Macron anunță că trimite trupe în România, iar trădătorul din fruntea statului nostru răspunde imediat că e de acord. Ca să înțelegeți cât de varză suntem, imaginați-vă că Macron nici măcar n-a avut bunul simț să anunțe autoritățile române înainte de a face declarația. Pur și simplu a anunțat că trimite trupe în România așa cum ar fi anunțat că mută niște cazarme în sudul Franței. Și asta nu e tot.
Ca reacție la declarația francezului, Biden a anunțat și el că suplimentează trupele americane din România. Păi stai, tăicuțule, nu vă ajunge câți ați „deportat aici”?
N-ar trebui să avem și noi loc în țara noastră?
Nu ajunge că am ajuns să nu mai putem respira de câți americani sunt pe-aici? Desigur, Plăvanul e de acord și dacă e trezit din somn în miezul nopții! Că ce-l doare pe el? Oricum nu e țara lui! Pot ăia să ne și bombardeze dacă-l anunță în timp util!

Să vă mai spun una: România e singura țară din lume care are monumente dedicate dușmanilor dintr-un război. E incredibil, nu-i așa? În Parcul Cișmigiu avem incredibilul monument dedicat memoriei celor 378 de piloți ai US Air Force „căzuți la datorie” pe teritoriul României.
V-ați întrebat care-a fost datoria acelor piloți?
V-o spun eu așa cum v-ar spune-o orice om care are habar de o brumă de istorie: veniseră să bombardeze Bucureștiul și Ploieștiul! Cu alte cuvinte noi am ales să cinstim memoria celor care-au venit aici să ne omoare, distrugând la modul irațional obiective, în special civile. Ați mai văzut o asemenea nevolnicie? 
Iar monumentul din Cișmigiu nu e singurul!
În Parcul Kiseleff avem un alt monument dedicat memoriei tuturor soldaților americani din Al Doilea Război Mondial. Ăsta e ceva mai digerabil și, spre deosebire de primul, nici măcar n-a fost plătit de noi, fiind donat de Compania de Artilerie din Boston. 

Să ne întoarcem totuși la situația trupelor străine de pe teritoriul României. Există un mic element care nu cadrează deloc: peste 50% dintre români se opun prezenței militare străine pe teritoriul național.
Da, ați citit bine! Istoria e interesantă: anul trecut s-a făcut un prim sondaj referitor la bazele militare NATO. Prima dată, în iunie, vreo 74% dintre români s-au declarat de acord. Apoi, în octombrie, numărul a scăzut cu 7%.
După anunțarea achiziției fiarelor vechi pe post de avioane, românilor le-a scăzut cheful, încă 10% declarându-se împotrivă.
La ora actuală înțeleg că gradul de acceptare a scăzut sub 50%! Culmea, opiniile din zonele de proximitate ale cazarmelor americane, sunt mult mai vehemente decât cele ale sondajului.
În ceea ce privește apartenența României la UE, deja tendința este clară: mai puțin de 50% dintre români sunt favorabili UE în toate aspectele, iar procentul celor care cred că interesele țării ar fi afectate dacă ieșim din UE scade și el în jurul valorii de 50%.
Constatăm așadar că, de ceva vreme încoace, pe măsură ce sentimentele populației sunt împotriva invadatorilor, aceștia vor din ce în ce mai apăsat să ne salveze de cineva. În acest context mai lipsesc doar rușii care să pretindă că vin să ne salveze de americani!

Chestiunea e simplă: românii au înțeles, în sfârșit, care-i treaba cu organizațiile ăstea mafiote care s-au întronizat pe-aici pentru a fura într-un cadru organizat. Și, în condițiile acestea, orice suplimentare reprezintă pentru orice om normal o agresiune. Însă, pentru conducerea vândută a statului, astea nu reprezintă probleme! Ei acceptă și merg mai departe. Că doar îi doare-n fund de țara asta.
Culmea, pe măsură ce presa aservită pedalează pe amenințările rusești, numărul celor care nu sunt de acord cu prezența militară pe teritoriul țării crește și mai mult. De aceea a scăzut într-un asemenea hal „interesul”. Și de aceea tot mai mulți propagandiști își iau tainul de la Ambasada SUA promițând „schimbări de opinie”. Aiurea! Nu vor obține nimic: românii au înțeles care-i treaba și se mișcă organic în direcția independenței totale.
Iată de ce apar tot mai des oameni care propun exitul României din UE. Cei care cred că voci – precum cea a avocatului Dan Chitic care propune „RoExit ca proiect de țară” – sunt „apariții exotice”, se înșală amarnic. De fapt acești oameni nu sunt decât vocea poporului care s-a săturat de tribultul pe care nu mai acceptă să-l plăteacă.

Că Vestul e toxic s-a prins toată lumea. Partea proastă pentru Vest este că populația lor e iremediabil îndobitocită, altfel n-ar fi posibile abuzurile pe care le vedem.  Vestul nu mai propune decât dictatură și cenzură. Nu degeaba regimurile estice sunt criticate de cele occidentală: în Est oamenii încă înțeleg ce-i cu dictatura și cu se mănâncă, iar instinctele nu le pot fi păcălite de propagandiștii de doi bani.
De asemenea, ceea ce ne aduce Estul din afara UE, știm din istorie, iar acum, în mare, tot cam spre aia se îndreaptă. Care-i calea? V-o spun sincer: nu avem altceva pe care să ne bazăm decât propriile picioare. Dacă mai dați crezare teatrului ieftin pe care-l fac americanii înseamnă că sunteți naivi. Știți în ce etapă istorică suntem acum? Într-o criză a rachetelor cubaneze întoarsă pe invers. Notați-vă și-o să discutăm peste ceva vreme.
Ceea ce constat este că, încet și sigur, lucrurile se dezgheață, conștiințele se deschid, iar oamenii își alungă întunericul propagandei din creier. Hienelor ar trebui să le fie frică! Știu că mă veți critica sau că mă veți acuza de optimism exagerat, dar vă spun cât se poate de limpede: bolovanul se rostogolește, iar,  în final, se va reuși obținerea independenței țării! Independența totală: atât față de Est cât și față de Vest! Veți constata că am avut dreptate!

Dan Diaconu
Sursa: trenduri.economice.com

Judecătoarea Adina Daria Lupea, a criticat modul în care politicienii din România au ales să abordeze pandemia, susținând că „în timp ce noi ne afundăm tot mai mult în crizele provocate de actuala guvernare, alte țări, precum Rusia, țările din America de Sud și chiar peste 23 de state din SUA, au reușit să-și concentreze atenția asupra altor probleme mai importante decât pandemia”.

Iată ce a scris judecătoarea Adina Daria Lupea:

„A trecut un an şi de pandemie. Vă mai amintiţi? Ne-au spus de la început, lacrimogen, ne-au construit clipuri cu copii şi părinţi în casă, izolaţi. Ne-au desenat inimioare, ne-au pus copiii inocenţi să le deseneze cu: „Totul va fi bine!”.
Dansau în combinezoane cadre medicale, probabil şi ele tâmpite de acelaşi val, ne spuneau cum să ne responsabilizăm şi ne mai spuneau ceva ce am uitat. Ne spuneau „De acum nimic nu va mai fi la fel!”. Şi nu am înţeles.
Au personalizat pe Măria sa Covidul. Ne-au trimis clipuri emoţionale în care ne explica el, covidul 19, cum a vrut să oprească planeta, ca să ne dea o lecţie. Unul după altul am cedat la şantaje emoţionale, am cântat în balcoane, pentru că nu dădea bine să fim insensibili, dovedeai inconştiență, dovedeai că nu îţi pasă.
Ne-au pus filme cu cadavre în saci, ne-au furat întrebările şi înmormântările. Ne-au înregimentat de oamenii au ajuns să se bată pentru un loc pentru vaccin. Cei care s-au bătut, eu nu sunt unul dintre ei.
Ne-au ascuns tratamente simple şi au decontat milioane de euro pentru spitalizarea unui bolnav de covid. O ţară întreagă. O Europă întreagă a intrat într-o demență absolută.
Ne-am schimbat tot modul de viaţă, am acceptat restricţii, la cel mai mic simptom de răceală ne-au făcut să isterizam toată comunitatea din jur. Tuşeai, aveai covid, făceai febră aveai covid, strănutai, aveai covid. Ne-am testat toţi cum am apucat că nah, covid.

După un an şi, mai mult decât în starea de urgenţă de acum un an, ne-au închis acasă de la 18 şi 20, că nah, covid. Într-un an şi de covid ce s-a făcut pentru noi? Nimic. Acum ne repetă iar cuvântul acela care deja mă zgârie pe urechi, poate intrăm în Normalitate… Aşa ne spunea premierul.
Ce normalitate, măi?
Deja aţi distrus două generaţii, aia de anul trecut de clasa a VIII a şi a XII a, de i-aţi siluit cu măsuri care, se vede, au fost ineficiente, iar acum siluiţi a doua generaţie, să treacă şi ei prin ce au trecut colegii lor din anii trecuţi.
Şcoala voastră online e o glumă proastă. Cea mai proastă. Aţi înghesuit pe ultima sută oamenii în magazine până la ora 18. Adică creaţi deliberat focare de infecţie. Sunt oameni care lucrează, încă, pentru că majoritatea nu mai pot lucra, între orele 9-17. Într-o oră îi înghesuiţi pe toţi la cumpărături.

Vine primăvara, cresc temperaturile, voi ne spuneaţi acum un an că la temperaturi crescute covidache se înmoaie. Ce faceţi cu noi?
Aveţi postacii voştri de serviciu care au reuşit să bagatelizeze şi protestele şi să spuneţi ţării că sunt făcute numai de cetăţeni de etnie rromă care nu mai au ce fura noaptea. Chiar credeţi că puteţi prosti o ţară?
A crescut infracţionalitatea cu măsurile voastre. Se atacă fără discriminare societăţi comerciale şi persoane fizice, pentru că oamenii au rămas fără venituri şi nu mai au din ce să trăiască. Distrugeţi o ţară, în timp ce evaluaţi spitalizarea unui bolnav de covid la câteva mii de euro.

Cât credeţi că o să o mai duceţi aşa? Aţi îngropat o ţară. Nu-i bai, toată Europa arată la fel, că suntem cetăţeni europeni.
De ce nu a fost îngropată Rusia din cauză de covid? De ce oamenii se plimbă liberi şi fără măşti în China?
De ce sunt peste 23 de state în SUA plus Marea Britanie care nu mai au niciun fel de restricţie?
De ce nu se aude nimic din America de Sud despre pandemia mondială, cum o numiţi?
Ne-aţi găsit pe noi, să nu zic proștii proştilor, îngropaţi în interesele UE, să ne puneţi jugul la gât şi să ne credeţi sclavi.
Istoria se va răzbuna!”

Adina Daria Lupea,
Sursa: facebook.com

Nota
Adina Daria Lupea este judecătoare la Curtea de Apel Cluj.

Mă întreb: în curînd, în 2024, că nici nu mai e mult pînă atunci, oare ce șmecherie de iepure de scos din pălărie, ce trick, ce gimmick, ce deus ex machina vor concocta distinșii americani, germani, securiști, șerpilieni și trăirologi pentru a opri accesul taberei suveraniste la Președinție, adică la conducerea CSAT și pe cale de consecință la botonul roșu, telefonul verde și la pantalonii maro?

Ce Titus Corlățean va mai fi scos din joben? Ce Meleșcanu va fi necesar? Ce Dăncilă va fi inventată? Ce vizită la SOV va fi urmărită de paparazzi? Ce shaming va fi aruncat precum găleata de lături de către diaspora în capul părinților lor bătrîni, știrbi, medievali, primitivi? Ce soft necesar va folosi STS-ul? Ce scare, ce sperietură, ce fantasmă ne va fi vînturată pe sub nas, prin creiere, prin spațiul ăla tîmpit și inutil pe care fiecare din noi îl deținem între urechi?

Cum vom mușca momeala? Ce gust va avea?

Vor fi rușii de vină? Va fi încălzirea globală? O să se dea cumva de data asta vina pe chineji? O să se implice pînă și Greta în campanie, să țină cu tabăra mereu bună, mereu învingătoare? Se va detona soluția nucleară și va fi Jeanna d’Arc călare pe un măgar alb cu DNA de inorog? Se va fura la urne pe față, fără rușine, precum Clotilda cu procurorii? Sau vor fi metode savante, black ops-uri de-alea elaborate, diaspora trei mii de voturi per minut, un fleac i-am ciuruit?

Cine va fi pe post de Hrebenciuc să-i sune telefonul să fie anunțat că softul lor de numărare e mai bun decît softul nostru? Va fi în continuare nevoie de Pieleanu să contracareze sondajele și exit pollurile lui Palada? O să plouă? O să ningă? O să pice cometa? O să fie o izbucnire bruscă, neașteptată de Covid-16, care să dureze fix trei zile, cît țin alegerile, sîmbătă duminică luni? O să iasă judecătorii să dea necesara erată aproape civilă fix la patru AM, noaptea ca hoții? Iar o să țopăie Geoană inutil, Mihaela dragostea mea, președinte pentru o noapte?

Oare ce harneală ne va fi servită de data asta? Căci doar nu vă închipuiți că suveraniștii vor fi lăsați de americani la conducerea țării. Doamne ferește. În nici un caz. Nicht. Verboten. Kaput. Se sparie gîndul, se supără Mamița și Tanti Mița și se strică dezechilibrul geostrategic, se împut rachetele și putrezește baza, mor fetele la Deveselu.

Oricum fetele de la Deveselu mor și nu le caută nimeni dreptatea. Sînt moarte consumate violate îngropate și uitate.

Oricum nu există dreptate. Există doar harneală. Și momeală. Și milioane de deontologi amatori care mușcă din ea cu entuziasm, pe persoană fizică.

Ghinion.

Autor: Mirel Palada

Cât de cretin trebuie să fii ca după ce ți-ai vaccinat populația de patru ori să ieși în public fără nicio apăsare și să spui că a patra doză nu oferă protecție împotriva Omicron. Și, după ce că ai fost idiot, fragilizând teribil sistemul imunitar al cetățenilor tăi, să spui că e OK și cu infectarea în masă cu Omicron.
Păi, idioților, împotriva Omicron ați vaccinat întreaga populație! Credeți că un simplu „am fost un dobitoc” e suficient?
Vorbeam cu ceva timp în urmă cu un prieten evreu care-și exprima mirarea față de migrarea masivă a evreilor în Israel. „Cum a fost posibil – se întreba el – ca indivizi care-au ajuns în elita țărilor în care se aflau, să dea la o parte viața și cariera lor de până atunci pentru a emigra în Israel unde să  muncească într-un kibuț?”.
Într-adevăr, întrebarea e justă. Doar că răspunsul și l-a dat instantaneu tot el: „Evreul a fost toată istoria în căutarea țării lui, în care să se știe stăpân și-n care a fi evreu să fie o mândrie”.
Lăsând gluma la o parte, mă întreb sincer, oare oamenii de acolo nu înțeleg ce li se întâmplă? Nu văd aceleași lucruri pe care le vedem noi de-aici?
Aud că se vorbește despre eliminarea certificatului de vaccinare deoarece vor să trateze boala ca pe una normală. E OK, dar oamenii care au suportat tembelismul statului tot nu înțeleg ce li se întâmplă?
Cum de sunt păcăliți într-un asemenea hal?
Răspunsul e simplu: sunt păcăliți la fel cum suntem păcăliți noi, la fel cum sunt păcăliți francezii, englezii, italienii, americanii s.a.m.d.
Li s-a aruncat în față pericolul „morții iminente”, iar acum răsuflă ușurați că nu li se mai bagă pe gât. Știți cum e asta? Ca-n bancul cu evreul care se duce la rabin plângându-se că are mulți copii și nu mai are loc în casă. Rabinul îl sfătuiește să bage și toate animalele în casă și să vină peste o săptămână să-i spună cum e.
Întorcându-se după o săptămână, evreul îi spune rabinului că e disperat și nu mai poate: Atunci rabinul îi spune să dea animalele afară din casă. După încă o săptămână evreul s-a întors la rabin să-i mulțumească pentru cât de bine e în casă!

Dincolo de banc, știți care-i morala?
Gândiți-vă ce nemulțumiri aveați înainte de 2019 și ce vă nemulțumește acum. După doi ani furați din viață, am ajuns cu toții să facem precum evreul cu animalele. Scăpăm de certificat și răsuflăm ușurați.

Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Cine e cel mai? Bogat frumos celebru puternic important. Dar cel mai? Înțelept demn de slavă premiantul anului. Click aici! Află cine e omul anului! Citește aici! În cinci rînduri și trei paragrafe îți dăm esență de Top 10. Tot ce ai nevoie să știi fără să-ți obosești creierul.
Nope. Nyet. Nicht. E cazul să răsturnăm copaia cu stereotipuri cu fundu’n sus. Să ne smulgem din dorința de a pune mîna pe vreunul ca fiind mai foarte perfect, cel mai dincolo de perfectissim. N-a fost nici unul. Nu merită nici unul.
Singurii care merită răsplata simbolică sînt cei care au suferit anul ăsta.
Nimeni nu i-a ajutat (steluță ca în Gazeta Matematică: i-au ajutat unii, le vom da premiu special la sfîrșit).
Nimeni nu i-a băgat în seamă. Toți i-au urgisit. Toți i-au păcălit. Toți i-au jupuit.

Anul ăsta, vreți nu vreți, vă place au ba, convine stereotipurilor voastre aspiraționale sau nu, premiul Omul anului 2021 consider că trebuie să meargă la cei mulți.
La cei tăcuți și călcați în picioare de viață. La cei umiliți și obidiți, cum ar zice Dostoievski. La cei știrbi, medievali și primitivi, care au fost tăvăliți cu toate asuprelile și cu toate abuzurile și cu toate samavolniciile acestor vremuri mediocre.
Și care, totuși, au supraviețuit. Au băgat capul în jug. Au tras. Au îndrăznit să-și vadă de viața lor, cu botnița la gură, cu găleata de lături turnată aproape zilnic în cap de către deontologii hegemonului. N-au primit ajutor. Au fost împiedicați să-și vadă de soarta lor, bună rea bicisnică așa cum e. Și totuși, au continuat, în ciuda acestor opreliști puse de cei prea bogați, prea influenți, prea puternici, prea cunoscuți, prea foarte perfecți.
Copiii cărora li s-a furat copilăria cu tot soiul de reguli cretine, cînd așa, cînd fix pe dos. Cărora, dincolo de copilărie, li s-a distrus viitorul, generații cu deja doi ani de școală duși pe apa sîmbetei. Copiii pierduți în fața tastaturii, a Internetului, ăia care au, sau și mai rău, pierduți în fața sobei, rupți de lume și de realitate, ăia mulți care n-au.
Bătrîni cărora nu li s-a dat voie să iasă din casă, care au fost demonizați prin toate mijloacele specifice mașinăriei de propagandă. Cărora nu li s-a permis să meargă nici măcar pînă la cimitir, să aprindă o lumînare la cei morți, că-i mușcă de gît fiara de Covid, în aer liber, printre cruci, unde nu umblă nimeni decît ei și fantomele trecutului.
Săraci care au devenit și mai săraci. Bolnavi care au devenit și mai bolnavi. Suferinzi de cancer și de diabet și de tot soiul de alte boli cronice care s-au trezit cu spitalele închise absolut aiurea, cu speranța la un tratament cît de cît decent curmată de decizii dictatoriale, cretine, dar necriticate de nimeni.

Oameni în toată puterea care și-au văzut locurile de muncă pierdute, bruma de venit dispărută, speranța la o viață normală spulberată. Oameni normali la cap, nici prea prea, nici foarte foarte, care s-au pierdut în hățișul de vorbe păcălicioase și confuze în care i-au împachetat mai marii acestor zile. Fă aia. Ba nu, nu fă aia. Fă ailaltă. N-o fă nici pe-aia. Stai acasă. Nu te du la servici. Nu călători. Nu respira. Nu cuteza. Nu ieși. Nu mișca. Miliția să te ia.
Și totuși, oamenii ăștia și-au văzut de ale lor. Au încercat să răzbească prin tot barajul de artilerie ideologică prăvălit asupra creierelor lor. Au cărat și această cruce în spinare, tăcuți, resemnați, scîrbiți și neputincioși.

Nu. Nu a fost ca la război. La vremuri mediocre, pînă și suferința e mediocră.
Nu, nu a fost ca pe vremea moșierilor, cînd li se punea botniță la gură țăranilor cînd culegeau via boierului, să nu uiți, Darie, să nu uiți. De data asta botnița a fost moale și bleagă. O cîrpă simbolică, pentru slugi simbolice.
Nu, n-au făcut foamea, nu le-au căzut obuze în cap, peste case, să-i facă chiseliță una cu pămîntul. Suferința zilelor noastre a fost una călîie și fleașcă față de alte dezastre prin care a trecut țara asta.
Dar tot suferință se cheamă că a fost. Și tot obidire și umilire se cheamă că au trăit. Și tot necaz inutil se cheamă că au pățit.
Tuturor celor care au răzbit prin aceste vremuri de scîrnă, nu le punem lauri, nu le dăm coronițe, nu le sunăm trîmbițele de alamă să pice luminile reflectoarelor asupra lor, să-i orbească pe scenă, cînd urcă să primească premiul Oscar pentru anonimitate și chin.
Nu. Doar le urăm să aibă putere să suporte în continuare. Și să poată să ierte toate păcatele greșiților lor. Greșiții cei celebri, care zilele astea se înghesuie la coadă să primească titlul de cel mai foarte nu știu cum om al anului 2021.

PS:
Premiul special merge către singurii care și-au respectat onoarea profesională și care au fost cu adevărat oameni în aceste vremuri tîmpite. Către cadrele medicale. Medici, medice, asistenți, asistente, doctoriți și doctorițe, infirmieri, infirmiere, fochiști fochiere, tot ce mișcă pe-acolo prin spital cabinet dispensar policlinică.
Au muncit ca niște sclavi. Au tras în jug în linia întîi a pericolului, acolo unde Covidul era mai des și mai aprig. Au stat la treabă pînă dincolo de epuizare. Au fost și ei păcăliți cu mari promisiuni, cele mai multe neonorate. Chiar și cînd și-au dat seama că sînt păcăliți cu nerușinare, nu au părăsit zbaterea, și-au păstrat cumpătul și și-au văzut de treabă în continuare.
Au făcut ce știu ei să facă: au salvat vieți.
Și au rămas oameni la cap. Mare lucru. Jos pălăria.

Autor: Mirel Palada
Sursa: https://turambarr.blogspot.com/

De ce se UITA iar, chiar la nivel de fosti consilieri ai Presedintelui, ce n-au făcut nici ulterior acesti cetateni cu raspundere, pentru romanii din Sighet, nici atunci si nici mai tarziu cand multi au fost deportaţi in lagarul de exterminare nazist din Auschwitz (1944)?
Iata o REPLICA mai veche: Scrisoarea adresată si inmanata cu martori, personal d.lui Elie Wiesel de către Gheorghe Dima, concetateanul sau din Sighet prin intermediul ziarului Meridianul Romanes.
In aceasta scrisoarea trimisa dlui Elie Wiesel intrebarea era: in toti acesti ani, din 1945 pana in prezent, ce ati facut CONCRET pentru cetatenii romani (romani, evrei, unguri, germani etc.) terorizati si exterminati de Holocaustul rosu? 
Vreau sa cunosc: reluand mai vechiul text pe care il cunoasteti, cand stiati ca noi suferim asa de cumplit, cum ne-ati ajutat de la Paris, Tel Aviv, New York, Washington D.C.?    Cu stima, sunt acelasi Gheorghe Dima, concetăţean Dvs.din Sighet.
Ce au făcut protestatarii evreimii din Romania si Ungaria când cetatenii evrei din Sighet au fost deportaţi la lagarul cumplit de exterminare nazist din Auschwitz 1944??

Scrisoarea adresată D.lui Elie Wiesel de către un cetatean roman di Sighet ,a fost facuta publica in mai multe ziare romanesti si maghiare inclusiv in Franta si SUA !
Stimate Elie Wiesel, La sfarsitul lunii iulie 2002 ati revizitat orasul dvs. natal,  Sighetul Marmatiei, din Romania, si ati retrait atat amintirile frumoase din perioada copilariei , cat si cele dureroase privind tragedia deportarii la lagarul de exterminare nazist din Auschwitz (1944).    
Cu aceasta ocazie ati spus locuitorilor din Sighetul Marmatiei urmatoarele: «Cei mai multi dintre dvs. v-ati
nascut dupa aceea. Tot ce s-a intamplat atunci nu este responsabilitatea dvs. Poate ca parintii si bunicii dvs.
mai traiesc.
Duceti-va acasa si intrebati-i cum era atunci cand aici la Sighet traia o comunitate evreiasca prospera
si cum acum nu mai este nici un evreu. Intrebati-i cum s-au simtit dupa acea noapte, dupa 1944, daca au dormit bine
dupa aceea».    Deci doriti ca baiatul meu sa ma intrebe ce am facut eu in 1944 cand trupele nemtesti si unguresti v-au trimis la
lagarul de exterminare nazist de la Auschwitz. Doriti sa stiti daca «am dormit bine dupa aceea». Acum, in 2002,
gasesc afirmatiile dvs. foarte jignitoare. Stiti foarte bine ce s-a intamplat cu populatia romaneasca din Sighet
intre 1940-1944, deoarece citindu-va memoriile inteleg ca va place istoria.
Sa mergem impreuna in timp si sa analizam ce am facut eu si ce ati facut dvs. in perioada 1940-2002.     Eu m-am nascut in 1922, in Sighet. Parintii mei fusesera improprietariti in 1925 dupa reforma agrara si traiau destul de bine din munca pamantului si cresterea animalelor, fiind bine-vazuti in comunitate ca tarani instariti. In 1939, am urmarit cu frica miile de refugiati din Polonia care au trecut prin orasul nostru. Aveam 17 ani atunci si intelegeam ca ceea ce se intampla in Polonia era foarte grav. Parintii mei cautau sa ma linisteasca, spunandu-mi ca Anglia si Franta ne vor apara! Dar, la sfarsitul anului 1939, Polonia era impartita intre Germania si Rusia, timp in care Franta si Anglia au stat si s-au
uitat si nu au facut nimic!
In urma Pactului Molotov-Ribbentrop, pe data de 26  iunie 1940, Rusia a dat un ultimatum Romaniei sa evacueze
Basarabia si Bucovina de Nord.
Dupa cum stiti foarte bine, comunistii rusi imediat au activat Coloana a V-a din Basarabia si Bucovina de Nord, formata din minoritatile ostile guvernarii romanesti (rusesti, ucrainene si evreiesti), care au ucis multi romani civili, autoritati romanesti si trupe romanesti care se retrageau.
In urma acapararii de catre comunistii rusi a Basarabiei si  Bucovinei de Nord, peste 350.000 de romani au devenit
refugiati. 200.000 de romani au fost deportati in Siberia si peste 150.000 de romani, in special cei care in 1918 au
militat pentru Unirea cu Romania au fost exterminati.
Noi, romanii din Sighet am trimis bani si ajutoare refugiatilor romani din aceste provincii romanesti furate de rusi. Poate va aduceti aminte ca si prin Sighet au trecut cateva sute de refugiati romani din Bucovina de Nord.
Acum, la randul meu, va intreb: dumneavoastra, familia dumneavoastra si comunitatea dvs. evreiasca din Sighet, ce
ati facut pentru acesti refugiati romani?
Cum ati dormit  intre 26-27 iunie 1940, cand atat de multi romani au suferit cumplit?
Din pacate, peste putin timp, la o luna si jumatate   dupa tragedia din Basarabia si Bucovina de Nord, a venit si
randul nostru, al romanilor din Sighet sa suferim.
Pe data de 30 august 1940, in urma Dictatului de la Viena impus de Hitler, Romania a fost fortata sa cedeze Ungariei Transilvania de Nord, inclusiv orasul Sighet. Peste 300.000 de romani au devenit refugiati sau au fost expulzati, mii de romani au fost batuti si omorati. Prigoana autoritatilor unguresti impotriva romanilor a fost cumplita. Dupa cum stiti foarte bine, dle Wiesel, o mare parte din populatia romaneasca din Sighet a fost nevoita sa se refugieze in Romania. Cei care au ramas au fost terorizati (batuti, inchisi, omorati), de catre autoritatile unguresti. In perioada 1940-1944, peste 50.000 de romani au fost omorati de autoritatile unguresti in Transilvania ocupata. Imi amintesc cum in primele zile cand au intrat trupele unguresti in Sighet, comunitatea ungureasca si evreiasca din oras era foarte fericita pentru ca «s-a terminat cu ocupatia romaneasca».
In cartea ,,All rivers run to the sea" singur declarati: A consequence was that Sighet became Maramorossziget again. The population joyfully greeted the first motorized units of the Hungarian Army: troops on
bicycles. My mother, too, was pleased with our change of nationality. For her it was a kind of return to her
childhood for which thanks were due to God. pag. 28. (O consecinta a fost aceea ca Sighetul a devenit din nou
Maramorossziget.
Populatia a salutat cu bucurie primele unitati motorizate ale armatei ungare: trupe pe bicicleta.
Si mama mea s-a bucurat de schimbarea nationalitatii. Pentru ea aceasta a insemnat o intoarcere la copilarie,
fiind recunoscatoare lui Dumnezeu).
Asa ca acum, la randul meu, va intreb, dle Elie Wiesel, cum aveti tupeul si lipsa de omenie sa ma intrebati cum am
dormit in 1944, cand intre 1940-1944 nu ati facut nimic pentru familia mea, care a suferit cumplit in urma teroarei unguresti.
De ce acuzati pe romanii din Sighet ca nu au facut nimic pentru comunitatea evreiasca, cand stiti foarte bine
ca romanii din Sighet din 1940 si pana in 1944 au suferit cumplit sub teroarea administratiei unguresti, erau
oropsiti si nu aveau puterea politica si militara sa faca ceva.
Dle Elie Wiesel, la randul meu, vreau sa stiu cum v-ati simtit dupa august 1940 cand romanii din Sighet au fost
prigoniti si omorati de autoritatile unguresti. Vreau sa stiu daca dupa august 1940 «ati dormit bine».
Dar sa continui amintirile despre Sighet. In 1941, autoritatile ungare au dat afara familia mea de pe pamantul
pe care il obtinuse in urma reformei agrare din 1925. In  septembrie 1941, am ajuns refugiati la Ploiesti, la un
unchi al mamei. In anul 1943, cand aveam 21 de ani, am fost  inrolat in Armata Romana. Pana in 1944 am luptat pe frontul rusesc, din 1944 am luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub unguri si in 1945 ma aflam cu trupele romanesti la granita Ungariei cu Cehoslovacia.
Impreuna cu familia mea m-am intors la Sighet in  primavara anului 1946, la varsta de 26 de ani, dupa o
absenta din Sighet de 5 ani. Ne-am intors la pamantul nostru si cu greu am incercat sa ne refacem viata. Casa
noastra am gasit-o distrusa si tot ce lasasem fusese furat de vecinii nostri (!) din Sighet.
Dupa cum stiti si scrieti in cartea Dvs. dupa 1944, trupele rusesti au pus ca sefi ai politiei, inchisorilor si lagarelor de munca obligatorie pe o multime de tineri evrei comunisti. ,,The red army had given control of the police to some young Jewish communists returning from Bucharest, the labor battalions, and the camps. Whom else could they have any confidence in?" (one of them, Aczi Mendelowics, later became Amons Monor, chief of formidable Shin Beth Security Service in Israel) – pag.147-148 (Armata Rosie a dat politia pe mana unor tineri evrei comunisti intorsi din Bucuresti. De asemenea si lagarele de munca si inchisorile au capatat sefi similari.
In cine altcineva sa fi avut rusii incredere? (unul dintre acestia, Aczi Mendelowics, a devenit mai tarziu Amos Monor,
seful formidabilului Serviciu Secret israelian, Shin Beth). Acesti comunisti evrei au inceput o adevarata desconsiderare
impotriva a tot ce era omeneste  posibil …
Incepand cu primavara anului 1947, in inchisoarea din Sighet, pe care cred ca v-o amintiti deoarece era o cladire
impozanta, construita la 1897, au inceput sa fie inchisi „dusmanii poporului'[ si ai noii societati.
Dupa abdicarea fortata a Majestatii Sale Regele Mihai I , comunistii au venit la putere in toata Romania. La inchisoarea din Sighet a fost adus mai intai Lotul Visovan, compus din 18 elevi si studenti maramureseni arestati de comunisti (stiti foarte bine cine au fost acesti comunisti in Sighet). Pe urma au urmat fosti ministri, militari, academicieni, profesori universitari, ziaristi. Printre ei se numarau Iuliu Maniu, Constantin (Dinu) Bratianu, Gheorghe Bratianu, Mihai Manoilescu, Aurel Vlad, Daniel Ciugureanu, Ioan Pelivan, Constantin Argetoianu, generalii Mihail Racovita si Ion Rascanu, preoti greco-catolici si romano-catolici, precum Ioan Suciu, Anton Durcovici, Traian Frentiu, Vasile Aftenie. Toti acestia si multi altii au murit in inchisoarea de la Sighet.
Cu ce i-ati ajutat, dle Elie Wiesel, cu autoritatea Dvs. pe acesti romani exterminati de teroarea comunista? La vremea respectiva erati la Paris si ati fi putut ridica glasul despre holocaustul rosu din Ro.  care a exterminat peste 1.o00.000 de
romani in lagarele de exterminare si inchisori raspandite pe intreg teritoriul Romaniei!    
Holocaustul rosu a durat in Romania din 1946 pana in 1989. In toata aceasta perioada, ce ati facut, dle Elie Wiesel, pentru romani si Romania in care v-ati nascut?
Si cum se face ca in 2002, cand ati revizitat casa natala din Sighet, impreuna cu Dl. Iliescu, nu v-ati oprit si la muzeul
Holocaustului rosu din Sighet, care se afla aproape de casa dvs.? De ce nu ati avut curajul sa vedeti prin ce teroare
si tragedie au trecut toti cetatenii Romaniei (romani, unguri, evrei, germani etc.) in perioada 1944-1989? 
Dle Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace si purtatorul a U.S. Congressional Medal of Honor, de ce nu
ati gasit potrivit si cuvenit sa depuneti o floare la Sighet in memoria celor exterminati si in timpul Holocaustului
rosu?    Prin aceasta atitudine a dvs., toti acei martiri ai neamului romanesc inclusiv evrei,au murit pentru a doua oara! 
Viata mea si a celorlati tineri dupa 1946 a fost un cosmar. Trupele rusesti si tinerii comunisti la putere in Sighet terorizau populatia, iar in 1950 au inceput colectivizarea. In 1951,impreuna cu alti tarani mai instariti (?) am fost arestati si judecati ca dusmani ai poporului si trimisi la lagarul de … exterminare de la Canal,  Doar cu ajutorul lui Dumnezeu am supravietuit! Dupa ce am fost eliberati, mi-am continuat viata mizerabila in Romania sub dictatura comunista.    
Prin intermediul ziarului Meridianul Romanesc v-am trimit aceasta scrisoare, dle Elie Wiesel.    
In toti acesti ani, ce ati facut pentru cetatenii romani (romani,unguri, evrei, germani etc.) terorizati si exterminati de  holocaustul rosu?         
Cu stima, Gheorghe Dima, fostul concetăţean al Dvs.din Sighet.

,,Iată am devenit moartea, distrugătoarea de lumi”, a declamat Oppenhaimer din mitologia hindusă, mai precis din poemul Bhavagavadgita, atunci când a fost aruncată bomba de la Hiroshima. Se simțea pe undeva responsabil fiind părintele bombei atomice, dar pe care nu și-o dorea folosită în felul iresponsabil și criminal în care a acționat președintele SUA de atunci, Harry Truman.
Așa și Șoșoaca noastră națională, atunci când I s-a găsit tableta furată: ,,Cu informațiile din ea aș distruge o parte din UE și o parte din Nato!”
Păcat că nici UE nici Nato nu precizează acest aspect distrugător de lumi evocat de șturlubatica senatoare. Probabil că n-au știință de acest pericol catastrofal și adăstează în ignoranță.
„În acest context în care STS nu poate să descopere nici măcar o tabletă a unui parlamentar care conţine secrete de stat (…) Cred că STS ar trebui desfiinţat”, a acuzat Diana Şoşoacă.
„Sunt singură împotriva tuturor. În Parlamentul ăla nu sunt singură (sic! păi ori e singură, ori nu e singură și e susținută, să se hotărască! N.n.). Sunt mulţi parlamentari care mă susţin. (…) Îmi dau informaţii din SRI şi SIE (afirmă Mata Hari mioritică). Deţin informaţii pe care dacă vi le-aş da acum, as distruge o parte din UE şi o parte din NATO”, a mai declarat hilar Şoşoacă, înspre stricarea de râs a întregii țări.

Libiu Mateescu

Marcel Ciolacu si Dacian Cioloș, doi lideri în căutarea celebrității, s-au certat pe ringul oferit de Facebook.
Iată postarea lui Dacian Cioloș, care mai are speranță că: „PSD, împreună cu impostorii lui, să dispară din viitorul modern al țării”!
”Dragă Marcele, cum se face că tu poți să-mi numeri mie salariile, dar noi nu putem să știm câți bani ați furat din România?
Pentru cei care nu știți contextul discuției, pentru că îmi imaginez că nimeni, niciodată, nu are vreun motiv serios să intre pe pagină la Marcel Ciolacu, trebuie să vă spun că a ieșit din vizuină, supărat foc pentru că i-am spus că fură curent cu numirea fratelui lui Stănescu – mecanizator agricol – la Autoritatea Națională pentru Reglementare în Energie.
Într-un text de înaltă ținută, cum numai pesediștii care își iau bacalaureatul după ce ajung deputați știu să producă, domnul Ciolacu se apucă să-mi numere banii și pensia.
Dragă Marcele, am o veste proastă pentru tine. Până apuc eu pensia, am toată energia necesară să fac totul ca acest vis urât care se numește PSD, împreună cu impostorii lui, să dispară din viitorul modern al țării.
P.S. Interesul PSD pentru pensii speciale este admirabil. De asta poate se apleacă mai repede și asupra subiectului pensiilor speciale ale primarilor, pe care PSD le-a adoptat, și le abrogă mâine. Și fără să mai pună biruri pe cei care muncesc.”

Marcel Ciolacu: Cioloș, „cățărarea pe cadavre, pe minciună și pe mizerie umană nu înseamnă că ești un alpinist al moralei”!
”Dacian Cioloș A.K.A. colecționar de rente și pensii speciale!
PSD a înghețat toate salariile demnitarilor și toate pensiile speciale! Tot noi am desființat pensiile speciale ale parlamentarilor, pentru că USR – deși a stat un an de guvernare – a uitat tot ce a promis!
Cu toate acestea, este un domn de la USR care, între două avioane de Bruxelles, ne dă lecții pe Facebook de morală și etică politică.
1. Dacian, când te gudurai pe trepte la Kiseleff ca să fii premier cum stăteai cu morala?! Aveai centura neagră cu 10 DANI în contorsiune morală, campionule!
2. Dacian, tu ai încasat fără jenă lună de lună, timp de 3 ani, câte 8.500 de euro ca rentă de fost comisar. Adică peste 300 de mii de euro! Și mai urmează un ”mizilic” pentru bătrâneți liniștite: o dublă pensie specială pe viață de MII de EURO ca europarlamentar și fost comisar!
În România NU se mai plătesc pensii speciale pentru parlamentari, euro-specialule!
Tu când renunți la privilegiile tale plătite din bugetul UE, adică și din banii României, adică și din banii românilor?! Ipocritule!
Dacian, cățărarea pe cadavre, pe minciună și pe mizerie umană nu înseamnă că ești un alpinist al moralei! Înseamnă doar că ai caracter zero! ZERO – ca și guvernul pe care l-ai condus!”

Horia D.R.

România n-are lege pentru siguranța pacientului, 40% dintre spitale n-au raportat nicio eroare medicală
Consiliul Naţional pentru Siguranţa Pacientului face apel la realizarea unui pachet legislativ care să cuprindă reguli clare, aplicabile şi care să le garanteze celor aflaţi în suferinţă accesul la cele mai rapide şi bune soluţii pentru ei. Consiliul, format din societăţi ştiinţifice şi asociaţii de pacienţi și aflat în coordonarea Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate (ANMCS), consideră că este nevoie de „proceduri, protocoale şi ghiduri care să fie puse în practică în toate unităţile medicale din ţară, care să nu rămână pe hârtie”.

Sigurața pacientului, lipsită de reguli clare în legislația din România
Consiliu solicită unităţilor medicale, dar şi autorităţilor de resort, să identifice cu exactitate care sunt şi cum pot fi acoperite necesităţile pentru a consolida siguranţa pacientului şi accesul acestuia la îngrijire şi terapie, pentru menţinerea sau îmbunătăţirea stării sale în cazul bolilor cronice, precum şi pentru evitarea deteriorării stării sau a evoluţiilor fatale, inclusiv printr-un tratament profilactic, în cazul afecţiunilor acute, în primul rând în cazul infectării cu virusului SARS-CoV-2.
“Consiliul Naţional pentru Siguranţa Pacientului pledează pentru stabilirea de politici şi implementarea de proceduri, protocoale şi ghiduri care să fie puse în practică în toate unităţile medicale din ţară, care să nu rămână pe hârtie. Pentru aceasta, este nevoie de formarea şi implementarea culturii siguranţei pacientului atât în rândul profesioniştilor din sănătate, cât şi în rândul pacienţilor şi aparţinătorilor”, a declarat preşedintele Consiliului Naţional pentru Siguranţa Pacientului, prof. dr. Mircea Enescu, citat de Agerpres.

România nu are o definiție a erorilor medicale aliniata cu majoritatea țărilor dezvoltate
Potrivit raportului „Siguranța pacientului în actul medical”, realizat de Observatorul de Sănătate, România nu are o definiție a erorilor medicale aliniată cu majoritatea țărilor dezvoltate, principalele concepte asemănătoare fiind cele de malpraxis și evenimente adverse asociate asistenței medicale. Conceptele nu se suprapun complet definiției erorii medicale, omițând acele erori care nu au efecte asupra pacienților.
Sistemul de raportare a evenimentelor adverse funcționează doar în unitățile sanitare cu paturi, iar cele mai multe raportări se referă la infecțiile intraspitalicești, erorile de medicație și căderile.În ciuda unui număr tot mai mare de unități medicale care fac astfel de raportări, peste 40% dintre spitalele înregistrate în sistemul informatic al ANMCS nu au raportat vreun eveniment advers în anul 2020.
Potrivit aceluiași raport, cu excepția infecțiilor intraspitalicești, raportarea erorilor medicale în România este voluntară, situație care, împreună cu un proces de raportare insuficient reglementat și cu o metodologie ambiguă, face ca unitățile spitalicești să nu fie înclinate către implementarea unei culturi a raportării erorilor medicale.Printre deficiențele legate de evenimentele medicale adverse, autorii analize au mai identificat și lipsa unor rapoarte detaliate de analiză și interpretare a evenimentelor adverse înregistrate. De asemenea, nu s-a putut identifica dacă și cum sunt luate măsuri concrete pentru reducerea frecvenței evenimentelor adverse raportate.

Taxele prohibitive pentru experți blochează investigarea malpraxisului
Principalele entități responsabile pentru aceste situații sunt reprezentate de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică și de Comisiile de disciplină ale Colegiului Medicilor.
Din datele adunate în cadrul analizei, de la 31 de DSP-uri din țară, peste jumătate dintre sesizările adresate Comisiilor de malpraxis sunt respinse pe motiv de lipsă a documentelor sau neplată a taxei pentru experții care ar trebui să analizeze cazul.Tariful experților variază între 1.000 și 4.000 de lei, tarif care trebuie achitat de pacient pentru ca un caz să fie analizat de comisiile de malpraxis.
Mai mult, comisia din cadrul DSP poate doar să constate existența unui caz de malpraxis, fără a putea să ia măsuri concrete pentru a adresa aceste cazuri, pe lângă numeroase alte bariere birocratice și incoerențe procedurale identificate în cadrul mecanismului său de funcționare.

Ce se întâmplă cu cazurile grave? Sancțiuni în doar 0,7% din cazurile analizate
Pe de altă parte, Comisiile de disciplină ale Colegiului Medicilor au la îndemână instrumentele necesare pentru a lua măsuri concrete în cazurile de malpraxis identificate, nefiind însă principalul domeniu de activitate al acestor entități. Potrivit raportului, în cinci ani, comisiile de disciplină ale colegiului au dat sancțiuni reale doar în 0,7% din cazurile analizate.
La lansarea raportului Tar Gyongyi, directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică Harghita, declara că majoritatea pacienților se pierd în haosul birocratic și multe plângeri sunt abandonate din cauza costurilor ridicate.
O altă problemă o reprezintă și numărul mic de specialiști care își asumă, care nu refuză să analizeze un posibil caz de malpraxis.
„Colegii se cunosc și există un anumit interes să ne protejăm reciproc. Ar trebui eliminate aceste situații astfel încât nimeni să nu fie nevoit să-și condamne sau să-și absolve colegul. (…)
Noi în România de foarte multe ori ne furăm singuri căciula”, a subliniat șefa DSP Harghita, citată de G4Media.
Dosarele de malpraxis trenează cu anii . Inspecţia Judiciară a descoperit peste 200 de cazuri de malpraxis nerezolvate, mai vechi de doi ani. Cele mai multe sunt în Bucureşti, Constanţa şi Argeş. Mersul greoi este influenţat, adesea, de întârzierea cu care vin expertizele medico-legale, dar şi de faptul că dosarele sunt plimbate de la un un poliţist la altul.
Dosar ajuns în instanță după aproape 10 ani.
O femeie reclamat statul român la CEDO pentru tergiversarea cazului. Camelia Mărciulescu a făcut plângere penală în 2008. „A durat 9 ani şi 10 luni ca dosarul să ajungă în instanţă. Doctorii, personalul medical nu îşi mai aduc aminte mare lucru. În următorii doi ani, dacă nu am terminat cu judecata, se prescrie fapta. Pentru o singură expertiză de la IML am aşteptat un an şi 9 luni, pentru necropsie am aşteptat 9 luni”, povestea în 2018 Camelia Mărciulescu pentru Digi24.
Potrivit portalului instanțelor de judecată, la începutul anului 2020 Judecătoria Sectorului 1 a decis achitarea medicului care a efectuat operația de cezariană și a respins acţiunea civilă introdusă de Camelia Mărciulescu și fostul ei soț (cei doi au divorțat în februarie anul acesta). Sentința a rămas definitivă după respingerea apelului introdus de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 și cei doi foști soți.
Cazul Ciomu a adus malpraxisul în atenția publicului . În iulie 2004, chirurgul urolog Naum Ciomu secționa din greșeală penisul unui bărbat de 34 de ani căruia ar fi trebuit să-i extirpe un testicul.Pe 31 iulie 2004, doctorului Naum Ciomu i-a fost retras dreptul de liberă practică, șapte luni mai târziu experții de la Institutul de Medicină Legală ”Mina Minovici” concluzionând că Naum Ciomu avea discernământ în momentul operației.Victima a primit în 2008 o despăgubire uriașă, 500.000 de euro, pe care i-a plătit municipalitatea bucureșteană, spitalul Theodor Burghele (Panduri) fiind în subordinea acesteia.
Deși a pierdut dreptul de liberă practică, Naum Ciomu a continuat să predea la catedra Facultății de Medicină din București, dar și să ofere consultații.
Spitalul Floreasca continuă lupta cu medicul Mircea Beuran. În ianuarie 2020, o pacientă care urma să fie operată de chirurgul Mircea Beuran a luat foc pe masa de operație și a murit ulterior. Dat afară din Spitalul Floreasca, Mircea Beuran a contestat măsura instituției în instanță. În vara acestui an, judecătorii i-au admis cererea și au hotărât reîncadrarea acestuia în funcția anterioară concedierii și plata unui număr de salarii compensatorii.
Mai mult, Mircea Beuran și-a câștigat atunci dreptul de a reveni imediat la șefia secției de chirurgie această decizie fiind executorie.
Procesul continuă și astăzi, Spitalul Floreasca făcând apel la decizie. Între timp, medicul a fost trimis în judecată și de procurorii DNA care îl acuză că a primit mită 10.000 de euro pentru a aranja câștigarea unui post de asistent universitar în specialitatea chirurgie generală.

Georgiana Dicu
Sursa: IonCoja.ro