Search

cum se fura - search results

If you're not happy with the results, please do another search

0 392

Efect „advers” Pfizer – Cenzurat: Jurnalistului Adrian Onciu i-a fost ștearsă dezvăluirea!

Articolul „Muşamalizarea dosarului Pfizer-Ursula, de 36 miliarde dolari” scris de jurnalistul Adrian Onciu pe siteul Agenției Mediafax, pe 14 noiembrie, a fost șters la două zile de la publicare, a anunțat ziaristul.

La linkul articolului se afișează mesajul „Eroare 404: Pagina aceasta nu a fost găsită”… „La Bruxelles s-a pus batista pe ţambal în ‘Dosarul Pfizer’ de 36 de miliarde de dolari, negociat de Ursula von der Leyen cu boss-ul firmei, Albert Bourla. Şefa Comisiei Europene a şters urmele. Şi-a şters informaţiile din telefonul mobil. Pur şi simplu!
Aţi văzut tupeu mai mare la acest nivel, când lumea moare prin spitale? Nu se sesizează chiar nimeni din Parchetul European al eroinei Kovesi? Nimeni nu protestează, nimeni nu anchetează? Unde sunt mascaţii de altădată? Au plecat după mafioţii din Bulgaria, care sparg BMW-uri cu levierul? Unde s-au ascuns luptătorii anticorupţie?”, scrisese Adrian Onciu.

Jurnalistul nu s-a oprit însă și a publicat pe pagina sa de facebook prima parte a anchetei care o leagă pe șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen de compania Pfizer. Acest text a fost refuzat și el, de către Agenția Mediafax patronată de Adrian Sârbu. „Chiar dacă Parchetul European nu se sesizează, din diverse motive ușor de intuit, continuăm să prezentăm informații de-a dreptul șocante din proximitatea dosarului Pfizer-Ursula. Informații oficiale, verificate. Nu povești de adormit copiii.”, a scris Onciu.

Mai jos, investigatia integrala a jurnalistului:
„Rezultatele investigației de față sunt de-a dreptul explozive. Ele arată fără echivoc combinația murdară dintre politicienii de la vârful UE și mafia din Big Pharma. Marele pot este de circa 36 miliarde dolari. Adică 1,8 miliarde doze de vaccin Pfizer, negociate de șefa Comisiei Europene cu șeful firmei de medicamente, Albert Bourla. Negociate total netransparent, după cum am subliniat în articolele anterioare.

| Efect

Voi prezenta povestea pe scurt, cu cifre mai puține, dar cu suficiente trimiteri și nume de protagoniști, așa cum rezultă din probele directe și indirecte puse cap la cap. Rămâne în sarcina procurorului-șef Kovesi să ducă investigația mai departe. Să verifice conturi bancare, circuitul banilor între firme, să ceară ajutorul FBI la New York și Bruxelles, să-i pedepsească pe vinovați. Așa cum a făcut-o și în România cu atâția politicieni de top. Numai să aibă voința necesară.

Precizez că firma Pfizer nu se află la prima infracțiune. Are o groază de dosare, unele penale. Fără niciun vinovat, momentan. Procurorii americani au pus-o sub observație, însă nu au mers mai departe. Nu i-au pedepsit pe directorii executivi implicați. Cheia în negocierea afacerii de 36 de miliarde de dolari este soțul Ursulei von der Leyen. Până la declanșarea pandemiei, dar și mult după, nimeni nu auzise de medicul Heiko von der Leyen. Soțul primei doamne de la Bruxelles. Cum ar veni, soțul șefei guvernului european. Familia der Leyen locuiește din 2007 în apropiere de Hanovra (Germania), pe proprietatea pe care Heiko a moștenit-o de la părinți. Au șapte copii și un nepot.

Și acum, să ne amintim. Pandemia a debutat în România în martie 2020. Doar câteva luni mai târziu, în decembrie 2020, un medic relativ necunoscut din Germania, șef al unei clinici din Hanovra, aterizează direct în Consiliul de Conducere al unei foarte puternice firme Big Pharma din Statele Unite. Nu, nu e vorba de Pfizer. Ar fi fost mult prea simplu. Prea bătător la ochi. Doctorul Heiko a fost transferat peste ocean, ‘în interes de serviciu’, tocmai la o companie farmaceutică specializată (de foarte mulți ani) în cunoscuta tehnologie ARNm. Este vorba despre Orgenesis Inc. Pe atunci, specialiștii de la Orgenesis făceau experimente pentru tratarea cancerelor. Însă s-a ivit o oportunitate imensă: pandemia! Așa că băieții buni de la Pfizer au mirosit imediat mega-afacerea globală. Doar aveau experiență!

Legătura dintre cele două firme americane, Pfizer și Orgenesis, este evidentă. În acționariatul semnificativ al acestora se regăsesc aceleași fonduri mutuale de investiții, potrivit bursei de la New York. Voi detalia ulterior. Încă nu știm dacă acționariatul s-a modificat odată cu venirea intempestivă a lui Heiko von der Leyen din Germania (pentru negocieri?) sau a fost așa dintotdeauna. Vom afla.

Cert este că soțul Ursulei a nimerit în board-ul companiei Orgenesis ca nuca în perete. Aproape nimic din CV-ul său nu îl recomanda pentru înalta funcție de ‘Director medical’. Adică unul dintre executivii plătiți cu minim 1 milion de dolari anual. Iar coincidența a fost izbitoare. De ce Heiko a aterizat în conducerea Orgenesis tocmai în decembrie 2020, rămâne o întrebare a cărui răspuns devoalează misterul întregii afaceri. De remarcat că primul vaccin din România s-a administrat în aceeași lună. L-a primit o asistentă medicală. Chiar în devans față de Israel!

Apoi totul s-a desfășurat pe repede-nainte. În primăvara lui 2021, imediat după venirea lui Heiko la firma Orgenesis, au avut loc intense negocieri la nivel politic. Soția acestuia a schimbat mesaje text și apeluri telefonice atât cu șeful de la Pfizer, cât și cu soțul ei, aflat în imediata proximitate a celor de la Pfizer (practic, la câteva străzi distanță). Altfel, un medic plătit foarte generos de compania Orgenesis (înrudită strâns cu Pfizer, după cum vom vedea). Am scris în comentariile anterioare de pe Mediafax că mesajele și apelurile d-nei Ursula au dispărut apoi subit din telefon, spre stupefacția Ombudsman-ul Emily O’Reilly (un fel de Avocat al Poporului, dar la nivelul Uniunii Europene). De altfel, n-a fost prima dată în ultimii ani când Ursula von der Leyen și-a șters urmele din telefon mai ceva ca Harry Potter.

Pe 8 mai 2021 a venit și marele anunț. Europenii au răsuflat ușurați. Ursula von der Leyen a bătut palma cu boșii de la Pfizer pentru 1,8 miliarde doze vaccin. Nu s-a înaintat o cifră per doză, nu avea rost chiar atât de multă transparență. Mai ales când un dolar în plus sau în minus înseamnă, per total, 1,8 miliarde dolari în plus sau în minus. Bani din buzunarele noastre, ale românilor, bulgarilor și ungurilor. Vaccinați și nevaccinați, n-a contat absolut deloc. În lipsa unor cifre oficiale, afacerea este estimată la circa 36 miliarde dolari, deci în jur de 20 de dolari doza.

Cum transparența a fost ‘maximă’, de aici încolo încep probele indirecte. Bazate, bineînțeles, pe fapte. Pe cifre și informații oficiale, atâtea câte am putut strânge deocamdată, în lipsa oricărei inițiative din partea ‘eroinei anticorupție’, procurorul-șef Laura Codruța Kovesi. La suma de 38 de miliarde de dolari, orice astfel de contract comercial are așa-zise ‘comisoane de performanță’. La primarii din România, pentru că sumele sunt foarte mici, vorbim despre 10-15 la sută. La Bruxelles se merge pe procente mici, dar din sume foarte mare. Chiar dacă profitul este unul uriaș. Până și mie mi-a fost greu să scriu pe calculator cât înseamnă 2 la sută din 38 de miliarde. Înseamnă fix 760 de milioane de dolari ‘comision de performanță’.

Acum, dacă l-ați întreba rapid pe SOV, părintele FNI, v-ar spune că suma respectivă (sau una chiar dublă, că era loc de mai mult) a fost virată repede și frumos, elegant, din profitul Pfizer către firma înrudită Orgenesis. Sub formă de ‘bonusuri de performanță’ pentru soțul doamnei. Adică directorul medical abia aterizat pentru negocieri. Respectabilul domn Heiko von der Leyen, vlăstar de viță nobilă germană. Însă asta doar dacă procurorul Kovesi ar putea verifica niște conturi, împreună cu FBI, procurorii americani și europeni. Și dacă, bineînțeles, fosta șefă a DNA mai are cât de puțin din aura de incoruptibil care a propulsat-o iute la Bruxelles, în proximitatea Ursulei von der Leyen.

Mă ofer să-i pun la dispoziție tot dosarul. Mă rog, informații oficiale culese din surse sigure. Și conexiunile, dacă nu are suficienți angajați. Gratuit, doar cu taxă ramburs pentru DHL. Cu date verificate, nu fake-news-uri de pandemie, promovate de cine știe ce site-uri obscure. Doamna Kovesi știe unde mă poate găsi. În orașul de provincie Iași, undeva în nord-estul României. Aproape de ruși, cum ar spune haștagiștii. Am speranța că va face o mică pauză de la hăituirea traficanților de mașini bulgari și se va ocupa de lucruri mult mai serioase. De adevărata corupție la nivel european.

Ursula a studiat Medicină la Universitatea din Hanovra, iar în 1991 și-a dat doctoratul în cadrul aceleiași instituții (unde, vom vedea, soțul era angajat ca profesor). În presa din Germania au apărut relativ recent acuzații legate de plagiat. Jurnaliștii au descoperit că 43,5% din lucrarea de doctorat a Ursulei era copiată. Universitatea a concluzionat că, deși teza conține plagiat, nu a putut fi dovedită nicio intenție de a înșela. Adică șefa Comisiei Europene a furat, dar nu cu intenție. Nu și-a dat seama, pur și simplu. Cunoaștem stilul. S-a scuzat după modelul patentat și verificat la Academia Națională de Informații din România.

Soții Ursula și Heiko sunt politicieni, însă ultimul nu are vreo funcție în partid. Sunt colegi cu cancelarul Angela Merkel în CDU (Uniunea Creștin-Democrată). Pe când era ministru al Apărării (în guvernele III și IV conduse de Angela Merkel), Ursula s-a făcut remarcată prin larghețea cu care oferea contracte din banii publici. E vorba despre contracte însumate ce depășesc 700 de milioane de euro. La data respectivă s-a încercat printr-o comisie parlamentară investigarea acuzațiilor de prost management, însă cazul a fost mușamalizat. Nicio surpriză, de altfel. În timpul investigației s-a scurs informația potrivit căreia Ursula și-ar fi șters datele din telefonul mobil.

Fix după același tipar infracțional, actuala șefă a Comisiei Europene și-ar fi șters datele din telefon (mesaje text, e-mail-uri, istoric convorbiri) și după negocierile cu firma Pfizer, în dosarul estimat la 36 miliarde dolari. Voi reveni asupra aspectului. Să vorbim puțin și despre partenerul ei de viață, Heiko. Vlăstar de viță nobilă, Heiko a stat până acum în umbră. Dacă l-am întreba pe SOV, probabil ne-ar spune că, dintre cei doi soți, Heiko este ‘eminența cenușie’ în familia der Leyen. În consecință, el ar fi negociat contractul cu Pfizer. Din păcate, nu suntem în măsură să-i cerem părerea lui SOV.

Heiko pare un tip foarte studios. A învățat farmacologie, medicină internă și cardiologie la Universitatea din Hamburg, la Facultatea de Medicină din Hannover (MHH) și la Universitatea Stanford, SUA. Ulterior, a continuat să lucreze în cercetare la Stanford, cu accent pe ‘terapia genică cardiovasculară’. În același timp, a fost director general la Artiss GmbH din Hanovra, firmă fondată în 2001. Artiss, în cooperare cu Universitatea de Medicină din Hanovra (MHH), au dezvoltat noi valve mitrale biologice ale inimii, bazate pe celulele proprii. În 2005, Universitatea Hanovra și firma Hannoverimpuls au înființat Hannover Clinical Trial Center GmbH (HCTC), ca furnizor de servicii pentru studii clinice. O firmă de stat, nu privată. Nimic spectaculos, la prima vedere.

Până să aterizeze direct în board-ul de conducere al firmei americane Orgenesis, Heiko a predat ‘medicină internă’ la Universitatea din Hanovra și a fost director general al firmei HCTC. Putem presupune că avea un câștig lunar estimat, cu larghețe, la 20-30 de mii de euro (să zicem, maxim 360 de mii pe an). Bineînțeles, dacă nu cumva HCTC dădea tunuri cu armament, Viagra de contrabandă sau droguri.

Potrivit informațiilor oficiale, HCTC se ocupă de teste clinice pentru tot soiul de medicamente, posibil și vaccinuri, iar contractele sunt intermediate în Germania de firma KKS (o găsește ușor chiar și doamna Kovesi). În ultimii ani înainte de a fi avansat peste noapte, ‘în interes de serviciu’, direct în board-ul Orgenesis, putem presupune că Heiko derula deja contracte cu firma americană. Însă asta doar anchetatorii o pot stabili cu certitudine.

Ipoteza provine din faptul că Heiko avea și titulatura de ‘consultant științific’ în cadrul Orgenesis. Nu se știe dacă retribuit sau doar onorific. Așa că de ce nu să nu fi pus umărul, în mod direct și după posibilități, la bunăstarea americanilor de la Orgenesis?

Clinica HCTC, condusă până de curând de Heiko, face studii clinice în principalele domenii de cercetare ale Universității din Hanovra: 1) Infecție și imunitate; 2) Transplant și regenerare; 3) Inginerie biomedicală și implanturi; 4) Oncologie. Coincidență sau nu, după cum vom vedea mai jos, americanii de la Orgenesis cercetau de mulți ani binecunoscuta tehnologie ARNm (folosită la vaccinurile anti-Covid). Până la izbucnirea pandemiei, cei de la Orgenesis erau adânc implicați în utilizarea tehnologiei ARNm la tratarea cancerelor.
Este de presupus că au existat și relații contractuale (firești) între Orgenesis și HCTC, prin intermedierea firmei KKS. Americanii ar fi putut plăti studii clinice pentru a vedea cum reacționează pacienții cu cancer la noua lor tehnologie. Adică vestita ARNm. O verificare simplă a procurorului Kovesi ar lămuri lucrurile în doi timpi și trei mișcări.
A urmat momentul de cotitură. În martie 2020 a izbucnit, oficial, pandemia. Heiko locuia în Germania, la Hanovra, cu soția și cei șapte copii. Încă era ‘consultant științific’ în cadrul Orgenesis. Probabil și furnizor de servicii pentru studii clinice. Putem presupune că încasa lunar câteva mii de euro din colaborarea cu Orgenesis.
La nivel mondial, la inițiativa OMS, s-a pus problema găsirii unui vaccin anticovid. Exista o urgență majoră de sănătate publică. Știm bine cum au decurs lucrurile. Ce rol a avut mass-media, împreună cu politicienii și specialiștii dedicați.

Firma americană Pfizer, una dintre companiile Big Pharma renumită, printre altele, pentru multiplele scandaluri cu iz penal, a simțit imediat oportunitatea imensă. Și a apăsat pe accelerație. A căutat parteneri pentru dezvoltarea vaccinului anticovid cu viteza luminii. Și ce alt partener mai bun să fi existat decât Orgenesis? Firmă specializată (de ani buni) în tehnologia ARNm dedicată oncologiei. Mai ales că Heiko, soțul șefei Comisiei Europene, era deja ‘consultant științific’. Deci un bun colaborator. În plus, Orgenesis avea capacitatea (prin HCTC) de a derula rapid testele preliminare pe vaccinuri, în vederea aprobării de către Agenția Europeană a Medicamentului. În regim de urgență, evident.

Încă nu știm cu exactitate cum și-au împărțit sarcinile Orgenesis, Pfizer și BioNtech în derularea proiectului. Cert este că nemții de la BioNtech dețineau capacități mari de producție în Europa. Ca simplă speculație, e posibil să fi contat și faptul că BioNTech provine din Germania. Iar Pfizer s-o fi cooptat în proiect inclusiv pentru a avea suport politic în negocierile ulterioare cu Uniunea Europeană (aka Merkel și Ursula). Însă, repet, este o simplă speculație. N-o luați în seamă.

Acum, să vedem cine sunt specialiștii. Americanii de la Orgenesis. Firma a apărut în 2008 prin finanțarea oferită de Governing Dynamics Venture Capital (GD). Inițial a avut sediul la Tel Aviv, întrucât fondatoarea Sarah Ferber (66 ani) e născută în Israel. Acționarul principal al GD este un fond de investiții USA-Israel, înființat în 2000, cu sediul în New York, avându-l drept președinte pe Alex Mashinsky. Doamna Ferber pare a fi creierul Orgenesis. Cercetătoarea clasică. Omul cu studii și muncă intensă în laborator. Omul cu tehnologia ARNm. Din CV-ul ei asta rezultă: licență și doctorat la Israel Institute of Technology, licență la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center și doctorat la Harvard Medical School. În prezent face parte din Consiliul de Conducere (board-ul) companiei Orgenesis, cu titlul ‘Chief Scientific Officer’. Încasează un salariu anual cuprins între 1,5 și 2 milioane de dolari (probabil sensibil în creștere, odată cu pandemia).

Din august 2014, actualul CEO al companiei Orgenesis este Vered Caplan. Ultimul loc de muncă al acesteia a fost firma Biotech Investment Corp (simplă asemănare cu BioNTech, nicio legătură!). Companie specializată, ce să vezi, tot în testarea clinică a unor medicamente. Vered Caplan a studiat și ea în Israel, la fel ca fondatoarea Sarah. Ultimul ei salariu anual era de 1,6 milioane dolari. Posibil în creștere abruptă, odată cu venirea în board-ul companiei a lui Heiko von der Leyen.
Între Orgenesis și Pfizer sunt multe puncte comune. Unele legate de Israel. Și de viteza cu care s-au vaccinat israelienii. Însă cele mai vizibile sunt acționarii semnificativi comuni de la Orgenesis și Pfizer. Potrivit bursei din New York, aceștia ar fi următorii:

Orgenesis
The Vanguard Group, Inc. 3,77%
SSgA Funds Management, Inc. 0,34%
Geode Capital Management LLC 0,81%
Total – 4.92%

Pfizer
The Vanguard Group, Inc. 7,78%
SSgA Funds Management, Inc. 4,97%
Geode Capital Management LLC 1,78%
Total – 14.53%

Așadar, dacă ne referim la investitori, cele două mega-firme americane sunt înrudite. Conexiunile între oamenii din board-ul companiilor nu au putut fi, deocamdată, verificate. Prea puțin timp, prea puține resurse. Poate ne ajută Parchetul European, FBI și Justiția americană. Deși nu aș paria prea tare pe asta. Cine ar avea de câștigat, la urma urmei?
Fondul de investiții Vanguard iese în evidență. Din martie 2021, Vanguard deține cele mai multe acțiuni ale altui fond gigant, BlackRock. Cele două mari grupuri financiare controlează aproape tot, la nivel global. Practic, au Big Pharma în buzunar. În februarie 2020 erau printre cei mai mari deținători de acțiuni ale gigantului GlaxoSmithKline (GSK), respectiv 7% si 3,5% din total. Este aproape imposibil să-i aflăm pe toți proprietarii de acțiuni din cadrul fondului Vanguard. Dar câteva nume se disting, potrivit surselor bursiere oficiale: Rothschild Investment Corp, Edmond De Rothschild Holding, diferite familii ca Orsini din Italia, Bush din Statele Unite, du Pont, Morgan, Vanderbilt, Rockefeller. Inclusiv familia regală din Marea Britanie. Cele două fonduri de investiții amintite dețin cam 90% dintre instituțiile mass-media din Statele Unite.

Și acum, să revenim la firul poveștii. În martie 2020, a debutat pandemia în forță. Cu TAB-urile pe stradă, chiar dacă în România spitalele erau goale. Sau cel mult pline de asimptomatici. Compania Pfizer a bătut palma cu Orgenesis pe partea științifică și de testare clinică, a brevetat proiectul ARNm împreună cu nemții de la BioNTech (foarte buni și pe partea de producție), apoi au scos marfa la vânzare. Cerere imensă, furnizor unic, urgență maximă. N-a mirat pe nimeni prețul de 15-18 euro doza, când lumea cădea pe stradă, ucisă de virusul invizibil. De aici încolo s-a pus problema maximizării profitului, ca la orice mega-companie: cum facem bani foarte mulți cu efort minim?

Una dintre soluții se pare că a fost cooptarea lui Heiko van der Leyen în Consiliul de Administrație al firmei Oregensis (strâns legată de Pfizer pe partea de testare, cum am văzut). Evenimentul-cheie s-a produs în decembrie 2020, la doar 8 luni de la debutul pandemiei. Și cu câteva luni înainte ca soția Ursula să semneze cu Pfizer contractul de 36 miliarde dolari. Însă până la mega-contract și alte ‘bonusuri de performanță’, am asistat cu toții la un salt spectaculos în dreptul salariului de bază. De la vreo 300 de mii de dolari pe an (în Germania), la peste 1,5 milioane dolari (la firma Orgenesis). Precizez: doar salariul în calitate de membru în board. Fără alte bonusuri. Probabil că soția Ursula s-a bucurat foarte tare când a aflat vestea. Totuși, cei doi au de crescut șapte copii și un nepot, acasă în Germania, lângă Hanovra.

Comisia Europeană a precizat că nu se află în posesia corespondenței dintre Ursula și Bourla (șeful Pfizer). SMS-urile și alte mesaje scurte ar fi prin natura lor, ‘de scurtă durată și, în principiu, nu conțin informații importante despre politica, activitățile sau deciziile Comisiei’, a declarat secretarul general al Comisiei, Ilze Juhansone. Cum ar veni, de ce ne-am uita în telefonul Ursulei? Altă treabă n-avem? Că doar nu scrie în telefon ce mega-amenzi vor plăti, în continuare, Polonia și Ungaria, pe simplul motiv că nu se aliniază politicilor de la Bruxelles.

Un jurnalist a avut tupeul să întrebe, totuși, dacă mesajele Ursulei către Bourla au fost șterse, dacă mai există nearhivate sau dacă domnii comisari europeni au cunoștință despre ele. Întrebarea a rămas fără răspuns. O purtătoare de cuvant a CE a confirmat, pentru presă, că mesajele scurte nu sunt înregistrate în sistemul Ares (programul intern de arhivare al UE). În orice caz, în prezent ‘nu există posibilități tehnice de înregistrare a mesajelor scurte’. De subliniat că fenomenul vine în contradicție cu regulile interne ale Comisiei, adoptate în 2015. Potrivit acestora, SMS-urile și mesajele similare ar trebui copiate într-un e-mail, scanate sau înregistrate în alt mod.

Mass-media independentă a vrut sa afle și alte detalii despre afacerea cu vaccinuri. În baza Regulamentului nr. 1049/2001, un alt jurnalist a cerut Comisiei Europene să dezvăluie toate comunicările dintre Bourla și Ursula, însă ‘cererea a fost refuzată de Secretariatul General al Comisiei Europene’. Iar cum Parchetul European nu s-a sesizat (ce rost ar avea?), nimeni nu poate ști, deocamdată, în ce condiții s-au desfășurat negocierile Pfizer-UE pentru cele 1,8 miliarde doze vaccin. Cu alte cuvinte, s-a mușamalizat totul.

Ca fapt divers, pe 24 aprilie 2021, cu puțin timp înainte de a semna contractul negociat cu Bourla, Ursula a vizitat fabrica Pfizer/BioNtech din Germania. Evident, să se asigure că producția merge la turație maximă și vaccinurile vor ajunge la timp pe aeroporturile din Europa. Declarație Albert Bourla, CEO Pfizer: ‘Am dezvoltat o relație profundă de încredere, pentru că am intrat în discuții detaliate cu președinta CE, Ursula von der Leyen’.

În aceste condiții, la finele lui 2020, Pfizer a demarat negocierile cu Uniunea Europeană pentru 1,8 miliarde doze de vaccin (mult peste ceea ce am fi avut nevoie). Au fost negocieri directe, netransparente, între Bourla (aka VANGUARD) și Ursula (aka Comisia Europeană). Însă Bourla avea două mari atuuri: îl cumpărase deja pe Heiko și îi știa Ursulei secretele de pe vremea când conducea Ministerul Apărării din Germania. Pe atunci și-ar fi șters datele din telefonul mobil ca să mușamalizeze posibile acte de corupție.

Din ce reiese până acum, pot crede că Ursula a refuzat, inițial, să semneze acest mega-contract. I s-a părut FURT PE FAȚĂ. I s-a părut strigător la cer, după aproape doi ani de pandemie cu minciuni, amenințări și abuzuri altădată inimaginabile. Și atunci VANGUARD (prin Bourla) a scos asul din mânecă: ȘANTAJUL. Prin intermediul cotidianului The New York Times. Aflat, cum ziceam mai sus, în portofoliul VANGUARD. Deci la dispoziția lui Bourla (Pfizer).

Articolul așa-zis ‘bombă’ despre dedesubturile negocierilor dintre Bourla și Ursula (‘How Europe Sealed a Pfizer Vaccine Deal With Texts and Calls’) a apărut în NYT pe 28 aprilie 2021. Adică la fix, în pline negocieri. A fost doar un semnal clar că lucrurile pot derapa. Fără informații concrete. Doar ‘arătarea pisicii’. Știți cum se face atunci când vrei să obții un contract important de publicitate, în calitate de patron de presă. A fost un avertisment dur că Ursula își poate pierde atât funcția, cât și libertatea, dacă nu răspunde la comenzi. O așteptau, acasă în Germania, cei șapte copii și un nepot. La doar zece zile distanță, pusă într-o situație de viață și de moarte, Ursula von der Leyen a cedat șantajului și a anunțat pe Twitter semnarea contractul dubios (și extrem de scandalos!). Încă 1,8 miliarde doze Pfizer. Dintr-un total, absurd, de 2,4 miliarde doze. Deci vreo 48 de miliarde dolari dintr-o singură împușcătură.

Și acum vine, cu adevărat, BOMBA. Am primit pe Facebook (ca de obicei, până acum) lista cu principalii acționari ai prestigiosului cotidian The New York Times (NYT). O aveți și voi în comentarii, sunt informații bursiere publice. Dintre acționarii semnificativi ai publicației NYT se disting pe primele două locuri grupurile de investiții The Vanguard Group și BlackRock, cu acțiuni însumate de 16,57%. Cum am spus în anchetă, Vanguard deține cele mai multe acțiuni ale BlackRock. Așa că în realitate acum vorbim despre un singur MEGA investitor: VANGUARD. Potrivit surselor bursiere transparente, cei de la Vanguard dețin circa 90 la sută din toată mass-media din Statele Unite.

Potrivit acelorași surse, iată doar o parte dintre deținătorii de acțiuni în cadrul mega-grupului Vanguard: Rothschild Investment Corp, Edmond De Rothschild Holding, diferite familii ca Orsini din Italia, Bush din Statele Unite, du Pont, Morgan, Vanderbilt, Rockefeller. Inclusiv familia regală din Marea Britanie. Pe moment nu pot verifica, nu am deloc resurse. Dar intuiția îmi spune că din Vanguard fac parte miliardari ca Bill Gates, George Soros, Jeff Bezos sau Mark Z. Posibil și politicieni importanți, decisivi, ca Joe Biden (prin intermediul firmelor deținute de fiul său, Hunter – cunoscut ca un cal breaz). Ca să vă faceți o idee despre puterea financiară a grupului Vanguard, imaginați-vă averile celor patru „filantropi” menționați mai sus și înmulțiți totul cu 1.000. Sau cu cât vreți, nu contează. Practic, Vanguard deține cam tot ce mișcă în Big Pharma și mass-media. Două unelte esențiale, decisive, în pandemie.”

O ancheta de Adrian Onciu
Scris de: ZIUA NEWS

0 213

Încă din secolul al XIX-lea, de la Cihac citire, autorul primului dicționar etimologic al limbii române, se susține că substantivul palincă ar fi de origine maghiară, mai precis din mgh. palinka, dar să vedem cum stau de fapt lucrurile. După el alți vajnici lingviști precum Tiktin, Șăineanu, dar și autorii Dicționarului Academiei, susțin același lucru.
În limba română, palincă (varianta pălincă), substantiv de genul feminin, are mai multe sensuri, anume:
1. rachiu, țuică;
2. mămăligă mică și moale:
3. turtă din mălai coaptă , coaptă pe vatră:
4. chiflă , pâine mică.
În plus, trebuie să menționăm că pentru Dicționarul Academiei, termenul palincă cu sensurile 2, 3, 4 rămâne cu origine necunoscută, deși este mai mult decât evident că nu poate fi vorba de două cuvinte diferite, ci doar de sensuri diferite ale aceluiași cuvânt care se raportează la noțiunea de „a coace, a încălzi”. În consecință, ipoteza de mai sus nu se susține și trebuie reconsiderată…

Să vedem care sânt hibele ipotezei în cauză.
În primul rând, rădăcina verbului din care provine acest substantiv este de origine indo-europeană, iar maghiara este limbă fino-ugrică…
În al doilea rând, suf. – ca (-ka) este și el de origine indo-europeană, frecvent în limba română, în limbile slave și chiar în cele romanice.
Rădăcina proto-indo-europeană *pel – „a arde, a încălzi” se regăsește și ea în limbile slave, dar termenul palincă, nu!
În sârbo-croată există forma palinja „care arde” din vb. paliti „a arde”. În această limbă, la țuică i se spune šlivovica, un derivat din šliva, „prună”. Nici alte limbi slave nu au acest termen, cu excepția limbii ucrainene, care l-a împrumtuat din română…
În consecință, considerăm că termenul nu este de origine slavă, termen care a fost împrumutat și în alte limbi învecinate, pe lângă cea maghiară: cf. ucr. palinka, germ. (dial. austriac) palinka. Prin urmare, termenul românesc palincă este un derivat din a păli, care are și el o mulțime de sensuri:
„1. a încălzi prea tare, a arde, a dogori, a pârjoli, a pârli;
2. a lăsa un timp la foc după preparare, pentru a ieși mai ușor din ceaun;
3. a (se) încălzi la soare, a (se) bronza”, fapt care dovedește vechimea acestui termen în limba română.
Menționăm că aceiași autori menționați mai sus, susțin că verbul a păli ar fi de origine slavă, ceea ce nu este corect, fiind vorba de o rădăcină proto-indo-europeană care se regăsește și în alte limbi indo-europene: cf. vechi islandezul flōr „cald, călduț”, olandezul flouw „călduț” și vechi slavul politь „a arde”, respectiv palitь „a arde” (cauzativ).
În limba română, cuvântul care definește savuroasa licoare are mai mulți cognați precum verbul a opări, pârnaie „oală mare de pământ folosită la gătit” și plejiță „mâncare, fiertură”, precum și verbul a păli din care provine. Prin urmare, toate aceste cuvinte derivă din rărădicina *pel-, menționată mai sus.
În consecință, subst. palincă este, fără nicio îndoială, cuvânt de origine indo-europeană, apărut pe terenul limbii române, iar maghiara l-a împrumutat din limba română. În maghiară sânt mii de cuvinte de oriigne română dintre care multe dintre ele dicționarele etimologice alte limbii române le consideră de origine maghiară.

Astăzi brandul palinka este autorizat să fie produs doar în Ungaria și patru districte din Austria, încă din 2010.
Putea și România să obțină acest brand pentru județele din Ardeal, dar n-a făcut-o.
Credem că și azi ar putea obține brand pentru horincă sau țuică, dar s-a făcut ceva în acest sens? Desigur nu. Ungurii „împrumută” și azi cum „au împrumutat” dintotdeauna elemente de cultură, de cultură și civilizație românească și apoi pretind că sânt alte lor. Până și din punct de vedere genetic sânt doar cca 5% ugro-finici , restul au împrumutat de la vecini, pondearea românească fiind de cca 70%.
Avem o clasă politică trădătoare sau chiar anti-românească și ca atare este necesar ca să ne reorganizăm și din punct de vedere politic că altfel ne trezim cu moștenirea noastră multi-milenară furată de tot felul de venetici!
Sântem singura țară din lume care acceptă un ONG alcătuit pe criterii etnice să funcționeze ca partid politic, ceea ce este strigător la cer când în unele județe din centrul României sunt localitati unde aproape că nu se mai vorbește românește! Legile internaționale interzic astfel de grupări politice, ceea ce este firesc, dar la noi imposibilul este posibil.
Partide politice pe criterii etnice sânt posibile doar pentru acele grupuri etnice care nu au un stat de sine stătător, cum este cazul scoțienilor, deși în lume există multe astfel de grupuri etnice care nu au o grupare politică care să le reprezinte interesele, cum sânt bascii sau aromânii noștri. Sânt atâtea de spus la acest subiect, dar mă opresc aici, întrucât multe dintre ele le cunoaștem cu toții. Prin urmare, singurul lucru care trebuie să-l facem este să trecem la treabă, cu mic, cu mare!!  (Mihai Vinereanu,)

0 274

Actul de naştere al garnizoanei estice România
Joi 25 noiembrie 2021, noul guvern Nicolae Ciucă a fost votat şi învestit în Parlament. Ziua a început bine, cu un discurs consistent, bine conceput şi bine scris, în care noul prim-ministru şi-a prezentat programul de guvernare. Sub aproape toate aspectele, discursul lui Nicolae Ciucă seamănă cu un discurs-program al lui Nicolae Ceauşescu fabricat de Secţia de Propagandă.
E sigur că nu Nicolae Ciucă şi-a scris discursul. Dar ce contează e că şi l-a însuşit în numele unei majorităţi de cca 70 %. De mai bine de 50 de ani, de la Winston Churchill şi generalul Charles de Gaulle, preşedinţii şi prim-miniştrii nu-şi mai scriu singuri discursurile.

PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă) a fost evocat de noul premier cu evlavie mistică de mai multe ori. Evident, ceea ce îi uneşte pe ireconciliabilii de până mai ieri – PSD, PNL, UDMR – e dorul de miliardele de euro aşteptate de la UE. Asemenea sume România n-a mai văzut niciodată în istoria sa. Toţi se pot alege cu ceva. Nicolae Ciucă : „PNRR reprezintă axul principal în îndeplinirea obiectivelor noastre.” Sau :
„Vom asigura rezilienţa sistemului de sănătate.” Sau :
Rezilienţa sistemului de sănătate este un obiectiv prioritar al guvernului, pentru care vom face investiţii în 46 de spitale şi secţii prin intermediul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă.” Sau :
Această perioadă de criză a dovedit cât de importantă este tehnologia şi cum a ajutat ea la supravieţuirea, redresarea şi rezilienţa diferitelor industrii afectate de pandemie.
Rămâne de văzut dacă euro va rezista, dacă va fi „rezilient” la presiunile inflaţioniste şi de alt fel şi dacă miliardele aşteptate de români prin PNRR vor mai ajunge în ţară.

Marea surpriză din discursul lui Ciucă nu e nici „Programul Anghel Saligny”, nici însuşirea proiectului prezidenţial „România educată”, ci promisiunea de revizuire a Constituţiei şi descentralizarea, regionalizarea de fapt.
Crin Antonescu şi Liviu Dragnea au ratat lamentabil cele două obiective, revizuirea Constituţiei şi regionalizarea. Amândoi au dispărut, probabil, pentru totdeauna din politică. Frica sistemului de forţă de o eventuală regiune maghiară în inima ţării, o veche obsesie şi justificare existenţială a Securităţii, alimentată şi de incompetenţa în gestionarea unei situaţii complexe, a blocat modernizarea ţării.
„În scopul îndeplinirii tuturor obiectivelor pe care ni le propunem, este necesară reformarea statului prin revizuirea Constituţiei României, reformarea administraţiei publice prin descentralizare şi reducerea birocraţiei, prin modernizarea marilor sisteme publice.”
Programul de guvernare al cabinetului Nicolae Ciucă prevede şi reintroducerea serviciului militar în termen pe bază de voluntariat şi cu retribuire. Vom furniza astfel mercenari lui NATO ? Recrutarea în SUA e din ce în ce mai dificilă, bate pasul pe loc.

Miniștrii Guvernului Nicolae Ciucă au depus jurământul la Cotroceni. Klaus  Iohannis: A fost nevoie să se treacă peste multe orgolii | Digi24
Guvern Ciucă 1 – distanțați par… mulți!

Problema insurmontabilă a guvernului Ciucă nu e refacerea FSN-ului de la începutul anilor ’90. Pentru că e vorba de acel FSN care s-a scindat în PDSR-ul lui Ion Iliescu şi FSN-Petre Roman, şi nu de USL-ul recent.
PNL-ul de astăzi, şi prin plecare previzibilă a grupului Orban, e, de fapt, FSN-Petre Roman, PD, PDL (Băsescu), un grup organizat care a furat sigla partidului Brătienilor (plus câteva proprietăţi) şi cam atât.
Problema pentru Ciucă e punerea în viaţă a excelentului său program cu minştrii care i-au fost impuşi de partide. Cu câteva excepţii, toţi sunt nişte amatori, nişte hahalere politicarde, puşi doar pe strâns şi chiar pe furat. Ori programul lui Ciucă va rămâne literă moartă, deşi bine caligrafiată, ori miniştrii săi vor trebui înlocuiţi cât mai repede cu specialişti autentici, cu tehnocraţi. Vor fi aceştia doar militari de la Apărare, din Interne sau de la servicii ?
Poate Nicolae Ciucă va mai fi prim-ministru în 2024, dar majoritatea miniştrilor săi vor fi fost înlocuiţi.
Întrebarea e dacă partidele care compun azi coaliţia vor mai exista în 2024. Cei care deplâng decăderea sau chiar dispariţia politicului trebuie să fie totuşi de acord că oamenii noştri politici nu prea sunt oameni politici, ci doar nişte interfeţe palide, nişte interpuşi.

Prin aducerea generalului Nicolae Ciucă la Palatul Victoria, o forţă importantă, discretă, probabil partenerii noştri militari şi economici, SUA şi Germania, încearcă impunerea unui „pass politic” la frontierele estice ale UE şi ale NATO. Noul prim-ministru Nicolae Ciucă a promis şi impunerea unui pass sanitar, declaraţie prin care şi-a alienat deja o bună parte a populaţiei. Va trece şi la vaccinarea obligatorie, militară a întregii populaţii ?
Cert e că statutul de colonie al României se oficializează.

Petru ROMOȘAN

0 280

Cum a ajuns soțul Ursulei von der Leyen pionul principal în afacerea Pfizer de 36 de miliarde de dolari?
După cum am promis în prima parte a anchetei, revin cu date mult mai concrete despre suspiciunile de corupție în dosarul Pfizer-Ursula.
Comentariile mele din ultimii doi ani seamănă prea puțin cu textul de astăzi. Vor fi multe cifre, nume de firmă, personaje și posibile conexiuni. Deci va fi mai greu de urmărit pentru publicul larg. Însă voi încerca să le sintetizez și să le prezint într-o formă cât mai digerabilă. Ca pe-o poveste, mai degrabă, decât ca o anchetă jurnalistică în sensul clasic.
Nu e treaba mea să verific conturi, să ascult telefoane și să caut bilete de avion. Însă Parchetul European ar putea s-o facă. Dacă, bineînțeles, o să considere că merită efortul.
Haideți s-o luăm sistematic. Să prezentăm mai întâi protagoniștii. Este vorba despre soții Ursula și Heiko von der Leyen. Cum am spus în primul episod, cei doi locuiesc, din 2007, în apropiere de Hanovra (Germania), pe proprietatea pe care Heiko a moștenit-o de la părinți. S-au căsători în 1986. Au șapte copii și un nepot (le vom spune în continuare pe numele mic, pentru ușurința lecturii).
Ursula a studiat Medicină la Universitatea din Hanovra, iar în 1991 și-a dat doctoratul în cadrul aceleiași instituții (unde, vom vedea, soțul era angajat ca profesor). În presa din Germania au apărut relativ recent acuzații legate de plagiat. Jurnaliștii au descoperit că 43,5% din lucrarea de doctorat a Ursulei era copiată. Universitatea a concluzionat că, deși teza conține plagiat, nu a putut fi dovedită nicio intenție de a înșela. Adică șefa Comisiei Europene a furat, dar nu cu intenție. Nu și-a dat seama, pur și simplu. Cunoaștem stilul. S-a scuzat după modelul patentat și verificat la Academia Națională de Informații din România.
Soții Ursula și Heiko sunt politicieni, însă ultimul nu are vreo funcție în partid. Sunt colegi cu cancelarul Angela Merkel în CDU (Uniunea Creștin-Democrată).
Pe când era ministru al Apărării (în guvernele III și IV conduse de Angela Merkel), Ursula s-a făcut remarcată prin larghețea cu care oferea contracte din banii publici. E vorba despre contracte însumate ce depășesc 700 de milioane de euro. La data respectivă s-a încercat printr-o comisie parlamentară investigarea acuzațiilor de prost management, însă cazul a fost mușamalizat. Nicio surpriză, de altfel. În timpul investigației s-a scurs informația potrivit căreia Ursula și-ar fi șters datele din telefonul mobil.
Fix după același tipar infracțional, actuala șefă a Comisiei Europene și-ar fi șters datele din telefon (mesaje text, e-mail-uri, istoric convorbiri) și după negocierile cu firma Pfizer, în dosarul estimat la 36 miliarde dolari. Voi reveni asupra aspectului.
Să vorbim puțin și despre partenerul ei de viață, Heiko. Vlăstar de viță nobilă, Heiko a stat până acum în umbră. Dacă l-am întreba pe SOV, probabil ne-ar spune că, dintre cei doi soți, Heiko este ”eminența cenușie” în familia der Leyen. În consecință, el ar fi negociat contractul cu Pfizer. Din păcate, nu suntem în măsură să-i cerem părerea lui SOV.
Heiko pare un tip foarte studios. A învățat farmacologie, medicină internă și cardiologie la Universitatea din Hamburg, la Facultatea de Medicină din Hannover (MHH) și la Universitatea Stanford, SUA. Ulterior, a continuat să lucreze în cercetare la Stanford, cu accent pe ”terapia genică cardiovasculară”. În același timp, a fost director general la Artiss GmbH din Hanovra, firmă fondată în 2001. Artiss, în cooperare cu Universitatea de Medicină din Hanovra (MHH), au dezvoltat noi valve mitrale biologice ale inimii, bazate pe celulele proprii. În 2005, Universitatea Hanovra și firma Hannoverimpuls au înființat Hannover Clinical Trial Center GmbH (HCTC), ca furnizor de servicii pentru studii clinice. O firmă de stat, nu privată. Nimic spectaculos, la prima vedere.
Până să aterizeze direct în board-ul de conducere al firmei americane Orgenesis, Heiko a predat ”medicină internă” la Universitatea din Hanovra și a fost director general al firmei HCTC. Putem presupune că avea un câștig lunar estimat, cu larghețe, la 20-30 de mii de euro (să zicem, maxim 360 de mii pe an). Bineînțeles, dacă nu cumva HCTC dădea tunuri cu armament, Viagra de contrabandă sau droguri.
Potrivit informațiilor oficiale, HCTC se ocupă de teste clinice pentru tot soiul de medicamente, posibil și vaccinuri, iar contractele sunt intermediate în Germania de firma KKS (o găsește ușor chiar și doamna Kovesi). În ultimii ani înainte de a fi avansat peste noapte, ”în interes de serviciu”, direct în board-ul Orgenesis, putem presupune că Heiko derula deja contracte cu firma americană. Însă asta doar anchetatorii o pot stabili cu certitudine.
Ipoteza provine din faptul că Heiko avea și titulatura de ”consultant științific” în cadrul Orgenesis. Nu se știe dacă retribuit sau doar onorific. Așa că de ce să nu fi pus umărul, în mod direct și după posibilități, la bunăstarea americanilor de la Orgenesis?
Clinica HCTC, condusă până de curând de Heiko, face studii clinice în principalele domenii de cercetare ale Universității din Hanovra: 1) Infecție și imunitate; 2) Transplant și regenerare; 3) Inginerie biomedicală și implanturi; 4) Oncologie. Coincidență sau nu, după cum vom vedea mai jos, americanii de la Orgenesis cercetau de mulți ani binecunoscuta tehnologie ARNm (folosită la vaccinurile anti-Covid). Până la izbucnirea pandemiei, cei de la Orgenesis erau adânc implicați în utilizarea tehnologiei ARNm la tratarea cancerelor.
Este de presupus că au existat și relații contractuale (firești) între Orgenesis și HCTC, prin intermedierea firmei KKS. Americanii ar fi putut plăti studii clinice pentru a vedea cum reacționează pacienții cu cancer la noua lor tehnologie. Adică vestita ARNm. O verificare simplă a procurorului Kovesi ar lămuri lucrurile în doi timpi și trei mișcări.
A urmat momentul de cotitură. În martie 2020 a izbucnit, oficial, pandemia. Heiko locuia în Germania, la Hanovra, cu soția și cei șapte copii. Încă era ”consultant științific” în cadrul Orgenesis. Probabil și furnizor de servicii pentru studii clinice. Putem presupune că încasa lunar câteva mii de euro din colaborarea cu Orgenesis.
La nivel mondial, la inițiativa OMS, s-a pus problema găsirii unui vaccin anticovid. Exista o urgență majoră de sănătate publică. Știm bine cum au decurs lucrurile.
Ce rol a avut mass-media, împreună cu politicienii și specialiștii dedicați.
Firma americană Pfizer, una dintre companiile Big Pharma renumită, printre altele, pentru multiplele scandaluri cu iz penal, a simțit imediat oportunitatea imensă. Și a apăsat pe accelerație. A căutat parteneri pentru dezvoltarea vaccinului anticovid cu viteza luminii. Și ce alt partener mai bun să fi existat decât Orgenesis? Firmă specializată (de ani buni) în tehnologia ARNm dedicată oncologiei. Mai ales că Heiko, soțul șefei Comisiei Europene, era deja ”consultant științific”. Deci un bun colaborator. În plus, Orgenesis avea capacitatea (prin HCTC) de a derula rapid testele preliminare pe vaccinuri, în vederea aprobării de către Agenția Europeană a Medicamentului. În regim de urgență, evident.
Încă nu știm cu exactitate cum și-au împărțit sarcinile Orgenesis, Pfizer și BioNtech în derularea proiectului. Cert este că nemții de la BioNtech dețineau capacități mari de producție în Europa. Ca simplă speculație, e posibil să fi contat și faptul că BioNTech provine din Germania. Iar Pfizer s-o fi cooptat în proiect inclusiv pentru a avea suport politic în negocierile ulterioare cu Uniunea Europeană (aka Merkel și Ursula). Însă, repet, este o simplă speculație. N-o luați în seamă.
Acum, să vedem cine sunt specialiștii. Americanii de la Orgenesis. Firma a apărut în 2008 prin finanțarea oferită de Governing Dynamics Venture Capital (GD). Inițial a avut sediul la Tel Aviv, întrucât fondatoarea Sarah Ferber (66) e născută în Israel. Acționarul principal al GD este un fond de investiții USA-Israel, înființat în 2000, cu sediul în New York, avându-l drept președinte pe Alex Mashinsky. Doamna Ferber pare a fi creierul Orgenesis. Cercetătoarea clasică. Omul cu studii și muncă intensă în laborator. Omul cu tehnologia ARNm. Din CV-ul ei asta rezultă: licență și doctorat la Israel Institute of Technology, licență la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center și doctorat la Harvard Medical School. În prezent face parte din Consiliul de Conducere (board-ul) companiei Orgenesis, cu titlul ”Chief Scientific Officer”. Încasează un salariu anual cuprins între 1,5 și 2 milioane de dolari (probabil sensibil în creștere, odată cu pandemia).
Din august 2014, actualul CEO al companiei Orgenesis este Vered Caplan. Ultimul loc de muncă al acesteia a fost firma Biotech Investment Corp (simplă asemănare cu BioNTech, nicio legătură!). Companie specializată, ce să vezi, tot în testarea clinică a unor medicamente. Vered Caplan a studiat și ea în Israel, la fel ca fondatoarea Sarah. Ultimul ei salariu anual era de 1,6 milioane dolari. Posibil în creștere abruptă, odată cu venirea în board-ul companiei a lui Heiko von der Leyen.
Între Orgenesis și Pfizer sunt multe puncte comune. Unele legate de Israel. Și de viteza cu care s-au vaccinat israelienii. Însă cele mai vizibile sunt acționarii semnificativi comuni de la Orgenesis și Pfizer. Potrivit bursei din New York, aceștia ar fi următorii:
Orgenesis
The Vanguard Group, Inc. 3,77%
SSgA Funds Management, Inc. 0,34%
Geode Capital Management LLC 0,81%
Total – 4.92%
Pfizer
The Vanguard Group, Inc. 7,78%
SSgA Funds Management, Inc. 4,97%
Geode Capital Management LLC 1,78%
Total – 14.53%
Așadar, dacă ne referim la investitori, cele două mega-firme americane sunt înrudite. Conexiunile între oamenii din board-ul companiilor nu au putut fi, deocamdată, verificate. Prea puțin timp, prea puține resurse. Poate ne ajută Parchetul European, FBI și Justiția americană. Deși nu aș paria prea tare pe asta. Cine ar avea de câștigat, la urma urmei?
Fondul de investiții Vanguard iese în evidență. Din martie 2021, Vanguard deține cele mai multe acțiuni ale altui fond gigant, BlackRock. Cele două mari grupuri financiare controlează aproape tot, la nivel global. Practic, au Big Pharma în buzunar. În februarie 2020 erau printre cei mai mari deținători de acțiuni ale gigantului GlaxoSmithKline (GSK), respectiv 7% si 3,5% din total. Este aproape imposibil să-i aflăm pe toți proprietarii de acțiuni din cadrul fondului Vanguard. Dar câteva nume se disting, potrivit surselor bursiere oficiale: Rothschild Investment Corp, Edmond De Rothschild Holding, diferite familii ca Orsini din Italia, Bush din Statele Unite, du Pont, Morgan, Vanderbilt, Rockefeller. Inclusiv familia regală din Marea Britanie. Cele două fonduri de investiții amintite dețin cam 90% dintre instituțiile mass-media din Statele Unite.
Și acum, să revenim la firul poveștii. În martie 2020, a debutat pandemia în forță. Cu TAB-urile pe stradă, chiar dacă în România spitalele erau goale. Sau cel mult pline de asimptomatici. Compania Pfizer a bătut palma cu Orgenesis pe partea științifică și de testare clinică, a brevetat proiectul ARNm împreună cu nemții de la BioNTech (foarte buni și pe partea de producție), apoi au scos marfa la vânzare. Cerere imensă, furnizor unic, urgență maximă. N-a mirat pe nimeni prețul de 15-18 euro doza, când lumea cădea pe stradă, ucisă de virusul invizibil. De aici încolo s-a pus problema maximizării profitului, ca la orice mega-companie: cum facem bani foarte mulți cu efort minim?
Una dintre soluții se pare că a fost cooptarea lui Heiko van der Leyen în Consiliul de Administrație al firmei Oregensis (strâns legată de Pfizer pe partea de testare, cum am văzut). Evenimentul-cheie s-a produs în decembrie 2020, la doar 8 luni de la debutul pandemiei. Și cu câteva luni înainte ca soția Ursula să semneze cu Pfizer contractul de 36 miliarde dolari. Însă până la mega-contract și alte ”bonusuri de performanță”, am asistat cu toții la un salt spectaculos în dreptul salariului de bază. De la vreo 300 de mii de dolari pe an (în Germania), la peste 1,5 milioane dolari (la firma Orgenesis). Precizez: doar salariul în calitate de membru în board. Fără alte bonusuri.
Probabil că soția Ursula s-a bucurat foarte tare când a aflat vestea. Totuși, cei doi au de crescut șapte copii și un nepot, acasă în Germania, lângă Hanovra.
Știm din episodul trecut (și din foarte puținele articole apărute în media) cum s-a desfășurat negocierea Ursula-Bourla (Pfizer): extrem de netransparent. În plus, pare că șefa de la Bruxelles a comis-o din nou. Și-ar fi șters urmele de pe telefonul mobil, potrivit unor relatări ale reporterilor New York Times. Mesajele și apelurile Ursulei au dispărut subit, spre stupefacția Ombudsman-ul Emily O’Reilly (un fel de Avocat al Poporului, dar la nivelul Uniunii Europene).
Comisia Europeană a precizat că nu se află în posesia corespondenței dintre Ursula și Bourla (șeful Pfizer). SMS-urile și alte mesaje scurte ar fi prin natura lor, ”de scurtă durată și, în principiu, nu conțin informații importante despre politica, activitățile sau deciziile Comisiei”, a declarat secretarul general al Comisiei, Ilze Juhansone.
Cum ar veni, de ce ne-am uita în telefonul Ursulei? Altă treabă n-avem? Că doar nu scrie în telefon ce mega-amenzi vor plăti, în continuare, Polonia și Ungaria, pe simplul motiv că nu se aliniază politicilor de la Bruxelles.
Un jurnalist a avut tupeul să întrebe, totuși, dacă mesajele Ursulei către Bourla au fost șterse, dacă mai există nearhivate sau dacă domnii comisari europeni au cunoștință despre ele. Întrebarea a rămas fără răspuns. O purtătoare de cuvant a CE a confirmat, pentru presă, că mesajele scurte nu sunt înregistrate în sistemul Ares (programul intern de arhivare al UE). În orice caz, în prezent ”nu există posibilități tehnice de înregistrare a mesajelor scurte”.
De subliniat că fenomenul vine în contradicție cu regulile interne ale Comisiei, adoptate în 2015. Potrivit acestora, SMS-urile și mesajele similare ar trebui copiate într-un e-mail, scanate sau înregistrate în alt mod.
Mass-media independentă a vrut sa afle și alte detalii despre afacerea cu vaccinuri. În baza Regulamentului nr. 1049/2001, un alt jurnalist a cerut Comisiei Europene să dezvăluie toate comunicările dintre Bourla și Ursula, însă ”cererea a fost refuzată de Secretariatul General al Comisiei Europene”. Iar cum Parchetul European nu s-a sesizat (ce rost ar avea?), nimeni nu poate ști, deocamdată, în ce condiții s-au desfășurat negocierile Pfizer-UE pentru cele 1,8 miliarde doze vaccin.
Cu alte cuvinte, s-a mușamalizat totul. Așa cum am mai spus într-un articol recent ”dispărut”.
Ca fapt divers, pe 24 aprilie 2021, cu puțin timp înainte de a semna contractul negociat cu Bourla, Ursula a vizitat fabrica Pfizer/BioNtech din Germania. Evident, să se asigure că producția merge la turație maximă și vaccinurile vor ajunge la timp pe aeroporturile din Europa.
O mică rectificare față de episodul 1. Nu avem informatii certe că Heiko s-ar fi aflat în SUA atunci când Ursula a negociat cu Pfizer. Asta ar putea constata doar anchetatorii, prin investigații la aeroporturi, verificarea unor rezervări la hotel, a biletelor de avion și de tren ș.a.m.d. Este posibil ca Heiko să fi rămas în Germania, la Hanover. Mai ales în pandemie, pozitia de membru în board-ul Orgenesis nu-l obliga să fie prezent fizic în sediul firmei. Poate a asistat la ședinte doar prin Zoom. Poate a fost la New York. Încă nu știm. Cert este că, oriunde s-ar fi aflat, Heiko avea o legătură telefonică permanentă cu soția.
Telefon de pe care ulterior au dispărut, subit, o serie de informații. Vom vedea ce fel de informații, însă doar dacă procurorul-șef Kovesi își va arăta, vreodată, disponibilitatea.
Declarație Albert Bourla, CEO Pfizer: ”Am dezvoltat o relație profundă de încredere, pentru că am intrat în discuții detaliate cu președinta CE, Ursula von der Leyen”. Rămâne de văzut cât de detaliate au fost discuțiile. Și dacă au inclus sau nu ”bonusuri de performanță”.
Fără legătură prea mare cu ancheta de față, dar cu o anumită relevanță, iată și declarația Ursulei cu prilejul Formului Economic Mondial de la Davos: ”Doamnelor și domnilor, nevoia de cooperare globală și această accelerare a schimbării vor fi forțele motrice ale Marii Resetări. Și văd aceasta ca o oportunitate fără precedent”.
Concluzia de final. Nu putem ști, cu exactitate, dacă Pfizer a mituit politicienii de la vârful UE. Însă există o serie de suspiciuni întemeiate, bazate pe trecutul Pfizer, pe ”urgența pandemică”, pe pozitia dominantă pe piață, pe secretizarea excesivă a contractului UE-Pfizer, pe netransparența politicienilor implicați în negocieri. Nu în ultimul rând, Ursula are antecedente. Și-a șters datele din telefon când era ministru al Apărării în Germania. Și se pare că a făcut-o, din nou, după negocierile cu Pfizer. Cel puțin asta lasă de înțeles Avocatul Poporului din Uniunea Europenă.
Apoi, poate cel mai important, avem și prezența soțului în board-ul companiei Orgenesis. Strâns legată de Pfizer, cum am văzut.
Însă toate acestea nu pot fi pe deplin deslușite doar printr-o anchetă jurnalistică. Suspiciunile intemeiate trebuie investigate de organele de cercetare. De Parchetul European, în cooperare cu justiția americană.
Ce spuneți? Se va pune, din nou, batista pe țambal?

Autor: Adrian Onciu

0 434

V-am promis că vă voi dezvălui angajamentele pe care le-a făcut Plăvanul în numele nostru. Înainte însă de a trece la subiect, vă voi aminti faptul că Românie se află – din punct de vedere real – în scădere economică față de trimestrul anterior. În mod normal ar fi trebuit să fim pe plus, însă rezultatele politicii dezastruoase de deznaționalizare a României se văd din plin. Ideea e că, la momentul actual, ceea ce vedem este un episod cu care trebuie să ne obișnuim deoarece, începând din acest moment, începe marea cădere.

Țara e la pământ de mai mult timp. Permanent, în schimbul șpăgilor sau al unor obiective iluzorii, s-au cedat hălci din suveranitatea națională. Doar un exemplu: austriecii ne-au luat atât bogățiile de suprafață(pădurile), cât și pe cele ale subsolului. Nicio țară normală n-ar fi făcut ceea ce am făcut noi. De fiecare dată am cedat, având speranța că ne va rămâne partea cea mai importantă. De fapt n-am făcut altceva decât să ne furăm căciula, lăsându-ne furați.
Când leprele liberale au sosit la putere – forțând la pachet și preluarea PSD de către acoperiți – au constatat că nu prea mai e ce să furi. Din ministere – canci, contracte cu dedicație – canci, fonduri europene – canci. La capitolul fonduri europene a avut grijă Ghinea – încă de la prima sa descălecare în Minister – să canalizeze fondurile către ONG-urile slujitoare ale ocupantului extern. Așa că, ce se mai putea face?
E timpul să faceți cunoștință cu cel mai mare asasin economic al istoriei noastre. El se află în spatele celui mai mare jaf desfășurat vreodată în țara aceasta. Nu, nu glumesc deloc. Îl cunoașteți, dar vă fentează teribil fața lui de om blajin. Se numește Virgil Popescu și ocupă portofoliul Energiei. Nu-mi dau seama dacă el este artizanul jafului sau doar sluga, unealta din mâna jigodiilor care ne jefuiesc. Însă, cert e că el este pionul esențial al celui din urmă și, în același timp, al celui mai mare jaf al României.

Orban fura „cu frâna de mână”
Spuneam că atunci când au ajuns la butoane, liberalii au constatat că nu prea se mai poate fura clasic. Norocul lor a fost reprezentat de începerea pandemiei, astfel încât la umbra stărilor de necesitate sau a neconstituționalei stări de alertă, și-au putut pune în practică jafurile în maniera veche.
Era modul în care știa Orban să fure: Cîțu se împrumuta, iar Orban direcționa banii în „zonele de control”. Mai un avion de pseudo-măști, mai ventilatoare „pierdute” prin Europa, mai o fabrică de măști incapabilă să producă vreo mască, mai niște pistoale luate la prețuri umflate și atâtea altele. Orban se credea invincibil, doar îi mai produsese o casă în Sibiu Plăvanului. Numai că cerințele erau mult mai mari. Iar răbdarea celor care așteptau mai mult era pusă la încercare.
De fapt Orban fura „cu frâna de mână”, atent să nu cumva să i-o tragă vreun procuror. Asta în timp ce Plăvanul avea nevoie de un om care să fure bezmetic, la vedere. Așa se face că, pe la mijlocul anului trecut intră în scenă omul nostru. Prima acțiune pe care-o face e un asasinat al întregii națiuni, o bombă cu detonare lentă care-a izbucnit abia acum: liberalizarea prețurilor la energie. Să dai drumul unei liberalizări atunci când ai de-a face cu structuri monopoliste e o dovadă de jigodism. Era însă în joc interesul Austriei, o comandă dictată de Plăvan și care, probabil, i-a produs mulți țăcănei în Liechtenstein.

Ceea ce a descoperit Virgil Popescu a fost ultima mină de aur existentă: partea funcțională reprezentată de companiile naționale. E o pistă pe care intraseră și idioții regimului băsescu, dar au fost îndepărtați suficient de repede pentru a nu putea să profite. Iată-l acum pe – scuzată să-mi fie exprimarea – „pizdă plânge” ăsta de la Energie, executând „pas cu pas” operațiunile de îngropare a companiilor naționale. În timp ce dădea bomba liberalizării prețurilor, o altă bombă a fost lansată la apă, și aceasta tot cu efect întârziat: intrarea Romgaz în afacerea exploatării platoului continental al Mării Negre. Am explicat de vreo câteva ori cum această aventură va duce în final la falimentul Romgaz. Din afacere vor câștiga două părți: pe de o parte americanii de la Exxon care vor factura fiecare lucrare fără a-și asuma niciun risc, iar de partea cealaltă statul austriac al cărui interes principal este să ducă în Viena gaze ieftine. Astfel, Austria va controla gazele românești atât la extracție cât și la distribuție. Boierie pe banii noștri.

Gazele din Marea Neagră doar vor tranzita România
Exact la fel cum a bubuit prețul energiei în curtea noastră la un an de la decizie – timp în care asasinul Virgil Popescu se face că a uitat de decizia pe care el cu mâna lui a luat-o – exact la fel, după ce extracția va începe în Marea Neagră, ne vom trezi că gazele respective doar tranzitează România, iar de profitat va profita doar statul austriac. De-aia tot rulează publicitatea aia cu „extragem gaz din Marea Neagră”!
În total, la afacerea asta, Romgaz – și implicit statul român – va pierde spre 10 mld. $! Doar 1 mld. $ a costat concesiunea, adică „biletul de instrare” în joc. Să vedem cât va costa construcția și exploatarea întrucât vor fi costuri adiționale legate de „Green Deal”. Pentru a forța intrarea Romgaz, Ministerul Energiei a scos din burtă un raport conform căruia dacă se va începe exploatarea după 2022, atunci investiția nu mai e rentabil. 2022 începe în câteva luni, astfel încât, conform acelui raport, Romgaz își poate trece miliardul de euro pe pierdere!

Energie dintr-o sursă atomică experimentală – un experiment periculos pe teritoriu României
Însă lovitura cea mai mare abia acum urmează. Pentru a crea o nevoie de energie, același Vergilică a închis facilitățile de producție pe cărbune aruncând orașe întregi în frig și producând daune majore în ceea ce privește piața muncii din Valea Jiului. Vă menționez că, încă de la Revoluție, spre acea zonă s-au îndreptat cele mai multe atacuri economice, reușindu-se în prezent, iată!, lichidarea sa totală. Mișcarea lui Virgil Popescu însă nu a lăsat doar orașe în frig, ci a creat – așa cum am spus – un deficit major pe piața de energie electrică.
Culmea, localitățile neîncălzite vor avea nevoie de mai mult curent electric, astfel încât deficitul e unul teribil de mare. Așadar, un asasinat economic tipic!
Și cum atunci când ți s-a creat o nevoie trebuie s-o acoperi, Plăvanul a venit cu soluția magică a SMR-urilor de la NuScale. Am scris recent despre subiect, însă nu am mai avut timp să adaug și partea financiară. M-am axat atunci pe partea de siguranță în exploatare, care e de-a dreptul dezastruoasă. Trebuie să fii tâmpit să accepți ca propriul tău popor să devină subiect al unui experiment dubios. Dar pentru a fi împachetat frumos, s-a vorbit despre locurile de muncă pe care le creează această investiție. Știți despre câte locuri de muncă e vorba? Vreo 200 în România și vreo 1500 în SUA!!! Ei au inclus pentru România și locurile de muncă din construcții, dar acolo e vorba de o forță de muncă temporară, deci fără impact. Înțelegeți chestia? Pentru 200 de locuri de muncă, Vergil a dat afară mii de mineri și angajați ai complexelor energetice. Curat murdar, monșer!
Dar bomba vine abia acum. Primul SMR pe care-l va construi NuScale în România va avea 6 module cu o capacitate totală de 462 MWe. Costul său estimat e de aproximativ … 6 mld. $!!! Bani pe care, presimt, România îi va da iar în avans. Cum vi se pare? Păi ca să înțelegeți, o să luăm spre comparație Ungaria care, cu 12.5 mld. $ dezvoltă două noi reactoare clasice a căror producție estimată este de 2000MWe!!! De cinci ori mai mult, cu o investiție de două ori mai mare! Mai mult, dezvoltarea reactoarelor se face cu un credit de 10 mld.$ pe care Rusia l-a acordat Ungariei în condiții extrem de avantajoase.
Ce se va întâmpla e simplu de intuit: prin instalarea acelor bombe experimentale, nu doar că se aduce un atentat siguranței naționale, dar suntem făcuți și sclavi ai unei energii deosebit de scumpe. Acele reactoare de mici dimensiuni vin cu un cost pe kw extrem de mare, de aproape patru ori mai mult decât cel obținut prin tehnologia nucleară clasică. Care tehnologie clasică nu e nici ea suficient de ieftină!

Nu cred că mai aveți întrebări în ceea ce privește ce urmează. Prin Minister se aude că de fapt, în mod secret, s-ar fi parafat construirea a cel puțin șapte asemenea SMR-uri, adică s-ar fi promis cumpărări în valoare de … 42 mld. $!!! Dacă pentru semnare se dă un 5% comision cred că se vede de unde vine interesul! O păsărică spunea că, până acum, partea leului din comision(2/3) o halesc oficialii americani și 1/3 revine alor noștri. Deh, ca la proști. Chiar și așa Plăvanul împărat? Câte case își mai cumpără din banii ăștia?

Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

2 287

Tot mai mulți din participanții ### REZIST din Piața Victoriei, care nu execută și ordine nu mai au nimic de sperat „într-o Românie democratică, civilizată, europeană”. Tot mai mulți se retrag abandonând totul ori trec în cealaltă tabăra considerând că „am fost dezamăgită, trădată, mințită” cum recunoște Oana Pelea.
Actrița Oana Pellea, o prezență activă printre ###, considerată om de bază al comunității Rezist, se retrage. S-a săturat de să susțină în van nulitățile care ne conduc spre nimic. Se retrage din activitatea așa-zis civică în lumea propriilor cărți.
Îmi iubesc țară, dar nu îmi iubesc guvernanții.
Păcat de țara asta frumoasă. Consider că trăim un moment profund nefast pentru România.
Am sperat într-o Românie democratică, civilizată, europeană.
Am fost dezamăgită, trădată, mințită.
Votul meu a fost dat răului cel mai mic…
Votul meu a fost trădat și batjocorit de care domnul Iohannis și de către cei de la Putere.
Speranța mea a obosit.

Speranța mea și a altora…
De 31 de ani …de TREIZECI ȘI UNU DE ANI am tot sperat, militat pentru democrație…se pare că degeaba…”, ne-a scris cunoscuta #actrița#.
Mă retrag în profesia mea. În cărțile mele…în țara din inima mea ( care se numește tot România)…în visul meu că într-o zi … acest Pământ superb numit România…va avea conducători care vor iubi această Țară. M-am săturat să văd oameni mărunți care se lupta penibil pentru Putere călcând în picioare o țară obosită, mințită, furată, bolnavă, trădată, epuizată. Mai bine încerc să fac bine (atât cât pot) în jurul meu, prin profesia mea, prin existența mea umilă, și …atât. Tot ce am afirmat aici conține multă durere, cinste, tristețe și mult-mult dezgust”.
“Sper că cei care mai au energie, forță și mai ales conștiința să se lupte incontinuare pentru o ROMÂNIE democratică și demnă, o Românie cu legi și oameni drepți. Mi-aș fi dorit să mai am resurse de speranța. Mă obsedează imaginea cu cadavrul abandonat al României sfâșiat de hiene hulpave”
, mai spune cu multă obidă, satulă „pas cu pas” de Romănia eșuată a preș. Iohannis.
Horia D.R.

0 334

Celebrul Conu Leonida din operele lui Caragiale a fost un personaj real, primar în Mizil la sfârşitul secolului XIX şi bun prieten cu dramaturgul. Stăruinţele lui de a scoate Mizilul dintr-un anonimat provincial s-au concretizat la 1 mai 1901, când “berlinezul”, adică trenul Bucureşti- Berlin, via Breslau, a oprit, pentru un minut, şi în Mizil.
„Se poate oare zice Termopile fără a zice Leonida? Nu, desigur. Ei! tot astfel, cine zice Leonida, zice Mizil. Mizilul nu se poate concepe altfel; dar nici Leonida. (…)
Din frageda lui tinereţe, Leonida a visat un Mizil mare, un Mizil cel puţin capitală de district deocamdată… Astfel, odată l-a-ntrebat profesorul la lecţia de geografie: – Leonido, care e capitala judeţului Buzău? 
– Mizilul, domnule! a răspuns cu mândrie tânărul Leonida, viitor primar al urbei sale natale. 
– Nu-i adevărat, Leonido, a zis profesorul; e Buzăul… Dar capitala judeţului Prahova? 
– Mizilul, domnule! a răspuns hotărât junele. – Nu-i adevărat, Leonido; este Ploeştii. Dar a judeţului Ialomiţa?
 – Mizilul, domnule! a răspuns desperat băiatul. – Nu-i Mizilul; e Călăraşii… Treci la loc!
Leonida a tăcut, încruntându-şi sprâncenele – erea foarte sprâncenat – şi a trecut la loc. Dar dacă a tăcut, asta nu înseamnă că n-a gândit… «A! şi-a zis el în gândul lui. A! care va să zică, Mizilul nu e capitală de judeţ!»“, este un fragment elocvent pentru „personajul“ Leonida din schiţa „O zi solemnă“ a lui I.L. Caragiale, cea care îl consacră definitiv, alături de „Conu Leonida faţă cu reacţiunea“, în literatura şi conştiinţa românească, pe Conu’ Leonida, adică pe bunul prieten al lui Caragiale, primarul Mizilului, Leonida Condeescu.

Mizilul, „persecutat“ în literatură…Orăşel mic, acum în Prahova, Miziul s-a „consacrat“ prin zâmbetele pe care le stârneşte doar la o simplă pronunţie, uneori fără un motiv anume ; dar la care şi-au adus din plin contribuţia autori precum I.L. Caragiale  Dramaturgul descrie în „O zi solemnă“ zbaterile lui Leonida ca Mizilul să devină capitală de judeţ, să strămute aici Episcopia Buzăului, Regimentul 32, Facultatea de Medicină de la Iaşi, să aibă port , sau măcar un teatru naţional – sau..;.  Geo Bogza descrie în „O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil“ plictisul exasperant provincial. Nici mizileanul George Ranetti nu face excepţie în a ridiculiza oraşul în satira politică „Romeo şi Julieta la Mizil”, iar Ioachim Botez, strecoară în „Însemnările unui belfer“ câteva texte, în aceeaşi notă, despre Mizil, unde a fost profesor de franceză vreo doi ani.

Cine a fost Leonida Condeescu? Pentru a-l înţelege pe Leonida Condeescu, contextul epocii şi preocupările acestuia de a scoate din nedreptul anonimat Mizilul, trebuie specificat că, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, oraşul a făcut parte din fostul judeţ istoric Săcuieni (desfiinţat în 1845, după care Mizilul devine mai întâi proprietate a familiei Brâncoveanu, apoi oraş liber).
În 1950, Mizil a devenit in fine, reşedinţa raionului Mizil din regiunea Buzău, raion căruia i s-a alipit în 1952 şi fostul raion Urlaţi din regiunea Prahova. Cele două regiuni au fost unite şi au format regiunea Ploieşti, iar în 1968, odată cu reînfiinţarea judeţelor, Mizilul a trecut la judeţul Prahova. Micul orăşel, care la jumătatea secolului XIX era la apogeu şi care îşi trage numele din turcescul „menzil“, sau serviciu de poştă, a intrat într-un con de umbră provincial.
Foarte cunoscut nu era Mizilul nici pe vremea lui Leonida Condeescu, de unde şi eforturile primarului, ironizate de Caragiale – adevăratul Leonida a ştiut întotdeauna că a fost sursă de inspiraţie pentru acest personaj, dar nu i-a purtat pică lui Caragiale, ba mai degrabă a fost încântat decât supărat – , de a aduce aici Facultatea de Medicină de la Iaşi sau ca oraşul să devină port.

Caragiale a fost bun prieten cu adevăratul Leonida, primarul din Mizil din perioada 1895-1905
“Adevăratul Leonida Condeescu (1866 -1906), potrivit miziliadablogspot.ro, era fiul lui Constantin (Costache) Condu care se stabilise de la Malul Săpat, la Mizil. În 1877, demarează prima sa afacere, o fabrică de produs săpun pe care îl vinde armatelor ruse care tranzitau Muntenia către Dunăre”.  Costache îşi va extinde aria seviciilor, trecând de la furnizarea de furaje pentru caii cavaleriei , până la ridicarea unei mori cu trei etaje care, până la naţionalizare, îi va purta numele, întreprindere cotată ca primul stabiliment industrial din Buzău. O vreme, a fost şi primar al Mizilului.„

Leonida Condeescu devine primar al Mizilului în noiembrie 1895 (a fost primar până în 1905-n.r.), la nici treizeci de ani, cu un scor electoral aproape ceauşist, 90 la sută din voturi. Îndatorat şi plin de elan, mulţumeşte (în presă) cetăţenilor ce-şi satisfăcuseră drepturile, cerându-le concursul «la opera de propăşire şi de progres de care scumpul nostru oraş are atâta trebuinţă», Şi va milita, se va lupta. Şi va (parţial) izbândi“, se consemnează pe miziliadablogspot.ro. Din ce consemnează istoria oraşului, primarul Condeescu, conservator pe viaţă, aduce în administraţie un spirit inovator, redresează bugetul oraşului, pavează străzile, înfiinţează o şcoală de meserii, o cazarmă. De asemenea, prin prisma prieteniei cu I.L. Caragiale, construieşte în Mizil o sală de teatru în care vor fi reprezentate, printre altele, operele genialului său amic. Oraşul, ajuns la apogeu şi prin eforturile lui Leonida Condeescu, nutrea la un statut mai important în geografia ţării, iar Caragiale surprinde dorinţele primarului într-un mod caracteristic.

„Mulţi vrăjmaşi avea Mizilul!“ Astfel, doleanţa primarului „de a vedea Mizilul judeţ“, era înfăptuibilă numai prin „degradarea” unuia dinte cele trei judeţe limitrofe – Ploieşti, Buzău ori Călăraşi. Cel dintâi era cel mai vulnerabil: „Ploieştii se făcuseră vinovaţi de crimă contra unităţii statului: acest oraş se proclamase odatărepublică independentă, statul avea tot dreptul să pedepsească Ploieştii şi să declare Mizilul capitală a Prahovei”, scrie în schiţa lui Caragiale. Dramaturgul surprinde în „O zi solemnă“, cu umorul specific, frământările şi demersurile lui Condeescu. „«Mulţi vrăjmaşi are Mizilul!» a gândit cu amărăciune Leonida, şi la acest gând şi-a îndoit energia. A cerut o audienţă la Rege. La această audienţă, Leonida şi-a aşternut tot programul său de dezvoltare a Mizilului, arătând în culori vii suveranului perspectiva unui măreţ oraş, care să fie cu vreme fala regatului.

– Sire, tot s-a făcut pentru alte oraşe; pentru Mizil, nimic! Noi n-avem reşedinţă de judeţ, n-avem tribunal, n-avem episcopie, n-avem regimentul 32, n-avem liceu, n-avem facultate de medicină, n-avem teatru naţional, n-avem pod peste Dunăre – n-avem nimic, nimic, sire!… Rugăm pe maiestatea-voastră să ni se dea şi nouă ceva din toate astea. Să nu se uite că Mizilul este un oraş care a luat totdeauna parte cu entuziasm la cele mai mari acte ale istoriei naţionale; este păcat, sire, ca Mizilul să fie astfel persecutat! căci nu putem pentru ca să zicem alt decât că este o persecuţiune!“.

Ideile „nebune“ ale primarului Leonida,Eforturile nu au rămas fără ecou. Pe 1 mai 1901, în urma multor stăruinţe, trenul Berlin-Bucureşti, aşa-numitul „berlinez“ opreşte 1 minut şi în gara Mizilului (staţie CFR din 1872, când s-a construit calea ferată Ploieşti – Buzău).Victoria“, un eveniment real de altfel, este consemnată în schiţa „O zi solemnă“:„Pe când Leonida medita asupra chestiunii arzătoare: «ce s-ar putea cere guvernului în favoarea dezvoltării Mizilului?» iată că Direcţia generală C.F.R. înfiinţează expresul Bucureşti – Berlin via Breslau. Leonida ia itinerarul oficial şi vede… o scăpare din vedere, probabil! o greşală de tipar, desigur!! în dreptul Mizilului nu se indică ora – o linie dreaptă, ca la Inoteşti şi la Vintileanca! Aleargă la gară… Cercetează… Nenorocire! Nu e scăpare din vedere, nu e greşală de tipar! Este exact: expresul trece pe la Mizil fără să se oprească, nici la dus, nici la întors! A! asta e prea mult! Urmeaza un an! un an întreg de alergături, de stăruinţe, de protestări, de ameninţări! un an de nelinişte, de neodihnă, de luptă eroică! Atâta luptă trebuia să fie-n sfârşit încoronată de succes. În sfârşit, de la 1 mai stil nou, trenul numărul 5 Bucarest – Berlin şi trenul numărul 6 Berlin – Bucarest se vor opri si în gara Mizil… Cel dintâi soseşte în gară la 10 şi 12 minute şi pleacă la 10 şi 13 antemeridiane; cel d-al doilea soseşte la 6 şi 37 şi pleacă la 6 şi 38 postmeridiane.

La trecerea primului tren, simpaticul primar al Mizilului, în culmea emoţiunii, emoţiune legitimă a unui triumf atât de greu repurtat, a expediat colegului său, primarului de la Breslau, următoarea telegramă: Maire Bürgermeister, Breslau. Aujourd’hui jour solennel matin precises 10 h. 12 min. express Bucarest – Berlin arrete gare notre Midil pavoisee foule enorme presque dix mille personnes applaudissements frenetiques enthousiasme comble commission trois citoyens notables montes aller Buzeo banquet rentrer soir precises 6 h. 37 min. Midil express Berlin – Bucarest. Vive Allemagne! Vive Roumanie! Vive Breslau! Vive Midil! Salutations fraternelles! Maire Bürgermeister Mizil, Leonida Condeescu (Primar Bürgermaistru, Breslau – Azi-dimineaţă zi solemnă precis 10 şi 12 min. expres Bucarest – Berlin oprit gară la Mizilul nostru pavoazată mulţime enormă aproape zece mii , persoane aplauze frenetice , entuziasm la culme comisiune trei cetăţeni notabili suit … merge Buzău banchet se-ntorc seara acasă Mizil precis 6 şi 37 min. cu expres Berlin – Bucarest. Trăiască Germania! Trăiască România! Trăiască Breslau! Trăiasca Mizilul! Salutări fraterne etc. – trad. a.).
Înainte de înapoiarea comisiei de trei de la Buzău, Leonida primeşte următoarea telegramă: Maire Bürgermeister, Midil. Breslau touche profondement sentiments Midil! Vive energique maire Leonida Condeescu! Maire Bürgermeister Breslau Nedescifrabil
(Primar Bürgermeister, Midil – Breslaul adânc atins de sentimentele Midilului! Trăiască energicul primar Leonida Condeescu! – trad. a.).
A! dar nu e totul sfârşit! zice Leonida, şi se suie în expresul numărul 6. – Unde merge acest primar, care nu oboseşte niciodată? 

– La Bucureşti. – Ce treabă are la Bucureşti? – Merge să stăruiască la C.F.R. ca, pe tăbliţa albă cu litere roşii, care indică direcţia celor două exprese, să se scrie de acum: Berlin-Bucarest via Breslau-Mizil, şi, viceversa: Bucarest-Berlin via Mizil-Breslau. Din nefericire, ideea „nebună“ a primarului, oprirea trenului de Berlin… la Mizil, a fost urmată de o alta, în strânsă legătură. Începând din anul 1905, fostul primar Leonida Condeescu se internează de mai multe ori pentru „tulburări psihice“. Întors din ultima internare, pe 8 ianuarie 1906, se aruncă dramatic sub roţile trenului, în gara Mizil…

de Rodica Brătulescu

0 200

Într-un articol publicat mai demult am vorbit despre câteva dintre cele mai grave boli de care suferă tot mai mulţi oameni în era noastră digitală: depresia, sentimentul apăsător al singurătăţii, sentimentul neîmplinirii. Acestea sunt determinate de dificultatea tot mai accentuată – şi resimţită dureros – a omului contemporan de a comunica în mod real şi de a construi relaţii autentice, ca izvor al stabilităţii emoţionale, al echilibrului sufletesc şi al împlinirii.
Arătam că, pentru a ne salva ca societate, este necesar să începem cu fiinţele cele mai vulnerabile – copiii şi tinerii –, fiindcă sistemul lor imunitar nu este deloc pregătit să lupte şi să facă faţă acestor boli sufleteşti necruţătoare.

Fiindu-le furată inocenţa (păstrarea inocenţei jucând un rol esenţial în formarea imunităţii lor sufleteşti), fiind lăsaţi pradă lumii virtuale şi aruncaţi în braţele tehnologiei, ale cărei tentacule se întind insidios, acaparând şi sufocând tot mai multe zone de realitate şi înlocuind braţele vii, calde, ale părinţilor, ale comunităţii și credința în Dumnezeu, nu ne mai putem aştepta ca tinerii şi copiii noştri să se dezvolte normal, să aibă reuşite şi o viaţă echilibrată şi împlinită. Copiii şi tinerii noştri ajung să se rupă de noi, de familie, de credinţă, de ţara lor, de ceea ce toate acestea le oferă, şi să rătăcească, precum nişte fii risipitori, într-o ţară străină – tărâmul utopic unde totul se află sub imperiul pseudoculturii – care-i seduce cu promisiuni de fericire, spre a-i înrobi cu totul.

În această „ţară îndepărtată”, ei îşi risipesc cele mai frumoase calităţi şi daruri – inocenţa, prospeţimea, vigoarea, curăţia, puterile lor sufleteşti şi ale conștiinței – şi se întorc la noi trişti, abătuţi, frustraţi, demoralizaţi, blazaţi, instabili, bolnavi sufleteşte, incapabili să mai creadă în iubire, în prietenie, în ideea de familie şi în existenţa unui rost mai înalt al vieţii. Le este tot mai greu să se acomodeze în lumea reală, tot mai dificil să răspundă provocărilor acesteia şi examenelor vieţii. Cum îi aducem înapoi acasă pe propriii noştri copii, înapoi în sânul familiei, al credinței în Dumnezeu, al comunităţii întemeiate pe valorile sănătoase care menţin ţesutul social, stabilitatea morală şi axiologică? Cum refacem legătura cu propriii noştri copii şi cum devenim pentru ei călăuza şi sprijinul de care au atâta nevoie la început de drum? Pentru a-i întoarce pe copii din acea „ţară străină”, este necesar ca mai întâi părinţii înşişi să găsească drumul de întoarcere.

Cum spunea un mare duhovnic: „copiii sunt unire între Cer şi pământ” şi „prin ei se poate salva un neam întreg”. Prin curăţia şi inocenţa lor, ei aduc prospeţime şi lumină vieţii noastre, ei sunt „îndemn la simplitate şi frumuseţe; în copil vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu începutul”. Ce am făcut noi însă cu această „frântură de cer”? Ce am făcut cu „cerul” din copiii noştri?

Pentru a-i aduce înapoi din acea ţară străină în care copiii noştri rătăcesc orbiţi de iureşul, de complexitatea de lumini şi culori artificiale, absorbiţi în nefirescul acelei lumi tot mai ieşite din rost, este necesar să învăţăm să ne întoarcem la simplitate.

Simplitatea în care îşi creşteau copiii strămoşii noştri, când cei mici nu „beneficiau” de această avalanşă de imagini şi stimuli, de atâtea „invitaţii” la plăcere şi distracţie facilă, poate să ne fie un model, la fel de valabil şi poate chiar mai necesar astăzi. Complexitatea lumii noastre tot mai artificiale, deplânsă de Ernest Bernea în Îndemn la simplitate, îi conduce pe copiii şi tinerii noştri către pierderea măsurii, a sensului şi identităţii, către confuzie şi nefericirea trăită ca urmare a necunoaşterii şi neîmplinirii nevoilor noastre profunde.

Pe calea simplităţii, copilul învăţa răbdarea, stăpânirea de sine, ancorarea în credinţă şi în nădejdea în Dumnezeu, dobândea discernământ şi acel echilibru interior şi aşezare care-l fereau de robia lăuntrică pe drumul vieţii. Întoarcerea la simplitate pare, într-adevăr, ceva greu, într-o lume a hipercomplexităţii artificiale şi a confuziei valorice. Însă doar astfel vom deveni pentru copiii noştri reazemul şi călăuza de care au nevoie. Când îi naştem, ne aduc bucurie, lumină şi binecuvântare în casele noastre, fiindcă sunt un dar de la Dumnezeu. Să nu lăsăm să se risipească potenţialul şi darurile deosebite pe care Dumnezeu le-a pus în fiecare copil, ci să le facem să rodească frumos şi, astfel, ei vor deveni o binecuvântare nu numai pentru noi, dar şi pentru neamul în care s-au născut.

Autor: Irina Bazon
Sursa: yogaesoteric.net

2 289

Nu de mult, 46 de europeniști, care mai de care mai rusofob, i-au prilejuit președintelui Ungariei sa declare senin la Kiev ca Ungaria este și ea victima modelului romanesc, de anexare ilegală a Crimeei… de către Rusia. Acuzând de-a surda actul de la Trianon ca fiind identic cu… anexarea penisulei Crimeea, Ungaria a introdus si la Intalnirea de la Kiev acelasi vechi slogan hungarist, revizionist și nociv prin care Ungaria consideră de peste un secol că la TRIANON Transilvania … ar fi fost anexată ilegal de România !! Din această perpetua si stupida postura de victimă, Ungaria se declară solidară cu… Ucraina in privintza  agresiunii rusești din Crimeea. Astfel si spectacolul …european  la intalnirea de la Kiev a fost inca un prilej de atac politic devastator al Budapestei la adresa României. 
Din pacate, de fatza era si dl. Vasile Catzu – Mutulică, un premier incapabil macar să citească coerent …cateva rânduri cu care venise el de la Bucuresti! Căt despre vreo elementara cultură generală și politică, prostalăul  national Vasilica asta al nostru, este evident că nu avea de unde…. 
Acolo, la intalnirea de la Kiev, alde Catzu a fost eroul   penibil intr-un spectacol grotesc al mizeriei internaționale new-proletare. Adica exact ca pe timpul  Cominformului stalinist, pe vremea cand  sergenții unei lumi pierdute, au fost învinsi și înmormântati de negocierile ruso-americane chiar din Geneva primăverii lui 2021.
Corului slugilor  europenizațe i s-a cerut să deplângă Ucraina Și asta au făcut… daca si Catzu a facut-o! Sub regia marginala a lui Zelinsky un fost actoraș de mâna a doua și mare trădător al Europei, eurpenizații parteneri proamericani au declarat iubire veșnică naționalismului fascist ucrainean și unui stat care are astăzi în componenta sa cele mai multe teritorii cu minoritati furate de Soviete de la alte state europene. 

De altfel crimele armatei ucrainiene și păcatele fundamentale ale fondării statului ucrainean acum 30 de ani nu au contat pentru vașnicii… europenizați din Kiev. Trebuia doar ca 46 de robi să declame aria condamnării… Și au făcut-o voioși ca niște pionieri comuniști. Numai că la Kiev, în capitala unui stat ca si mafiot, Catzu si-a adăugat și o doza mare de  iresponsabilitate. PREMIERUL nostru, internationalizand prosteste scandalul propriului dosar penal din SUA, pentru a face pe luptătorul  europenizat… a uitat ca drepturile fundamentale ale minorității românești sunt încălcate cu brutalitate de către statul ucrainean. Dimpotriva, premierul Catzu prezentând un mesaj de gândire neo-marxistă, practic înseamnă să fi iresponsabil față de interesele naționale reale ale României.
Fără a cere democratizarea statului mafiotic ucrainean, fără a condamna rasismul sistemic din Ucraina și antisemitismul cultural, fără a sprijini  lupta anticorupție  impotriva mafiei ucrainiene care guvernează traficul de persoane, , traficul de droguri și arme , pornografia infantilă etc uita a cere ca precondiții esențiale oricări recunoașteri statale tocmai valorile legiilor europene  Astfel , primul ministru român s-a dus naiv ca vitelul la poatra noua  și s-a întors umilit. Dupa ce a tăcut mâlc la atacurile Ungariei la adresa integrității teritoriale a propriului său stat.la Kiev alde Catzu a participat la  o mostră de orbire democratică, de sinucidere ritualică de tip Bruxelles, Cum sa accepti o sacrificare a identității naționale pentru un  sulfuros și inexitent club al ”democrațiilor”, o insultă la adresa istoriei statale românești și a sacrificiilor pe care românii le-au făcut pentru făurirea sa națională. Iată că, un prim ministru român democrat se trezeste apărător al ”integrității teritoriale a Ucrainei” (conform declarației sale la Kiev…) Nu numai că a participat la asemenea pseudo-trădare, dar prin tăcerea sa la adresa atacului Budapestei a consfințit o robie seculara distrugătoare! 

Să nu știe el ca prin acea declarație apără un rapt teritorial sovietic?
Să nu se cunoască la nivelul cabinetului „europenizat” că peninsula Crimeea, de fapt a fost obținută prin război de către Rusia țaristă? A fost dată cadou Ucrainei, de un bețiv notoriu numit Khrushchev. Se stie ca procesul de ucrainizare a Crimeei a fost violent, sângeros si că în ultimii 30 de ani statul ucrainean a devenit perfect naționalist și de extremă dreaptă?  Astăzi Ucraina este cel mai tensionat stat din Europa, cu grave și masive probleme de nerespectare a drepturilor omului, a drepturilor minorităților – oricare ar fi acelea, care refuză să recunoască crimele din cel de-al doilea război mondial, negînd existența reala a statului si armatei fasciste ucrainiene, formate sub ocupația nazistă!

Să fie acest prim ministru atât de incult si afon politic incat să nu realizeze că e falsa teoria strategică post-comunistă, conform căreia este mai bine să nu fim vecini directi cu Rusia, si sa ne aliem cu o Ucraină – stat european-tampon, a eșuat? Să nu înțeleagă vfremelnicul Premier  al României că nivelul tehnologiei militare actuale nu mai are nevoie de ...state tampon, cărora să le fie admise  încălcări ale drepturilor omului și stergerea crimelor fasciste pentru simplul motiv că ne-ar apăra de o presupusa agresivitate a Rusiei?

La Kiev PM-ul român a asistat fără să înțeleagă, la nivel european, ce se întâmplă cu adevărat, tacand ca prostu satului tocmai la atacul ungar la adresa integrității naționale romanesti. Pentru Federația Rusă, Uniunea Europeană este reprezentată doar de către… intersul american la Marea Neagră și Marea Mediteraneeană. In rest, de la bordul N.Y. Uniunea Europeană se vede slaba pe plan mondial, accepand declaratiile antinationale si antistatale la adresa  națiunilor intrate sub dominația ei , iar prin acțiunile sale bipolare, permite activ jocul agresiv al Rusiei. 
Se vede ca premierul român ori nu știa dosarul Ucraina, ori s-a dat progresistul transgenderizat al estului si… rusofob. Căci dacă Budapesta a pus problema unui Trianon de acum un secol, Câtzu al nostru s-a dus in buzunar cu propaganda ieftină, din 2021… în fața istoriei recente a Crimeei. Budapesta știa că nimeni nu va replica în chiar mijlocul conferinței regizate de fostul actor , azi presedintele Ucrainei – care a facut din Ucraina agresoare, o victimă virgină și inocentă ce a impus propriile sale condiții politice pentru ajutorul acordat Kievului. Condiția sa este clară!  Statul … vechii provincii Transilvania, este conform teoria ungare, pierdută prin dictatul… ilegal de Trianon.

Parca s-a dus calare pe un tanc la Kiev presedintele ungur! În același timp premierul român – un complexat prezent inutil acolo, asigura slugarnic …doar numărul „slugilor” necesar ca poza finală să fie cât mai mare… 
Presedintele maghiar si-a impus clar interesele sale naționale și a pleznit iar România dupa ceafa. Ungaria a venit cu manualul ei propriu de istorie… incercand sa-l impună subteran. Iată o masivă diferența de pregătire, de cunostințe, de construcție a mesajului și de searbada strategie politică. În acest caz, Catzu al nostru nostru a cazut de fraier iar serviciile de informatii externe romanesti au căzut si ele in desuetudine… de incompetenți nefericiți ce sunt. Iar tânăra cucoana aleasă de Moscova să fie prezidentă peste bulevardul Unirii din Chișinău, probabil se gândea prin ce capitală europeană să mai facă cumpărături, obosită de lupta ei cu socialiștii rusofoni din propria ogradă, neapărat pro europeană.

Acolo Kievul a adunat 46 de revoluționari internaționaliști-sefi care mai aveau puțin și declarau război Rusiei. Iar Ungaria a reușit să suprapună ilegalitatea maghiara cu actul internațional de la Trianon, fondator al Europei postbelice, inclusiv al statului unitar român. De față cu presedintele Ucrainei un fost actoraș tv. – analfabet politic denumit Zelensky pe post de maestru de ceremonii  – (Acesta a permis insultarea  României, care pana ieri-alaltaieri se dădea de ceasul morții să îi apere integritatea teritorială). Astfel Bucureștiul lui Iohannis a înghițit o umilință internationala rar întâlnită de vre-un stat în istorie. Iată imaginea penibilă a unui Premier român nepregatit pentru adevărata democrație a… trădării europene. Atunci când te duci să cânți la masa altora, te poți trezi oricînd că poti sa nu mai ai stat și națiune. 
Dar dacă, de fapt, mesajul președintelui Ungariei nu a fost decît un avertisment rusesc prelungit că viitoarea Crimee poate fi oricand România? S-a gândit cineva serios la jocul din spatele mascaradei de la Kiev? Nu-l intrebam pe …inca premierul Catzu caci oricum omul nu ințelege nimic !

 Prof. Deak Andrei

0 682

Klaus Iohannis a decretat, de la înălțimea summitului de la Glasgow, că din anul 2030 “codru’ nu-i mai frate cu românul.” El a amintit liderilor lumii că România a redus din 1989 cu 64 % emisiile de gaze cu efect de seră, s-a angajat de la înalta tribună (nu a lui Celtic sau Rangers n.a.) că românii vor face mai mult, “până ce ne apropiem de zero net.” “Vreau să lucrăm împreună pentru a dezvolta, produce și implementa noi tehnologii ecologice,” a spus că nu-l doare gura. Guvernul său nu a avut și nici nu are vreo strategie forestieră, alta decât să dăm mai mult lemn companiilor austriece Holzindustrie Schweighofer și Kronospan. 

Wow. Țăranul va fi rezilient cu pădurea. Adică servul ei
Președintele, cu funia suspendării de gât, a spus că România susține Declaraţia liderilor de la Glasgow privind pădurile şi utilizarea terenurilor. A promis, în numele românilor, că va stopa defrișările, uitând să le amintească belzebuților că avem un Cod Silvic, care prevede sancțiuni penale, în cazul nerespectării acestuia. 
A semnat pentru reziliența țăranilor cu pădurea, pentru valorile pădurilor, pentru dezvoltarea durabilă, vă dați seama cât bine se potopește peste poporul român?
Imaginile cu Iohannis în fulgarin și Boris Johnson, ștergându-și pantoful de cracul de la pantaloni, rămân în memoria cash, ca “valori durabile” ale summit-ului C026 împotriva încălzirii globale.  
Președintele român, străin de propria țară, a aplaudat anunțul Marii Cancelarii europene de alocare a un miliard de euro pentru replantări și amenajări de mediu. Nici în momentul anunțului că jumătate din bani se duc spre Congo, nu i s-a încruntat vreun rid. 
Președintele are alură europeană. Și asta place la fanii săi, atât câți au mai rămas. Știe să vorbească engleză. E stilat. Are rafinament. Dar și ciudă pe români. Asta nu sesizează laicii cultului personalității lui.

Sumalul și noul sultan
Oare le-o fi spus camarazilor occidentali că în țara lui, bogată în păduri (România are 6,4 milioane de hectare), proprietarii de păduri nu-și pot căra lemnele de foc de teama Sumalului, a radarului pădurilor? O fi existând la ei vreun DNA al pădurilor? De ce nu le-a recomandat găselnița pur românească? 
În criza energetică, firmele șmechere, cele abonate la licitațiile Romsilva, au dosit lemnul de foc. Hypermarket-urile sunt goale. Nu mai găsești niciunde lemne de foc. Ca să nu mai spunem despre peleți. Toți distribuitorii anunță că lipsa e dictată pentru scumpirea lemnului de foc. Eu mi-s aranjat, ca bănățeanul, pentru doi-trei ani. Dar ce nu pricep eu, de ce trebuie atâtea avize și atâtea amenajări silvice pentru a-ți putea tăia din pădurea ta? 
Pitpalacii salvării, tineri care n-au sădit în viața lor vreun lăstar, au ieșit cu urlete și trâmbițe pe străzi, să apere crenguțele cu pămătuf.

Târgu-Jiu: Trei ţigani, printre care un minor, au fost prinşi la furat de  lemne

Brotacii salvării au luptat pentru legi țepene. Acum să fie buni și să dea bani bunicilor pentru lemnele de foc
Cui să spunem că în primăvară, din cauza rigorilor și a agenților verzi cu antenuțe, peste două milioane de metri cubi de lemn au rămas să putrezească în pădure? Știe Iohannis că igienziarea pădurilor reprezintă un tratament obligatoriu pentru regenerarea arborilor? Arhanghelii societății în civili, vajinicii cărăbuși ai ordinului „Salvați-ne de bogății,” brotacii agitatori de profesie, cu solda la zi, nu sunt altceva decât caii troieni din cetate, acele molii ce toacă mărunt valoarea blănii. 
Nu mai avem acces la resurse. Prosperitatea românilor a căzut în cap. Lemnele de foc au ajuns duble la preț. Când îi întrebi pe pădurari de ce crește suma așa de mult, dau vina pe cele două companii austriece. 
Bunicile de la țară dădeau înainte o mie două sute de lei pe un camion de lemne de foc. Le ajungea o iarnă. Acum sub două mii de lei, nu le mai aduce nimeni. Vin progresiștii din marile corporații să le dea o mie de lei? Doar așa să simtă și ei la buzunar pentru ce au ieșit în stradă ca să protejeze, chipurile, natura.
Băi imberbilor, încălțați cu fesul și ciupiți de tatuaje soft, trebuie să înțelegeți și voi că salvarea costă. Nu lupți pentru libertatea lupului și tu să nu riști măcar un tur de pantaloni mușcat, când o arzi tefelește cu lupta pentru natură, gen. Orice în viață se plătește. Și domnia. Și prostia. Era vorba străbunei mele, mici moșierese. „

Marius Ghilezan

0 114

A supraviețui în cea mai „inteligentă” dintre lumi
Despre rețeaua de sens necesară rezistenței contra „științei voioase” și a „filosofiei cu ciocanul”
(I)
România Nesupusă, status și direcții de acțiune*
Echipa inițiatoare a grupului România Nesupusă este formată din 7 persoane, inclusiv eu; identitatea acestora poate fi ușor cunoscută, fiind pe grup informații transparente, asumate; suntem așa cum trebuie să fim, ca niște cărți deschise, fără nimic de ascuns.
Obiectivele grupului sunt, de asemenea, publice, urmând a fi republicate pe platforma online a grupului, atunci când aceasta va fi gata (probabil, la jumătatea lui decembrie).
Este acum necesară cunoașterea efectivă, îndeaproape, a celor care vor să se implice în acțiunile grupului/platformei; sunt necesare spații închise/deschise, în București și în țară, unde să se poată organiza întruniri exploratorii, preparatorii și de strategie; sunt necesare scrisori de intenție și cv – uri, trimise pe adrese concrete de e-mail, pentru a întocmi listele cu cei care intenționează să se implice. Cei interesați îmi pot scrie în privat – le voi da aceste adrese.
Se va putea broda, astfel, o rețea de sens care să ne permită să ne organizăm, să colectăm idei și proiecte și să captăm interesul membrilor sau simpatizanților pentru a le canaliza energiile către acțiuni ale grupului/platformei.
Rețeaua de sens va fi aptă să ne învețe și să ne antreneze pentru a rezista totalitarismului, pentru a lupta în vederea recăpătării drepturilor și a libertăților furate de o elită plutocrată și cleptocrată și pentru a găsi căile cele mai eficiente și rapide la o societate normală, nesupusă totalitar și nedezbinată prin ură, intoleranță, violență și suspiciune de rea-credință; in extremis și până la revenirea la o societate normală, grupul va putea schița tehnicile și instrumentele adecvate continuării vieții, în libertate, în condiții de egalitate de șanse și sub influența benefică, taumaturgică, a solidarității, frățietății și altruismului, dincolo de o societate a oamenilor „liberi”, determinați (sau „înțelept” povățuiți de magicienii tehnologici și de fuhrerii digitali care controlează resursele lumii de azi) să fie lupi pentru ceilalți oameni (homo homini lupus), aflați toți în război contra tuturor (bellum omnium contra omnes).
Se va putea crea și consolida identitatea de membru al grupului, prin embleme grafice și mesaje auditive, precum și (mai ales) prin tipărirea unor formulare de declarații pe propria răspundere că emitentul este un nesupus, care crede în libertate, rațiune, egalitate de șanse și în condiția umană sacrală, declarație andosată de alți doi nesupuși; de asemenea, se vor putea tipări certificate de nesupunere, ca reacție imună la abuz, dezinformare, minciună „nobilă”, dictatură și ilegitimitate a puterii. În competiția cu certificatele „verzi”, certificatele de nesupuși vor învinge, pentru că sunt dovezi ale imunității naturale la totalitarism.
Se va putea demara, de asemenea, experimentul economic și sociologic al trocului/barterului de produse/servicii și al paraleului, ca monedă de schimb a celor care au certificat/declarație de nesupuși; un prim pas va fi reuniunea de Sărbători, când ne vom putea întâlni, la 30 km sud de București, pentru a retrăi bucuria tradițiilor și a valorilor pământului și pentru a ne reaminti cum este să trăiești românește, liber și luminat de duhul Sărbătorilor de iarnă, un comportament interzis de tehnocrații progresiști și uitat de oamenii „nou-normali” (deveniți „liberi” să își deteste semenii și originile).
Acțiunile la care pot adera membrii grupului nu se limitează la procese contra autorităților și nici la obsesia (ne)vakseenării. În afară de faptul că vor fi identificate sau constituite ONG-uri care pot canaliza reclamanți și colecta finanțări pentru procese colective, se pot formula și petiții și plângeri la anumite autorități (cum ar fi, în plan național, ANPC, Consiliul Concurenței, ANAF, iar în plan european, la Ombudsmanul European sau la Comisia Europeană) pentru lipsa de calitate și de eficiență normal așteptată a vakseenurilor, a medicamentelor și a echipamentelor medicale, a serviciilor medicale sau de laborator, precum și pentru efectele secundare, adverse, ale acestora.
De asemenea, fiscul, parchetul, poliția, comisiile parlamentare, Curtea de Conturi, Colegiul Medicilor sau al Farmaciștilor, Agenția Națională a Medicamentului, Agenția Națională de Integritate etc., vor putea fi sesizate pentru practica deja inveterată a ocolirii licitațiilor finanțate din bani publici, în favoarea negocierilor directe, a contractării de echipamente și servicii sanitare cu societăți de apartament sau care au alt obiect de activitate (iar nu comerțul cu produse/servicii sanitare), precum și pentru conflicte de interese, falsificarea diplomelor, frauda în domeniul autorizării etc.
Proiectele de legi propuse Parlamentului prin inițiativă legislativă cetățenească și listele de susținători pentru candidați la alegeri vor avea nevoie de semnături corecte, originale și suficient de multe pentru a respecta pragurile legale, ceea ce presupune o bună răspândire teritorială și o organizare pe noduri de comunicare.
*acesta este un rezumat stilizat al ceea ce am spus azi, la ora 9, pe feisbuc; textul are 6 pagini format A 4, astfel că o să îl împart în 3, în așa fel încât să poată fi parcurs cu mai multă ușurință

Autor: Gheorghe Piperea

1 390

„Când, deși ai în portofoliu diplome la instituții de prestigiu, nu ai ieșit din casă nici măcar să cumperi pâine, este firesc să fii complet rupt de realitate”

O țară în cădere liberă, împinsă discret de la spate. Asta suntem. Și nu, nu este doar vina politicienilor. Este, în primul rând, vina noastră.
Cu mânecile cămășii albe suflecate, deschisă la primii nasturi, pe model Obama, politicianul român muncește din greu, pentru binele tău, al meu, al nostru. Pe vremuri, cominternistul făcea legea, îmbrăcat în haina tip Mao Tzedun. Avea și el idei de reformare a societății. Cu mâinile „bătătorite” de muncă, ieșea în mijlocul mulțimii care îi sorbea cuvintele, promițând marea și sarea, un altfel de paradis, în care domneau egalitatea deplină, uniforma și bunăstarea. Și, mai ales, liniștea.
Oamenii politici moderni sunt tot timpul îngândurați, preocupați. Par a fi tot timpul pe fugă. Între două șantiere, au timp de un corn, pe marginea drumului. De cafea nu poate fi vorba. Au o țară pe mână, ce Dumnezeu! Un popor de scos din ghearele obscurantismului religios. O națiune de colorat în culorile veseliei date de, eventual, prafuri.

Când lectura ta se rezumă la textele scurte de pe net este firesc să nu vezi cumplita asemănare dintre cele două personaje. Când, deși ai în portofoliu diplome la instituții de prestigiu, nu ai ieșit din casă nici măcar să cumperi pâine, este firesc să fii complet rupt de realitate. Când părinții și bunicii tăi primeau salamul de Sibiu, atât de visat de popor, adus de mașina casei de comenzi direct în bătătură, în timp ce „prostimea” se călca în picioare pentru o pâine, este normal să nu ai habar ce mănâncă azi oamenii de rând.

România este la marginea prăpastiei, cu un picior atârnând, deja, în gol. Și pentru asta suntem toți vinovați.
Străzile nu sunt murdare doar pentru ca avem politicieni de „mare angajament”, ci și pentru că noi facem mizerie. Spitalele sunt focare de infecție nu doar pentru că niciun manager de spital nu este cocoțat acolo pe criterii de competență, ci și pentru că unii dintre noi sunt certați cu apa și săpunul.
Școala este în cădere liberă pentru că părinții au pretenția să îi învețe pe profesori cât fac 2+2, dar și pentru că dascălii sunt plătiți în batjocură.
Societatea se prăbușește sub ochii noștri. Pare că ne-am obișnuit cu ideea. Stăm și ne văicărim că ne fură austriecii pădurile, americanii gazul, rușii aerul.
Nu, nimeni nu ne pune arma la tâmplă și nimeni nu ne tâlhărește. Noi ne vindem pe nimic. Din dorința de a ciupi ceva, de la vlădică la opincă, toți sau aproape toți încălcăm reguli și legi, pentru că la noi merge și așa. Apoi ieșim mânioși pe facebook și ne certăm.
Clasa politică este oglinda noastră. În timp ce ne scuipăm virtual, ne tăiem capetele și ne înjurăm, de 30 de ani ei dezmembrează țara și o scot pe șest la mezat. Ei știu că suntem „ocupați”. Vara, cu grătarele și concediul în imensa mare devenită latrină publică, din vina noastră, mâncând alimente alterate și zăcând pe plaje pline de gunoaie. Iarna, cu „sfintele sărbători”, devenite, prin grija celor care ne scapă de „povara” Credinței, chiolhanuri aducătoare de salvare și internare, come alcoolice și o grămadă de accidente. Suntem un popor ocupat cu veselia, hazul de necaz și bancurile.
Cu mațul plin și mintea goală și odihnită. Pentru că o națiune educată ar ridica cu adevărat probleme, îi lăsăm să cumpere arme la mâna a doua, alimente de plastic și apoi ne plângem că nu sunt bani pentru școală. Dar nu prea tare, ce să faci acum cu prea multă carte?! Țăranii își aruncă recolta pe câmp în timp ce noi ne înghesuim să cumpărăm mere din China. Le luăm copiilor telefoane șmechere să poată, dragii de ei, să butoneze liniștiți în „toaleta” din fundul curții.

O țară în cădere liberă, împinsă discret de la spate. Asta suntem. Și nu, nu este doar vina politicienilor. Este, în primul rând, vina noastră.

Autor: Adriana Stoicescu, judecător, Tribunalul Timiș
Sursa: facebook.com

2 362

România este supusă de șapte ani, cu toată forța, experimentului Neomarxist, care este un altfel de Expriment Pitești.
În ce constă de fapt Experimentul Neomarxist, și care este simitudinea lui, până la identificare, cu Experimentul Pitești?

Reeducarea!
Reeducarea la nivel național, de data asta.
De șapte ani, o întreagă țară, un întreg popor și națiunea română sunt atacate cu o forță de nebănuit pentru a fi Reeducate, in cele mai adânci resorturi ale fibrei românești.
A început cu:
1) Falsificarea Istoriei în școli, cu diminuarea lecțiilor de Istorie, cu ștergerea eroilor din cărțile de istorie simultan cu lipsa totală de interes manifestată de autorități față de comemorarea unor evenimente importante ale națiunii și poporului român.
Felul execrabil în care Iohannis și statul român au tratat anul 2018 – 100 de ani de la Marea Unire -, lipsa oficialilor de la majoritatea evenimentelor de comemorare a istoriei, alături de Falsificarea Istoriei și Diminuarea Importanței Poporului sunt parte a Deconstructivismului sau Procesului de Reeducare.
2) Educația LGBT, despre care acum șase-șapte ani nici nu știam că există, a devenit prioritatea guvernanților, de la mitingurile LGBT aprobate și încurajate pe bandă rulantă, până la Forțarea educației LGBT de la Grădiniță, Școală și Universitate .
V-am prevenit demult asupra acestui pericol: Copiii dumneavoastră vor fi încurajați să se masturbeze și să aibă relații sexuale cu cei de același sex din momentul în care lucrul acesta va fi fizic posibil, fie că va fi la șapte, opt sau zece ani. Practic, conform Freudomarxismului, până la vârsta de zece-doisprezece ani copiii ar trebui să aibă experiențe sexuale cu alți copii de același sex. Să nu îmi spuneți că nu ați observat lucrul acesta în școli, scăderea drastică a vârstei la care copiii încep sexul, undeva la 10-12 ani, pentru că asta înseamnă că nu vă uitați în jurul dumneavoastră. Faceți un experiment și întrebați-vă copilul/nepotul/nepoțica dacă lucrul acesta este real în școala lor. O să fiți șocați.
Aceasta face parte din planul Reeducării LGBT, alături de încurajarea consumului de „iarbă” și droguri în școli, de care nimeni nu vorbește. Școlile din România au devenit raiul vânzării și consumului de stupefiante.
3) Dărâmarea Creștinismului și înlocuirea lui cu Ateismul.
E un fenomen evident, și s-a manifestat cu toată forța și atunci când le-a fost interzis românilor să între în Biserică de Paște. Chiar dacă nu au mai avut curajul să repete nemernicia, guvernanții continuă cu lupta de dărâmare a Creștinismului, prezentându-i pe creștini ca fiind retrograzi, învechiți și arhaici
E drept că aici manipularea este totală, pentru că au fost create forțe politice care, de exemplu, spun că a te vaccina echivalează cu a-ți vinde sufletul, sau că patriotismul înseamnă antivaccinism(?!), argumente care sunt induse și create chiar de cei care sunt parte a fenomenului de Reeducare. Despre asta o să mai vorbesc.
4) Răsturnarea tuturor valorilor și tradițiilor, înlocuirea lor cu o lume falsă, artificială, de cele mai multe ori digitală, dar nu numai.
Bineînțeles că Deconstructivismul și Reeducarea au multe alte forme, dar specificul românesc – și nu numai – are câteva particularități, ceea ce îl aseamănă – și depășește – Fenomenul Pitești.

Reeducarea prin Moarte
A început cu Asasinatul de la Colectiv, unde a fost inventat termenul „Corupția Ucide”.
Era prima dată după anii 50 când Moartea ( provocată) făcea din nou parte din fenomenul Reeducării. Așa a putut Iohannis să-l aducă pe Cioloș și Neomarxiștii USR la putere, așa a reușit să asmută o mare parte a populației împotriva politicienilor care trebuiau înlocuiți cu Neomarxiști.
O întreagă clasă de politicieni a fost rasă și băgată în pușcării, locul ei fiind luat de Neomarxiști, pe față. Inclusiv Mișcarea Naționalistă de apărare a fost preluată de Neomarxiști, George Simion și ai lui fiind parte importantă a procesului de Reeducare.
Așa cum am spus, Mișcarea Neomarxistă din România își are rădăcinile în Globalism și în Mișcarea Generată de Soroș la Roșia Montană.
George Simion, ca și mulți alții, au fost Creați de ONG-urile Soroșiste care au generat Mișcările de la „Roșia Montană”.
Mai țineți minte cum loveau în asfalt cu sticluțele de plastic?
– Uniți, Salvăm, Roșia Montană!”?
apoi
„- Uniți, Salvăm, toată România!”? ( USR)
apoi
Cine nu sare ia închisoare!”? (Neomarxiștii și PNL-iștii în frunte cu Ludovic Orbán)
– „Corupția Ucide!”?
Fenomenul manipulator este de o complexitate extrem de mare, dar și extrem de dur.
Cei cinci/șase sute de români morți pe zi de Covid nu sunt deloc întâmplător.
În acest moment știm clar că Miniștrii Neomarxiști care au condus Ministerul Sănătății împreună cu Arafat intenționat nu au aprovizionat spitalele cu medicamente, aparatură și oxigen pentru ca în toamnă să moară minimum cinci/șase sute de oameni pe zi, majoritatea oameni în vârstă, dar nu numai.
Este asasinată o întreagă generație de bunici, deloc întâmplător fix aceia care erau repere morale și creștine pentru urmași.
– Ați observat un fenomen?
– Ne-am obișnuit cu numărul zilnic al morților!
Că sunt 400, 500, 600, bunicii noștri morți au devenit un număr.
Mor oamenii ca în Război, dar pe noi ne preocupă mai mult faptul că nu putem intra în Mall sau la restaurant. Ruptura între Generația tânâră și Seniori s-a produs.
Nu mai interesează pe nimeni câți au murit. Mai important este să urle politicienii că libertatea lor e furată, dar mai ales interesează cine va fi Prim-Ministru și cum va fi Guvernul.
Stați liniștiți, că nu v-ați schimbat, nu v-ați înrăit peste noapte. Manipularea – parte a Reeducării – este atât de puternică, încât așteptați cu sufletul la gură să vedeți dacă va fi Guvern cu PSD sau cu USR.

Ca să vă răspundeți la această întrebare, trebuie să răspundeți la o alta:
– A știut sau nu Câțu de Asasinatul în Masă pe care l-au pus la cale Neomarxiștii care au condus Ministerul Sănătății?
Dacă a știut este la fel de Criminal ca ei, iar dacă nu a știut este la fel de grav, pentru că era Prim-Ministru.
Faptul că azi Opțiunea principală a lui Câțu este de a face un Guvern din nou cu Neomarxiștii lui Cioloș, ne face să credem că a știut și este parte a planului de Reeducare Neomarxistă.
Rămâne de văzut ce va face PNL, care poate fi destructurat de Neomarxiștii de la USR dacă se aliază din nou cu ei, sau dacă pornește războiul cu Criminalii Neomarxiști.

Autor: Gelu Vișan
Sursa: facebook.com

1 387

Mi-a trecut prin minte un gând subversiv: soluția crizei politice ar putea sta în anchetarea la sânge a felului în care a fost scris PNRR, și în folosul cui. Eu știu cine l-a scris cu adevărat: gașca de la PwC.
De aici și secretomania în jurul lui. Nici acum, după așa-zisa aprobare de către cei de la Bruxelles, PNRR este încă un secret bine păzit. Și de asta pică formulă guvernamentală după formulă guvernamentală. 2 miliarde de euro, consultanță, nu-s chiar bani de bomboane agricole.

Lupta pentru banii ăștia este nemiloasă. Dar niciunul dintre combatanți nu vrea să aducă astea în lumina reflectoarelor. Or, tocmai de transparență în privința PNRR este nevoie!
Totul se învârte în jurul banilor ăstora! Ei, nu programul Saligny, au constituit motiv de război în coaliție, plecarea USR de la guvernare, splitarea PNL, delirul lui Cîțu, interzicerea accesului PSD la guvernare(nu pentru că ar fura banii, ci pentru că ar vedea mățăraia furtului planificat de USR din banii PNRR!), și eșecul unei țări care s-a senilizat, nu mai poate judeca limpede, nu mai percepe realitatea!
Pentru binele comun, primul lucru ar fi anularea actualului PNRR, și reluarea negocierilor după instalarea unui guvern legitim și stabil.
Dacă începe consumarea banilor, după șase luni derularea programului, și tragerea de fonduri, vor fi blocate. Pentru că nimic din reformele promise nu se fi făcut. Or, fără ”reforme”, ciuciu bani! Dar în astea șase luni cine trebuie să ia niște bani, îi va lua.
După care ce urmează nu mai contează. Așa că gașca lui Cîțu are tot tot interesul să prelungească această criză până la limita pomenitelor șase luni. După care, potopul…

Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: facebook.com

3 305

Deocamdată mă abţin să comentez  nominalizarea lui Nicolae Ciucă la şefia guvernului. Dacă este oportună ori ce şanse de reuşită are vom vedea în doar câteva zile. Sunt atâtea zvonuri, atâtea manevre în derulare, atâtea interese pe sub masă care scot normalitatea din ţâţâni încât prefer să aştept.
O întrebare, însă, m-a preocupat în toată această perioadă: ce l-o fi zgâlţâit într-atât pe Klaus Iohannis încât să-l scoată din moţăiala lui de motan pe vatră şi să-l determine să declanşeze criza politică gravă la care asistăm acum?
Dintre răspunsurile pe care comentatorii le-au propus în interminabile dezbateri şi argumentări, cel mai plauzibil mi se pare acela legat de planul cu numirile din justiţie pe care Stelian Ion încerca să îl strecoare şi implementeze cât mai pe şest, camuflat printre anoste declaraţii de bune intenţii.
Respectivul plan, a cărui existenţă nu a fost deloc negată de intransigenţii userişti (aceştia negând doar intenţiile lor machiavelice) urma să îl deposedeze pe preşedintele ţării de prerogativa cuvântului final în numirea şefilor marilor parchete, transferând această împuternicire nucleară spre instituţii mai apropiate falangei cioloşisto – (ha)barniste.

Deci lupta pentru controlul justiţiei l-a trezit din tors pe domnul preşedinte! Câştigarea acestui control pare a fi, de departe, grija sa absolută. Dar nu numai a sa ci şi a gladiatorilor politici din jur, cu care împarte arena şi spectacolul.
Ce stabilitate, ce pandemie, ce dezastru economic, ce pauperizare galopantă?
Terorizarea adversarilor prin ameninţarea cu pârnaia şi şantajarea lor cu zdrăngănitul cătuşelor până la îngenuncherea totală, iată ţelurile de atins şi soluţia de victorie absolută ale strategilor progresişti.
Cine n-a observat, minunându-se ori îngrozindu-se, că, în vreme ce ne mor 500 de compatrioţi pe zi de covid, principala grijă a unui partid care ne sufocă literalmente cu invocarea “responsabilităţii” este desfiinţarea SIIJ?
Oare sunt nebuni aceşti pretinşi reformatori, oare sunt posedaţi de diavol, oare de-asta cred ei că nu se vaccinează lumea şi că nu mai sunt paturi disponibile la ATI? Pentru că încă există SIIJ?

Orice om normal la cap ar trebui să înţeleagă că, sub sclipiciul unor lozinci cu aparenţă benignă precum “reformarea legilor justiţiei” şi “desfiinţarea SIIJ” se află nu sete de dreptate ci fanatism, intoleranţă,  cult al fricii şi al constrângerii. Adică exact atributele terorismului.
Trebuie să recunoaştem, cu toată tristeţea cuvenită, că nu de ieri de azi (dar parcă de azi mai abitir decât de ieri) justiţia română a devenit, în mâinile unor procleţi, armă de terorism politic.
Folosită de Traian Băsescu, (via Macovei, Kovesi, Bogdan), pentru a-i scoate mişeleşte din joc pe adversarii săi politici Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Decebal Traian Remeş, folosită şi de Klaus Iohannis pentru a scăpa gangstereşte de Victor Ponta şi Liviu Dragnea, justiţia română se îndreaptă în aceste zile spre noi performanţe descalificante. Pe de o parte dovedeşte o inexplicabilă orbire şi pasivitate atunci când este confruntată cu evidenţele infracţionale ale primarului Clotilde Armand şi a găştii sale care a furat ca-n codru alegerile de la Sectorul 1, pe de altă parte este azmuţită, la intimidare, asupra unor politicieni importanţi pentru a-i aduce pe drumul dorit de minţi cu apucături primare.

Dan Barna s-a pomenit cu un dosar ca o pisică neagră (e drept, deocamdată doar in rem) exact când se apropiau alegerile interne din USR – PLUS. Care alegeri, surprizător (sau nu?), au fost câştigate de outsiderul Cioloş, un fel de etern candidat bun la toate, promovat frenetic pe filiera Soros – Macron – Macovei – Kovesi.
Ieri a mai apărut o mişcare bizară cu justiţia pe post de deget pe trăgaci. AUR şi USR, au cerut în Parlamentul României declanşarea unei proceduri de verificare a averii preşedintelui Iohannis.
Nu mă poate bănui nimeni de simpatii iohanniste, dar prea sare în ochi şantajul cu justiţia la preşedinte. L-au pus haştagiştii chiar şi pe trubadurul lor de la formaţia “Taxi” să-l ameninţe “pe sas, pe sas, pe sas” cu sperietoarea Kovesi.
Aici e mai mult decât spirit critic şi dor de dreptate. E luptă între haite, pentru o pradă primordială: justiţia.

La momentul acesta haita agresivă este cea din jurul lui Dacian Cioloş. Aceea care are de recuperat. Haita lui Klaus Iohannis, cu suport instituţional mai consistent, joacă, deocamdată, la aşteptare. Se rezumă la a-şi apăra teritoriile şi soldaţii. Majorităţile din CSM, Inspecţia Judiciară, procurorii şefi de parchete şi judecătorii marilor completuri.
Şi speră că dosarele lui Iohannis despre care se spune că ar fi fost pregătite temeinic de Kovesi în perioada ei de glorie binomială nu vor fi niciodată detonate. Căci, în caz contrar, există şi in această tabără muniţie de război care să fie aruncată în luptă fără menajamente: dosarul lui Kovesi de la SIIJ, dosarele lui Clotilde Armand de la SIIJ şi de la Parchetul General, dosarele lui Dan Barna de la DNA şi câte alte dosare grele vor mai fi zăcând la dospit prin fişete cu cifru fără ca noi să ştim de ele.
Din păcate, abandonată în mâinile unor fanatici fără Dumnezeu, justiţia română îşi pierde tot mai mult rolul ei stabilit prin Constituţie, acela de a fi a treia putere în stat. În schimb, capătă pe zi ce trece un rol nou şi nefast: cel de armă a terorismului politic intern.

Contele de Saint Germain

Numarul: 7465 | Data: 2024-09-25


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT