Despre Iuda și „mișcarea progresistă”

Iuda Iscariotul sau Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Iisus. Numele de „Iscariot” ar indica proveniența sa din satul Karioth (cca 25 km Sud-Est de Hebron).
„Unul dintre aspectele, care îl separă pe Iuda de restul apostolilor, este că acesta nu provine din Galilea. Iisus este din partea nordică a lui Israel sau Palestina romană. Dar prenumele lui Iuda poate fi dovada că este din sudul ţării, ceea ce înseamnă că e străin” (Robert Cargill). Alți experți au precizat că Iscariot vine de la Sicarii sau „Cuţitari”, un grup de rebeli, care se opuneau ocupației romane și comiteau acte de terorism.

Iuda l-a trădat pe Iisus pentru 30 monede de argint.
Chiar dacă la început Iuda a fost bun, el ajunge să fie iubitor de arginți (Ioan 12, 6) și această iubire i-a deschis sufletul spre satana.
El ținea „portofelul comun”, fondul pe care Iisus şi discipolii îl foloseau, furând din el. Și Evanghelia lui Luca (22, 3) afirmă că înainte ca Iuda să se înțeleagă cu arhiereii în vederea trădarii lui Hristos, satana a intrat în el. 
Iisus şi-a informat discipolii că, în timpul Cinei cea de Taină, unul dintre ei îl va trăda și a spus: „Acela căruia îi voi întinde bucățica și i-o voi da.” Şi a întins o bucățică și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. 
Iisus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.” (Ioan 13:26-27). Iuda a mers la preoţii din Templu s-a oferit să-l trădeze pe Iisus pentru bani – 30 de arginți, a dus soldații în Grădina Ghețsimani, unde l-a identificat pe Iisus prin sărutul pe obraz și prin numirea de „rabin”.
Acest sărut a fost astfel pervertit din simbol al iubirii în simbol al trădarii „Formele fățărniciei sunt foarte diferite. O pildă a celei mai cumplite, mai pierzătoare fățărnicii, a fățărniciei de treaptă diavolească, e sărutarea trădătoare dată Domnului Iisus Hristos de către Iuda în Grădina Ghetsimani. Acea sărutare n-a fost o mărturie a dragostei, ci semn pentru străjerii pe care-i adusese acolo ca să Îl aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit decât această fățărnicie?
Sărutul Iudei a devenit simbolul trădării, fățărniciei, al celei mai mari josnicii și nemernicii omenești.” (Sfântul Ierarh Luca al Crimeei). Ulterior, Iuda a fost cuprins de remușcări, a returnat cei 30 de arginți și s-a sinucis prin spânzurare (Evanghelia după Matei).
Potrivit Faptele Apostolilor, Iuda nu s-a sinucis ci „Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele” (Faptele Apostolilor 1:18). Această moarte era obișnuită în Biblie, semnificând pedeapsa dată de Dumnezeu.

Iuda este deci un simbol al trădării.
Cu toate acestea el supraviețuiește prin mișcările „progresiste”. Mișcările „progresiste” pervertesc iubirea în libertate sexuală și teorie de gen, istoria în propagandă, adevărul în falsul îmbrăcat în haine strălucitoare, valorile în pseudo-valori. Sunt noi „religii”, care propovăduiec ura, frica, dezbinarea și delațiunea. „Apostolii” mișcărilor sunt cei care, asemenea lui Iuda, se lasă cumpărați, nu cu 30 de arginți, ci cu cecuri/sponsorizări sau poziții sociale.

În Pastorala de Paști din 2005, Î.P.S Bartolomeu Anania descrie clar progresismul actual:
„Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci şi un personaj al istoriei de după el, multiplicat peste tot, la scară planetară, în ipostaza sărutării care acoperă trădarea.
Printre noi, cei ce beneficiem de civilizaţie, de cultură, de progres științific, de libertate, de bunurile pământului și de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile și pervertește limbajul.
Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotații dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti SIDA, destrămarea familiei se numește planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituția se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditația transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei țări se cheamă război preventiv, terorismul își reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numește credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Și multe altele.

Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate.

Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Din mai multe a făcut o puzderie. Și continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu.
Se adaptează ușor, și-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurențial pe piața bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog frățesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomenești intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.
Cunoaște bine Biblia, are studii universitare, vorbește câteva limbi străine. El știe că Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat și memorat învăţătura lui Iisus. Dacă ar fi avut curăție și talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui Matei.
A scris-o postum, în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog, așa cum este și patronul său din Qarantania, care Îi oferea lui Iisus citate din Scriptură.

Iuda e tot atât de zelos printre ai săi, de vreme ce instinctul dezbinării îl mobilizează peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai întâi sedus, dominat și numai după aceea nimicit. Iuda își abordează semenul cu grația cobrei care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, amețitor, pe durata căruia își calculează cu precizie secunda mușcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte”.
În concluzie, Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege între a-l urma pe Iuda sau a urma calea lui Iisus. Personal aleg a doua variantă.

P.S. După ce au batjocorit Biserica; după ce au amendat și au făcut dosare penale preoților, care slujeau; după ce au persecutat credincioșii și i-au alungat din Biserică și de la pelerinaje; după ce au etichetat și insultat pe creștini (inculți, retrograzi, fanatici, obscurantiști etc.); progresiștii disperați au nerușinarea să apeleze la toți aceștia pentru susținerea campaniei de vaccinare.
Ei nu au aflat că Biserica nu este instituție de propagandă a produselor lumii materiale, nu este vândută marilor corporații, iar preoții slujesc lui Hristos nu unor așa-ziși experți din domeniul vaccinurilor.

Autor: Vasile Astărăstoae
Sursa: https://astarastoae.wordpress.com/

Adoptând termenul precis de „acoperitoare a feței”, în loc de „mască”, devine tot mai evident că efectul urmărit este de a șterge chipul uman și, în cele din urmă, de a ni-L ascunde vederii pe Dumnezeu.
Iar acoperămintele faciale sunt obligatorii pentru masele supuse, nu pentru elitele de la conducere. Acestea sunt doar două concluzii semnalate de Mo Woltering, director al școlii private Academia „Sacra Familia” din Manassas, Virginia, SUA, într-un articol publicat pe The Imaginative Conservative, pe care îl redăm mai jos.

Într-o vizită recentă la Charleston, în Carolina de Sud, am avut o experiență care m-a făcut să-mi dau seama de un fapt tulburător. De atunci am reflectat mai profund asupra consecințelor mai grave – și, poate, asupra intențiilor infame – din spatele obligativității purtării măștilor.

În Centrul Vechi din Charleston lumea era obligată să poarte măști, la fel cum se petrece deja în toate spațiile publice din America. Mi-am pus o mască de unică folosință și am început să mă plimb printre magazine. Când am trecut pe lângă unul dintre ele, o vânzătoare, care purta și ea mască, m-a întâmpinat cu un accent sudist fermecător. Drept răspuns, i-am zâmbit și i-am răspuns la salut. Apoi mi-am dat seama că nu putea să vadă că zâmbeam și că nici eu nu puteam să văd dacă ea zâmbea. În clipa aceea mi-am zis „fir-ar să fie, ne-au furat chipurile!”.

Problema obligativității măștilor a fost înghițită pe nerăsuflate de națiunea americană polarizată. Au început conflicte crunte pe tema eficienței măștilor sau nevoii de a le purta. Unii o iau razna când îi văd pe alții că nu poartă mască în public, iar de partea cealaltă mulți au impresia că măștile sunt impuse de elitele de la conducere asupra maselor docile. În majoritatea timpului, însă, nu se discută despre adevăratul sens al evenimentelor pe care le trăim. Indiferent care sunt motivele din spate, efectele obligativității măștilor trec dincolo de domeniul sănătății și al siguranței.

Se pare că terminologia oficială s-a oprit asupra noțiunii de „acoperitoare facială” [facial covering în engleză]. Trecerea subtilă spre un termen exact și hotărârea coordonată de a-l adopta sunt foarte grăitoare. Dezvăluie efectele mai profunde și poate chiar motivele din spatele obligativității. Între măști și acoperitoarele faciale există o deosebire importantă. De-a lungul timpului, măștile au fost asociate cu un rol, ca la teatru. Cuvântul latinesc persona provine din grecescul prosopon, care provine la rândul lui din artele dramatice. Conform acestei înțelegeri, a purta o mască se aseamănă mai degrabă cu a adopta chipul unei alte persoane sau cu a portretiza pe altcineva. Prin trecerea de la „mască” la termenul exact de „acoperitoare facială” este tot mai clar că efectul urmărit este ascunderea chipului omenesc și în cele din urmă ascunderea lui Dumnezeu.

Pe măsură ce m-am gândit mai mult la experiența din Charleston mi-am amintit de cartea lui C.S. Lewis, Till We Have Faces [Până ce vom avea chipuri]. Mărturisesc că nici după ce am citit-o de două ori în perioade diferite din viață nu o înțeleg întru totul, însă, printre multiplele niveluri la care lucrează în carte, Lewis urmăreşte fără îndoială să lege descoperirea Sinelui prin intermediul zeilor cu descoperirea, în cele din urmă, a Unicului Dumnezeu Adevărat. Punctul de intersecție se află în titlu – spre finalul cărții, Orual întreabă: „Cum pot [zeii] să ne întâlnească față-n față până nu avem chipuri?”. Lewis urmăreşte să evidențieze această legătură repovestind un mit păgân. Legătura dintre Dumnezeu și om este concretizată prin Întrupare. Dumnezeu devine om și ia chip omenesc.

Se spune despre icoane că sunt „ferestre spre Rai”, dar ce ne arată ele de obicei? În majoritatea icoanelor vedem chipul lui Hristos sau al unuia dintre sfinți – de obicei numai chipul. Teologia din spatele iconografiei ilustrează mai accentuat legătura dintre chipul omenesc și chipul lui Dumnezeu.

David Clayton, artist și iconograf, explică: „rolul icoanelor este să ne permită să întrevedem cum vor părea cele ce există când ajungem în Rai”. Pentru iconograf, mărturia Schimbării la Față reprezintă fundamentul spiritual teologic din meșteșugul său. În timpul Schimbării la Față, evangheliștii vorbesc în mod expres despre chipul lui Hristos și chipurile apostolilor. Iată ce spune Evanghelia după Luca despre Hristos: „înfăţişarea chipului Său s-a făcut alta și îmbrăcămintea Lui albă strălucind”. Matei spune că „a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”. Petru a vorbit despre „o sclipire orbitoare”.

Toate elementele stilistice pe care le folosește iconograful pentru a portretiza „chipul transfigurat” „crează un proces dinamic care mai întâi îl atrage pe privitor în icoană și apoi îi trimite atenția dincolo de icoană, în Rai. Privirea sfântului ne captează atenția, ne trage spre sine și ne face să nu ne putem lua ochii de la el”. Spiritualitatea iconografiei este îndreptată cu totul spre ceea ce Sfântul Ioan de Patmos numește „Rai” în Cartea Apocalipsei când spune că sfinții „vor vedea fața Lui” (Apocalipsa 22:4). Numai astfel, stând față în față cu Mântuitorul, se realizează finalitatea omului. Chipul omenesc reprezintă demnitatea umană.

Cel mai profund motiv pentru care chipul omului este important este acela că omul a fost făcut după Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Acum vreo treizeci de ani, predicatorul dominican Christoph Schönborn a publicat o lucrare academică intitulată God’s Human Face, The Christ Icon (Chipul omenesc al lui Dumnezeu, Hristos-Icoana). Cartea a apărut în mai multe limbi. Volumul studiază mărturiile Sfinților Părinți și explorează implicațiile trinitare și hristologice ale chipului omenesc al lui Dumnezeu.

Punctul culminant al studiului este sintetizat de următorul citat din Epistola Sf. Ap. Pavel către corinteni: „Fiindcă Dumnezeu a zis «Strălucească, din întuneric, lumina» – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoștința slavei lui Dumnezeu, pe fața lui Hristos” (2 Cor 4:6). Printre altele, Sf. Pavel spune că tocmai chipul uman al lui Hristos este expresia slavei lui Dumnezeu și lumina care strălucește din întuneric. Mai precis, Sf. Pavel spune și că înțelegerea din inimile noastre este legată de vederea chipului lui Hristos. E o idee care i-a inspirat pe iconografii din toate timpurile.

Schönborn explică mai departe pasajul din epistola Sf. Ap. Pavel făcând apel la Sf. Chiril din Alexandria. Dacă Cuvântul se identifică întru totul cu trupul și și-l însușește, atunci trupul, într-un anumit sens, participă la cea mai profundă esență a Fiului în hypostasis-ul Său. Acest aspect transformă și concepția despre imagine. Chiril comentează despre „ziua arătării”: „Putem înțelege corect «vremea arătării Tatălui» ca vremea Întrupării, căci Fiul este, până la urmă, fața [prosopon] și imaginea Tatălui.” (Ps. 20:9 în Biblia ortodoxă, Ps. 21:9 în Biblia catolică și în cea protestantă).

Argumentul lui pleacă de la Hristos în două direcții. Prin Întrupare, când Fiul devine carne, El își însușește carnea noastră. El face posibilă sfințenia trupului nostru prin conlucrare cu harul. Hristos permite astfel chipului omenesc să reflecte chipul lui Dumnezeu. Hristos ridică fața omului și îi oferă demnitate. În același timp, fața Cuvântului întrupat este cu adevărat fața lui Dumnezeu. Chipurile pe care le vedem în viața de zi cu zi poartă Divinitatea în ele.

Există un fundament teologic puternic pentru importanța acordată chipului omenesc. Experiența din Charleston m-a tulburat pentru că mi-a arătat incapacitatea de a stabili o legătură prin zâmbet. Zâmbetul omenesc are o semnificație profundă în relațiile dintre oameni. Han Urs von Balthasar face o remarcă despre mamă și copilul nou-născut în Unless You Become Like This Child [Dacă nu devii asemenea acestui copil]: „Aici apare miracolul prin care copilul va recunoaște într-o zi în chipul mamei sale iubirea protectoare și îi va întoarce această iubire prin primul zâmbet… Această înțelegere se deschide în copil ca un bulb adormit al conștientizării de sine.”

Zâmbetul unui copil este primul lui gest mic de iubire. Poate fi provocat numai de zâmbetul mamei. Zâmbetul omenesc este simbolul fundamental al capacității omului de a iubi. Este și vehiculul fundamental al relațiilor interumane.

În timp ce crizele de la nivelul societății noastre se agravează, Joe Biden introduce obligativitatea acoperitoarelor faciale la nivel național. Ar putea fi vorba doar despre bravadă politică. Chiar și așa, mișcarea pro-măști pare să capete elan, chiar dacă răspândirea covid-ului e în scădere. Eu sunt de părere că la mijloc e ceva mai important. Da, cred că măștile sunt folosite ca să inducă frica și să cultive supunerea. Însă la un nivel de bază, profund, acoperitoarele faciale ne răpesc umanitatea și-L ascund vederii pe Dumnezeu.

Am putea crede că elitele care ne conduc nu pot gândi la un nivel atât de teologic. Poate că nu, dar eu nu sunt foarte sigur. Există multe cazuri în care elitele au arătat fără să vrea ce cred cu adevărat. Acoperitoarele faciale sunt obligatorii pentru masele supuse, nu pentru elitele de la conducere.

Sursa: yogaesoteric.net

Vi se pare că ne-a mai rămas vreo urmă de libertate? Dacă da, păstrați cu grijă vestea. Poate cei de acolo, de sus, nu vor afla. Pentru că, dacă nu vom fi grijulii, în miez de noapte o nouă Ordonanță Militară elaborată de Comandantul Acțiunii o va anula.

Ei se hrănesc cu libertatea noastră
Am ajuns în faza în care nu mai înțelegem nimic. Parcă se hrănesc cu libertatea noastră și se tem că vor rămâne fără d-ale gurii. Personaje dintre cele mai sinistre, plătite și din banii noștri (pe lângă verzișorii ce le intră în buzunare sosiți prin băncile prietenilor lor ce înfloresc în România ca în Grădina Raiului), nu fac altceva decât să gândească planuri secrete de oprimare a locuitorilor acestui pământ.
Fără nicio noimă, fără nicio explicație, învârtind niște cifre aiuristice pe care nimeni nu le poate verifica, ei ne condamnă din două în două săptămâni la cazne peste cazne. Iar dacă vreunuia dintre noi îi trece prin cap să analizeze cifrele care zilnic ne sădesc în minte spectrul sfârșitului lumii, descoperă că acestea se bat cap în cap. Aproape totul este inventat cu scopul de a ne îngrozi și a ne supune astfel mai ușor. Ne-au transformat într-o turmă, într-o adunătură amorfă de viețuitoare fără voință, obligată să se învârtă amețitor de repede în țarcul ce devine tot mai mic. Suntem legați la gură prin hotărâri de guvern aiuritoare, suntem biciuiți zi de zi cu pedepse tot mai mari, suntem hăituiți de o cohortă de ”slujitori ai legii” asmuțiți neîntrerupt împotriva noastră, suntem vaccinați la ordin și triați pe criterii numai de ei știute precum vitele înainte de tăiere.

De ce ne-am mai chinuit?
A trecut un an de zile de când ni se spune să suferim fiindcă numai așa va trece mai repede nenorocirea. Și asta facem! De treisprezece luni ne chinuim. A văzut cineva vreo îmbunătățire? Ni se anunță valuri după valuri de viruși, care mai de care mai devastator. Ni se stinge orice speranță cu apariția a noi și noi tulpini asasine, care mai de care mai ucigătoare. Iar noi trebuie să ne chircim, să fim înspăimântați, să ne plângem de milă în timp ce ei fură miliarde după miliarde.
Firme și firmișoare, protejate atent de politicienii la putere, udate la rădăcină de ploaia financiară adusă de norii pandemiei, înfloresc precum acele flori ale morții care se hrănesc cu scursurile din cadavre…  Fiindcă așa se vrea de acolo de sus, oficial suntem într-o situație mai rea decât la începutul acestei pandemii suspect de favorabile bogaților lumii care între timp au devenit și mai bogați. A sosit timpul să ne întrebăm și să-i întrebăm pe conducătorii țării: De ce ne-am mai chinuit?

Holocaustul este de mult depășit
Au transformat țara asta frumoasă într-un abator nenorocit. Ne adună cu forța în spitale ale morții unde suntem uciși în chinuri de neînchipuit. Murim cu zile legați de paturi, înghețați, sedați pentru a ne sufoca lent și sigur, înecați în propriile fecale și răniți adânc de acele perfuzoarelor care se mișcă în carne precum viermii de oțel. Din când în când, câțiva dintre noi, aleși la întâmplare, ard de vii. Prin comparație, până și asfixierea deținuților din lagărele morții cu gazul CICLON împrăștiat prin duzele de la băile comune pare o alinare. Comparabil cu lipsa de empatie, cu cruzimea nemotivată a unora dintre medicii noștri, comportamentul gardienilor din lagărele morții pare și el o adiere de bunătate.
Asta trăim! Holocaustul este de mult depășit. Azi, numărul celor umiliți, uciși cu sânge rece , schingiuiți și torturați de semenii lor, este cu mult mai mare decât al acelora pieriți în marea tragedie umană a secolului trecut. Se moare cu zile. Ni se refuză tratamentul medical dacă nu am fost atacați încă de virusul zeificat. Mintea lipsită de circumvoluțiuni a conducătorilor noștri, a plăsmuit o Românie în care nu mai există  cancer, boli autoimune, cardiace, ciroze, diabet. Locul lor a fost luat de COVID. Motiv pentru care acestei boli i s-au dedicat în mod special așezăminte sanitare în detrimentul celorlalte, desființate. Mor bătrânii în patul lor de frica spitalelor devenite închisori ale morții. Mor cu zile cei ajunși la Terapia Intensivă, transformată acum în Exterminarea Intensivă. Se sinucid cu miile cei ajunși cu nervii la pământ din cauza fricii, a groazei, picurate zi de zi în mințile noastre și nimănui nu-i pasă. Ne omorâm între noi aduși în situații disperate, fără ieșire, de un guvern ce pare a guverna obiecte inerte și nu suflete omenești.

Eu trăiesc aici, nu acolo
Nu-mi dați mie ca exemplu nenorocirile ce se întâmplă în țări mai pricopsite decât a mea. Și nu mă obligați să sufăr și eu azi ceea ce suferă ei. Pentru că eu nu trăiesc acolo. Nu am salariul ca acolo, nu am pensia ca acolo, nu am condițiile de trai de acolo, nu am școlile ca acolo, nu mă bucur de protecția socială de acolo, nu sunt beneficiarul unui sistem de sănătate ca acolo.
Dacă, domnilor care-mi dirijați viața împotriva voinței mele, vă aliniați cu o supușenie suspectă la măsurile dure de acolo acum, când și lor le este greu, de ce nu v-ați gândit să le urmați exemplul și atunci când o duceau bine? De ce nu mi-ați asigurat, atunci, un salariu ca în Marea Britanie, o pensie ca în America, școli și universități ca în Franța sau Italia, sistem de sănătate ca în Elveția ori o economie înfloritoare ca în Germania? Fariseilor!

Ați transformat România în lagăr
Dacă pe timpul comuniștilor se spunea că trăim în lagărul socialist fiindcă ne era interzis să plecăm peste hotare, cum ar trebui să se numească acum acest ocean de nenorociri în care ați înecat țara? Precum persoanele ostile regimului, ne-ați internat într-un imens lagăr. Unul în care oamenii sunt complet lipsiți de libertate, în care bătrânii trebuie să iasă din casă cu ora, în care noaptea nu ai voie să părăsești locuința, în care nu-ți poți îngropa liniștit morții, în care nu-ți este permis să-ți strângi în brațe copiii, în care ești obligat să respiri aerul necesar vieții tale printr-o cârpă, în care trebuie să declari în scris polițistului de la colțul străzii dacă te duci să-ți cumperi medicamente sau să te ușurezi la privata din colțul străzii, în care copiii nu au voie să se joace și să zburde în parcuri, în care ești închis dacă îți sărbătorești ziua de naștere, în care ești amendat dacă îți jelești părinții plecați de pe acest pământ, în care nu ai voie să protestezi împotriva abuzurilor, în care ești planificat la vaccinare ca vitele la înfierat fără să cunoști efectele acelui vaccin ale cărui singure merite dovedite sunt acelea nu te ferește de îmbolnăvire, în care ți se refuză medicamentele prin care ți s-ar prelungi viața, în care dacă nu crezi în Dumnezeul Coronavirus ești , în mod necondiționat, proscris.
Mai ieri, gângavul nostru prim-ministru, surprins de un avânt revoluționar defect, anunța poporul că toți cei care se opun portului măștii, distanțării și vaccinării, sunt teroriști!  ”În România, de un an de zile, există o campanie împotriva acestor acțiuni pe care le ia Guvernul pentru a opri pandemie. Există o campanie împotriva portului măștii în spațiul public, există o campanie împotriva distanțării și există o campanie împotriva vaccinării. Vă spun că din punctul meu de vedere, aceste acțiuni sunt similare cu acțiunile unor teroriști. A zădărnici această activitate a guvernului care are ca obiectiv îmbunătățirea sănătății tuturor românilor este o acțiune care încearcă să submineze autoritatea statului”⁽¹⁾,a declarat premierul României democrate. Domnia sa, ocupat cu zăpăcirea finanțelor statului și cu guvernarea spre dezastru nu a avut timp să citească Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ar fi văzut că acolo, chiar din ”Preambul”, se afirmă că acest document excepțional este proclamat de Adunarea Generală a ONU ”Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor” precum și  ”Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi” 

Credulii
Da, ne-ați transformat țara într-un lagăr al deznădejdii. Un lagăr unde unii suferă crunt iar alții sunt mulțumiți că se întâmplă așa. Aceștia din urmă sunt credulii. E plină țara de creduli pentru că, în ciuda unor păreri contrare, mintea umană este mult mai  ușor de convertit decât s-ar crede.
Ei, credulii, sunt aceia care au convingerea că guvernul le vrea binele fiindcă așa le spune președintele (neamțul destoinic pe care l-au votat) și pentru că așa susține, gângăvind seară de seară, prim-ministrul.
Ei, credulii, trăiesc cu iluzia că tot ce se spune la televizor este realitatea pură; că politicienilor le pasă de sănătatea publică; că miile de morți ”cauzate” de COVID și vânturate pe ecranele televizoarelor zi și noapte sunt reale; că de un an de zile au fost eradicate toate celelalte boli și nu se mai moare din altă cauză; că, devenit noctambul, virusul îi atacă imediat pe toți cei care ies din casă după ora zece seara; că dacă bem un pahar cu prietenii îmbolnăvim întreaga urbe; că fiecare cârciumă este un cuib doldora cu pui și ouă de SARS Cov-2; că dacă își pârăsc poliției vecinii care se veselesc la botezul copilului lor contribuie în mod voluntar la combaterea pandemiei mondiale; că Declarația pe Propria Răspundere reduce numărul îmbolnăvirilor și că boșorogul de pe stradă cu masca permanent căzută sub nas este plătit de coronasceptici ca să răspândească boala.

Până când?
Îngrozitor este că nu există nicio certitudine în privința viitorului. El, viitorul, pare pierdut definitiv într-un ocean de incertitudine, drapat în mod intenționat într-un văl de îndoială. Doar atunci când este vorba despre sosirea în valuri a noilor restricții, cârmacii noștri sunt foarte exacți. Și asuprirea noastră repetată, aplicată în numele binelui nostru, vine fără întârziere chiar la timpul prognozat.
Cu totul alta este situația când dorim să aflăm ceva despre data la care ne vom reîntoarce la viața normală. Atunci, toți specialiștii lui Pește, toți propăvăduitorii Apocalipsei, toți cei care au de pe acum calendarul exact, pe zile, al sosirii valului nou și al perioadelor când ne va invada o altă exotică tulpină virotică de sorginte braziliană, sud-africană sau clingoriană, amuțesc, încep să se bâlbâie, nu mai știu nimic.
De ce? Fiindcă, se pare, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai mare gașca celor care doresc ca menținerea acestor stări de urgență, de atenție, de necesitate, de carantinare, de lockdown, sau cum s-or mai numi ele, să se prelungească la infinit. Politicienilor din toată lumea le convine această stare de fapt deoarece pot lua măsuri dure în interesul lor fără a risca proteste imediate și pentru că au posibilitatea de dirija, fără un control strict, fondurile publice spre domeniile care îmbogățesc firmele personale sau ale prietenilor apropiați.
Marii rechini financiari, care și-au înzecit veniturile pe vreme de pandemie, nu doresc nici ei o schimbare a situației atât de profitabile. Uriașa industrie Bigpharma nu are niciun interes să omoare găina cu ouă de aur. Pentru inițiatorii „Marii Resetări” (ce pare a deveni pe zi ce trece o realitate tot mai concretă) prelungirea stării pandemice e mană crească. Manipulatorii din umbră ai economiei mondiale, cei care câștigă imens din instaurarea fricii la nivel global, vor face tot ce le stă în putință pentru a lungi agonia și pentru a îndrepta spre domeniile controlate de ei o bună parte din bugetele statelor lumii.

Fiind vorba despre manevrarea, ascunsă în spatele groazei de moarte abil induse, unor sume astronomice, de ordinul zecilor de trilioane de dolari, numai niște naivi s-ar mai îndoi că toată această nenorocire nu este dirijată. Până când? Îndrăznesc să spun că până dincolo de cele mai pesimiste speranțe ale noastre. Acum, în această fază, omenirea este prizonieră. Și o posibilă evadare din spatele gardului simbolic de sârmă ghimpată care învelește globul pare a fi tot mai îndepărtată. De ce? Pentru că gardienii mondiali nu dorm niciodată.

P.S.
M-am mai liniștit. Joi, 11 martie 2021, la ora 8 p.m., mister Biden Jr. s-a adresat națiunii americane și, într-un discurs extrem de patetic, a anunțat omenirea că S.U.A. vor câștiga bătălia cu virusul și vor reveni la normalitate până la 4 iulie a.c.: „La acest 4 iulie nu vom celebra numai independența noastră ca națiune, dar vom marca și începutul independenței față de virus”⁽²⁾ a declarat președintele american.
În mod sigur, nici America nu duce lipsă de creduli.

Teo Palade
Sursa: art-emis.ro

[1] https://www.activenews.ro/stiri/Derapaj-major-al-premierului-Citu-Cei-care-se-opun-vaccinarii-si-mastilor-sunt-TERORISTI-165683
[2] https://www.c-span.org/video/?509778-1/president-biden-addresses-nation-year-anniversary-coronavirus-pandemic

Vi se pare că ne-a mai rămas vreo urmă de libertate? Dacă da, păstrați cu grijă vestea. Poate cei de acolo, de sus, nu vor afla. Pentru că, dacă nu vom fi grijulii, în miez de noapte o nouă Ordonanță Militară elaborată de Comandantul Acțiunii o va anula.

Ei se hrănesc cu libertatea noastră
Am ajuns în faza în care nu mai înțelegem nimic. Parcă se hrănesc cu libertatea noastră și se tem că vor rămâne fără d-ale gurii. Personaje dintre cele mai sinistre, plătite și din banii noștri (pe lângă verzișorii ce le intră în buzunare sosiți prin băncile prietenilor lor ce înfloresc în România ca în Grădina Raiului), nu fac altceva decât să gândească planuri secrete de oprimare a locuitorilor acestui pământ.

Fără nicio noimă, fără nicio explicație, învârtind niște cifre aiuristice pe care nimeni nu le poate verifica, ei ne condamnă din două în două săptămâni la cazne peste cazne. Iar dacă vreunuia dintre noi îi trece prin cap să analizeze cifrele care zilnic ne sădesc în minte spectrul sfârșitului lumii, descoperă că acestea se bat cap în cap. Aproape totul este inventat cu scopul de a ne îngrozi și a ne supune astfel mai ușor. Ne-au transformat într-o turmă, într-o adunătură amorfă de viețuitoare fără voință, obligată să se învârtă amețitor de repede în țarcul ce devine tot mai mic. Suntem legați la gură prin hotărâri de guvern aiuritoare, suntem biciuiți zi de zi cu pedepse tot mai mari, suntem hăituiți de o cohortă de ”slujitori ai legii” asmuțiți neîntrerupt împotriva noastră, suntem vaccinați la ordin și triați pe criterii numai de ei știute precum vitele înainte de tăiere.

De ce ne-am mai chinuit?
A trecut un an de zile de când ni se spune să suferim fiindcă numai așa va trece mai repede nenorocirea. Și asta facem! De treisprezece luni ne chinuim. A văzut cineva vreo îmbunătățire? Ni se anunță valuri după valuri de viruși, care mai de care mai devastator. Ni se stinge orice speranță cu apariția a noi și noi tulpini asasine, care mai de care mai ucigătoare. Iar noi trebuie să ne chircim, să fim înspăimântați, să ne plângem de milă în timp ce ei fură miliarde după miliarde. Firme și firmișoare, protejate atent de politicienii la putere, udate la rădăcină de ploaia financiară adusă de norii pandemiei, înfloresc precum acele flori ale morții care se hrănesc cu scursurile din cadavre…  Fiindcă așa se vrea de acolo de sus, oficial suntem într-o situație mai rea decât la începutul acestei pandemii suspect de favorabile bogaților lumii care între timp au devenit și mai bogați. A sosit timpul să ne întrebăm și să-i întrebăm pe conducătorii țării: De ce ne-am mai chinuit?

Holocaustul este de mult depășit
Au transformat țara asta frumoasă într-un abator nenorocit. Ne adună cu forța în spitale ale morții unde suntem uciși în chinuri de neînchipuit. Murim cu zile legați de paturi, înghețați, sedați pentru a ne sufoca lent și sigur, înecați în propriile fecale și răniți adânc de acele perfuzoarelor care se mișcă în carne precum viermii de oțel. Din când în când, câțiva dintre noi, aleși la întâmplare, ard de vii. Prin comparație, până și asfixierea deținuților din lagărele morții cu gazul CICLON împrăștiat prin duzele de la băile comune pare o alinare. Comparabil cu lipsa de empatie, cu cruzimea nemotivată a unora dintre medicii noștri, comportamentul gardienilor din lagărele morții pare și el o adiere de bunătate.

Asta trăim! Holocaustul este de mult depășit. Azi, numărul celor umiliți, uciși cu sânge rece , schingiuiți și torturați de semenii lor, este cu mult mai mare decât al acelora pieriți în marea tragedie umană a secolului trecut. Se moare cu zile. Ni se refuză tratamentul medical dacă nu am fost atacați încă de virusul zeificat. Mintea lipsită de circumvoluțiuni a conducătorilor noștri, a plăsmuit o Românie în care nu mai există  cancer, boli autoimune, cardiace, ciroze, diabet. Locul lor a fost luat de COVID. Motiv pentru care acestei boli i s-au dedicat în mod special așezăminte sanitare în detrimentul celorlalte, desființate. Mor bătrânii în patul lor de frica spitalelor devenite închisori ale morții. Mor cu zile cei ajunși la Terapia Intensivă, transformată acum în Exterminarea Intensivă. Se sinucid cu miile cei ajunși cu nervii la pământ din cauza fricii, a groazei, picurate zi de zi în mințile noastre și nimănui nu-i pasă. Ne omorâm între noi aduși în situații disperate, fără ieșire, de un guvern ce pare a guverna obiecte inerte și nu suflete omenești.

Eu trăiesc aici, nu acolo
Nu-mi dați mie ca exemplu nenorocirile ce se întâmplă în țări mai pricopsite decât a mea. Și nu mă obligați să sufăr și eu azi ceea ce suferă ei. Pentru că eu nu trăiesc acolo. Nu am salariul ca acolo, nu am pensia ca acolo, nu am condițiile de trai de acolo, nu am școlile ca acolo, nu mă bucur de protecția socială de acolo, nu sunt beneficiarul unui sistem de sănătate ca acolo. Dacă, domnilor care-mi dirijați viața împotriva voinței mele, vă aliniați cu o supușenie suspectă la măsurile dure de acolo acum, când și lor le este greu, de ce nu v-ați gândit să le urmați exemplul și atunci când o duceau bine? De ce nu mi-ați asigurat, atunci, un salariu ca în Marea Britanie, o pensie ca în America, școli și universități ca în Franța sau Italia, sistem de sănătate ca în Elveția ori o economie înfloritoare ca în Germania? Fariseilor!

Ați transformat România în lagăr
Dacă pe timpul comuniștilor se spunea că trăim în lagărul socialist fiindcă ne era interzis să plecăm peste hotare, cum ar trebui să se numească acum acest ocean de nenorociri în care ați înecat țara? Precum persoanele ostile regimului, ne-ați internat într-un imens lagăr. Unul în care oamenii sunt complet lipsiți de libertate, în care bătrânii trebuie să iasă din casă cu ora, în care noaptea nu ai voie să părăsești locuința, în care nu-ți poți îngropa liniștit morții, în care nu-ți este permis să-ți strângi în brațe copiii, în care ești obligat să respiri aerul necesar vieții tale printr-o cârpă, în care trebuie să declari în scris polițistului de la colțul străzii dacă te duci să-ți cumperi medicamente sau să te ușurezi la privata din colțul străzii, în care copiii nu au voie să se joace și să zburde în parcuri, în care ești închis dacă îți sărbătorești ziua de naștere, în care ești amendat dacă îți jelești părinții plecați de pe acest pământ, în care nu ai voie să protestezi împotriva abuzurilor, în care ești planificat la vaccinare ca vitele la înfierat fără să cunoști efectele acelui vaccin ale cărui singure merite dovedite sunt acelea nu te ferește de îmbolnăvire, în care ți se refuză medicamentele prin care ți s-ar prelungi viața, în care dacă nu crezi în Dumnezeul Coronavirus ești , în mod necondiționat, proscris.

Mai ieri, gângavul nostru prim-ministru, surprins de un avânt revoluționar defect, anunța poporul că toți cei care se opun portului măștii, distanțării și vaccinării, sunt teroriști!  ”În România, de un an de zile, există o campanie împotriva acestor acțiuni pe care le ia Guvernul pentru a opri pandemie. Există o campanie împotriva portului măștii în spațiul public, există o campanie împotriva distanțării și există o campanie împotriva vaccinării. Vă spun că din punctul meu de vedere, aceste acțiuni sunt similare cu acțiunile unor teroriști. A zădărnici această activitate a guvernului care are ca obiectiv îmbunătățirea sănătății tuturor românilor este o acțiune care încearcă să submineze autoritatea statului”⁽¹⁾,a declarat premierul României democrate. Domnia sa, ocupat cu zăpăcirea finanțelor statului și cu guvernarea spre dezastru nu a avut timp să citească Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ar fi văzut că acolo, chiar din ”Preambul”, se afirmă că acest document excepțional este proclamat de Adunarea Generală a ONU ”Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor” precum și  ”Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi” 

Credulii
Da, ne-ați transformat țara într-un lagăr al deznădejdii. Un lagăr unde unii suferă crunt iar alții sunt mulțumiți că se întâmplă așa. Aceștia din urmă sunt credulii. E plină țara de creduli pentru că, în ciuda unor păreri contrare, mintea umană este mult mai  ușor de convertit decât s-ar crede.
Ei, credulii, sunt aceia care au convingerea că guvernul le vrea binele fiindcă așa le spune președintele (neamțul destoinic pe care l-au votat) și pentru că așa susține, gângăvind seară de seară, prim-ministrul.
Ei, credulii, trăiesc cu iluzia că tot ce se spune la televizor este realitatea pură; că politicienilor le pasă de sănătatea publică; că miile de morți ”cauzate” de COVID și vânturate pe ecranele televizoarelor zi și noapte sunt reale; că de un an de zile au fost eradicate toate celelalte boli și nu se mai moare din altă cauză; că, devenit noctambul, virusul îi atacă imediat pe toți cei care ies din casă după ora zece seara; că dacă bem un pahar cu prietenii îmbolnăvim întreaga urbe; că fiecare cârciumă este un cuib doldora cu pui și ouă de SARS Cov-2; că dacă își pârăsc poliției vecinii care se veselesc la botezul copilului lor contribuie în mod voluntar la combaterea pandemiei mondiale; că Declarația pe Propria Răspundere reduce numărul îmbolnăvirilor și că boșorogul de pe stradă cu masca permanent căzută sub nas este plătit de coronasceptici ca să răspândească boala.

Până când?
Îngrozitor este că nu există nicio certitudine în privința viitorului. El, viitorul, pare pierdut definitiv într-un ocean de incertitudine, drapat în mod intenționat într-un văl de îndoială. Doar atunci când este vorba despre sosirea în valuri a noilor restricții, cârmacii noștri sunt foarte exacți. Și asuprirea noastră repetată, aplicată în numele binelui nostru, vine fără întârziere chiar la timpul prognozat.
Cu totul alta este situația când dorim să aflăm ceva despre data la care ne vom reîntoarce la viața normală. Atunci, toți specialiștii lui Pește, toți propăvăduitorii Apocalipsei, toți cei care au de pe acum calendarul exact, pe zile, al sosirii valului nou și al perioadelor când ne va invada o altă exotică tulpină virotică de sorginte braziliană, sud-africană sau clingoriană, amuțesc, încep să se bâlbâie, nu mai știu nimic.
 De ce? Fiindcă, se pare, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai mare gașca celor care doresc ca menținerea acestor stări de urgență, de atenție, de necesitate, de carantinare, de lockdown, sau cum s-or mai numi ele, să se prelungească la infinit. Politicienilor din toată lumea le convine această stare de fapt deoarece pot lua măsuri dure în interesul lor fără a risca proteste imediate și pentru că au posibilitatea de dirija, fără un control strict, fondurile publice spre domeniile care îmbogățesc firmele personale sau ale prietenilor apropiați. Marii rechini financiari, care și-au înzecit veniturile pe vreme de pandemie, nu doresc nici ei o schimbare a situației atât de profitabile. Uriașa industrie Bigpharma nu are niciun interes să omoare găina cu ouă de aur. Pentru inițiatorii „Marii Resetări” (ce pare a deveni pe zi ce trece o realitate tot mai concretă) prelungirea stării pandemice e mană crească. Manipulatorii din umbră ai economiei mondiale, cei care câștigă imens din instaurarea fricii la nivel global, vor face tot ce le stă în putință pentru a lungi agonia și pentru a îndrepta spre domeniile controlate de ei o bună parte din bugetele statelor lumii.

Fiind vorba despre manevrarea, ascunsă în spatele groazei de moarte abil induse, unor sume astronomice, de ordinul zecilor de trilioane de dolari, numai niște naivi s-ar mai îndoi că toată această nenorocire nu este dirijată. Până când? Îndrăznesc să spun că până dincolo de cele mai pesimiste speranțe ale noastre. Acum, în această fază, omenirea este prizonieră. Și o posibilă evadare din spatele gardului simbolic de sârmă ghimpată care învelește globul pare a fi tot mai îndepărtată. De ce? Pentru că gardienii mondiali nu dorm niciodată.

P.S.
M-am mai liniștit. Joi, 11 martie 2021, la ora 8 p.m., mister Biden Jr. s-a adresat națiunii americane și, într-un discurs extrem de patetic, a anunțat omenirea că S.U.A. vor câștiga bătălia cu virusul și vor reveni la normalitate până la 4 iulie a.c.: „La acest 4 iulie nu vom celebra numai independența noastră ca națiune, dar vom marca și începutul independenței față de virus”⁽²⁾ a declarat președintele american. În mod sigur, nici America nu duce lipsă de creduli.

Teo Palade
Sursa: art-emis.ro