinare care au declanşat acel eveniment! Mă rog, multe nu se spun acolo.
Există însă o diferenţă fundamentală între nefastul pe care l-am trăit şi nefastul care urmează. Dacă înainte am suferit pentru ca ţara să-şi plătească datoriile, acum suferim fix de pomană, în numele unor interese ale unui grup restrâns care n-au nicio legătură cu noi şi ţara asta amărâtă. Dacă pe Ceauşescu l-am pedepsit că ne-a lăsat fără datorii, pe nemernicii ăştia de-acum, care ne-au îngropat în datorii, îi iertăm frăţeşte. Totul porneşte de la noi. Ăsta e adevărul!
Politica externă a unei țări nu se face pe bază de simpatie. Nici pe bază de empatie. Poți empatiza cu populația supusă unei catastrofe de orice fel, naturală sau nu, dar nu poți empatiza cu guvernul unei țări. Pentru simplu motiv că politica externă se supune unui singur deziderat: interesul național. Putem plânge prin media de mila Ucrainei, dar rămâne doar un demers telenovelistic. Ipocrizia de astăzi a clasei politice românești cât și a mediei aservite este crasă. Cu guvernul Yugoslaviei nu am putut empatiza, cu toate că această țară a fost una dintre cele mai apropiate de noi de la al doilea război mondial încoace. Cu sârbii nu am putut empatiza în ciuda faptului că împreună cu acest popor am clădit multe lucruri importante pentru România. Cele două hidrocentrale de pe Dunăre, multe programe militare desfășurate împreună, un comerț la cote ridicate bazat pe corectitudine și avantaj reciproc și multe alte lucruri. În schimb, la cererea expresă a stăpânilor noștri, recte unchiul Sam, susținem cel mai mare dușman al României dintre toți vecinii. Adică Ucraina. Acea Ucraină, stat artificial, clădit din furturi de teritorii de la vecini! Acea Ucraină ce a declarat că noi suntem cotropitori și nordul Bucovinei este teritoriu ucrainean. Acea Ucraină ce a făcut tot posibilul să deturneze traficul naval din Delta Dunării spre canalul lor navigabil Bâstroe, scufundând intenționat nava „Rostov” pe principala arteră navigabilă ce leagă Dunărea de Marea Neagră. Acea Ucraină ce a interzis folosirea limbii române în școli și a împărțit românii din țara lor în două popoare: român și moldovean. Era mai ușor de minimizat această minoritate românească declarând numărul lor în jur de 500.000, decât cel real de 1.200.000.
De ce nu voi susține niciodată S.U.A. și Ucraina? Motive sunt cu zecile, dar o să dau doar unul singur, de o gravitate covârșitoare. După căderea U.R.S.S., din 1991, în România serviciile secrete naționale au fost definitiv acaparate de americani. Și de aici au început necazurile pentru România. Când câinii ce ar trebui să îți apere casa îi hrănește hoțul, vei fi furat de toate! În 1992 și1993 toată rețeaua operativă de informații externe din S.U.A. a fost anihilată. Tot cu ajutorul american în 1995 a fost deconspirată toată rețeaua S.I.E. din Germania. Și ușor, ușor unul dintre serviciile de importanță majoră pentru securitatea României, S.I.E., a fost redus sau chiar desființat în toate țările unde vroiau americanii. Este a doua oară când spionajul românesc este distrus. Prima dată s-a întâmplat după fuga în S.U.A. a generalului trădător Ion Mihai Pacepa din 1978. Apoi D.I.E. a reușit să se refacă, având rezultate notabile. „Rețeaua Caraman” rămâne și acum o lecție vie de profesionalism la cote înalte în domeniu. Printre rezultatele de excepție voi aduce aminte doar intrarea in posesia tehnologiei de fabricare a diamantelor sintetice adusă în România datorită D.I.E. Ca apoi, după lovitura de stat din 1989 distrugerea spionajului românesc să se repete.
Scenariul se repetă În același timp S.R.I. a fost total subordonat americanilor, culminând cu decorarea șefului militar – generalul Florian Coldea. D.N.A. a fost „subordonat” F.B.I.-ului, această instituție având birourile în aceeași clădire cu Direcția Națională Anticorupție. A urmat, normal, decorarea lui Codruța Koveși de către yankei. Scenariul se repetă în cazul Armatei Române. A fost împins la vârful ei un general școlit în America și ghici ce? Același general Ciucă este decorat de americani! Nu este așa că vă sună cunoscut? „Doi și un sfert”, direcția de informații a Ministerului de Interne a fost „distrusă” de către trădătorul Cioloș, pentru simplu motiv că avea multe probe strânse despre nivelul îngrijorător de subjugare a instituțiilor statului român de către străini. S.U.A. nu a vrut niciodată să fim parteneri egali, ci doar să ne fie stăpâni! Colac peste pupăză, după instalarea lui Zelenski la putere în Ucraina, cu ajutorul americanilor, a fost distrusă și rețeaua S.I.E. din această țară, Ucraina fiind de departe cel mai mare dușman al României dintre vecini. Dacă în alte țări unde rețelele de spioni români au fost deconspirate,ofițerii implicați au fost expulzați sau retrași de către S.I.E.,în Ucraina o parte au fost lichidați cu sânge rece. De aceea o spun clar că dintre vecinii noștri Ucraina este cel mai mare dușman pentru România. Dacă această țară ar fi intrat în N.A.T.O., centrul de putere american se muta spre est și România ar fi fost la cheremul Ucrainei în orice dispută dintre cele două state. America ar fi protejat la maxim Ucraina ca și aliat de mare valoare strategică,pus chiar în coasta rușilor.
Sprijinirea guvernului condus de Zelenski este crimă împotriva poporului român Putem să empatizăm și să sprijinim refugiații ucrainieni, că este normal și omenește, dar să sprijinim guvernul condus de Zelenski este efectiv crimă împotriva poporului român. Deci când veți mai judeca situațiile geopolitice ca pe o telenovelă, să vă gândiți și la repercusiuni. Politica externă a unei țări se face cinic, la rece, calculat și în interesul țării respective. Restul este doar actorie proastă dusă la nivel de trădare.
Ps. La două zile după plecarea delegației de slugoi Ciucă/Ciolacu din Ucraina, în Cernăuți a fost acoperit monumentul românesc din centrul orașului, cu drapelul galben albastru. Concluzia o trageți singuri…
Uitati-va la ei cum ne-au terminat. Iremediabil. Principalul vinovat raspunde la numele Klaus Iohannis. In tinerete facilita intermedierea de vanzari de copii romani in strainatate. Apoi sa consacrat ca praduitor de case. Ca primar al Sibiului isi apara fraudulos casele furate in Justitie, semnand intampinari si concluzii in numele primariei in propriile procese, aparat fiind de Statul Paralel. Mincinos si ticalos pana in maduva oaselor. E prost si puturos de bubuie. Mincinos si ticalos pana in maduva oaselor . El este principalul vinovat de distrugerea Romaniei. Acest strain de neam si tara, sustinut de SRI-ul condus de Eduard Raul Hellvig (semnatar in 2016 al celui de-al doilea protocol ilegal dintre PICCJ si SRI, protocol declarat abuziv de CCR, si care ii “rezolva” toate problemele din Justitie ) era zero barat daca nu era sustinut din interior si exterior. Acest Klaus Iohannis, sluga marilor puteri, ne-a aruncat in cea mai mare prapastie. Ne-a distrus economic, politic, ne-a pus rau cu Rusia si China (sa fiti siguri ca daca vom intra in conflict cu aceste mari puteri, actualii aliati nu vor lasa instant de caruta), ne-a adus tara in incapacitate totala. de aparare denaturand rezultatul votului de la ultimele alegeri generale si bagandu-ne pe gat un guvern de neaveniti, la fel de idioti ca si el, din pura ambitie bolnava de a avea “ Guvernul Meu ”. Ca si cand el ar fi instare sa conduca ceva… A instigat continuu la linsarea publica a celui mai puternic partid din Romania, a incurajat politia politica, ne-a vandut strainilor. si ne-a impus contra naturii cea mai toxica guvernare din istoria moderna a Romaniei: PNL-USR-PLUS. O adunatura de golani pusi pe furat si distrus natiunea romana. Niste golani, care n-au nimic sfant afara de LGBT, trasul pe nas, betia la volan si coruptia la cel mai inalt nivel.
Ce merita balega asta de om? Care ne-a bagat pe gat un iresponsabil precum Florin Citu, un tepar de banci, un betiv condamnat penal pentru conducerea in starea euforica a unui autovehicul pe drumurile publice… Uitati-va ce au facut acesti nenorociti cu aceasta tara pentru care multi dintre noi ne-am daruit viata sa o facem mai buna! Ia distrus pe pensionari, ia adus la stadiul de cersetori si milogi in propria tara, dupa o viata de cotizat la stat. Au distrus mediul de afaceri compus din micii intreprinzatori . Au cumparat mai toata presa… Ne-au distrus pe toti lasand niste multinationale rapace sa umfle cum vor facturi la gaze si la energie electrica, sa faca preturile cat vor ele, pe gazul si energia electrica produse de Romania, doar pentru ca ei, Iohannis si Catu, doi vanzatori de tara, sa-si justifice conducerea nemeritata a aceasta tari minunate cu cetateni care nu au gresit cu nimic pentru ca acesti golani sustinuti de SRI si marile parchete sa-si faca mendrele dupa cum ii taie mintile pe care nu le au .
Ionannis, nulitate ce esti – pe care daca as avea puterea, ai putrezi in puscarie pentru tot restul vietii tale doar cu paine si apa – te simti bine ca nu platim benzina, gazul si curentul electric mai mult decat oriunde in lume, desi aceste resurse. sunt produse la noi in tara, nu in alta parte? Pentru o nulitate ca tine au murit mii de oameni in decembrie 1989? Ca sa nu bagi pe gat, contra vointei poporului, niste partide de derbedei? Care pentru ca nu s-au inteles cu tine pe numirile sefilor marilor parchete, aruncati tara in aer? Va e asa de frica de puscarie? Ce eforturi face piticul de la SRI, care aplauda abuzurile DNA – care raspunde la numele Raul Eduard Hellvig – sa te mai mentina in functie contra naturii, foloseste uriasa logistica a SRI? Crezi ca nu se stie ca azi se asculta ilegal mai mult decat oricand de la Revolutie incoace. Doar ca sa ti se salveze pielea? Spune tu Iohannis, cu Citu alaturi de tine, unde s-au dus zecile de miliarde pe care le-ati imprumutat? Pe armament niciodata livrat… Unde s-au dus banii pensionarilor pe care azi ii condamnati la umilinta si la moarte? Unde s-au dus banii pentru care ne-am indatorat peste toate? Cum a ajuns tara cu cele mai mari resurse naturale din UE cea mai saraca din Europa? Spune Iohannis, spune cum distrugeti Justitia, pe care ati lasat-o fara finantare corespunzatoare si pentru care va omorati intre voi la guvernare ca nu cumva sa mai exista vreun procuror care sa aiba curajul sa va trimita in judecata!… Cum te faci tu Iohannis ca te duci duminica de duminica la biserica, si te pozezi inchinandu-te la Dumnezeu, cand tu distrugi programat Romania, care ti-a inchinat cele mai mari onoruri, cu un guvern de incompetenti si vanzatori de tara?
Te simti bine Iohannis? Te incalzesc casele furate? Te simti bine in ele in timp ce romanii nu-si mai pot plati facturile la utilitati, pentru ca tu, un nenorocit de om, vrei sa-ti salvezi pielea vanzand Romania? Tu care ai dat pe moca petrolul submarin al Romaniei pe o sapca, spunand ca asa o sa castigam “respectul” strainilor. Tu care in afara de a bloca partiile de ski si a te plimba in strainatate nu faci nimic? Crezi ca pe noi romanii, nu incalzeste vreun mesaj tamp pe care il dai pe Facebook, cand tara arde? Chiar asa, ia spune tu, sau mai bine sa spuna sluga ta Raul Eduard Hellvig cum ati lasat voi ca Facebook sa cenzureze presa si libertatea de opinie in Romania? Cu acele CNIC si Cyberint (structuri ilegale care nu au lege de infiintare) care au transformat tara intr-un adevarat Big-Brothers…
De-aia sunt radicalizat. Ce treabă am eu cu Rusia? Să facă ce vrea în țara ei. Eu n-am cerut să ader vreodată la Rusia. Eu am luptat să ajungem în UE. M-am bucurat la vremea aia pentru accederea în NATO, pentru Parteneriatul Strategic. Păreau oameni normali la cap. Toți. Nu aveam noi informații, ca astăzi, să vedem ce-au ei în cap. Totul era împachetat frumos. Democrație, valori occidentale, drepturi și libertăți fundamentale… Pluralism democratic… Economie de piață, liberă inițiativă… Rai, ce să mai… Au spus ei când am intrat în UE că vor încălca suveranitatea națională prevăzută în tratate? Că ori te supui la ce spune Bruxelles-ul, ori îți tai fondurile UE? Vorbeau atunci despre porno-educația sexuală de la grădiniță începând? Despre transgenderism, Părinte 1, Părinte 2? A spus NATO când am intrat că trebuie să delcarăm noi războaie, să atacăm state, să dăm jos dictatori, fără acordul ONU? Le-am tot acceptat, crezând că așa e bine, că ne acceptă în familia lor, ca pe frați. A spus UE că vrea să reducă fermele, să interzică creșterea animalelor în gospodării, să trecem pe alge, insecte gândaci? Păi cine era dobitoc să mai intre într-o asemenea adunătură de descreierați? Bun, poate poți să zici acum: Stai, domne, că lumea evoluează fulgerător, nu putea să prevadă nimeni astea! Fals! Eu înțeleg mai bine decât mulți ce-nseamnă dinamica societății globale. Aici e vorba despre altceva. Despre principii. Occidentale chiar. Orice schimbări care au loc într-o organizație democratică, cum sunt UE și NATO, generate de schimbarea factorilor externi, se face respectând statutul de funcționare. Adică, prin vot democratic. Așa cum au și fost înființate. Întreabă cineva popoarele astăzi? Nu. Doar le amenință cu sancțiuni dacă nu se supun. Nici nu se mai obosesc să schimbe tratatele de funcționare. Nu, o gașcă de derbedei, de scelerați, și la nivel de UE și la nivel de NATO, nu mai țin cont de votul popoarelor. Nu le întreabă. Schimbă regulile din mers. Da, dar popoarele n-au nivelul de înțelegere al realității complexe, zice el. Fugi, bă de aici! Popoarele, în masa lor nu, dar în masa aia mai sunt și lideri de opinie, cei mai mulți mai inteligenți decât escrocii elitiști. Și la care popoarele iau aminte. Ele trebuie să asculte și alte voci. Ori ei asta fac: ecranează liderii de opinie. Deci eu n-am nicio treabă cu Rusia. Rusia n-a fost niciodată o democrație. Asta a fost ghinionul ei. Dar dacă nu înțelegi Rusia de astăzi ești un bou. Când Rusia este vizată de imperialismul occidental. Pentru resursele ei. Rusia nu poate fi democrată astăzi. Ar fi distrusă facil. În Rusia trăiesc 162 de etnii. Gândește-te cât de ușor ai distruge o asemenea țară, dacă ai democratiza-o. Cam câte „revoluții portocalii” ar putea instrumenta Occidentul imperialist. Doar a făcut atâtea. Câte războaie de secesiune ai provoca. Are peste 20 de mil. de musulmani. Cum ar putea fi radicalizați ăia. Moscova n-ar ști unde să se mai îndrepte, ce conflicte să mai închidă. Am mai spus-o: Occidentul, prost, n-a înțeles filosofia poporului rus. În mentalul rus, Occidentul este un Dușman. Fiindcă la asta a condus politica Occidentului din ultimul secol. Nu l-a vrut partener. Poporul rus nu vrea democrație, vrea un LIDER puternic, care să-i asigure securitatea. Pâinea de mâine. El știe ce resurse are. A plătit cu zeci de milioane de jertfe în al doilea război mondial. Au accepta destrămarea URSS-ului. Fără să tragă un foc de armă. Occidentul n-a prețuit asta. Toți imbecilii au uitat cum un Imperiu a acceptat să se destrame, crezând niște promisiuni făcute de niște mizerabili occidentali. Ca peste ani să vină și să includă în NATO niște teritorii care au fost ale Rusiei. Să-i bage rachetele în ușa casei. Ce le-a spus Putin acum doi ani? Și a fost foarte cinstit: „Știm ce-ați făcut în Ucraina! Știm ce-ați cumpărat! Știm pe cine ați cumpărat! Știm ce vreți să faceți! Vrea Ucraina să intre în NATO? A avut tratament preferențial din partea noastră, fiindcă avem acolo populație rusă. OK. Dar va intra fără teritoriile noastre. Cedate de bolșevicii Stalin și Hrusciov (unul gruzin, altul ucrainean – n.m.). Cu ce a intrat Ucraina în URSS, cu aia să intre în NATO. Să dea înapoi țărilor teritoriile furate de bolșevici și făcute cadou Ucrainei!”, le-a spus Putin. A spus ceva greșit? A cerut ceva exagerat? Ce-a făcut Occidentul? A râs! I-a ieșit râsul pe nas acum. Îl doare pe Occident undeva de Ucraina? Suntem normali la cap? Îl doare de granițe, de suveranitate, independență? De unde, când el a încălcat atâtea suveranități, a destrămate state? Despre ce este vorba atunci? Despre bani, influență și o agendă globală. Pe care, iar mă repet, a „n”-a oară, oamenii naivi n-au cum s-o perceapă. E prea bine camuflată de fața bonomă a Occidentului. Cam așa se face o analiză. Dacă te respecți. Dacă nu pe tine, măcar Adevărul. Dacă nici pe el, ești un pierdut. Cu creierii varză. Nu ai nicio identitate. Și o spun cu o mare tristețe. Cine mai poate rămâne echilibrat, să rămână. Cine nu, meargă cu „dumnezeul” lui! Acum apare vreun dobitoc să spună că sunt putinist.
Prev
