În primul rând, pentru că există. Corupții sunt cei care vând, cumpără sau intermediază un loc în față la contractele mari, un start furat, un monopol, o rentă, un privilegiu, o lege facilitatoare, o sentință salvatoare sau blândă etc. Mituitorii, traficanții de influență sau mituiții nu sunt hoți. Sunt mult mai răi decât hoții. Competiția onestă, valoarea, meritul – toate sunt negate sau neutralizate prin corupție. Strădania onestă, încrederea în viitor, atașamentul față de țara sau comunitatea ta, toate par a fi inutile în ”competiția” cu coruptul, care excelează la ”școala vieții”.
Cinicii spun că, în marile economii ale lumii, corupția înseamnă 5% din PIB și că această cifră reprezintă mecanismul prin care se reduce presiunea care se creează în economie ca urmare a competiției capitaliste. Mă tem că în România procentul este de peste 25%. Pe de altă parte, una este să lași să iasă din oala de fierbere sub presiune 5% din 4,5 trilioane de euro (PIB-ul Germaniei) și alta este să arunci pe fereastră 25% din 225 mld euro (PIB-ul Romăniei). Ca să nu mai vorbim că felia de 25% din PIB, la noi, e protejată de întregul sistem – la noi, doar câțiva țapi ispășitori sunt pedepsiți pentru corupție, cu toate sutele de milioane de euro pompate anual în lupta anti-corupție. Prin existența lor, corupții au determinat apariția și proliferarea unui mare biznis, financiar și ideologic – lupta anti-corupție, care nu este decât o ridicolă punere în scenă, pentru care se cheltuiesc inutil resurse financiare, umane și materiale.
Sub presiunea ideologică a ONG-urilor care au făcut din ”lupta” anti-corupție un job/biznis, competențele obișnuite și resursele umane oneste ale sistemului judiciar au fost înlocuite cu ”specialiștii” în anti-corupție, care ar fi trebuit să fie vaccinul sistemului, dar au sfârșit prin a deveni chiar virusul. Vârfurile justiției nu se mai desemnează pe merit, ci pe bază de implicare ideologică și de ”certificate de bună purtare” de la ONG-urile globaliste și militante. CEDO, CJUE, CSM, chiar și ÎCCJ, sunt împănate cu magistrați școliți de aceste ONG-uri, ”specializate” pe lupta anti-corupție. Așa-zisa societate civilă, promotoare a ”statului de drept”, a scrutinizat permanent justiția, a oferit seminarii, stagii de practică, tribune politice și ideologice, europene sau americane, tuturor celor care s-au constituit în rețeaua de sens (meaningfull network) a ”luptei” anti-corupție. Exact așa cum corporațiile Big Tech, Pharma sau Finance fac un permenent schimb de executivi/birocrați cu administrația americana sau europeană (după ”principiul” revolving door), tot așa aceste ONG-uri foarte lucrative au furnizat și continuă să furnizeze resurse umane sistemului judiciar al ”luptei” anti-corupție. A rezultat un cerc vicios auto-generat – cu cât mai multe astfel de ”vaccinuri” au fost administrate societății, cu atât mai multe temeri de extindere la infinit a cazurilor de corupție au apărut.
România, chiar dacă nu este, statistic, cea mai coruptă țară din Europa, este pictată ca atare, iar finanțarea ”luptei” contra corupției a crescut an de an, ajungând la bugete mirobolante, direct alocate organelor ”luptei” anti-corupție, sau orientate către ”ajutorul” primit de acestea de la serviciile secrete.
Apropo, corupții oferă serviciilor secrete ocazia perfectă de a se implica, în mod anti-constituțional, în actul de justiție. Așa-zisul sistem al luptei anti-corupție oferă politicienilor aflați în grațiile serviciilor secrete arma perfectă de nimicire a adversarilor politici (sau de reducere a lor la o opoziție de mucava, dusă în genunchi, cu teamă și umilință). Corupții sunt și rămân în fruntea ”bucatelor” politice dacă se situează din timp de partea ”corectă” a establishmentului, adică acolo unde ușile ambasadelor importante și ale birocrațiilor suzerane se pot deschide, bicisnicii vătafi ai coloniei cumpărându-și privilegiile și libertatea cu cedări corespunzătoare de suveranitate, de interese naționale, de resurse, de piețe de desfacere etc. Nu aceeași mângâiere pe creștet e acordată corupților situați pe partea greșită a flautului. Pentru ”ăștia” nu există prezumție de nevinovăție, ei sunt ”penali” din născare. Este dubla măsură cu care ne-am obișnuit în cei 13 ani de membership UE și în cei 16 ani de membership NATO. Este dublul standard care permite disonanța cognitivă în care se află militanții anti-corupție, care văd corupție peste tot, minus în comportamentul propriu (în viața de zi cu zi, acest militant practică bacșișul, mica ”atenție”, peșcheșul, cadouașul etc., dar când se privește în oglindă vede un mare erou al luptei anti-corupție). Dar corupții și corupția sunt detestabile mai ales pentru că oferă paravanul aproape perfect pentru camuflarea conspirației liberticide și anti-democratice pe care o reprezintă capitalismul de supraveghere, arma perfectă de supunere a lumii de care dispune binomul servicii secrete – corporații Big Tech, Pharma sau Finance.
Fenomenul corupției, amplificat artificial de parteneriatul dintre ONG-urile globaliste și militante, pe de o parte, și vârful politizat al justiției, pe de altă parte, a deschis larg fereastra Overton a neutralizării, pas cu pas, a drepturilor omului și a libertăților cetățenești și a permis totalitarismului de tip chinezesc, acceptat cu zâmbetul (artificial) fericit pe buze țin Vest, să ne acapareze organizarea statală, emoționalitatea (reacționăm din frică, panică, angoasă psihologică) și rațiunea. Nu știu dacă e un drum cu două benzi pe sens. E mai degrabă ireversibil.O să întrebați – bine, așa o fi, dar există soluții de stârpire a corupției?Există, dar soluțiile nu sunt deținute de cele trei blocuri politice care își dispută locurile în viitorul Parlament, la alegerile viciate din 6 decembrie – acestea sunt, de fapt, fațete oarecum diferite (sau, mai bine zis, sucursale) ale PUSBR – a/v (partidul unic al securiștilor de bine din România, acoperiți sau la vedere).
Notă : cele de mai sus nu sunt o înșiruire inutilă de considerații, ci potențiale teme de dezbatere, chiar dacă suntem într-o campanie electorală care nu suscită niciun interes; de altfel, intenționez să organizez, pentru ziua de marți, la ora 11, o discuție live pe facebook, de cca 30 de minute, pe aceste teme. Vă dau detaliile la timpul potrivit. *pandemia este chiar mai bună, dar se presupune că ar fi temporară, totuși, chiar dacă unii politicieni își imaginează că frica, masca, distanțarea socială, acceptabilitatea populară pentru toate greșelile, corupția, iatrogenia, distrugerea economică, socială și antropologică aferente pandemiei vor ține pentru totdeauna…
Ni se transmite ca la război: „muriţi pentru ţară”! Nu-i de ajuns că au trimis şi încă trimit în prima linie personal medical, pompieri, poliţişti, jandarmi, profesori fără să le facă teste COVID, fără să le asigure echipamente de protecţie ca lumea, fără să-şi ţină promisiunile de recompense, fără să le dea o speranţă că nu vor cădea din picioare de extenuare… Ba, mai mult, dacă vreunul clachează, îl aduc cu potera înapoi şi îl leagă cu forţa la stâlpul infamiei, la bulumacul propriei execuţii.
Însă nu despre genul acesta de crime vreau să vorbesc acum. Ci vreau să avertizez: Ni se pregătesc două hecatombe dintr-o singură lovitură, iar acea lovitură letală în masă sunt alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020. Prima hecatombă va fi la propriu: “grămadă de cadavre” (aşa scrie la DEX). De pe-acum morgile sunt pline, paturile la ATI insuficiente, disperarea din spitale la limita capitulării. Şi, totuşi, dintr-o nebunească sete de putere, dintr-un cinism de gâde de abator obişnuit să-şi numere victimele zilnice cu sutele, mineralul nostru preşedinte şi hăulitorul nostru premier au decis cu mare bărbăţie: vor organiza alegeri cu orice preţ! Chiar cu preţul de a putea fi numiţi criminali cu acte în urma lor. Iar dimensiunea crimei lor va fi uşor de contabilizat! Oare nu se gândesc la asta? Cred că, mai degrabă, nu le pasă. Nu mai e un secret că puterea ia minţile celor slabi. Se vor compara două praguri referitoare la îmbolnăviţi şi decedaţi: cel de dinainte de ziua votului şi cel ce va fi atins la două săptămâni după vot. Dacă diferenţa la morţi zilnici de COVID va fi de 100 de compatrioţi sau, Doamne fereşte, chiar mai mare? Nu le va împovăra această diferenţă conştiinţele? Nu va fi cea mai bună dovadă că dacă nu ar fi organizat alegerile acum, în apogeul pandemiei, şi le-ar fi amânat până după aplicarea vaccinului cu care încearcă să ne amăgească zi de zi Klaus Iohannis, multe vieţi ar fi putut fi salvate?
6 +14 = 20.
Începând din 20 decembrie vom începe să numărăm morţii raportabili direct în contul descreieraţilor care ne conduc astăzi. Şi, da, vom asista la grămezi de cadavre umplând până la refuz containerele frigorifice, cum ni s-a dat deja un exemplu sinistru la Piatra Neamţ. Iar în acest timp Iohannis şi Orban vor jubila, pentru că vor fi obţinut şi Parlamentul lor. Astfel ajungem la cea de a doua hecatombă, una la figurat.
Furatul cu neruşinare, en gros, al alegerilor.
Experimentul a fost deja făcut la Bucureşti, Sectorul 1. Şi a reuşit pe deplin! Cu toate dovezile uriaşe de fraudă, nu s-a întâmplat nimic. Sclaveţii din justiţie şi-au tras robele peste cap ca la o inhalaţie cu vapori soporifici, iar vânduta noastră societate civilă a aplaudat victoria gangsterească a sorosiştilor, care nu jură pe biblie pentru că, totuşi, au atâta cap să se teamă: “şi dacă, totuşi, Dumnezeu există şi vede?…”
Alegerile din 6 decembrie vor fi furate ca-n codru. Justiţie adevărată nu există,ieşirile în stradă sunt controlate de SRI, aşa că se va putea fura la vedere, fără frică de cineva sau de ceva, până la atingerea, cu precizie, a procentelor dorite. Gândiţi-vă, doar, ce ar însemna pentru instigatorul de la Cotroceni să se confirme sondajele din ultima vreme, cu PSD la 33% şi PNL la 27% (şi am luat diferenţa cea mai mică din ce a apărut, recent, în spaţiul public). Ar însemna nu doar o uriaşă umilinţă, care, pentru un vanitos ca Iohannis ar fi devastatoare, dar şi un risc de debarcare anticipată din jilţul de la Cotroceni pentru repetatele încălcări ale Constituţiei la care s-a dedat. Aşa că, dimpreună cu “paralelii” de la SRI şi STS, cu procurorii şi judecătorii de plastilină din secţiile de votare, cu autorităţile locale pe care le controlează în multe din marile oraşe, Iohannis, Orban şi uriaşul lor aparat de propagandă şi de hoţii, “vor face totul” pentru o victorie liberală pe hârtie. Ceea ce ar însemna, cum spuneam, a doua hecatombă. În care grămada de cadavre se va materializa în saci de voturi mânăriţi ca să iasă prestidigitaţia.
Frăţia instituţiilor de forţă în jurul unor conducători iresponsabili, care se pregătesc, pe faţă şi fără scrupule, pentru o dublă crimă împotriva poporului român, frizează trădarea de ţară. Iar pe noi, victimele, ne lasă fără speranţă. Noroc că uneori, când setea de putere devine patologică, mai intervine şi o forţă pe care nimeni nu o poate controla, să-i zicem “destinul”, care le pune cămaşa de forţă posedaţilor. Ţineţi minte cum acest “destin” i-a întors, pe aceiaşi lideri caricaturali ai noştri, din ideea lor fixă şi toxică privind organizarea de alegeri anticipate?
De ce nu le-ar mai da, o dată, peste mână, şi de data asta?
A ars tragic secția ATI de la Spitalul din Piatra Neamț. Cu pacienți vii în ea! La fel cum a ars și secția de la Maternitatea Giulești acum câțiva ani. Au pierit oameni. Din nou! Au pierit semenii noștri. La fel și la Colectiv. Slăbiciune de sistem? Greaua moștenire? Nepăsarea tipic românească care spune ,,Doamne ajută, merge și așa?” Azi nu este vorba despre PSD, PNL, Pro România sau USR PLUS. Nu este vorba despre politicieni. Nici despre faptul că Județul Neamț este un județ ,,roșu”. Astăzi este vorba despre noi, despre mine și despre tine, și despre incapacitatea noastră cronică de a le spune ,,NU!” ălora care ne omoară din pix. Este vorba despre faptul că suntem needucați și săraci și furați sistematic. La fel cum pe indienii nativi din America, continent nou descoperit, conchistadorii îi prosteau cu o mărgea și o oglindă, pe noi ne-au prostit cu o găleată și un ,,kil” de ulei. Pentru că pe indienii, la fel ca și pe noi, nu s-a sinchisit nimeni să-i educe. Nu le-au vrut binele. Le-au vrut avuțiile. Și sufletele.
Nici ,,ăștia” nu ne vor binele! Ne vor voturile și sufletele. Exact ca Satana!
Ne vor sufletele.Să ne plângem morții! Să-i cinstim cum se cuvine. Alți inocenți uciși de deciziile criminale ale unor neaveniți, monștri incapabili de empatie. Ce cauți tu acolo să decizi pentru mine dacă tu nu-ți iubești seamănul? Dr. Ioan Cătălin Denciu! Acest nume va trebui să îl avem în minte în data de 6 Decembrie când vom merge la vot. El își iubește seamănul, a dovedit-o sărind în foc pentru el. Cu riscul propriei vieți! Să ne uităm bine de tot atunci pe liste când vom avea ștampila în mână. Și să ne întrebăm cine ar sări în foc pentru noi dintre cei ce ne cer votul?
Deocamdată, mişcările de protest din România sunt controlate din umbră de servicii. Controlate prin liderii de sindicat avuţi la mână şi şantajaţi după bunele obiceiuri ale casei, prin mahării diverselor sectoare private care doar simulează indignarea, ei în realitate fiind la adăpost pentru 100 de ani de-acum încolo de dezastrele produse de lockdown, prin toate slugile infiltrate la vârful diverselor structuri ce au în subordine mari mase de cetăţeni uşor de făcut din vorbe.
Protestele actuale din Piaţa Victoriei sau din alte câteva mari pieţe administrative, care abia adună câteva sute de ameţiţi care nu înţeleg nimic din ce li se întâmplă, au o caracteristică aparent paradoxală: sunt ca un fel de rugi abstracte, cu privirea ridicată spre cer, de parcă de-acolo ar veni răul oamenilor şi rezolvarea lui, şi nu de undeva din orizontul imediat, dintr-un loc cât se poate de concret care îi adăposteşte pe prea puternicii zilei.
Orice nemulţumire populară autentică trebuie să aibă o ţintă. Pe cel sau pe cei care o generează. Ori noi ce observăm? Că organizatorii aşa ziselor manifestaţii de protest împotriva restricţiilor, a închiderii ţării, a sărăcirii galopante a populaţiei se feresc ca dracu’ de tămâie să-i supere pe dragii lor guvernanţi. Nu veţi vedea, în aceste jalnice şi manipulate ieşiri în stradă, pancarte care să afişeze sloganuri împotriva guvernului Orban ori a preşedintelui Iohannis. Ele, protestele acestea blegi, sunt folosite doar ca nişte supape de siguranţă, să nu care cumva dea boborul în clocot. Auziţi şi dumneavoastră, stimaţi cititori, “strigături” de oameni batjocoriţi ieşiţi cu vuvuzelele pe caldarâm, care se pretind disperaţi şi, chipurile, vor să schimbe lucrurile: “Avem drepturi, nu doar obligaţii”, “Vrem să fim retribuiţi pentru activitatea prestată”, “Meniul zilei FALIMENT”, “Ne-a epuizat grija de ceilalţi”, “Vrem să muncim”, “Muncim pe datorie”, “Vrem la şcoală”, “Suntem epuizaţi”, “Nu faceţi din erou zerou”, “Fiţi corecţi, nu abuzivi”, “Cinste şi dreptate”…
Ceai cu bromură, de la popotă! Cu sloganuri precum cele de mai sus vor ei să câştige, să-şi facă dreptate???!!! Caraghioşii! Nu ai cum să-i compătimeşti pe oamenii ăştia. Poate doar puţin, pentru cât sunt de naivi şi de uşor de dus de nas. Deşi mulţi, catastrofal de mulţi, nu sunt nici naivi, nici proşti, ci doar laşi. Deci un preşedinte şi guvernul “său” te nenorocesc. Te mint cu neruşinare, te lasă fără loc de muncă, îţi falimentează micile afaceri, condamnă cadrele medicale la sacrificii ca în vremuri de război, îi transformă pe artişti în cerşetori ieşiţi cu flaşneta la marginea drumului pentru vreun rest sleit de merdenea sau vreun chiştoc de ţigară abandonat prematur, îi calcă în picioare pe micii producători agricoli dimpreună cu produsele lor de strictă supravieţuire, împing de la spate o ţară întreagă spre îmbolnăvire galopantă, organizând alegeri criminale care, în plus, vor fi şi furate, deci mincinoase. Oamenii ăştia care conduc România azi nu au Dumnezeu, nu au scrupule, nu au milă. Sunt trufaşi, incompetenţi, imorali, cinici, agresivi, mincinoşi şi ar trebui alungaţi de la putere fără amânare. Imediat! Până când răul pe care-l fac nu va deveni ireversibil.
Ei ştiu doar de frică! Cine-şi închipuie că vor fi impresionaţi de drame umane, că vor fi sensibilizaţi cu smiorcăieli de genul “murim de foame”, “suntem epuizaţi” şi alte asemenea suspine de milogi pupincurişti, nu doar că se înşeală amarnic , dar e un prost şi un laş care-şi merită soarta. La protestele din 2021 împotriva lui Traian Băsescu mai ţineţi minte cam ce se striga? Şi cu ce furie? “Jos regimul Băsescu”, “Jos guvernul, anticipate”, “Un guvern de mafioţi, ne-au furat banii la toţi”, “Băsescu, ia elicopterul”, “Băsescu, la puşcărie”. Şi, ce să vezi? Durul Băsescu, inflexibilul Băsescu a cedat! L-a debarcat pe Boc!
Mai aproape, la protestele din 2015 împotriva lui Ponta, s-a scandat asurzitor: “Demisia”, “Corupţia ucide”, “PSD groparul României”, “Reset România”, “Plecaţi acasă, nu vă mai vrem”. Şi Ponta, cu tot guvernul lui, şi-a luat tălpăşiţa! Ce să mai vorbim de protestele din 2018 împotriva “ciumei roşii”? Ai fi zis că pe lângă Dragnea şi ai lui Ceauşescu fusese un biet vânzător de Scânteia.
Luaţi aminte! Jivinele acestea din marile palate, de la Victoria şi de la Cotroceni, ştiu doar de frică. Necerându-le imperativ, repetat, într-un număr cât mai mare, cu voci cât mai tunătoare plecarea de la putere, nu-i veţi abate nici măcar un milimetru pe prea forţoşii ţării de la delirul lor electoralist şi de la habarnismul lor cu morgă. Abia când în stradă se va striga “Jos Iohannis”, “jos Orban” ori alte variaţiuni pe această temă, va putea miji speranţa unor schimbări în bine. Până atunci, îmbătare cu apă chioară!
Cel mai bun semn că serviciile controlează în acest moment protestele (deci Iohannis şi Orban pot să stea, încă, liniştiţi) sunt sloganurile debile ale manifestanţilor şi explicaţiile idioate ale acestora că ei nu vor să-şi politizeze nemulţumirile. Dar atunci ce vreţi? Nu de la politicieni vi se trag toate? Visaţi ca aceşti hrăpăreţi să se înduioşeze brusc de jelaniile voastre blânde şi să se metamorfozeze din şmenari în patrioţi? Când vor dispărea somnolenţa, surdina şi camuflajul, când în stradă se va auzi din mii de gâtlejuri “Jos Iohannis” şi “jos Orban”, abia atunci vom putea spune că serviciile au scăpat protestele de sub control şi că informările strict secrete privind starea naţiunii, ce sunt depuse în fiecare dimineată pe birourile marilor demnitari, vor începe să le dea fiori reci acestora.
O mică dovadă a acestui mare adevăr, că doar frica de situaţii pe care nu le mai pot controla îi ţine la respect, ne-a dat-o recenta închidere a pieţelor. Valul de revolte spontane, în toată ţara, l-a obligat pe Iohannis să facă un pas înapoi. Tarabele au fost scoase în aer liber, s-a mai dărâmat un zid, s-au mai scos nişte geamuri de la agroalimentare, s-au mai inchis ochii la unele excepţii dubioase şi astfel proletariatul agricol a mai înghiţit un sedativ cât să-l ţină până dimineaţă. A doua zi, în completare, preşedintele s-a grăbit să iasă şi să dea veşti bune naţiunii: vreo 30 de miliarde de euro, blana ursului din pădure, vor da năvală uite-aşa, peste ţărişoară, să o scoată din nevoi. E drept, nu chiar acum, imediat, ci mai spre Paştele viitor (al cailor?), şi nu chiar sigur, doar să căscăm teşchereaua, ci dacă… dacă… dacă!!! În rest, preşedintele e consecvent cu ideile sale fixe şi cu lipsa lui de imaginaţie. “Pandemia şi PSD-ul sunt marile noastre probleme”.
Mă întreb câte ore va rezista, după tragedia de la Piatra Neamţ, să edicteze că Pe-Se-De este vinovat şi de această nenorocire. Ar fi tipic, predictibil, ordinar, autoportretistic. Ca după Colectiv: “A trebuit să moară oameni…!” Un lucru mi se pare indubitabil: Klaus Iohannis se afundă cu fiecare ieşire publică. Klaus Iohannis şi-o caută cu lumânarea!
„Ce făcuseră nemernicii? Modificaseră legile justiției astfel încât procurorii și judecătorii să poată fi anchetați pentru ororile și ticăloșiile pe care le făcuseră cu nonșalanță și în sfidarea întregii țări”
Văd foarte mulți oameni postând dovezi ale fraudelor multiple din SUA. S-a furat acolo? Cu siguranță că da. Ceea ce nu înțeleg la apărătorii lui Trump este credința naivă că „binele va învinge”. Asta provine – să-mi fie scuzată opinia – dintr-o deturnare culturală de tip Hollywood. Se uită însă că în mega-producțiile de-acolo, în care, într-adevăr, câștigă întotdeauna „eroul pozitiv”, e vorba de o formă dubioasă de pozitivitate: eroul e făcut pozitiv de firul narativ, datele de bază prezentate cu nonșalanță la începutul filmului arătându-l, de cele mai multe ori, ca un marginal dubios. Așadar binele care învinge în producțiile Hollywood-ului e un bine dubios, maculat, care vine dintr-o cu totul altă zonă a existenței. Iar acel „bine” într-adevăr învinge.
Știți care-i binele despre care vă vorbesc? Să luăm exemple de la firul ierbii pentru a înțelege. La noi „binele” de-acel tip este Iohannis care a învins ticălosul PSD în frunte cu Dragnia. Ce făcuseră nemernicii? * Modificaseră legile justiției astfel încât procurorii și judecătorii să poată fi anchetați pentru ororile și ticăloșiile pe care, până atunci, le făcuseră cu nonșalanță și în sfidarea întregii țări; * ridicaseră pretenții în fața multinaționalelor în vederea plății impozitelor datorate statului român, decimat de lipitorile „partenerilor” reprezentați de „grupul ambasadelor”; * încercase să împingă în față producătorii români printr-o politică inteligentă (și cât se poate de „europeană”) de subvenții; * transformase România într-unul dintre cei mai mari parteneri alimentar al Orientului Apropiat (mai țineți minte oile românești care luau calea Orientului?). Desigur, sunt mult mai multe „ticăloșii” care-au fost înfrânte de Plăvanul cățărat pe postul de erou de complezență. Binele este Clotilde care a furat ca scroafa voturile ticălosului Tudorache. Binele este Plicușor Ban, cel care-a scos-o, tot prin fraudă, pe „madam Pandele”. Înțelegeți fenomenul? În Ungaria, „binele” va fi reprezentat de cei care-l vor învinge – tot prin fraudă – pe Viktor Orban, în Polonia de forțele actuale de opoziție. În Franța de Macron și-n SUA, desigur, de Biden. Și uite-așa ajungem la justificarea necesară cotropirii alegerilor americane. Într-adevăr, s-a furat, dar s-a furat pentru că poporul, prost cum îl știm, n-a votat ce trebuia. De-aceea a trebuit să intervină bagheta magică a statului subteran american pentru fraudarea alegerilor.
E paradoxal că în zilele acestea mă înjură foarte mulți suporteri de-ai lui Trump deoarece am spus apăsat că șansele sale de câștigare pe cale juridică a alegerilor sunt aproape nule. Mi-am luat înjurături groaznice de la cei mai înflăcărați susținători ai săi. Motivul? Le-am arătat cum funcționează lumea și nu se dezmeticesc. Să mergem însă mai departe și să constatăm cum, în ciuda argumentelor lui Trump, viața e forțată să meargă în direcția statului subteran american. Au inundat rețelele de socializare o groază de „poze hazlii” și „clipuri umoristice” cu Trump pus în situații penibile la presupusa evacuare a sa din Casa Albă de către agenții de securitate. O mulțime de caricaturi cu Trump sub formă de șobolan, moț de rahat, iepure speriat s.a.m.d. Sunt instrumente de presiune care domolesc masele „pe limba lor”, transmițându-le că „Trump e mort”. Greu de crezut că se mai poate ieși dintr-un asemenea scenariu. Și, mai mult, e imposibil de crezut că, după ce se va anunța oficial că trebuie să părăsească postul, va mai ieși cineva pe stradă pentru el.
Planurile sunt altele, iar lumea nu mai are răbdare. Simt că vreți să mă întrebați despre ce e vorba. Ar fi trebuit să intuiți deja: victoria universală a „binelui” trebuie să se transforme într-o lume a binelui. Este pentru prima dată în istorie când „democrația adevărată” a ajuns omniprezentă. Însă ea, din păcate, în ciuda victoriei, e într-o oboseală istorică. Iar asta se observă peste tot: polarizarea extremă, economii disfuncționale, războaie care nu mai fac cinste prezentului și, peste toate acestea, „distrugerea planetei”. Așa-i că uitaserăți de cel mai important subiect: noi, prin viața noastră deșănțată și absolut greșită, ne distrugem propria planetă, iar așa ceva nu poate fi lăsat să se întâmple. Înțelegeți?
Așadar nu ne putem bucura de democrație întrucât ea e perimată, astfel încât o nouă societate trebuie să apară. Și ce societate poate să apară? Ei bine, a sosit vremea unui răspuns tranșant: o societate a eticii și echității, din care să fie eliminate toate distorsiunile pe care le-a indus democrația; o societate care să fie împlinirea supremă a sloganului „libertate, egalitate, fraternitate”. Ați înțeles? E vremea „marelui reset” despre care v-am tot vorbit încă de la criza trecută și care acum, cu ocazia întrunirii ideologice de la Davos va fi pusă pe tapet.
Ideea este subtil marketată. Noua lume va fi una a inteligenței. Într-adevăr, nu vom mai avea proprietăți, dar vom putea locui oriunde; nu vom mai avea mașini, dar la orice moment vei putea să-ți comanzi o mașină inteligentă care să te ducă unde vrei fără niciun ban; și, culmea culmilor, vom munci doar dacă vom vrea întrucât un venit minim garantat îți va permite să trăiești cum vrei tu. Iată civilizația! Iată adevăratul comunism!
OK, vă veți întreba acum cum vor fi toate acestea posibile? Ei bine, ele sunt posibile pentru că au mai fost posibile. Ați uitat de Uniunea Sovietică? Ați uitat de propriul comunism? Știu, actualul comunism va fi mai performant, deh, societățile s-au copt, tehnologia are alte capabilități, iar omul e suficient de îndobitocit și îngenuncheat astfel încât, din nou, se va lăsa cotropit de idealisme ieftine. Iar tranziția se va face fără asperități. Haideți să vedeți un exemplu. S-a bucurat toată tefelimea planetei când Pfizer a anunțat că are un vaccin cu eficacitate de peste 90%. Nu și-a pus nimeni întrebarea cum de e posibil așa ceva. Cel puțin medicii, care au cunoștințele necesare, ar fi trebuit să-și pună întrebări serioase. Apoi, din nou, nimeni nu și-a pus întrebarea despre cum va fi transportat „vaccinul minune”. Întrebați-i pe cei care se pricep și veți afla cu stupoare că, la ora actuală, infrastructura de transport nu poate asigura resurse eficiente care să facă posibil transportul vaccinului la temperaturi de -80°C. Asta înseamnă că, la prețul imens pe care-l va cere Pfizer, se va adăuga un preț și mai mare al transportului. Adică efortul va fi atât de mare încât nu va putea fi suportat de către statele lumii. Dar oare, toată această nebunie, n-o fi doar un nor de ceață, menit a stârni confuzia? Iată ce-a declarat Michael Osterholm, consilierul pentru știință al lui Biden: „un lockdown național de 4-6 săptămâni va face ca numărul cazurilor spitalizate să scadă la un număr manageriabil până când vom avea un vaccin”. Păi nu era vorba că vaccinul există? Vedeți cum n-ați înțeles? Anunțul celor de la Pfizer era menit doar inducerii optimismului la anunțul victorii lui Biden. De urmat, urmează pușcăria!
Așa cum acum Plăvanul a declarat la noi un lockdown mascat, urmând ca după alegeri să se instituie unul mai aspru decât în martie, la fel se întâmplă și la americani și peste tot în lume. Tefelimea imbecilizată trăiește cu speranța unui vaccin. Nu va fi scos atât de curând. Altele sunt planurile. Dacă ați trăit în comunism, probabil știți că nu erau câini cu colaci în coadă. Se muncea mai abitir decât acum (era doar o zi liberă pe săptămână), iar oferta de bunuri scăzuse la un nivel sub-minimal. Casele nu aparțineau decât foarte puținor oameni, în rest toată lumea stătea în chirie la stat. Oamenii nu aveau pământ. Doar pe la țară era permis un maxim de 2.500 mp. Niciun firicel mai mult. Am văzut vremurile acelea, nu ne-au plăcut. Probabil vă întrebați cum va fi posibilă reîntoarcerea. Aici este elementul pe care nu-l înțeleg cei mai mulți oameni. Comunism este atunci când n-ai nimic în proprietate, nu când proprietatea aparține statului. Ei bine, cine va gestiona proprietățile, ale cui vor fi ele oare în noul comunism? Așa-i că nu v-ați prins? De ce nu vă uitați la țara care are cel mai mare număr de chiriași din UE. Am uitat, nu știți. Se numește Germania. O perioadă imobilele au fost ale municipalităților, după care au fost vândute unor mari corporații specializate în administrare imobiliară. Ei? „Zivilisation” – cum ar zice prostovanii care l-au votat pe Fritz. Sunteți surprinși să constatați că deja există? Modelul a tot fost încercat până la optimizare.
Și cum se va face tranziția? Simplu. Vi se va pune un impozit de 5-10% pe an din valoarea proprietății. Asta, la un apartament evaluat la 100 000EUR va însemna o datorie anuală către stat de 5000-10000 EUR. Și va mai fi o șmecherie: marii proprietari, din rațiuni sociale, vor plăti un impozit minim, astfel încât să nu-l întoarcă spre chiriași. Frumos nu? Stați liniștiți, nu vă va confisca nimeni casa. O veți vinde singuri, vă veți ruga să v-o cumpere. Dacă aveți datori la bancă, binefăcătoarea corporație v-o va prelua și vă va permite să stați acolo în chirie. Iar dacă toată lumea face așa, de ce n-ai face și tu? Doar suntem oi cu toții. Ca să nu mai vorbim că „se merită” să stai în chirie decât să ai bătăi de cap cu casa.
Mașinile? De asemenea vor deveni inutile. Deja Mucușor a anunțat că va mări prețul parcării în București pentru a se putea respira aer curat. Deocamdată, de la cei aproximativ 2 EUR/oră percepuți de „madam Pandele” la 10 EUR/oră. Că e „dă dreapta”. La fel vor crește și impozitele. Tot la un 10% din prețul mașinii, ajustat la „poluare”. Indiferent cum ai da-o, cel puțin un 1000EUR/an tot o să plătești. La care se vor adăuga costurile de asigurare, în prima fază tot pe-acolo. Îți vei mai ține mașină? Evident că nu. Vei circula, în prima fază, cu taxiul, iar apoi cu „autonoma electrică”. Ai idee cât de mult se va micșora mobilitatea ta? Ei bine, în acest fel natura se va regenera. Iar tu n-o să mai ai ce căuta acolo, decât dacă plătești la intrare bilet și te miști pe traseul marcat. Nu de alta, dar n-ar fi păcat să dai nas în nas cu drujbarii lui Schweighofer și să ți se strice tot fengshui-ul cu „natura sălbatică”?
Mă rog, sunt multe aspecte și chiar n-o mai întind. Dacă acum sunteți săraci și proști, atunci veți fi infinit mai săraci și infinit mai proști. O întreagă societate vă va ajuta să ajungeți acolo. Și dacă, din disperare sau „iluminare”, vă veți abate din drum, aceeași societate va fi bucuroasă să vă lichideze pentru binele ei. Asta-i minunata lume nouă!
Fraudă electorală masivă, dezinformare fără precedent în mass-media, marginalizarea justiției: Statele Unite tocmai au alunecat, într-o singură săptămână, de la statutul de putere democratică majoră la cel de republică bananieră. Dacă votul dat de cetățean nu mai contează, nu mai contează nici cetățeanul! Dacă unul din candidați nu contează, nu contează nici contracandidatul său! Exact aici a condus surplusul de „democrație liberală” din Statele Unite, iar asta se numește tiranie, nicidecum democrație. Cel mai deranjant aspect al fraudei masive este aroganța cu care democrații joacă sistemul. Nici măcar nu încearcă să-și acopere urmele! Par a fi 100% siguri că nu vor exista consecințe pentru acțiunile lor. Pe de o parte, ei știu că mass-media, care ar trebui să fie un cîine de pază al democrației, este de fapt un braț armat al Partidului Democrat și că va face tot ceea ce este necesar pentru a acoperi fărădelegile electorale.
Pe de altă parte, așa-zișii „lideri ai lumii”, începînd cu șefa Comisiei Europene, președintele Franței, premierul Olandei, cel al Israelului și mulți alții, au susținut prin mesajele lor de felicitare a „președintelui ales” Joe Biden imensa conspirație, în condițiile în care la nivelul șefilor de state este puțin probabil să nu se cunoască amănuntul că voturile cetățenilor nici măcar nu au fost numărate, iar electorii nu au fost aleși, pentru ca ulterior să-l poată alege pe președintele Statelor Unite. Încă neîncheiatele alegeri din Statele Unite generează dincolo de senzația de dezgust profund pentru oricine nedeprins cu ticăloșia și hoția și o justificată întrebare privind apetența unei societăți zombificate de a-l revendica din nou pe Baraba, pe care nu-l mai livrează de data aceasta nici un Pilat din Pont, ci tocmai secția geriatrică de la Davos.
Dacă vorbim de Noua Ordine Mondială, „Marea Resetare”, „Green Deal” și alte asemenea, Trump este cel care ne-a prelungit cu patru ani starea de cvasi-normalitate, deși unii cred exact invers.
Trump a luptat exclusiv cu arme legale Cînd a fost întrebat de ce nu scoate niște bani din buzunar ca să-și „ungă” un pic calea spre nominalizare în alegerile primare din sînul Partidului Republican din urmă cu patru ani, Trump le-a spus ziariștilor că pur și simplu nu-l interesează să ajungă președinte pe astfel de căi. Un sejur la Mar-a-Lago (stațiunea lui Trump din Florida) și un plic cu niște cash neimpozabil, ar fi fost o „cheie” suficientă pentru a descătușa bunăvoința presei și a politicienilor. Nu știu cîtă lume a ciulit urechile atunci, dar această caracteristică a președintelui american am pus-o la o parte ca s-o putem examina un pic în contextul dat. Iar contextul este al unei fraude electorale sinistre. Personalul reciclat de instituțiile Soros, finanțate de același, dar și de organizații neguvernamentale ce se scaldă în bani spălați de miliardari și de Wall Street, are ca un unic obiectiv parvenirea și parazitarea sistemului în beneficiul progresismului și marxismului cultural, reprezentat de democrați.
Pozițiile publice gem de corupție, cu șerifi, procurori, judecători, ofițeri de informații etc. care găsesc că este în regulă să se înregimenteze pentru cîțiva „arginți” în dubioasa armie mondialistă. Dar pentru o operațiune de dimensiunile fraudei care începe să se vadă cu ochiul liber, cu certitudine, este nevoie de mulți oameni angrenați și din structurile de partid, din diversele organizații neguvernamentale, după cum vom vedea, unii fiind sacrificați fără prea mare durere în numele cauzei.
Altminteri, n-am fi asistat la cel puțin curioasa opțiune de a întrerupe numărarea voturilor în statele „albastre”, democrate, cum nu am fi văzut nici rînjetul superior al coruptului Biden care se pregătește să intre la Casa Albă cu 223 de voturi electorale în loc de 270, iar restul fiind „ciupitură” pe față, cu voturi căzute din cer la ora 4 dimineața, cu „votanți” născuți în 1823, alții decedați, cu votanți în dublu exemplar sau felurite alte forme tenebroase inventate pentru fraudarea votului.
Manevra lui Joe Biden nu reprezintă vreo noutate! Bush contra Gore a mers pe aceleași tipare, forțîndu-l pe Gore să recunoască victoria adversarului său, chiar dacă astăzi știm că Al Gore era cel care a strîns cele mai multe voturi. La fel s-a întîmplat și în 1948, cu cel de-al 33-lea președinte american, Harry S. Truman. Pe atunci se străduiau să-l scoată învingător cei de la Tribune, acum este rîndul celor de la Fox și Associated Press.
Cum s-a fraudat? La New York s-a mers pe acte false și transport cu autobuzele de la o secție la alta. „Turism electoral” – cum i s-a spus pe la noi. Pennsylvania a oferit un regal al fraudelor de tot felul. De la interzicerea accesului votanților în secția de vot, la sabotarea mașinilor care ar fi trebuit să înregistreze votul etc. Nici observatorii nu au avut acces în secțiile de votare, necum în birourile electorale – la numărarea voturilor, iar cînd s-au întors cu decizii judecătorești, li s-a rîs în nas! La Detroit (Michigan), FBI și procuratura investighează antedatarea buletinelor de vot sosite ulterior termenului limită. La fel, ancheta vizează 61 de cutii conținînd voturi pentru Joe Biden, care au fost aduse pe 4 noiembrie de o camionetă, un Ferrari și un Chrysler – toate fără numere de înmatriculare – la ora 4 dimineața. Din cîte spun observatorii, voturile nu au fost numărate, nu au fost departajate cele pentru Trump de cele pentru Biden, era oarecum evident că voturile reprezintă o singură opțiune. Astfel, voturile pentru candidatul democrat au sărit de la 1,9 milioane la 2,1 milioane, față de 2,2 milioane cîte avea Trump la momentul respectiv. Depoziția observatorilor republicani a a apărut pe canalul NTD News, iar în prezent persoanele respective au statutul de martori în investigația demarată oficial. Depoziția observatorilor republicani e spectaculoasă! După ce au plecat de la biroul electoral (unde activitatea s-a încheiat la ora 5 dimineața), au aflat odată ajunși acasă, de la televizor, că la secția lor tocmai au fost identificate alte 130.000 de voturi și toate pentru Biden. Asta în condițiile în care, toată noaptea, de la 10 seara la 5 dimineața, au fost numărate în total 7.000 de voturi, iar alte buletine de vot nu existau! Asta, la o singură secție.
La momentul la care scriu acest text, se află în derulare nu mai puțin de trei anchete oficiale ale FBI, două în Michigan și una în Pennsylvania.
La o altă secție de votare au fost aduse cutii cu presupuse „voturi exprimate de militari”, care din rațiuni necunoscute au fost „reconstituite” pe buletine de vot noi de către cei aflați în secția de votare, unde s-au și procesat, reieșind (evident) că reprezintă tot voturi pentru Biden. Exclusiv pentru Biden. Asistenta socială Kelly Reagan Brunner din ținutul Limestone (Texas) a fost acuzată de 134 de infracțiuni care implică fraude electorale și riscă zece ani de închisoare. Peste tot, sistemul se scapă de pioni. În România, am asistat deja la un astfel de caz – Monica Iacob-Ridzi, care a comis același gen de fapte pentru fiica președintelui Băsescu.
În Arizona, EdisonResearch „din cuza unei erori” a raportat prelucrarea a 95% din voturi, cînd de fapt prelucrase abia 86% (potrivit NewYork Times). Cînd investigațiile au început să ajungă la firma de soft, brusc, eraorea a devenit regretabilă, dar umană, fiind vorba despre niște mii de voturi care în loc să fie înregistrate pentru Trump, s-au dus la Biden. În alte locuri, cei din secțiile de votare au rupt voturile pentru Donald Trump, ori le-au aruncat la gunoi sau le-au cărat afară din secția de vor și le-au aruncat pe cîmp sau la marginea drumului. Abundă înregistrările de acest gen, însă pe măsură ce sînt depistate, giganții tech le șterg imediat. În ceea ce privește acoperirea acestor nereguli, „sînt doar x voturi, doară nu puteau influența rezultatul”. Doar 10.000, doar 100.000… doar 5, doar 400, dar puse unele peste altele, se cam strîng. Renumărare în Georgia, pentru că aici, în Gwinnett County, există 500.000 votanți înregistrați, iar buletine de vot numărate – 800.000. Dar prezența la urne a sărit în multe locuri de 120%, sau 150%, pe alocuri ajungînd la 202%!
Potrivit Judicial Watch, în 29 de state de pe teritoriul federației, s-au identificat cu 1,8 milioane de votanți înregistrați mai mulți decît cetățenii majori, cu drept de vot, existenți în statele respective!
În Pennsylvania, jurnașiștii de la Project Veritas au descoperit voturi pentru Trump rupte și aruncate. Numărătoarea voturilor este nefinalizată în majoritatea statelor. Alaska a numărat 50%, California 86%, statul Washington 85%, Illinois 92%, statul New York 78%, Vermont 92% etc. Așa arată un prim tablou al asumării victoriei de către Joe Biden. Cu nota că președintele nu este ales prin vot direct, scrutinul oferind doar un număr de electori din colegiile electorale ale fiecărui stat al federației, electori care în decembrie îl aleg pe președinte.
Fraude cu „gulere albe” Statisticienii au remarcat că frecvențele înregistrate pentru Biden contrazic Legea lui Benford, numită și legea numerelor anormale privind distribuția frecvenței cifrelor în seturile de date numerice legate de voturi. Legea lui Benford este utilizat și ca test pentru detectarea fraudei electorale, folosit de Departamentul de Stat și de criminaliști. Specialiștii în scrutinuri electorale au fost incapabili să explice succesul lui Biden și mai ales a modului în care au apărut voturile. Statisticienii, însă, au observat defecte matematice, deoarece numerele aleatorii din statistici ar trebui să urmeze un model în distribuția lor. Dacă numerele sunt falsificate, este ușor de detectat. Cum s-a și întîmplat! Creșterea numărului de voturi pentru democrați față de republicani a fost semnificativ mai mare atunci când democratul „avea o problemă” cu numărul voturilor prin corespondență. În cadrul fiecărei secții, voturile directe, exprimate în ziua votului, au ajuns prevalent la democrați exact în întrecerile electorale în care era posibil să se afecteze rezultatul. În cazul voturilor exprimate (teoretic) pentru Biden statisticienii au constatat deviații semnificative, spre deosebire de voturile exprimate pentru Trump. Apoi, au fost comparate cifrele privind votul pentru candidați pentru Congres cu voturile pro-Biden, au fost de asemenea comparate cifrele dintre diferite localități, state, alegeri recente și de peste tot au rezultat concluzii deranjante. De exemplu, Biden primea cu zeci de mii sau sute de mii de voturi mai multe decît reprezentantul democrat pentru Congres, în condițiile în care ar fi puțin plauzibil ca pentru președinte cineva să voteze cu un democrat, iar pentru Congres cu un republican. Asta în condițiile în care regula este invers. De exemplu, Obama (care avea o cu totul altă popularitate decît Biden), a primit în 2008 în Michigan 2,8 milioane de voturi, în timp ce reprezentantul pentru Senat 3 milioane. La fel, Biden se pare că a obținut cu cîteva milioane de voturi mai multe decât a primit Barack Obama la votul istoric din 2008, ceea ce este evident că nu prea avea cum! Despre cum a furat, la propriu, ehipa lui Joe Biden alegerile din Pennsylvania, vorbesc două documente statistice.Pennsylvania-Voter-Analysis-BriggsDownloadPennsylvania-Voter-Analysis-YoungDownload
Cine centralizează voturile? EdisonResearch (care are printre acționari Fundația Gates, Google, Apple, Facebook, Amazon, Spotify, Disney) iar ca și clienți majoritatea instituțiilor media din Statele Unite a dat rateuri spectaculoase. Oficial, este vorba despre „erori” totalizînd 3% din totalul voturilor. Neoficial, însă, se vorbește despre o „eroare” generală de milioane de voturi. Anchetele în curs vor stabili (probabil) care este adevărul. EdisonResearch este singurul furnizor de exit-polluri și responsabil cu centralizarea datelor rezultate de la vot. Cam ca și STS-ul în România. Deși s-a anunțat că datele nu vor fi făcute publice pînă la încheierea procesului electoral, printr-o altă „minune”, cifrele au curs neîncetat spre presa mainstream americană pro-Biden!
Tot EdisonResearch a spus că „vor exista mai puține date exit-poll datorate infectării cu COVID”, admițînd că nu vor avea multe astfel de date de la ieșirea de la urne. Se pare, însă, că nici n-au mai făcut sondajele, ci au presupus cifrele! Iar apoi, le-au comunicat presei, în timp ce datele reale au rămas ascunse. EdisonResearch are singurulcontract pentru exit-polluri și pentru prelucrarea datelor electorale și nu de ieri sau de azi, ci de cel puțin 17 ani, dar firma are relații strînse cu liderii proeminenți ai Democraților. Dezvăluirea a fost făcută de Alpha OmegaEnergy, iar Twitter a suspendat imediat contul! Cei de la Alpha Omega și-au făcut însă un cont nou și au livrat informațiile presei (One America News, The Gateway Pundit și alții) precum și unor avocați republicani. Fostul procuror general din statul Nevada, Adam Laxalt, în prezent avocat și profesor la Universitatea Georgetown, a dezvăluit că există și mașini care numără voturile, pe nume Jealous, iar cel puțin 200.000 de voturi au fost procesate de mașină, fără vreo intervenție umană. Problema este că mașina nu are capacitatea să discearnă între un vot real, semnat potrivit uzanțelor de alegător, semnătura fiind comparată cu semnătura dată în prealabil de alegător și un vot invalid, fără semnătură sau cu altă semnătură. La fel, s-a descoperit că cel puțin 9.000 de persoane care nu aveau reședință în Nevada, au votat în Nevada! Dar și morții au votat!
Cu ce soft se lucrează? Și cu ce oameni? Nu mai puțin de 60% din acțiunile AVID Technology Inc. se află în proprietatea lui Richard C. Blum, prin șase firme pe care le deține. Fiecare stăpînește 10% din acțiuni.
Softul pentru servicii electorale – Avid LeaderPLUS este utilizat în toată federația americană și livrează datele rezultate presei, începînd cu exit-polluri și pînă la rezultate finale.
Richard Charles Blum este un investitor american și soțul senatoarei democrate Dianne Feinstein (potrivit NetWorth cu o avere de 80 de milioane de dolari). Bună prietenă cu Nancy Pelosi (potrivit NetWorth cu o avere de 120 de milioane de dolari) și cu Kamala Harris (cu o avere de numai 5 milioane de dolari), Dianne Feinstein, a fost investigată deja din cauza contractelor guvernamentale ale soțului ei și a negocierilor extinse de afaceri cu China, dar și pentru voturile pe care Feinstein le-a dat în chestiuni comerciale ce vizau China.
Sigur, coincidența aici o reprezintă faptul că Donald Trump se află în război economic cu China, fapt care afectează direct veniturile familiei Blum-Feinstein.
Blum și soția sa au primit critici datorită participării de 75% în afacerile contractorului Tutor Perini, mai ales că au beneficiat de sute de milioane până la miliarde de dolari de pe urma contractelor militare din Irak și Afganistan în timpul operațiunilor SUA în aceste țări. Contractele de afaceri cu guvernul SUA atribuite unei companii controlate de Blum ridică un potențial conflict de interese cu activitățile soției care influențează voturile din legislativul american.
Mai există un soft utilizat și de mașinăriile care procesează voturile, numit Dominion. Se folosește pentru mașinile de vot fabricate de Dominion Voting Systems și cărțile de vot electronice – utilizate pentru a înscrie alegătorii – realizate de KnowInk.
Dominion Voting Systems este una din finanțatoarele Fundației Clinton și nu se zgîrcește cînd vine vorba să arunce niște milioane de dolari în conturile familiei Clinton!
Dominion Voting Systems – care operează mai mult de o treime din piața mașinilor de vot fără să aibă lobbyiștii din Washington – și-a angajat o firmă de lobby unde regăsim și un asistent al președintelui Camerei, Nancy Pelosi. Statul Georgia are opt lobbyiști înregistrați pentru Dominion, printre care se numără și Lewit Abit Massey, fost secretar de stat democrat din Georgia și Jared Thomas, fost șef de cabinet pentru guvernatorul republican Brian Kemp, potrivit The Times.
În nu mai puțin de 28 de state (printre care Nevada, Arizona, Minnesota, Michigan, Wisconsin, Georgia, Pennsylvania – unde Trump părea să cîștige și unde în mod „miraculos” Biden a ieșit „învingător”), mașinăriile acestea dau „rateuri”, inversînd voturile pentru republicani cu cele pentru democrați. Cum ar veni, voturile lui Trump trecînd automat la Biden!
Un „swing state” reprezintă un stat american în care cele două mari partide politice – Democrat și Republican – au niveluri cvasi-similare de sprijin în rîndul alegătorilor, fiind astfel extrem de importante pentru determinarea rezultatului general al alegerilor prezidențiale. Să reținem că softul miraculos există în toate aceste state! Iar în Michigan și Georgia deja a generat probleme și contestații.
Mașinăriile Dominion utilizează modemuri pentru tabulaturi și scanere pentru ca rezultatele neoficiale să poată fi aflate mai repede. Modemurile se conectează la telefoanele mobile și de aici la internet.
Specialiștii în IT care au verificat softul și sistemul utilizat (Democracy 5.5 System) spun că are o securitate atît de precară încît îl poate accesa virtual oricine cu minime cunoștințe necesare.
De aici, să ne întoarcem o clipă la doamna Feinstein! Colegă cu Kamala Harris, ambele reprezentînd California. Din prodigioasa activitate depusă de Dianne Feinstein sare în ochi demersul legislativ privind un proiect de lege pentru a încrimina toate formele de criptare puternică în comunicațiile electronice!
În urma votului din 2012 pentru extinderea Patriot Act și a prevederilor FISA și după dezvăluirile de supraveghere în masă din 2013 care implicau Agenția Națională de Securitate (NSA), Feinstein a promovat și a sprijinit măsurile pentru continuarea programelor de colectare a informațiilor. Feinstein a susținut și cererea Agenției Naționale de Securitate pentru metadatele privind apelurile telefonice efectuate în SUA și din SUA către alte țări.
În noiembrie 2013, ea a promovat proiectul de lege FISA Improvements, care a inclus o „dispoziție de căutare prin backdoor” care permite agențiilor de informații să continue anumite căutări, fără mandat, atâta timp cât acestea sunt înregistrate și „disponibile pentru revizuire” pentru diferite agenții.
În fine, canalul C-Span3 a dezvăluit că la începutul anului 2020 a avut loc o audiere a democraților privind Dominion Voting Systrems care utilizează componente chinezești (ce mică e lumea!) și au o serie de vulnerabilități. Iată că aceste vulnerabilități nu au lovit în ambii candidați pentru Casa Albă, ci doar în Trump!
Hammer și ScoreCard
Programul Hammer și aplicația ScoreCard au fost scrise ca să se poată frauda voturile din secțiile de votare, din diverse regiuni, pînă la nivel statal. Suma totală a voturilor se raportează online (prin internet). Datele sînt preluate de program în timp real, modificate potrivit instrucțiunilor din software, apoi sînt retrimise către beneficiarii informației în cîteva microsecunde.
Propriu-zis, este aproape imposibil ca cineva să sesizeze întîrzierea, updateul de date făcîndu-se în timp real. Acest soft funcționează în numeroase state, inclusiv acolo (sau mai ales acolo) unde candidații au șanse sensibil egale.
Avocatul Sydney Powell (avocatul lui Michael Flynn) și Donald Trump au obținut datele de la un „whistleblower” (denunțător) care s-a dovedit a fi exact cel care a realizat softul și aplicația aferentă, pe nume Dennis Montgmomery. Programul și datele sînt în clipa de față dovezi ale președintelui privind furtul electoral. Mai exact ce date au fost luate, de unde, ce s-a schimbat și unde s-a transmis. Informația provine de la fostul analist al National Security Agency, Kirk J. Wiebe care a spus că-l consideră pe Montgomery un erou național pentru că a avut curajul să denunțe frauda.
Dovada utilizării „Hammer” a făcut-o și un utilizator pe nume „stevenjsargent” care a filmat dezbaterea de pe CNN privind candidații din Kentucky, democratul Andy Beshear și republicanul Matt Bevin. La început, democratul are 6773.948 de voturi reprezentînd 49,4%, iar republicanul are 662.235 de voturi reprezentînd 48,6%. De la o secundă la alta (vizibil la derularea cadru cu cadru a înregistrării) se produce împrospătarea datelor, online, în timp real, democratul avînd acum 674.508 voturi reprezentînd 49,5%, în timp ce republicanul are 661.675 reprezentînd 48,5%. Cum ar veni, democratul primește 560 de voturi, dar republicanul cu care se întrece pentru a obține un loc în Congres, tocmai pierde 560 de voturi! Pe față! La televizor.
Partea cea mai frumoasă este că Hammer aparține CIA! Este una din dezvăluirile făcute la emisiunea lui Steve Bannon, Warrom, de generalul Thomas McInerney. Generalul susține că administrația Obama a folosit softul tot pentru fraudarea alegerilor în 2012, în Florida. Softul în sine a fost realizat pentru a fi utilizat în afara Statelor Unite, mai exact în țările în care Statele Unite aveau interesul să aducă la putere politicieni favorabili Washingtonului.
Odiseea voturilor prin poștă
S-a zvonit inițial că președintele Donald Trump ar fi pus la cale o operațiune imensă pentru devoalarea fraudelor electorale din Statele Unite, cu sprijinul procurorului general Billy Barr, a unor ofițeri de informații patrioți, a Gărzii Naționale, poliției și altor apropiați, pregătirile pentru operațiune derulîndu-se încă de la investire.
YouTube, Facebook, Twitter și Google au cenzurat cu mare grabă informațiile, ștergîndu-le cu totul.
Una din informațiile vehiculate de Dr. Steve Pieczenik (fost angajat al Departamentului de Stat) a fost că buletinele de vot ar fi securizate cu o nouă tehnologie QFS-Blockchain și cu un filigran special. Înainte să șteargă postarea, Facebook a adăugat de la „verificatorii independenți” o notă potrivit căreia Departmentul de Securitate Internă (Homeland Security -DHS) și Cybersecurity and Infrastructure Security Agency (CISA) nu utilizează astfel de tehnologii pentru buletinele de vot. CISA însă a confirmat că le utilizează! A confirmat inclusiv filigranul în chestiune.
O a doua sursă, fostul ofițer de informații Tony Shaffer, a reiterat existența operațiunii, adăugînd și că operațiunea era deja în curs și în urmă cu doi ani, în timpul alegerilor „midterm” (de la jumătatea mandatului prezidențial) din noiembrie 2018, democrații fiind lăsați să își facă liniștiți jocurile pentru a frauda alegerile și a se alege cu majoritatea din Cameră (pentru că în Senat era absolut evident că nu aveau cum să iasă cu majoritate fără să bată la ochi).
Serviciul poștal al SUA a solicitat un brevet de utilizare a tehnologiei blockchain pentru a eluda frauda în buletinele de vot prin e-mail. Cererea a fost depusă inițial în februarie 2019. Astfel, buletinele de vot frauduloase pot fi foarte ușor stabilite și vor scoate la iveală frauda electorală legată de voturile transmise prin poștă foarte repede. Nu în ultimul rînd, revista Forbes confirmă existența patentului blockchain al poștei!
Dar au existat furturi? În primul rînd, Brian Shilling, în vârstă de 53 de ani, din Stockton, New Jersey, a fost acuzat că a completat în mod fals un buletin de vot, că a falsificat semnătura altcuiva și că a trimis-o în bordului electoral, au declarat procurorii și poliția din Hunterdon NJ.
Dar, foarte rapid a venit o știre de la canalul de televiziune CBS Chicago2, unde se plîngeau de faptul că în Wisconsin buletinele de vot aveau o eroare de tipărire, iar mașinile de vot nu preluau aceste buletine. Ar fi vorba despre 13.400 de voturi, pe care cei prezenți au decis să le înlocuiască cu voturi noi, pe care să le completeze pe baza datelor pe care nu le procesa mașina. Disperare mare, căci fiecare vot presupunea cca. 4 minute pentru a se transcrie.
Ceea ce nu știau bieții oameni, era că nu aveau de a face cu o eroare de soft (cum au raportat prima dată), nici cu o eroare de tipărire (cum au raportat ulterior), ci cu dispozitivele de siguranță! Așadar, au făcut duplicate și abia duplicatele le-au procesat și numărat. Ar fi de bănuit că voturile acestea s-au dus către cine trebuie, nu-i așa?
Procurorul general William Barr, într-un memoriu emis pe 9 noiembrie, a autorizat Departamentul de Justiție (DOJ) să analizeze neregulile de la alegerile prezidențiale din 2020. La ora actuală, cu toată frauda comisă, abia dacă există un avantaj de cca. 100.000 de voturi în plus pentru Joe Biden față de Donald Trump din cele cca. 150 de milioane.
O serie de procese și alte demersuri legale caută să debaraseze voturile ilegale de cele legal exprimate. Trump are timp abia pînă pe 8 decembrie să demareze o eventuală renumărare. Situațiile critice se află în statele Arizona, Georgia, Wisconsin, Pennsylvania, Nevada.
Renumărarea voturilor din Arizona, Georgia și celelalte state va aduce procente pentru Trump. Majoritatea voturilor nevalide (sau falsificate) au apărut la cele trimise prin poștă. Întrucît Biden a cîștigat peste două treimi din voturile prin corespondență, este probabil ca majoritatea buletinelor de vot care vor fi îndepărtate să fie scăzute din scorul lui Biden.
Trump are acum 214 voturi electorale din cele 270 necesare. Alaska, unde nu există dubii, mai aduce 3 voturi electorale. Deci, 217. Carolina de Nord va fi clar cîștigat de Trump și mai înseamnă 15 voturi electorale odată ce va fi declarată încheiată numărătoarea. Total – 232. În Arizona, diferența dintre Biden și Trump s-a subțiat la 18.000 de voturi și mai sînt 100.000 de voturi de numărat, dar fie va căștiga Trump, fie demersurile legale se vor concentra pe voturile ilegale și cu cît a fost mai mare furtul, cu atît va pierde mai mult Biden. Deci, ar mai fi 11 voturi electorale, ceea ce îl duce pe Trump la 243.
În Georgia, diferența este de potrivit unor surse 12.300 de voturi, potrivit altor surse de doar 8.400 de voturi, iar situația este identică cu cea din Arizona. Diferența ar fi că renumărarea din Georgia se află deja în plan. Georgia ar mai aduce 16 voturi electorale, ducîndu-l pe Trump la 259.
În Wisconsin, odată cu îndepărarea voturilor false / invalide, diferența de 20.000 de voturi s-ar putea volatiliza, nici aici nu este exclusă renumărarea. Cu cele 10 voturi electorale de aici, Trump ajunge la 269.
În Pennsylvania, Biden are un avans de 37.000 de voturi, dar și o mare problemă cu voturile care au sosit ulterior termenului limită, dar au fost deja numărate. Cca. 900.000 de voturi invalide! Cca. 3.000 de voturi antedatate. Renumărarea voturilor ar putea fi mai dificilă aici, dar nu imposibilă, iar cele 20 de voturi electorale îl duc pe Trump mult dincolo de ceea ce are nevoie, la 289 de voturi. Rudy Giuliani: „Campania Trump are suficiente dovezi pentru a schimba rezultatele alegerilor din Pennsylvania”.
De remarcat că toate acestea se întîmplă în condițiile în care nici Biden, nici republicanii nu mai au de unde să aducă alte voturi, eventual pot pierde din ce au, odată ce demersurile judiciare vor fi puse în mișcare. Morții care au votat (cu sutele de mii), persoanele fictive, cei care au votat multiplu sau total ilegal, cei care apar în statele care raportează peste 100% prezența la vot (în condițiile în care norma de reprezentare nu depășește 70%), par însă în număr suficient de mare pentru a face diferența dintre cei doi candidați.
Ulterior, fraudarea alegerilor și restul acțiunilor penale își pot urma cursul.
Frauda a fost calculată și premeditată, iar majoritatea democraților spălați pe creier consideră asta ca fiind un lucru deplin justificat pentru că „afro-americanii” au cules destul bumbac, iar acum a venit vremea „să culeagă președinți”. A juca după reguli, respectînd legi etc. este cea mai sigură rețetă pentru a pierde o luptă cu un sistem care nu respectă nici o normă, nici o lege. Dar Trump e altfel decît restul lumii.
„Dacă e să-l căutăm la apartenență observăm că Plăvanul vine pe filiera spionajului ruso-german. Ne demonstrează asta atât încrengătura economică din jurul Primăriei Sibiu, de unde provine, cât și legăturile de familie care duc spre Renat Usatâi”
Când a venit la putere câinele Carol al II-lea, absolut tot statul român a fost cotropit. Existau mai mulți vectori de putere care-l controlau pe așa-zisul suveran al României. Pe de o parte erau lojile occidentale a căror portavoce era, în principal, jigodia mondialistă Titulescu, dar și o bună parte a elitelor politice ale vremii (și ei, mânați de interese mărețe ale altor state). De partea cealaltă, de departe cel mai influent vector, era reprezentat de prostituata Elena Lupescu (nume real Elena Wolff-Falk), agentă a NKVD, care-l manipula pe fătălăul rege fix în direcția în care i se cerea de către centrala sovietică.
Astfel, în jurul prostovanului corupt care-a jucat timp de zece ani rolul tiranului autohton se tot învârteau personaje care spoliau țara în vederea fragilizării ei. Adevărații vectori de putere ai României din acea perioadă se numeau: Elena Lupescu, Felix Wieder (amant al acesteia, poreclit și „Regele”), Aristide Blank, Nicolae Malaxa, Max Auschnitt, Puiu Dumitrescu, Alex. Mavrodi, Ernest Urdăreanu (alt amant de-al Elenei Lupescu) s.a.m.d. Fiecare dintre acești indivizi dubioși (dintre care sunt tentat să-i exclud pe Malaxa & Auschnitt care, chiar dacă furau, mai degrabă plăteau șpăgi Camarilei pentru a fi lăsați în pace) au instaurat un regim corupt până-n măduva oaselor menit a fragiliza România. Fiecare dintre ei se raporta unui centru de putere, fie el în Vest sau în Est.
Partea interesantă pe care puțini istorici o remarcă este aceea că cele două centre aparent ostile, de fapt convergeau către aceeași țintă, anume instaurarea comunismului. De-aceea jigodia Titulescu trăgea pentru recunoașterea Uniunii Sovietice. Era planul premergător unei alte uniuni proiectate tot în acea perioadă, anume Uniunea Europeană.
Ceea ce ni se întâmplă acum este, cumva, o oglindă a ceea ce s-a întâmplat atunci. Suveran a fost împins tot un neamț papleacă, unealtă ideală a celor care-l manipulează. Camarila politico-economică a acestuia este mult mai vastă și mult mai spoliatoare decât cea a lui Carol al II-lea. Dacă e să-l căutăm la apartenență observăm că Plăvanul vine pe filiera spionajului ruso-german. Ne demonstrează asta atât încrengătura economică din jurul Primăriei Sibiu, de unde provine, cât și legăturile de familie care duc spre Renat Usatâi, cunoscut pentru „legăturile” la Moscova. De partea cealaltă, Ludovic Orban (zis și „prostu’ clasei”) e remorcat unei centrale oculte de influență cu sediul în Bruxelles din care fac parte concerne petroliere, multinaționale din farma s.a.m.d. Toată păduchernița care mișună în jurul celor doi factori de putere nu are alt scop decât fragilizarea țării prin instituirea unei corupții galopante cu suport din partea „instituțiilor” în vederea implementării unui „plan viitor” asupra căruia s-a picat de acord. Teoretic, în momentul unei asemenea catastrofe, în care agenții străini sunt aruncați în funcții publice fără ca poporul prostit să realizeze, ar trebui să reacționeze anticorpii statului. Dar care-s acei anticorpi? SRI a fost cedat cu arme și bagaje centralelor statului subteran american (FBI/CIA/NSA), iar SIE a fost penetrat total și „dezactivat” încă de pe vremea numirii lui Răzvan Ungureanu în fruntea sa.
De aceea ar trebui să înțelegeți limpede de ce se vor organiza alegeri indiferent de dimensiunile pandemiei. Pot fi și un milion de infectări pe zi, pot fi mii de morți pe zi că rezultatul va fi același: alegerile se vor ține deoarece e nevoie de un parlament „cooperant” pentru realizarea „planului”. Parlamentul trebuie înlocuit nu pentru că ar fi PSD-ul ostil. Aiurea, de-atâtea ori a arătat o obediență demnă de-o slugă. Nu, Parlamentul trebuie curățat inclusiv de membri ai PNL indezirabili, iar cei ai PSD înlocuiți cu „oameni de bine”.
Cam asta trebuie să înțelegeți. Iar ceea ce urmează în perioada imediat următoare va fi crâncen. Ne vom împrumuta pentru a servi toate lipitorile multinaționale. Ținta e să se ajungă la cel puțin 80% din PIB datorie publică în următorii trei ani. Imaginați-vă cât e de furat! Și, sub nicio formă să nu credeți că vreun sfanț din mega-furtul care se pune la cale va ajunge la voi. Vouă însă vă va reveni privilegiul de a vă asuma imensa datorie. Nu-i SF, e ceea ce se va întâmpla. Dacă ați citit până la cap, notați-vă data și ceea ce am spus aici și confruntați cu ceea ce vom avea peste trei ani.
P.S. Așa-i că se aplatizează curba infectărilor? Nu încă? Mai așteptați puțin.
Reflectam deunăzi la imposibilitatea românului simplu de a-și mai petrece o vacanță vreundeva, cândva. Cei care n-au văzut lumea până acum, destinațiile istorice, sau destinațiile exotice vizate de politruci, vedetuțe, interlopi și magistrați corupți (vezi Bica!), nu vor mai avea ocazia să o facă, în aceste vremuri pandemice. Și, deodată, îmi survine aperceptic o destinație exotică, ce ar fi putut schimba fața Brașovului, în bine bineînțeles, Amazonul. Anul fatidic, care ar fi putut deveni -ano mirabilis- pentru brașoveni, a fost în cumpăna anilor 2007-2009, în care Aristotel Căncescu, maleficul președinte al Consiliului Județean Brașov, a decis să viziteze Amazonul, marele fluviu și deținătorul celei mai vaste păduri ecuatoriale de pe planetă, cu tot cu lighioanele sale. Vizitase în desele sale concedii pe banii contribuabililor tot felul de destinații, mai mult montane și citadine. Se plictisise. Dorea altceva, ceva exotic, ceva nemaivizitat, ceva de rememorat. Și așa a și fost, după cum veți vedea.
Excursia fatidică Ce credeți că face Aristotelul nostru? Își contractează o excursie pe Amazon, cel mai mare fluviu de pe planetă, care urma să fie vizitat de cel mai mare președinte de anvergură județeană de pe planetă. Bineînțeles că urma să fie o vizită inopinantă deoarece fluviul nu a fost notificat despre iminenta onoare care urmează a i se face și nici Jules Verne, cu ale sale 800 de Leghe pe Amazon, sau Mario Vargas Llosa, autorul romanelor amazoniene Casa Verde, Pantaleon și Vizitatoarele, dar și Povestașul. Partea proastă este că, datorită feluritor insecte înțepătoare, mușcătoare, parazitare sau virale, trebuie să-ți faci vreo treizeci de vaccinuri ca să preîntâmpini infectări ce-ți pot deveni letale. , „Aroganții nu văd niciodată pericolul apropiindu-se!” spunea Thanos extragalacticul. Nici Căncescu nu a văzut țânțarul apropiindu-se, după cum vom constata. În fața spectrului multiplelor înțepături de prevenție Căncescu a avut un puseu de orgoliu. A rostit ,,Nu îndrăznesc insignifiantele de gângănii a sui amenințare împotriva unui obraz președențial!”, parafrazându-l pe Sadoveanu. Și dus a fost, nevaccinat dar încrezător în forțele proprii date de bugetul public, spre Amazon, locația unei vacanțe de vis, spera el. Contemplând păsările colorate din pădurea ecuatorială amazoniană se gândea că nu e mare diferență față de toaletele colorate ale angajatelor sale din consiliu, unele angajate din motive concupiscente. Amazonul nu spera în schimb la nimic, el curgea necontenit. Nici nu bănuia ce urma să i se întâmple. Mă rog, aroganțe de tot felul de-ale lui Bebe, pe la aeroporturi, hoteluri, etc., sărim. Vine vremea croazierei, nu a judecății cum ar putea crede unii. Afluenții Amazonului, pe care se deplasa vasul fluvial, erau lini, netulburați, aparent inofensivi. Da, dar gângăniile? Nimic nu prevestea drama președențială ce urma să se întâmple. Nu a fost să fie musca Țețe, ce putea provoca somnul chiar și neadormitului șef al liberalilor brașoveni, ci țânțarul Anofel, responsabil cu provocarea malariei, o boală care a curățat zeci de milioane de oameni de-a lungul istoriei.
Impactul dramatic Înțepătura l-a izbit pe nesimțite pe Căncescu, nevaccinat din aroganță împotriva acestei cumplite boli. Căncescu n-a simțit nimic, preocupat de autocontemplarea personalității sale, impozantă chiar și pe Amazon. În acel moment, pe unul din afluenții Amazonului, destinele celor doi, al țânțaruluui și al lui Căncescu, s-au întretăiat. Numai unul dintre ei a plecat nevătămat din confruntare și, ați ghicit, acela nu a fost Căncescu. Traiectoria președintelui județean brașovean este cunoscută. Ceea ce este mai puțin cunoscut este traiectoria țânțarului, devenirea sa, până la nefasta întâlnire. El zbura vesel peste câmpii, înțepând vaci, capre, boi, mă rog ceea ce înțeapă un țânțar Anofel obișnuit când înțeapă, deci devine. Și, deodată i se deschide în fața oculilor Eldorado! Un președinte de județ românesc arogant și neprotejat de vaccin, fraged, gata de înțepat. A uitat brusc de boii și vacile pe care le înțepa îndeobște și a dorit o delicatesă gourmet. Zis și făcut! Efectuează înțepătura, dar brusc are o senzație de silă prezidențială, el, țânțarul! Sângele era infectat deja, moral bineînțeles. A plecat scârbit de la locul faptei, decis să revină la vechea sa dietă, alți boi. Nu aceleași sentimente le-a avut Căncescu după coliziunea cu țânțarul. La început o tulburare, apoi o fierbințeală, iar apoi criză nestăpânită însoțită de o temperatură de peste 40 de grade. Viața îi era în pericol, era la o distanță de 24 de ore de expirare, a se citi deces, iar cantonul amazonian unde exista vaccinul și posibilități de ajutor medical incipient era încă departe. Cum a rezistat? Probabil Belial, care-l așteaptă răbdător ascuțindu-și ghearele demonice în al nouălea cerc al infernului dantesc, l-a protejat. Nu de altceva, dar nu dorea să-și altereze plăcerea retribuției și pentru viitoarele nemernicii ale magnatului brașovean. Așa face el, te mai lasă…
Salvare nemeritată?! Căncescu este salvat in extremis, ajunge în România în stare gravă și s-a pus problema schimbării totale a sângelui său infectat. Sângele acumulat din donații, un sânge curat și neprihănit, ajunge astfel să fie transfuzat într-un sistem sanguin ca o hazna. Bineînțeles că sângele se opune, nu vrea să fie asimilat într-un organism aflat în putrefacție, chiar și morală. Face apel, dar nimeni nu-l ascultă. Căncescu este prea puternic, prea influent, sângele curat este victimizat, trebuie să salveze o viață care nu merită salvată fără a fi întrebat. Nu ar fi prima oară în istorie când un sânge nevinovat spală crime și fărădelegi incomprehensibile. Căncescu, cu o culoare pâmântie a pielii, cam ca a caracterului său, face naveta la București pentru transfuzii. Sicofanții săi îl căinează. Medicina românească biruie. Căncescu este salvat. Revine la serviciu și la vechile metehne. Cu toate acestea nimeni nu a rămas neschimbat din această saga. Nici Căncescu nu a mai fost la fel, făcându-și vacanțele ulterior în Finlanda sau spre Polul Nord, unde nu trăiesc gângănii, nici Amazonul nu a rămas același, marele fluviu urmând a-și schimba cursul pentru ca țânțarii netrebnici să rămână în deșert. Nu în acest eon, bineînțeles.
Cum a acaparat toata mass-media de limba maghiara! Anul acesta, la inceput de toamna, istoricii a comemorat 80 de ani de la Dictatul de la Viena. Pentru a nu mai turna ”gaz pe foc” in general mass-media romaneasca a tacut… Poate ne-au revenint in memorie doua versuri rostite de catre un Mare ardelean, CorneliuCoposu, la 50 de ani de la dramaticul eveniment de odinioara; „Asterne Doamne linistea/ Peste nesfarsita suferința… Atunci Trecerea Ardealului de nord în stăpânirea maghiară a însemnat, dincolo de sfidarea oricărei norme de drept internaţional, reinstaurarea în zonele respective a unui regim al terorii. Barbariile au început din primul moment al ocupaţiei: crime, maltratări, expulzări, dislocări de populaţie, jaf economic, lagăre de muncă, maghiarizare forţată. Numai în perioada septembrie 1940 – 1 ianuarie 1941, au fost ucişi 919 oameni, 1.126 au fost schingiuiţi, 15.893 au fost arestaţi. În cei patru ani de ocupaţie, circa300.000 de români au fost expulzaţi peste vremelnica graniţă… Dar nu numai românii au fost vizaţi de noua ordine maghiară. La sfârşitul lui aprilie 1944, în toate oraşele ardelene a început închiderea evreilor în ghetouri. Din vara lui 1944 au fost deportaţi, în lagărele germane de exterminare, 148.288 de evrei din care peste 100.000 au fost ucişi”. Interesant pentru înţelegerea reverberaţiilor contemporane referitoare la Dictatul de la Viena, este si articolul sociologului Gabriel Moisă, apărut în „Crişana”, din Oradea. Cert este că impactul momentului aceladin 1940 a grevat teribil istoria României şi iată, atat la 75 de ani de la Diktat, cat si la 80 de ani, acel eveniment – Diktatul – a ramas adânc scrijelit în spaţiul identitar românesc.(…) Tocmai de aceea comunitatea românească este foarte atentă la această funesta perioada şi la tot ce a însemnat ea ; iar a rediscuta istoriapunând sub semnul îndoielii excesele groaznice întâmplateproduce desigur o stare de iritare şi ridică mari semne de întrebare în rândul românilor .
Este şi cazul proiectelor autonomiste ale comunităţii maghiare din Transilvania, a doua ca pondere după cea română. Există un ” remarcabil” elan de a scotoci şi „descoperi” identităţi SEPARATISTE zonale, care propun noi… delimitări spaţiale atât geografice, cât şi demografice, fără a se ţine cont de sensibilităţile firesti ale majoritarilor români (aproape 75% din populatia Transilvaniei!) care se ingrijoreaza de ecoul întoarcerii istoriei. Poate că pe termen scurt aceste „frâmântări” nu sunt periculoase; – „cum sa putem crede că în Uniunea Europeană mai poate să se întâmple aşa ceva?”,– uitând sau mai degrabă , neştiind că în istorie nimic nu este „indestructibil”….inclusiv o noua„opinca” pusa pe Parlamentul maghiar!Dar cu cate victime? Generatorii acestor vechi idei de tip autonomie pe criterii etnice ştiu că nu vor avea o rezolvare a acestui vis absurd!!. Uniunea Europeană le-a şi răspuns în termeni fermi de câteva ori că acest tip de discuţii nu sunt viabile într-un spaţiu european! Nu acesta este însă obiectivul imediat, cilansarea periodica pentru intretinerea ideilor în spaţiul public pentru ca acestea să devină familiare, un loc comun. Se spera ca astfel , într-o anumită situaţie internaţională favorabilă, să existe obisnuintza cu posibilitatea concretă de a transpune în practicăfără a avea pe loc o reacţie fermă ; dar mai ales ideea ca puternicii zilei sunt ocupaţi cu altceva mai aproape de propriile interese…(cum ar fi problema migratiei). În acelaşi spirit a fost redactat şiApelul – Protest adresat Parlamentului şi Guvernului României, de către … participanţii la o Sesiune de comunicări cu tema „Istoria şi sociologia refugiului românesc”, desfăşurată la Muzeul Refugiaţilor din Mureşenii de Câmpie, comuna Palatca, judeţul Cluj,
Pornind de la oportunitatea oferită de Internet , pe site-ul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş , Centrul European de Studii Covasna-Harghita prezintă sinteze documentare tematice si o revista periodica a presei maghiare din România, în care problematica Dictatului de la Viena este tedentios reflectată în mass-media maghiară din Transilvania. Din lectura articolelor se desprind destule aspecte…contradictorii: la fel ca şi în cazul altor evenimente şi momente istorice importante din istoria comună, cum ar fi: Revoluţia condusă de Horia, Cloşca şi Crişan ;Revoluţia de la 1848/1849 din Transilvania ;Unirea de la 1 Decembrie 1918; ca si politica României faţă de minorităţi din perioada interbelică, cu deosebire problematica Dictatului de la Viena, abordată dintr-o perspectivă diametral opusă istoriografiei româneşti.
O prima obsevatie:Toate articolele din mass-media maghiară folosesc discursul deformat şi terminologia specifica istoriografiei maghiare. Astfel, pentruDictatul de la Viena, se folosesc termeni istorici anapoda precum:a doua decizie de la Viena ; cel de-al doilea acord de la Viena ; adjudecarea de la Viena ;reîntoarcerea Transilvaniei de Nord ; eliberarea Pământului Secuiesc ; luarea în posesie a teritoriilor reanexate ; dreptatea parţială a maghiarimii ; corecţiea deciziei injuste de la Trianon etc. În abordările istoricilor şi publiciştilor maghiari, este ”demonstrata” … olegimitate a Dictatului de la Viena, deoarece„Ungaria nu a ocupat teritorii străine, ci şi-a primit înapoi (!?) regiunile cu populaţie majoritar maghiară din propriile sale teritorii naţionale milenare (!!), iar acest lucru ar estompa puţin nedreptatea de la Trianon… Adica spus direct:Revendicarea si ocuparea , sub protectia tancurilor germane a acestor teritorii a fost legitimã. De aceea romanilor nu le este … permis să condamne pe guvernatorul Horthy Miklos pentru solicitarea revizuirii hotararilor de la Trianon.” Dictatul de la Viena, este prezentat ca o necesară reparaţie a pierderilor de la Trianon. În majoritatea articolelor , nu se vorbeşte nimic despre politica intolerantă şi atrocităţile săvârşite faţă de români, în perioada ocupaţiei horthyste, ce a urmat Dictatului de la Viena din toamna anului 1940; Lucrările şi articolele publiciştilor maghiari care abordează aceste aspecte, diminuează la maxim suferinţele românilor (sau chiar contestă existenţa lor, considerându-le „opera”… istoricilor naţionalişti români !! ), „Ceea ce se spune despre… avansare/ocupatie şi acele mii de atrocităţi de după invazie, este mai nou… ”o părere unilaterală”,romaneasca. Rar, dar totuşi, sunt recunoscute şi… atrocităţile comise de armata maghiară. „Armatei maghiare, care intra la începutul lunii septembrie, nu i-a fost opusă rezistenţă, totuşi, au avut loc mai multe incidente, la Ip şi Trăznea, unde au avut loc atrocităţi grave, pe care le-a înfăptuit o subunitate militară ungureasca, ucigând nenumăraţi locuitori români”.
Sunt eludate sau minimalizate si consecinţele dramatice ale trecerilor interconfesionale cu forţa la religiile de expresie maghiară, a românilor ortodocşi şi greco-catolici. Cum „consemna”aceste fapte mass-media maghiara?„După schimbarea de imperiu din septembrie 1940, castelele din cărţi de joc româneşti de pe Pământul Secuiesc s-au dărâmat. Cei… convertiţi în timpul imperiului român, s-au reconvertit imediat la vechea religie”. Ei au fost urmaţi de romanii din căsătoriile mixte şi de toţi cei care „nu numai lingvistic, dar şi în… simţământe erau maghiari !! Si care simţeau că aparteneneţa lor la confesiunea română nu se împacă cu … situaţia lor de maghiari”…Ei,na!
Nu lipseşte nici permanenta ”motivare” a atrocităţilor săvârşite asupra românilor: Dacă efectele schimbărilor de după 1 Decembrie 1918, au fost resimţite de comunitatea maghiară, prioritar doar în plan simbolic, ele nefiind ,cum s-a zis , însoţite de violenţe fizice propriu-zise, evenimentele din toamna anului 1940 şi cele care au urmat în perioada 1940-1944, au fost dramatice doar pentru românii din Transilvania de Nord. Se vorbeste insa ridicol despre presupuse frustrări , despre…, „umilinţele” şi insatisfacţiile trăite de maghiari în timpul celor 20 de ani de… „stăpânire românească”(!?) care sunt prezentate drept „cauzele” evenimentelor de …fireasca razbunare ce au urmat Dictatului de la Viena . Se comit apoi,in mass-media maghiara , deformari flagrante în ceea ce priveşte structura etnică a populaţiei Ardealului de Nord, ocupat de trupele Ungariei în urma Dictatului de la Viena.
„După sursele oficiale româneşti, majoritatea acestei populaţii dislocate a fost constituită din români ! Conform izvoarelor istorice maghiare…din pacate,evident masluite, 51% din populaţia teritoriului ocupat ar fi fost maghiari şi numai… 43% români”Adica exact invers… În acelaşi timp, potrivit surselor aleatorii din presa maghiară, numărul maghiarilor rămaşi în Ardealul de Sud, în toamna anului 1940, variază aberant între 3-400 000 şi… 800 000 persoane” ; iar raportarea critică la lucrările istoricilor români apărute până în 1989 sunt etichetaţe ca apartinand …unor „personalităţi cunoscute pentru politica antimaghiară”.!! Nu lipsesc insa acuzaţiile de presupusa falsificare a adevărului istoric, din partea istoricilor români !! De ex:” Falsificarea istoriei de catre isoricii romani atribuie eliberării Ardealului de Nord din 1940 cincizeci de mii de victime din rândul românilor. Aceasta este pur şi simplu o minciună deoarece confruntări au existat doar în câteva locuri, iar acolo unde acestea au avut loc s-au datorat faptului că…partizanii români au tras în honvezii unguri”.
Se impută apoi istoricilor români ,in emisiuni de specialitate (de catre niste amatori oarecare!) , pur si simplu, faptul că … nu recunosc enormitatea urmatoare :„cel de-al doilea arbitraj de la Viena” …ar fi fost instituit de Hitler si Musolini , la cererea României (?!). Sunt puse apoi pe tapet … presupuse „ consecinţe benefice ale Dictatului de la Viena şi ale … provizoriei Regiuni Autonome Maghiare (comuniste!) asupra ”dăinuirii maghiare în mod deosebit pe … Pământul Secuiesc”. Apoi se sustine aberant ca cei doar patru ani ai „‘micii lumi maghiare’ au fundamentat renasterea maghiarimii de pe Pământul Secuiesc – şi din întreaga Transilvanie de Nord -, deoarece cunoaştem acele idei comuniste de nimicire, de asimilare definitivă a maghiarimii”(!?!) Este apoi prezentată agresiv, strict din perspectiva maghiară, poziţia aberanta a istoricilor maghiari faţă de Dictatul de la Viena. Cititi si va cruciti : „In palatul Belvedere din Viena a avut loc cel mai mare succes diplomatic ungar din secolul al XX-lea...(Sub patronajul lui Hitler si Ribentrop !!)… S-a întâmplat rar în istoria europeană ca un teritoriu atât de mare şi cu o populaţie atât de numeroasă să-şi schimbe stăpânul fără a se recurge la arme.(!?)Perioada celei de–a doua decizii de la Viena, din 1940, de dizolvare în rândul maghiarimii nord-transilvănene a traumei trianoniene, a lăsat urme durabile.(…) Avansarea culturii maghiare in Ardeal sunt nişte lucruri evidente, fără de care azi nu am fi aşa cum suntem”. („Haromszek”,Sf.Gheorghe autor: Szylveszter Lajos)
Presa de limbă maghiară prezintă frecvent si fara fireasca decenta de informare,ştiri …istorice despre : „ridicarea in Ardeal de monumete de for public, despre sărbătorirea zilei de 30 august 1940 şi intrarea lui Horthy,calare pe un cal alb în Cluj.” sau despre „Rememorarea reîntoarcerii la Ungaria a Transilvaniei de Nord şi a Pământului Secuiesc.(!) Iata un exemplu:In ziua de 5 septembrie, orele 18:00, Societatea Trianon şi filiala locală din Hodmezovasarhely a Ordinului Istoric al Vitejilor vor rememora, la monumentul dedicat celui de-al II-lea rãzboi mondial,, reîntoarcerea la matca a Transilvaniei de Nord, a Partium şi a Pământului Secuiesc.Sau : ”La Palatul Belvedere din Viena a avut loc,Omagierea , în 30 august 1940, celei de-a doua decizie de la Viena, prin care partea de nord a Transilvaniei,dezlipită prin Dictatul de la Trianon, a reintrat sub tutela Ungariei. La fel s-a întâmplat şi la Oradea, Carei, Cluj, Satu Mare, Târgu Mureş, întreg teritoriul maramureşean şi Pământul Secuiesc. („Szekely hirmondo” nr. 170 )
„Comemorarea din Miercurea Ciuc – a celui de-al II-lea Dictat de la Viena , a provocat indignarea justificata a multor politicieni, în primul rând a celor români. Spiritele au fost încinse în mod special de faptul că,intre organizatori a fost siMişcarea (sovina !)de tineret 64 de Comitate(HVIM)” „Au fost apoi depuse coroane ”în memoria intrării in Ardeal din 12 septembrie 1940 a armatei ungare ” . Realipirea Ardealului de Nord a avut menirea de a contribui la reconsolidarea conştiinţei naţionale a maghiarilor care locuiau regiunea respectivă, în vreme ce simtzamintele celor din partea de sud a Ardealului a fost afectată. („Haromszek” , Hecser Laszlo)
Periodic,la Budapesta sunt organizate sfidator dezbateri şi conferinţe publicitare pe tema Dictatului de la Viena. În coloanele presei maghiare din Ro.este prezentat DOAR punctul de vedere maghiar (FALSIFICAT!) referitor lapolitica lui Horthy faţă de evrei. inclusiv ... scuza ca „In momentul prezentării suferinţelor evreilor ungari nu a fost subliniat suficient faptul că deportarea lor a avut loc după data de 19 martie 1944, când Germania nazistă ocupase Ungaria, condusă de un guvern-marionetă dirijat de germani (DAR OFICIALIZAT chiar DE SEFUL STATULUI ,HORTHY!). Unele ziare romanesti din Ardeal scriu ca mai sunt unii care îl învinuiesc…doar pe Horthy pentru soarta evreilor. Trecutul istoric trebuie acceptat aşa cum a fost şi trebuie să se ştie că nu există” naţiune vinovată ”! In schimb există politică de stat vinovată ,asa cum au fostşi au actionat şi persoanele vinovate. („Haromszek , Kadar Gyula)
O problemă nouă, apărută în urma demersurilor publice întreprinse de Forumul „Transilvania furată”, o reprezintă problema retrocedărilor ilegale: „Senatorul PD-L de Mureş, Marius Paşcan, a declarat într-o conferinţă de presă că: După 1990,in România s-a legitimat furtul, jaful şi hoţia săvârşite de Ungaria prin Dictatul de la Viena,„retrocedând” imobile din Transilvania de Nord, care au fost intabulate la repezeala pe numele unor instituţii, persoane fizice şi juridice din Ungaria Din pacate …România a adoptat legi interpretabile şi iresponsabile, neavând în posesie documente corespunzătoare pentru a-şi apăra imobilele în faţa instanţei.” (Sinteze de Prof. Deak Andrei )
Am ţinut cu Trump pentru că democraţii lui Biden şi-au bătut joc de România şi de români într-un mod inacceptabil. Susţinerea pe care administraţia Obama i-a acordat-o lui Traian Băsescu nu numai la referendum, dar mai ales la referendum, ne-a demonstrat că democraţii americani sunt democraţi doar cu numele, căci, atunci când vine vorba de fapte, sunt la fel de abjecţi ca şi politicienii noştri: n-au nici lege nici morală. Dacă atunci înaltul lor reprezentant a minţit cu neruşinare că s-au furat 1.5 milioane de voturi, minciună preluată la Bruxelles de marea varză (de Bruxelles?) a justiţiei române libere Monica Macovei, de ce n-am crede acum că aceşti jalnici colportori de cifre manipulatorii se pretează ei înşişi la hoţii la ei acasă pe care le teoretizează internaţional? De ce n-ar avea dreptate Donald Trump când îi acuză de fraudă electorală când ei înşişi au acceptat la noi că un astfel de furtişag este posibil şi implementabil? Şi aş mai avea cu democraţii americani un of pentru care nu-i pot ierta: experimentul şi monstruozitatea Laura Kovesi, cu care nu doar că ne-au pulverizat încrederea în justiţie, dar ne-au şi învrăjbit pe noi împotriva noastră.
Pe de altă parte, ni s-a oferit marea “bucurie” de a vedea cum e şi cu republicanii. Anti globalizare, anti Soros, anti ce-a fost înainte, dar, pentru noi, aceeaşi Mărie. Ne-am procopsit cu pistruiatul Zuckerman, cu nimic mai drept şi mai bun (ba, parcă, dimpotrivă) decât predecesorul său la ambasadă. Partitura a fost preluată de la Hans Klemm cu exact aceleaşi bemoluri şi diezuri cu care şi-au bătut joc de noi şi înainte. Iohannis şi liberalii perfecţi, decorabili, de pus în ramă, Ciolacu şi PSD blestem ancestral. Preţul? Mareeee! 2% pentru NATO (cine din UE a mai acceptat asta?), achiziţii exorbitante de armament american fără licitaţie, pupături prezidenţiale pidosnice în schimbul unei sepci si a acestor vrăjeli propagandistice şi… preafericitul guvern Iohannis – Orban susţinut şi lăudat obscen pentru eficienţa sa în distrugerea fibrei noastre naţionale.
Am ţinut cu Trump sperând că vom vedea şi în România şarlataniile democrate demontate şi reparate. S-a dovedit că suntem mult prea neimportanţi pentru a fi băgaţi în seamă cu dreaptă măsură şi cu un minim respect.
Nu regret că a câştigat Biden. În fond, a câştigat împotriva cuiva care mi-a înşelat speranţele. Nu va fi mai bine pentru noi (ba, dimpotrivă, deja văd frecându-şi labele jivine precum Kovesi, Macovei, Prună etc.), dar, cel puţin, pe noii veniţi îi voi putea detesta plenar. Nu ca pe figuranţii lui Trump, gen Zuckerman, de la care mă amăgeam să am, încă, aşteptări, şi de aceea îi judecam, totuşi, cu surdină. În sinea mea cred, aproape că sunt convins, că democraţii pe mână cu Soros şi cu marea finanţă, l-au furat pe Trump, în aceste ultime alegeri, ca la drumul mare.
Iată cum hoţia făţisă (şi nepedepsită) de la Sectorul 1, Bucureşti, România, reverberează, se amplifica, puieşte şi în marea şi libera Americă. Am devenit un exemplu pentru ei sau am fost doar un mărunt experiment de laborator?
Poate că formaţiunea necunoscutului Dănuţ Popa ar fi rămas în adormire, dacă nu ar fi avut loc noi achiziţii. Din lotul verzilor români (într-o ascensiune europeană fulminantă n.a.) vor face parte Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu şi Cătălin Rădulescu, zis “Mitralieră,” demisionari sau demişi din PSD. Odată cu europenizarea totală a PSD şi cu abdicarea de la principiile suveraniste, Marcel Ciolacu a creat cu voie sau din nevoie un nou partid.
PER va fi de dreapta sau de stânga? Naivii ar crede că în Kiseleff s-a pus de un partid partener. Din contră. S-a primit ordinul “daţi-i afară!” Şi aşa încă o dată, ni se confirmă convingerile că Liviu Dragnea a fost trimis în puşcărie pentru ideile sale suveraniste. Poate că cei trei n-au făcut mari performanţe politice (totuşi, Şerban Nicolae s-a bătut ca un leu loial partidului, adică PSD-ului), dar au ţinut o trenă naţionalistă. Dacă majoritatea parlamentarilor şi europarlamentarilor PSD, în ultimul an şi jumătate, a avut gura plină de varză bruxelleză, cei trei au mai ţinut şi cu ţara. Aici e cheia. În asaltul ambasadelor, al corpocraţiilor şi al prea multei Europe, vocile celor trei au rămas solitare. Marea temere e acum, mai ales în Bucureşti, că PER va fura voturile de la PSD. Printre români se mai zice că de ce ţi-e frică nu scapi. I-ai dat afară, suportă consecinţele!
Ciolacu şi-a fabricat o bretea politică sau a dat-o la alţii pe gratis? Dacă ar fi existat şi vreo raţiune strategică în PSD, ar fi creat un partid bretea care să capitalizeze voturile stângii care nu s-ar fi dus la PSD din igienă orală. Multă lume se resimte după spasmele plăcuţelor suedeze. Multora dintre membri le e ruşine să spună în lume că sunt pesedişti. Orice calcul politic ar fi arătat că în cazul unei astfel de mişcări deştepte, PSD ar fi putut avea o primă electorală şi un apendice parlamentar, mare cât o dragoste de ţară.
Pro România e un partid mort. Sistemul l-a abandonat pe Ponta Pro România e mort. Doar că îngropăciunea se va face după 6 decembrie. Fără soboare de preoţi, fără suspine şi fără durere. De ce? Pentru că toţi s-au săturat de trădările succesive ale lui Ponta şi de nunţile politice ale lui Tăriceanu. Pentru că viaţa politică se bazează pe principiul vaselor comunicante, niciodată un loc vacant nu rămâne gol, oricând apare altcineva să-l ocupe, PER va face jocul exact ca orice balama politică. Adică se va regrupa în siajul corăbiei mai mari.
Un apendice politic verde nu e o apendicită Dacă Marcel Ciolacu ar fi avut strategi adevăraţi, prin cotloane ar fi creat o stângă verde, care să transmită poporului român mesajele pe care nu le-ar putea expune din cauza temerii strănutului socialiştilor europeni că le-ar putea zbura fardul europenist de pe faţă. Ar fi fost o şmecherie ţeapănă, dacă ar fi avut cap, dar acum e vai, mai ales de picioarele lui Firea.
Să fii azi creştin, patriot şi tradiţionalist în România e un act de maxim curaj! Cât de fraieri pot fi liderii PSD? Să lase păsările să zboare, rămânând cu praful de pe toba propagandei, potrivit căreia nu va mai avea penali pe listă. Dacă PER va avea cu adevărat un sprijin al comitetelor de acţiune, părtaşe ale ascensiunii lui Ponta şi Tăriceanu (cei doi nefiind în stare să-şi ţină capul sus fără reazeme de sistem), cu un buget de 2 milioane de euro s-ar putea clasa a patra forţă politică. Există bazin electoral suficient pentru capitalizarea a 6-7 procente electorale, destule pentru a conta în viitorul Parlament.
Cu o ventuză, PER intră în primăvara politică Dacă i se aplică o ventuză PER-ului de stimulare a circulaţiei adormite, va fi singura supriză a etapei. Dar, ca să o spunem direct, grupul celor 3 poate face bine şi viitoarei guvernări liberale, mai ales că verzii europeni sunt mai mult de dreapta, proptele grele ale CDU în Germania de aproape 40 de ani.
Să dai pasărea din mână pe cioara anticorupţiei, asta da automutilare! Cât de fraieri pot fi liderii PSD? Să lase păsările să zboare, rămânând cu praful de pe toba propagandei, potrivit căreia nu va mai avea penali pe listă. Ştiţi vreun userist care ar vota PSD? Păi şi atunci de ce atâta anticorupţie în gura feciorelnicilor lideri socialişti de la Bucureşti?
Şi ce se va face PSD dacă va reuşi să câştige alegerile parlamentare, un lucru tot mai evident? Va câştiga fără loc. Aşa cum se spunea, pe vremea tatălui meu, învnigătorilor la examenele de admitere în facultăţi, dar care ne având dosare sănătoase, plăcute sistemului, nu primeau avizul de liberă trecere în primul an de şcoală universitară.
PSD câştigă alegerile, dar nu guvernează Cu un 32% prestabilit, în numai o noapte a cuţitelor lungi, partidul lui Ciolacu poate cădea sub al PNL, dacă se reintepretează soluţia Gabriel Oprea. Tot într-o noapte, într-o sufragerie s-a gândit o extracţie de tip mafiot a unei părţi din echipa câştigătoare a alegerilor.
Vă mai amintiţi de UNPR? De soluţia imorală? Şi de nu ţi-e dor de “Mihaela, dragostea mea,” mai poţi suporta o tură. Că doar de la americani a învăţat Tătucul Stalin că nu e important “cine votează, doar cine numără voturile”. Şi atunci nu ar fi fost bune voturile compensatorii? Ba da, dar unde nu e cap, vai de picioare.
Ciolacu & etcomp, setaţi pentru opoziţia constructivă Un lucru e sigur. Liderii PSD nu pot fi acuzaţi de naivitate. Ci doar de colaboraţionism. N-am văzut niciodată atâta determinare social-democrată pentru zidirea opoziţiei constructive. Deja e clar pentru orice lider de filială locală. PSD e gata pentru ani lungi de opoziţie. S-a resemnat. Se va retrage în bârlog, chiar dacă rămâne cel mai puternic şi mai influent partid din România. Păi să fii fraier să te pui cu noua stăpânire? Lupii care urlă nu ucid niciodată. Fesele roşii ale preşedintelui au nevoie de muşcături de paradă, ca nu care cumva să creadă occidentul că în România nu pulsează democraţia ca o locomotivă. PER va fi luat rapid de căpăstru şi târât la guvernare sau, mă rog, în echipa de guvernare. Repet. Cu o singură soluţie. Ca falanga verde din servicii să toarne jar în cuptorul PER şi niţcaiva lovele în UM-urile de presă.
Nicolae, Pleşoianu, Rădulescu, un trio care ţine într-adevăr cu ţara Poate că Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu şi Cătălin Rădulescu nu se vor mai bucura a doua oară în viaţă de un asemenea eveniment astral. Le-a căzut pleaşca pe cap. Cum la noi serviciile fac şi desfac guvernări, e de-a dreptul imposibil ca varianta de verde, înrourată de Pleşoianu, nicolită de Şerban, să nu fi aprins laternele pădurile unite cu Bruxelles-ul.
Am prevăzut de şase luni: Atenţie la verzii europeni! Şi ce vom mai râde, că încă de acum patru luni, am avertizat de şansa de propulsie e verzilor români, numai că unii candidaţi s-au jucat cu pluta, în loc să urce pe crucişător. E o chestiune şi de modă. Nu poţi din chiloţii străbunicii să faci paraşută, cum din lacheii Germaniei mari patrioţi. Curentul naţionalist are acum reprezentare Pentru că naţionaliştilor nu li s-a rezervat nicio proiecţie politică, iată că PER-ul ocupă locul gol, fără să aibă vreo pregătire.
Ce mai contează că odată cei trei – cu notorietatea recunoscută – au fost de prea multe ori fideli partidului. Acum achită nota de plată. E timpul progresului gândit de-ai lor, nu de-ai noştri. Al nostru nu mai e decât ţinţirimul. Dar şi acolo se vor găsi oamenii progresului să spună că mai potrivite ar fi în locul crucilor o serie de penthousuri, că-i mai fashionable, gen.
Cine predică fără frică Împărăţia lui Dumnezeu, Raiul lui Verde şi ţine cu ţara nu va rătăci.
Cu privire la comerțul cu China, Trump a știut cum funcționează lucrurile. China controla piețele celor cu care avea schimburi comerciale și ținea foarte jos, în mod artificial, valoarea yuanului în avantajul întreprinderilor sale de stat, impunând regulamente cu obstacole greu de trecut pentru companiile străine. El a fost unicul președinte care a acționat pentru sistarea acestor abuzuri. Inițial, Trump a căutat să recupereze pagubele aduse de China Americii printr‑un tratat semnat la 15 ianuarie 2020. În această Fază 1 a tratatului, China s‑a angajat: * să cumpere de la SUA produse și servicii în valoare de 200 de miliarde de dolari în următorii 2 ani; * să rezolve problemele ridicate de furtul de proprietate intelectuală; * să transparentizeze procesul de stabilire a cursului valutar și transferul de tehnologie. Evident, lui Xi Jinping nu putea să‑i convină situația și, de aceea, a intrat într‑un război economic cu SUA. Nu a fost de mirare când, la 20 ianuarie 2020, a apărut Corona, care a produs pagube mondiale umane și economice și care și‑a atins scopul principal de a avaria grav economia SUA chiar înainte de alegerile din noiembrie 2020. Președintele Trump nu a avut altă soluție decât să încerce să refacă cât se poate economia și să militeze pentru apariția unui vaccin anti‑COVID.
* * *
În ciuda unui trecut când nimeni nu putea amenința America, după 1989, mai exact, după Războiul Rece, a început să se piardă un timp prețios. Astfel, Nadia Schadlow arată necesitatea adoptării unor noi metode în domeniul militar, mai ales de când China a devenit, în 2020, „cel mai periculos dușman“. Ea arată fricțiunile dintre Armată și Ministerul Apărării (Department of Defense, DOD) cu privire la problema sistării de inovații, ceea ce, evident, afectează abilitatea militară a SUA. Ea arată cum China a dezvoltat și a modernizat strategia în domeniul nuclear militar, cât și faptul că a investit enorm în îmbunătățirea forțelor convenționale. Iar Rusia, în ciuda înțelegerilor cu SUA referitoare la controlul armelor nucleare, a construit o serie de arme nucleare secundare. Ambele țări au investit în arme hipersonice, ale căror viteză și abilitate de manevră anihilează efectul armelor convenționale defensive. Schadlow insistă asupra necesității adoptării unor strategii moderne în vederea desfășurării de operațiuni în zone considerate internaționale, fie ele teritoriale, maritime sau aeriene, fie spațiale sau cibernetice. Ea scoate în evidență un fapt clar: China a dezvoltat în spațiu un sistem de instalare de arme antisatelit și, împreună cu UE, Japonia și India, a devansat SUA în ceea ce privește operativitatea sateliților. În cibernetica spațială, precizează Schadlow, marea problemă existentă se referă la întreținerea computerelor, având în vedere că toate armele din cadrul Joint Fight Striker (JFS) sunt interconectate, inclusiv F‑35, un avion proiectat acum 30 de ani, dar care funcționează ca un computer „zburător“. Ea încheie cu ideea că, în realitate, dominația militară a SUA este amenințată serios în anumite sectoare. Christian Brose, un alt autor care‑și îndreaptă atenția către situația militară a SUA, a lucrat cu Condoleezza Rice, fostă secretar de stat. În cartea sa, The Kill Chain: Defending America in the Future of High‑Tech Warfare (2020), el spune că Republica Populară Chineză a egalat sau chiar a întrecut SUA în anumite domenii ale modernizării, de exemplu, în construcția de nave. China are un număr impresionant de vapoare de luptă și submarine. În plus, are cea mai mare capacitate de producție navală, pe când SUA a rămas în urmă în această privință. Cu privire la rachetele ghidate sau spațiale, China a dezvoltat sistemul de rachete fără nicio restricție, fără nicio înțelegere internațională. China deține atât rachete balistice (GLBM, Ground-Launched Ballistic Missiles), cât și rachete de croazieră (GLCM, Ground-Launched Cruise Missiles). În plus, în domeniul sistemului aerian defensiv (LADS, Laser Air Defense System), China are un sistem sol‑aer foarte avansat. Din cele arătate de autor, situația este mai mult decât îngrijorătoare. Se poate constata din nou cum, în ultimii 30 de ani, America a pierdut un timp prețios, care cu greu mai poate fi recuperat. Acum, când, pe fondul COVID‑19, China a devenit cel mai mare dușman al SUA, toate erorile trecutului se văd cu claritate. La aceste considerente pe teme militare se mai adaugă o mulțime de alte aspecte. Istoricul Newt Gingrich, fost președinte al Camerei Reprezentanților, un autor prolific, tratează în cărțile sale evoluția și influența Chinei pe plan mondial. În cărțile Trump vs. China: Facing America’s Greatest Threat (Hachette Book Group, 2019) și Trump and the American Future: Solving the Great Problems of Our Time (Hachette Book Group, 2020) el este preocupat de: suveranitatea Chinei asupra Mării de Sud; rețeaua de comunicare 5G; spionajul militar în războiul cibernetic; problema spațială; infiltrarea Chinei în lume și în America, la nivel local, statal și federal, prin institutele „Confucius“ promovate în universități. Mă voi referi pe rând la aceste probleme. Marea de Sud, aflată la vestul Oceanului Pacific, este un punct strategic important pentru mai multe state învecinate: Vietnam, Filipine, Malaysia, Indonezia și Brunei. Pretinsa suveranitate a Chinei asupra acestei regiuni prezintă o problemă. Conform Convenției Dreptului Mărilor (UNCLOS), din care SUA nu fac parte, aceste țări au dreptul asupra unei zone economice de 200 de mile marine de la țărm spre Marea de Sud. În jurul acestei zone, China a început mai de mult să dezvolte și să militarizeze insulele naturale Paracel și cele artificiale, recifele Spratly, care, din 2013, au fost mărite cu 3 200 de acri de pământ suplimentar, cât și dotate cu instalații radar și capabilități defensive contra navelor care trec prin aceste ape considerate internaționale. Astfel, China încalcă principiul libertății mărilor, al navigației și al trecerii libere. Pentru a contracara activitatea și pentru a preveni extinderea chineză în zonă, cu 20 de ani în urmă, un militar al Marinei Americane a propus o strategie de lansare a unor insule plutitoare care să indice prezența americană în Marea de Sud. Probabil că, dacă se luau atunci măsuri, prezența Americii ar fi fost marcată în Marea de Sud acum. Dar nici Clinton și nici Obama nu au avut o inițiativă în acest sens. China, considerându‑se de acum hegemon regional, provoacă tensiuni cu țările vecine și cu SUA prin prezența unei așa‑zise flote navale de pescuit, dar care, de fapt, este compusă din nave guvernamentale ale miliției maritime chineze. Gingrich atrage atenția asupra seriozității situației prin care China își întărește controlul asupra regiunii, un fapt greu de remediat după pierderea unui timp atât de prețios de inacțiune americană. 5G reprezintă o altă problemă extrem de urgentă în dezvoltarea rețelelor de comunicații. China, încă din 2008, lucrează la infrastructura rețelei, primind de la început 75 de miliarde de dolari de la Partidul Comunist Chinez, apoi, în 2018, alte 25 de miliarde de dolari, toate pentru a domina lumea. America se preocupă de tehnologia 5G doar din 2019, începând cu infrastructura rețelei de telefonie pentru banda de frecvență care să cuprindă atât zona urbană, cât și cea rurală. Gingrich crede că este nevoie de un Consiliu Național 5G și de un reprezentant pe probleme 5G la Casa Albă care să coordoneze multiplele acțiuni guvernamentale menite a opri ofensiva Huawei, atât cu privire la infrastructura rețelei urbane și rurale 5G, cât și cu privire la problema prețului de distribuire a unui smartphone. Prețul trebuie să fie bazat pe principiul competiției de piață. Dar această propunere este respinsă de birocrația din Comisia Federală a Comunicațiilor (FCC). Comunicarea 5G nu este numai o ediție îmbunătățită a 4G, care a dat Netflix sau Hulu, ea va afecta și va influența mai toate noile domenii: automobilistic, de distracție, tehnica medicală, tehnicile de fabricație etc. 5G reprezintă o altă Revoluție Industrială. China, în prezent, deja operează prin Tik Tok, Alibaba, Tencent, Baidu, Huawei etc. Dacă va câștiga competiția în lume, acest context geostrategic va căpăta sens totalitar, dând posibilitatea Chinei să opereze o supraveghere completă permanentă și, nu mai târziu de 2030, să domine întreaga lume. Deci, împiedicarea operării 5G‑ului chinezesc trebuie să devină un efort mondial susținut. Privind efortul american în vederea accelerării elaborării tehnologiei 5G, Gingrich crede că această realizare va aduce libertatea totală a SUA. În caz contrar, SUA vor rămâne controlate de China. Din nou, starea de fapt actuală scoate în evidență indolența administrației Obama. Spionajul militar al Chinei a început să fie practicat în SUA cu mulți ani în urmă, pentru a fura secrete militare și tehnologice, fie prin militari experți în cibernetică, fie prin spioni experți în computere care au penetrat sectorul privat american. De asemenea, China s‑a infiltrat și în universități, creând o rețea de spionaj academic, mai ales în domeniul de studiu și cercetare militară. Chinezii implicați în zona universitară și academică străină, conform art. 7 al Legii Inteligenței Naționale chineze, au obligația să spioneze, iar art. 14 al aceleiași legi dă autoritatea agenților chinezi de a pretinde cooperarea acestora. Referitor la războiul cibernetic chinezesc, caracterizat printr‑un hacking criminal, putem vorbi de o altă activitate de spionaj chinezesc bazat pe inteligența artificială (IA). Programele pentru recunoașterea fețelor umane sau intervențiile în sistemul de vot al diferitelor țări ce prezintă o anume importanță sunt preocupări constante ale Chinei, ea vrând să ajungă lidera acestui tip de tehnologie până în 2030. În problema spațială, în 2019, D. Trump a înființat Consiliul Național al Spațiului, cu dezvoltarea Proiectului Moon‑Mars, cu termen de executare până în 2024. Asta în timp ce China, în 2019, a ajuns deja pe Lună, lansând un „rover“ care a cules diferite informații pe o distanță de 400 de metri. Este clar că Republica Chineză dezvoltă metodic diverse capabilități în spațiu. Trebuie amintit că președintele George Herbert Bush a înființat în 1989 un consiliu spațial, dar care a fost desființat în 1993 de Bill Clinton. Iar B. Obama a promis redeschiderea acestui consiliu, dar nu a făcut‑o. Se mai poate adăuga ceva? Belt & Road Initiative, un proiect chinezesc din 2012, supranumit și „Noul Drum al Mătăsii“, este sistemul prin care China se infiltrează în lume. El are trei direcții de desfășurare: * cordon terestru economic, * cordon maritim și * cordon mondial digital. Prin aceste direcții, China se lansează pe diferite continente prin construirea de rețele de cale ferată, de porturi, de drumuri, prin elaborarea de infrastructuri de transport sau digitale, prin crearea de zone economice speciale. Până în 2018, optzeci de țări au semnat cu China înțelegeri prin care au contractat împrumuturi de la bănci chinezești. Conform Chinei, numărul acestor țări ar fi mult mai mare: o sută treizeci și șapte. Gingrich atrage atenția că, în cadrul acestei activități de creditare, documentele semnate cu China sunt netransparente, asta arătând, de fapt, strategia Chinei de a ține țările datoare și captive față de viitoarele cereri sau dorințe ale Beijingului. În vederea contracarării inițiativei Belt & Road, președintele Trump a aprobat BUILD Act în 2018, prin care a înființat o nouă agenție: US International Development Finance Corporation. Prin aceasta, se consolidează și se modernizează fostele agenții OPIC și USAID pentru a accelera transferul de capital privat către țările în curs de dezvoltare. Se creează, astfel, posibilitatea pentru aceste țări de a evita ofertele chinezești, care conduc, inevitabil, către dependență și supunere față de China. Din nou, și în domeniul financiar, vorbim de timpul pierdut de America până la sosirea lui D. Trump. Pentru infiltrarea și dezinformarea sistemului american, China a depus cel mai mare efort în domeniul educației. Prin institutele „Confucius“, infiltrate în peste 100 de universități și 500 de școli primare și secundare, China a constituit fonduri pentru profesori și pentru alte cheltuieli de peste 158 de milioane de dolari, toate în vederea propagandei chinezești. În 2011, America a cerut să înființeze centre culturale americane în China pe scară largă, dar numărul lor a rămas la doar cinci. De asemenea, și Hollywoodul a ținut seama de dorințele Chinei, schimbând anumite aspecte ale unor filme ca să‑i fie pe plac. Cât privește furtul proprietății intelectuale, acesta a fost contracarat prin Defend Trade Secrets Act din 2016, o lege a apărării secretului comercial și de combatere a hacking‑ului. În final, pentru a atrage atenția poporului american că, în prezent, China a depășit cu mult în agresivitate amenințarea rusească și că agresiunea ei reprezintă o mare problemă, Gingrich face patru recomandări pentru a arăta necesitatea adoptării unei noi direcții strategice a politicii externe americane: a) recunoașterea situației; b) dezbaterea asupra dimensiunii pericolului; c) crearea unui consens privind realitatea problemei și privitor la rezolvarea ei; d) mobilizarea generală pentru soluții noi, puse în aplicare în afara disensiunilor politice, adică elaborarea unei strategii naționale cu care să se poată face față Chinei. Părerea mea este că adoptarea acestor recomandări va fi posibilă numai după alegeri și numai dacă D. Trump va câștiga cu o majoritate republicană atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat. Joe Biden, fiind vândut Chinei prin intermediul milionului și jumătate de dolari dați fiului său, Hunter, de către Banca Chinei (Peter Schweizer, Profiles în Corruption: Abuse of Power by America’s Progressive Elite, HarperCollins Publishers Inc., 2020), și Rusiei, prin cele trei milioane și jumătate de dolari dați de Moscova, nu va putea acționa în interesul Americii. Va urma
Primul, în ianuarie 2020, când a apărut virusul chinezesc, virus care, răspândindu‑se, a condus la o pandemie mondială, distrugând cea mai performantă economie, economia americană, chiar în anul alegerilor. Ca urmare, China a devenit o problemă majoră în politica externă a SUA. Al doilea, la 25 mai 2020, când George Floyd, un afro‑american, a fost ucis de un polițist alb. Acest eveniment nedorit a fost imediat speculat de grupări și organizații marxiste ca ANTIFA (Anti‑Fascism) sau Black Lives Matter Global Network Foundation (BLM). Acestea au inițiat proteste fără precedent, dar numai în orașele statelor cu guvernatori și primari ai Partidului Democrat, partid infiltrat de stânga radicală. Violențele îndelungate s‑au soldat cu distrugeri de magazine, de statui ale personalităților legate de istoria sclaviei, s‑au soldat cu morți și răniți. Mai mult, s‑a solicitat fie reducerea bugetului poliției, fie, în anumite locuri, desființarea ei totală. Acest articol va aborda ambele probleme, probleme care au un liant între ele: influența comunistă. Aceasta stă, pe de o parte, la baza amenințării pe care China o proferează la adresa Americii, iar pe de altă parte, stă la baza protestelor tinerilor legate de educația privind rescrierea istoriei sclaviei prin Proiectul 1619, proiect marcat de rasismul de rigoare.
* * *
Cu privire la prima problemă, cea privitoare la China, la 31 august 2020, la show‑ul Mariei Bartiromo, John Ratcliffe, directorul Serviciilor Naționale de Informații, a acuzat Congresul că a transmis informații inexacte, spunând: „Nu caut să minimalizez amenințarea rușilor, dar amenințarea Chinei este semnificativ mai mare, de fapt, cea mai mare amenințare pe care America o întâmpină.“ În continuare, el s‑a referit la felul în care China a ascuns proveniența virusului pentru a minimaliza acuzațiile împotriva ei și a adăugat: „China, nefiind un bun actor internațional, nu ar trebui să impună standarde internaționale în locul Statelor Unite.“ Și a informat: „China s‑a infiltrat în multe niveluri ale guvernului SUA – local, statal și federal –, ruinând economia în districtele unde membrii Congresului susțin politici de orientare chinezească sau se opun celor ale administrației (Trump), administrație care rezistă ofensivei politicii chinezești. O situație care ar trebui să‑l preocupe pe fiecare american.“ Ratcliffe nu a minimalizat amenințarea Rusiei, dar, acolo, V. Putin are alte mari probleme: 1) cu economia stagnantă; 2) cu populația rusă care îl susține pe Aleksei Navalnîi, guvernatorul regiunii Habarovsk, un fel de lider al acțiunii anticorupție pe țară, acțiune neasumată de vreun partid. Acesta a supraviețuit otrăvirii cu Noviciok, aflându‑se într‑un spital din Berlin, de unde, la 15 septembrie, a făcut prima postare pe Instagram, postare care a avut 1 milion de reacții. Putin mai are și problema Republicii Belarus, cu care Rusia împărtășește o „stare de uniune“ și unde populația s‑a răsculat împotriva dictatorului totalitar Aleksandr Lukașenko. Ratcliffe a relevat politica reală pe care o face China. Ca urmare, se pun întrebările: Cum de a ajuns China, în anul 2020, să vrea să impună standarde internaționale în locul Americii? Cum a ajuns China să se infiltreze în guvernul SUA? Cum a ajuns China să ruineze economia americană? Răspunsul îl găsim studiind relația Americii cu China începând cu anul 1970, când, în mod perfid, premierii chinezi i‑au dezinformat și derutat pe președinții SUA, cerându‑le ajutor economic și tehnic. Președinții americani au interpretat că, astfel, China va evolua spre o mai mare libertate și spre respect pentru domnia legii, dar s‑au înșelat. Toate avantajele create Chinei de către SUA nu au făcut altceva decât să întărească interesul exclusiv național chinez, interes rămas profund și în totalitate comunist. Totodată, este ușor de sesizat și ignoranța președinților americani față de mentalitatea comunistă, ignoranță perpetuată și grație informațiilor incorecte și imprecise transmise de Central Intelligence Agency (CIA). Situația s‑a schimbat după 1989, deci cu 30 de ani în urmă, odată cu încheierea ciclului președinților americani care au fost preocupați de suveranitatea Americii. Pe vremea lor, SUA erau singura superputere cu o economie de sistem capitalist, cu o armată și o prezență morală mondială indiscutabile. Măreția și importanța internațională a Americii nu puteau fi contestate. Cei șapte președinți preocupați de suveranitatea Americii (Truman, Eisenhower, Kennedy, Johnson, Nixon, Ford și Reagan, nu și Carter) au fost urmați de patru președinți (H. Bush, W. Clinton, W. Bush și B. Obama) care au înclinat spre politici diferite, abordând totul din perspectiva progresismului și globalismului. În acest timp, China a devenit o forță redutabilă, un mare competitor economic, comercial, militar și cibernetic, așa cum am arătat în eseul meu, Rolul trecutului asupra prezentului (Curtea Veche Publishing, 2020). Politica progresistă este deschisă reformelor, tolerantă, lipsită de prejudecăți, cu o exprimare agresiv „corectă politic“. Este un fel de emancipare față de trecut, o idee flexibilă mai receptivă la influența mișcării de stânga radicale marxist‑comuniste, cea care a ajuns să domine chiar Partidul Democrat. Globalismul constă într‑o cooperare internațională, fie ea comercială și tehnică, fie de afaceri. Acest tip de cooperare este descris de profesorul Silviu Neguț (Geopolitica, Meteor Press, 2017) ca fiind un sistem unic de cooperare între piețele de pe toate continentele, piețe care interacționează între ele. Astfel, producția devine transfrontalieră, creditul devine internațional, iar piața se globalizează, devenind prielnică unui proces tehnologic inimaginabil. Accentul este pus pe capacitatea mobilității informațiilor și a capitalului de a reacționa instantaneu. În plus, odată cu formarea societăților multinaționale sau transnaționale, președinții de care discutăm au oferit noi strategii globale de afaceri prin alianțe și cooperări internaționale. Dar, pe de altă parte, Silviu Neguț susține părerea lui Francis Fukuyama: politica mondială nu a ajutat țările implicate, tendința globalizării fiind aceea de a slăbi statalitatea, suveranitatea menținându‑se în baza ideii de competiție între state. Ca urmare, globalizarea este în conflict cu ideea de suveranitate, deoarece ea elimină sau minimalizează competiția. Altfel spus, dezvoltarea economiei globale erodează autonomia statelor suverane. Progresismul și globalismul au fost sprijinite cu precădere de către cei patru președinți pe care i‑am enumerat anterior. Primul, Herbert Bush (1989–1992), a cărui atracție către globalism provine din educația primită la Yale University, unde a făcut parte din Ordinul Skull & Bones, înființat în 1832 și special creat pentru constituirea unei elite menite a juca un rol de control asupra omenirii. Ordinul, fiind extrem de secret, prevede ritualuri de inițiere la primirea membrilor și se pare că ar fi controlat sau controlează CIA. Astfel, nu este de mirare că H. Bush a fost director CIA, ambasador SUA la ONU și în China, cât și faptul că o ședință de inițiere din 1991 a avut loc chiar la Casa Albă în timpul mandatului său. Datorită influenței Ordinului Skull & Bones, Bush a susținut în 1990, sub auspiciile ONU, mișcarea globală The New World Order (Noua Ordine Mondială), care a proclamat pacea universală imediat după încheierea Războiului Rece, fără să țină seama că pune la un loc toate țările pe picior de egalitate istorică, adică cele comunist‑asupritoare, ca Rusia și China, cu cele asuprite. Cu toate că el a moștenit de la Ronald Reagan o economie și o armată puternice, deci având prestanța adevăratei și unicei superputeri, Bush nu a încercat să inițieze schimbări în bine în fostele țări‑satelit, către democrație și economie de piață. Pe de altă parte, concomitent, el i‑a ajutat comercial și financiar pe foștii comuniști din Rusia (Gorbaciov) și China (Deng Xiaoping). În plus, tot fără a impune reforme în Europa de Est în 1991, Bush a semnat Carta pentru Noua Europă. Și, fiind optimist cu privire la dezvoltarea tehnologiei, tot în 1991, a declarat că vremea informațiilor transmise în timp real poate deveni una eliberatoare datorită răspândirii valorilor progresiste. Acest președinte a fost mult mai preocupat de globalismul relațiilor internaționale și al progresismului digital decât de încercarea de a reforma comunismul și a‑l aduce în parametrii valorilor occidentale. De asemenea, el nu a manifestat niciun interes pentru promovarea competiției Americii față de comunismul chinez, care a rămas intact. Fiul său, președintele W. Bush, și el membru al Ordinului Skull & Bones, având idei globale și progresiste, a aprobat legi pro‑birocrație, deci pentru un guvern supradimensionat, ceea ce a fost în dauna economiei naționale. W. Bush a continuat să sprijine comerțul cu China și a susținut o relație prietenoasă cu Putin. Bill Clinton (1993–2000) a aplicat o politică progresistă în plan intern, lăsând organizația de stânga ACORN să activeze în vederea măririi ipotecilor riscante. Favorizând comunicarea digitală, el a crezut că aceasta va contribui la răspândirea libertății globale. Fiind prieten cu George Soros, a reușit să‑și înmulțească organizațiile și să formeze o asociație de miliardari cu vederi globale de stânga. Bill Clinton a ajutat economic Rusia și tehnologic și comercial China. A propus Organizației Mondiale a Comerțului, OMC, primirea Chinei ca membră permanentă. În plus, a permis Chinei intrarea în afacerile industriei sateliților din SUA. Nici H. Bush și nici B. Clinton nu au fost preocupați de menținerea supremației militare a Americii. Președintele B. Obama (2009–2016), având idei marxist‑rasist‑progresiste de identitate socială și jonglând cu ideile anticapitaliste (distribuirea averilor), încă de la preluarea puterii a declarat că va da un alt curs istoriei americane, cu totul altul decât cel consfințit de Părinții Fondatori ai SUA. Și el a favorizat globalizarea și chiar a căutat să minimalizeze importanța suveranității Americii, continuând aceeași politică față de Rusia și față de China, deci menținând o economie anemică și o armată neglijată. În plus, a determinat, prin intermediul școlilor și universităților, redeschiderea problemei rasismului. Globalismul celor doi Bush și progresismul lui Clinton, ambele infiltrate de marxism‑comunismul cu revenire la rasism al lui Obama, au subminat suveranitatea și supremația Americii. Acești președinți nu au ținut seama de energia, libertatea și geniul individual al cetățeanului american în competiție cu alte națiuni de pe mapamond.
* * *
După cum a spus și Fukuyama, globalismul a slăbit și a erodat autonomia statului, de aceeași părere fiind și Nadia Schadlow de la Hudson Institute și consilier pe probleme de securitate națională. Ea a scris în revista Foreign Affairs, numărul din septembrie–octombrie 2020, că nu pot fi trecute cu vederea consecințele neîmplinirii promisiunilor guvernării globale. Lăudabile au fost doar performanțele tehnologice referitoare la viteza comunicațiilor, care sunt vitale în cazul nevoii de a răspunde prompt în cazul amenințărilor la adresa siguranței unei țări sau în cazul extinderii influenței ei. De fapt, populația americană a realizat că globalizarea și comerțul liberalizat nu au adus ceea ce s‑a așteptat privind bunurile mai ieftine, locurile de muncă mai bune sau o dezvoltare a serviciilor industriale. S‑a realizat că globalizarea fura locurile de muncă, iar capitalul investit lua drumul străinătății. Din cauza acestei situații, în alegerile din 2016, populația l‑a ales pe Donald Trump, cu doctrinele sale „America First“ și „Make America Great Again“ (MAGA). El este un patriot, dorind ca țara sa să fie mereu prima în orice competiție. Evident, a schimbat politica față de China, implicându‑se în lupta de a readuce supremația Americii pe plan mondial, astfel contracarând liberal‑globaliștii, numiți și „iluminații“. Și, în ciuda abuzurilor colective ale forțelor interne, ale the deep state, adică din partea guvernului paralel și a stângii radicale progresiste, Trump a reușit în patru ani să ridice economia la cel mai înalt nivel și s‑o și aducă în favoarea afro‑americanilor și latino‑americanilor. Datorită acestui salt superior, chiar și după paguba cauzată de virusul chinezesc, economia a început să revină în forță. Va urma
SimonaVrabiescu-Kleckner,
NOTA Dna Simona Vrabiescu-Kleckner, refugiată în Statele Unite din anii 60, fosta șefă a Bibliotecii juridice a ONU, fosta directoare a Bibliotecii Curții de Comerț Internațional al USA și autoare de memorii și analize politice realizezâază această nouă analiza despre cum vede situația din ajunul alegerilor din SUA. Îi mulțumim pentru trimitere.
Zumzăie fanfarele și sar cepurile butoaielor în întreaga țară: PNL a învins! Ce, pe cine, când și cum, încă nu se știe, dar e clar că a învins. PNL, partidul aflat de zece luni la guvernare, partidul care și-a subjugat toată țara profitând de pandemie, de starea de urgență și de starea de alertă, partidul care, în primele trei luni de guvernare, a sporit numărul birocraților angajați la stat cu 5.000, iar în următoarele luni fără număr, partidul care ascunde din martie adevărata dimensiune a hăului economic în care ne-am afundat, ei bine, partidul acesta a obținut 34% în alegerile locale și se consideră învingător.
Problema nu este, însă, că PNL se crede pe caii cei mari ai istoriei. Problema este că PNL ne-a arătat în zece luni ce pregătește pentru următorii patru ani și nimeni nu este îngrijorat de acest lucru.
Din noiembrie 2019 și până astăzi, PNL ne-a arătat că legea devine opțională atunci când te afli de partea presupus potrivită a istoriei momentului. Așa cum și Klaus Iohannis ne-a arătat că, pentru domnia-sa, Constituția nu este decât o cărticică pe care și-o pune sub pupitrul de pepsiglas pe la inaugurări, pentru a face de acolo campanie PNL-ului, uitând că rolul său este acela de mediator între partide și puteri, nu de agitator electoral.
Achizițiile pandemiei au lăsat în urmă dâre atât de puternice încât până și DNA le-ar găsi cu ușurință, dacă n-ar fi prizonierul ordinului pe unități: „Ai noștri nu fură, n-aveți ce cerceta!“. Instituțiile statului, începând chiar cu învățământul, au fost politizate brutal într-un timp extrem de scurt. PNL a împărțit sinecuri generoase propriilor propagandiști, a dat locuri în consilii de administrație, a mulțumit înfometații aparatului de partid astfel încât aceștia să se miște eficient în teritoriu.
Și totuși, n-a reușit să aibă cel mai mare număr de primari în țară, n-a reușit să câștige Bucureștiul, n-a reușit mai nimic. Este un partid amețit de Moët și care va continua să sărbătorească doar pentru că vocea i se aude mai puternic. Când se va trezi din mahmureală, din nefericire, pe noi ne va durea capul, nu pe ei.
Să spui că PNL reprezintă aceeași mizerie ca PSD este hazardat. Așa cum se laudă liderii săi, PNL a întrecut, deja, PSD-ul. Dar nu l-a întrecut doar electoral, pe alocuri. L-a întrecut, spre viitoarea disperare a românilor, în mârșăvie, incompetență, aplecarea spre îndestulare rapidă, ciocoism și sfidare a legii.
Doar că astea nu contează în ochii românilor. Dacă aceștia pot alege un individ condamnat ca urmare a morții a 64 de oameni în accidentul din Colectiv, dacă pot alege un primar care-și umilește copilul și se mândrește cu asta, dacă pot alege toți traseiștii plecați dintr-o parte în alta pentru a-și păstra posturile, atunci tot românii vor fi cei care nu vor avea nimic de obiectat atunci când corupția liberalilor va începe să-i sufoce.
În acest moment există, deja, nenumărate dovezi ale malversațiunilor guvernanților, dar ele sunt tratate cu maximă îngăduință de către alegători.
Celor care au, din când în când, ștampila în mână li se pare normală corupția dacă este practicată de oricine altcineva decât PSD. Se găsesc, extrem de ușor, scuze pentru absolut orice încălcare a legii. Nu este și nici nu pare că va fi prea curând o problemă că de la începutul anului economia se duce accelerat în bot, că Guvernul ascunde numărul șomerilor doar pentru a da bine în materialele propagandistice. Drept e că nici nu prea mai e cine să întrebe. 40.000.000 de euro investiți în presă de către Guvern, anul acesta, sunt mita cea mai eficientă din ultimii 30 de ani.Niciodată până acum, nici măcar pe vremea lui Adrian Năstase, presa nu a fost atât de obedientă, atât de cumpărată. Dar poate că nu era nevoie de cheltuiala asta. Pentru că presa nici nu mai contează. Poporul inteligent și informat își ia adevărul direct de pe Facebook, fără filtre, fără discernământ, fără aparat critic. Rezultatul se vede. PNL este cavalerul pe cal alb venit să salveze națiunea din ghearele celorlalți corupți.
Mulțimile, în extaz, urlă acum în cor „Moët PNL!“, sperând că din cupele hăhăiților entuziaști le va pica și lor, pe buze, câte o picătură de licoare fermecată. Se recomandă răbdare. Nici măcar multă. În curând va fi abundență de stropi pe toate fețele.
„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă ale cărei valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută.D e ce atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bună-voinţa şi toleranţa noastră? Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sau sanguinari.
Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate. Fraţii noştri îşi părăseau copii bolnavi, părinţii bătrâni, averi agonisite cu trudă (…) În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă(…) Li-s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele(…) li s-au luat hainele, li s-a furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori merită un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire”.
Nicolae Iorga, 6 iulie 1940, articol publicat în «Neamul Românesc»
Prev
