Search

cum se fura - search results

If you're not happy with the results, please do another search

3 663

Nu-mi amintesc ce am visat azi noapte, că m-am trezit cu noaptea în cap și am fugit la primăria mea că îmi era frică că blochează haștagiști, elgebitișii și proromâniștii intrările și dau o lovitură de palat să pățesc ca Ceaușescu. Noroc că Butuza are elicopter serios nu ca trădătorii aia de la revoluție.

Nu era nimeni la primăria lui je decât portarul care mi-a parcat mașina când m-am dus eu în birou și a și lins parbrizul să fie O.K. Am o stare așa nasoală când știu că toți trădătorii ăștia stau cu ochii la fotoliul meu să mă facă pierdut după ce i-am îngrășat pe toți. Javre îmbuibate!

Bine că i-am tras-o lui Adiță CJ, tu-l în cur de combinagiu, că nu mai puteam să-l suport de când ia dat Sică Mandolină bani la aeroport. Am fost cu el la Onelia MixTV la emisiune, sau cum zic proști ăștia, am invitat-o pe Onelia la emisiunea mea la MixTV hăhăhăhă, asta înseamnă să fi băiat pe combinație și cu vrăjeala la tine și eram cu Adiță în emisiune și aveam eu în cap cum să zic așa nașparlii ca să-i văd fața când zic. 

Și cum stătea el așa pe barosăneală și rânjea la camere, Adiță Cejeu cu fasolea pe sub mască, în timp ce Bebe plângea în birou când număra mărunții de i-am lăsat io la portar, zic eu că a luat Consiliul Județean bani de la Guvern, foarte bine, se face aeroportul, dar n-a dat la aeroport bani din împrumut pentru aeroport, așa că gata avem bani să facem schiță de spital din împrumutul necheltuit de la Consiliul Județean hahaha și m-am uitat la Adiță CJ să văd cum se bâlbâie că l-am făcut din vorbe. Ăsta haț, a înghițit-o ca pelicanul! Se umflase de nervi ca hipopotamu bugetar. Gata m-am spălat pe mâini, iaca i-am bagă lui Adiță Ceje spitalul, acum să te văd de unde și pe unde scoți tu banii hahahaha, ce i-am tras-o de era verde la față ca broasca la mal. De unde era el pe barosăneală și se pupa în bot cu lumea pe stradă, să vezi acum ce-l fugăresc ăștia că unde e spitalul. Păi se pune băiatul ăsta de la țară cu mine, știe ăsta politică câtă știu eu? Are el doctorate la școala vieții ca mine, a furat el meserie de la combinatori și smecheri de unde am furat eu? 

I-a d-aici că ți-am dat-o cu tot cu săsălăul tău și cu Mandolină la sticlă și poți să fi tu prieten și cu Papa de la Roma și cu Putin. Gata l-am omenit de nu s-a văzut! Păi ce a făcut ăsta la viața lui? 

Un parc cu brontozauri de plastic și un teleferic și un pasaj la el la țară la Râșnov? Ce îl recomandă pe el în fața mea? Mandolină Îmbuteliatul și cu Săsălul? Ce aeroport băi nene, că dacă îmi puneam capul în 2 luni era gata. Ce îl recomandă pe ăsta în fața mea de trag ăștia din partid să-l plimb pe stradă după mine și pe la emisiuni, pe păgubos să fac echipă cu el? Hai marș la porumb la tine pe câmp păgubosule să te văd eu de unde scoți spitalul cu Lucovidul tău cu tot! 

    Onelia a început și ea să se bâlbâie, nu știa ce să mai zică când a văzut cum l-am luat pe ăsta tare. Lasă că am zis eu destule hahaha, vă puneți voi cu mine băi slabilor că mătur cu voi pe jos, draci vă găsesc! Băăă, dacă vreau eu mă duc în emisiune la Dana Budeanu și rup tot băi fătălăilor! Vă rup pe genunchi!

    Și cum stăteam eu și râdeam de ce îmi aminteam, mi s-a făcut poftă de covrigi, de ăia buni de la sluga proastă de Chiricheș și mi-am adus aminte că aveam în mașină o pungă cu covrigi cu sare pentru când mă ia nervi la stomac, că ăștia numai nervi îmi fac și când dau să ies de la emisiune, nu știu cum dreaqu, hopaaaa, Cătălin Leonte. Bă, ăsta mă filează! E cu ochii pe mine ca pe portofel! 

Hai noroc zic eu și în gândul meu, aoleu că și ăsta e pe liste și intră la Consiliu la mine. Aoleu că pe ăsta l-am bătut în 2012 cu noroc că m-am înțeles cu PSD-ul pe la spatele lui de mergea singur pe stradă în campanie ca milogul de vorbea cu oamenii. Bă nesimțitu pe la cinci neața câștigase, era primar în locul meu. Noroc că au venit aia de la STS cu patru baloturi de voturi pe la unșpe și fină-mea, judecătoarea, le-a numărat să-i dea Dumnezeu sănătate! Fată faină și de comitet, de aia am pus-o după aia șefă la Tribunal. Greu l-am bătut pe ăsta, că ăsta știe, are față de om onest și pune prostimea botul la el. Bine în 2016 l-am bătut de ia sunat apa în cap, se juca cu mine de-a independentul, vai de steaua lui. I l-am scos pe Răzvănel Popa din coșul de gunoi a lui Niță și gata. Dar acum parcă-l  si văd pe la ședințe cum o să se pupe bot în bot cu haștagiști să îmi dea mie la genunchi de mână cu amendă ăla de Susanu. Marș mă la tine la bancă stai acolo corporatistule, ce te bagi în seamă ca să faci agitație la ședințele mele? Drept de vot ai la mumă-ta acasă. Stai pe curu tău liniștit acolo, vii tu la mine la primărie să ne strici apele? Și eu care mă bucuram că am scăpat de dolofanu și pastilatu ăla de Macedonschi gură mare, că l-am pus bine, și de proiectul independent de Șovăială ca să dau peste ăsta? Și de Susanu? Hai că mă i-a cu nervi la stomac iară. Și mă mai salută corporatistu pe stradă, băăă ne vede lumea, mă fac de căcat! Aoleu iară o să am coșmaruri la noapte. Pfoai, trebuie să iau măsuri urgent că mi se urcă toți în cap. Plecasem eu cu gând urât de acasă că vor atâția să mă călărească, mi-a ieșit piaza rea de Leonte în drum. Pfoaiii, tu-l în cur pe mă-sa și pe ăsta că mi-a stricat pofta la covrigi. Și-s buni. Covrigii lui Chiricheș. Artă cu apă și făină. 

    Și cum mâncam eu un covrig mă sună Lili de-am pus-o eu la CNAIR prin transfer fără concurs, așa cum îmi place mie mai pe relaxare și cu controlul la băiatu, să am oameni peste tot. Am luat-o de la străzi de la municipiu și am făcut-o mare doamnă la drumurile naționale, ca să ne ajutăm cu ea și cu prietenii noștri să facem o treabă, două cum trebuie. Că vin proștii ăștia din presă că de ce, că a fost în dosare inculpată, că am interese. Așa, si? Am, mă boilor. Lilicuța H. e fata mea de suflet. Nu știe nici cu drumurile, nici cu legalitatea, da când zic execută. Fată sfioasă, face doar cu acordul meu. Plus că atunci când am numit-o, a stat Butuza trei zile în genunchi la mine la birou de am crezut că e statuie de  ipsos și-i lăsam cardul pe ceafă. Doamnă elegantă, eu dictez, ea execută. Aproape îmi vine să o iau înapoi la Primărie da stric banu bugetar de la Sică cel Rupt. Mă sună, era udă toată de la plans, micuța, avea sare pe ea de zici că era salină. Că un golan choir, Rinder, o tot sună că de ce nu a dat concurs, că de ce știe meserie cam cât gândacul de bucătărie, că de ce pot eu să-mi pun pilele peste tot. Căcaturi, căcaturi și numai căcaturi. I-am zis lasă, că miliarde am dat la viața mea să-l scot pe prost din presă. O mai fac odată. Nu-ți strica rochițica de la lăcrimioare, mai bine fă un concurs de tricouri ude. Hăhăhă. Și lasă banul să curgă unde trebuie. Închid telefonul da mă enervez brusc, iară mă iau nervi la stomac. Bă, io de tâmpitul ăsta de Rinder nu mai scap niciodată cu toții banii mei. E ca râia! Încep să cred că dacă e război mondial rezistă două specii: gândacii de Colorado și Rinder. Nici măcar io.

Iar o să dorm prost la noapte, că așa mă simt. De mâine scot locala pe stradă să verifice cine pe cine votează și mai ales ce draq citesc, că ăștia au învățat alfabetul și încep să mă supăr rău de tot.

Jorhe de Buruienesco

1 564

Pfoai, m-am trezit dimineață cu capsa pusă că trebuie să fug repede la primărie că mă întâlnesc cu ăștia de la BERD și Banca Mondială, să mai băgăm una-două țari pe țeavă, că se trăiește la Brașovul meu mai bine ca în Elveția și Singapore la un loc. Sau Luxemburg. Că luxul e la mine și burgul la fraieri. Hahahaha ce îi mai fac pe prostălăi să mă voteze, le dau pe la nas cu friptura și o bag în buzunar. Exact ca la căței, am eu pe aici pe la mine pe acasă, le dau cu friptura pe la nas și le dau pâine goală să mănânce. Și câini ăștia se bucură de boi ce sunt, oi fraiere.

    Ajung la primărie, las mașina la portar, să o parcheze el, asta e situația, am argați cu uniformă, fug repede în birou să îi aștept pe ăia de la BERD și Banca Mondială să vină, dau comandă de cafele și apă plată la Angelica și mă pun pe așteptat că ăștia tot timpul întârzie. Și cum stăteam eu așa și reflectam la ce gogoși să le mai torn la proști ca să mă voteze, mi-am făcut și haștag, de acum sunt și eu haștagist, haștag uniculprimarcorect, văd pe masă cheile de la una din alea patru Skoda aia de le-am avut-o eu de la RAT Brașov. Căcănarii, nu tu două BMW, nu tu Ferrari, patru coaje de Skoda. Lua-i-ar drequ de slugi, mai lipsea să-mi dea la schimb fo cinci Dacii să merg ca săracu-n râșniță.

Băăăăi ce poveste încurcată, dacă știam că am atâtea probleme le-o băgam direct în cur să nu le mai văd. Îmi trebuia și mie niște mașină, că io, de fapt, toată viața mi-am dorit doar una din aia faină, Mercedes decapotabil cum avea Bobby în serialul Dallas. Când eram la mine la țară și mă uitam la Dallas numai pentru mașina aia mă uitam. Bine, și să-i văd țâțele lui Pamela. Avea Pamela niște țâțe ca lubenițele ălea de la Dăbuleni. Dar mașina aia am visat-o toată viața de atunci. Și țâțele.

Și am tot vorbit în stânga și în dreapta ca să-mi dea și mie cineva o mașină, două, până-n patru să le folosesc. De la vreo reprezentanță, așa de reclamă, că am față de Leonardo Di Schwarzenegger, că la primărie aveam oficial buget de chei de Logan, dar ce să fac cu Loganul că trebuia să ajung des la București și acolo mă mai făceam și de căcat cu Loganul la partid. Da slugoii la BMW mi-au zis pas, deși lui Iohannis la Sibiu i-au dat una mișto, mare, limuzină, tot Mercedes la fel. Că ăia la noi n-au buget, că stai să vezi, că nu știu ce. Eu tot sunam și mă rugam de oameni, să mă înțeleagă și pe mine cineva. Și m-a auzit ăsta de l-am pus șef la RAT Brașov și a zis, șefule te ajut eu. Și eu i-am zis că vreau o mașină mică, nu autobuz, hăhăhă, de unde îmi dă el mașină mică să merg eu pe unde am treabă. ”Mică” zise prostovanul, deși acolo unde i-a mers mintea nu mai era chiar așa prostovan. Doar prostovete. ,,Mică dom șef, mică”. Ce mașină să fie? Și atunci m-am gândit și i-am zis că bă, ceva mai așa să nu bată la ochi, să nu mă scuipe lumea pe stradă că fur de la buget. Ceva așa mai limuzină, mai mare, un Passat, un BMW, seria trei nu cinci că bate la ochi, ceva limuzină da să semene cu o Octavie ceva. Cu cutie automată că la drum lung obosesc să tot calc ambreiajul. Mai pe lux modest, așa. Și ăsta a zis că știe el ce vreau și  a venit cu o Skoda Superb cu cutie automată. Skoda, bine săracule, să fie am zis în gândul meu. E oarecum măricică, spațioasă, are cutie automată, nu te înjură lumea că e plin pe stradă cu Skoda, că nu e Mercedes nici BMW. Și hop mă trezesc într-o zi că mă sună că vine să-mi aducă mașina. Și a venit cu ea în dinți la primărie, și mi-a dat cheile și talonul. De fapt de patru ori ori cheile și taloanele că erau patru Skoda. Bă, zic eu, dar mașina e împrumut că n-am cum să-ți dau bani pe ea. Împrumut șefule, se poate. Și cu cheltuielile la noi, că nu se vede, cât mergi mata cu ele, doar cât consumă modestiile astea față de un autobuz? Și când termini treaba o dai înapoi, nu se vede la numărătoare acolo, le băgăm între autobuze, le dăm la casat și gata. Când am auzit, nu le-aș fi luat, dar când am văzut cum merg, mamă, mamă, Bobby din Dallas eram. Țâțele lui Pamela mai lipseau.

M-am gândit că le folosesc vreo 6 luni și după aia văd eu cum fac să le dau niște bani să nu se consemneze vreun prost de pe la DNA ceva să facă probleme, să fac să fie bine. În fine, m-am luat cu treabă și din când în când, în loc de revizie îmi aduceau alta, dar aia am aflat după, la proces, că eu mă făceam că nu știam că îmi schimbă ăștia mașina și ziceam la parchet că nu-i lăsam. Și pentru atâta lucru am ajuns eu să dau cu subsemnatul și să mă cheme pe la tribunale, să dau bani la nehaliții ăia de avocați? Pentru că am luat și eu ca tot omul o mașină, până-n patru, împrumut de la cine mi-a dat-o. Dar ce-am făcut domnule, am furat, am omorât, am dat în cap la careva? Am condus o mașină până-n patru luate împrumut că mi-a trebuit mașină și stăteam rău cu banii. Ce să mai zic, e rea lumea, rea și pricinoasă , nu încape de mine, numai să-mi scoată ochii din cap și să zică de rău. Fir-ar a dracului de mașină și cu mă-sa și cu tats-u! Că mai bine luam un Ferrari decât patru Skoda. Bengoase, da nu de nasul meu, că io am sentimentul fin.

    În fine, au venit ăia de la BERD și de la Banca Mondială. Ce băieți, ce înțelegeri, ce traiste le-am mai făcut și ăstora, și ce chefuri și chiolhanuri am mai tras cu ei pe la Viorel prin Poiană. Aoleu în 4 labe ieșeam cu ei de acolo la 4 dimineața. Păi nu mă ajută ei acuma? Că doar sunt băieți deștepți! Acum scot ei din buzunar 2-3 pasaje să treacă calea ferată la Bartolomeu, și pasaj peste gară și parcări pe sub pământ.

Desenate frumos pe hârtie ca spitalul și polivalenta. Șantier fac tot Brașovul, Bumbești-Livezeni fac, să se vadă că muncim, că facem progres la oameni să se simtă bine în orașul meu. Când am văzut ce proiecte mișto facem pe hârtie, că sanchi să le faci pe bune, mai vedem noi la următoarele alegeri, mi-a mai mai venit inima la loc. Am material de prosteală încă 4 ani, să pună botul tot fraierul de votant slugoi puturos, hoț și bețiv.

Lasă așa pune ștampila pe mine că e bine, că panseluțe și asfalt la toată lumea, bineeee la toată lumea, nu ca proștii de la PSD de mai dau și acuma un ulei și o găleată de gunoi cu sigla partidului să se știe de unde, de-i închid ăștia pe capete! Nu, finuț cu aburitul de fraieri, da tot din banul public.

 Ies acum în presă cu sistemul de monitorizare și control al traficului auto din Brașov de vă ia dracu pe toți dacă mai ieșiți din casă pe stradă  cu mașina. Ecologist am devenit. Vă pune mandea la semafoare inteligente și sisteme de monitorizarea a parcărilor de n-a văzut capitala Franței, Bangkokul, așa ceva că tot vreți aer curat moca. Aer curat moca de alegeri vă dau băăăăăi manțocarilor neștiutori de carte. Să se vadă cine e tata vostru aici la primărie! Neam de oieri brăneni care sunteți, papagalilor! Și o să stați ca sclavi în stație la iarnă în frig când o să veniți să vedeți că v-am făcut iar brad de Crăciun  de parcă pe Tâmpa cresc doar palmieri. Da așa e cu fomistu. Se gudură la sclipici! Și vă fac și parc la Rulmentul, să vă plimbați cu trotinete de închiriat printre ruinele fabrici la capătul Brașovului să nu mai plângeți că nu aveți parcuri băăăăi, prin ruinele industriei brașovene să vă plimbați ecologic, fomiștilor care sunteți. Și toate ăstea pe fonduri nerambursabile, să nu mai cârâie nimeni că sunt bani de la buget. Mucles! De la buget pe bani grei doar panseluțe și asfalt. Că așa vreau eu, așa e bine!

    Hai că am plecat la o ciorbă cu băieții de la BERD și Banca Mondială, nu mai vin azi la muncă. Pe Gabor și pe Oprică i-am trimis cu Adiță Cejeu pe teren și cu Duțu să îi păzească să nu zică de rău de mine. Că ăștia, Oprică Gabor și Duțu sunt băieți fini, se înregistrează între ei și îmi dau înregistrările separat să îi verific ce zic. Da cred că știu că se înregistrează între ei de aud numai osanale de nici nu mai am nevoie de hârtie igienică când merg la baie. Apropo, mi se făcuse dor de tinerețe și mi-am tras zilele astea un weceu turcesc în fundul curții, fără canalizare.

Oricum, lumea e pe stradă la campanie să mă fac primar în continuare, toate bune la toată lumea, că mai târziu mergem la emisiunea mea de la Mix TV și îi invit pe Onelia și pe Adiță Ceje, că am găsit cum să-l fac pe ăsta cum m-a făcut el cu mălaiul de la Sică Mandolină. Că n-am uitat-o pe asta cum mi-a trecut valiza de bani prin portmoneu și  io nici n-am simțit. Lasă că trec alegerile și-l fac pe Adiță Cejeu șef la Pocreaca din Găgăuzia că și acolo e aer și oameni cu nevoi.

Hai vă pupă tata, vedeți ce votați că vă ia mama dracului, trimit locala peste voi, că presa am cumpărat-o de mult.!

Jorhe de Buruienesco

1 156

Pare incredibil, dar aceasta este concluzia – PROSTIA/PROSTIREA POPULAȚIEI este trista realitare pe aceste meleaguri. Postul german Deutsche Welle face o radiografie nemiloasă, într-o analiză, societății române actuale, începînd cu clasa politică, iar constatarea e că între politicienii autohtoni nu există diferneță, cu toții fiind puși doar pe furat, în timp ce prostirea cetățenilor e chiar încurajată de la vîrf.
”Înaintea începerii campaniei pentru locale, prin negocieri și promisiuni PNL a reușit să atragă de la PSD o serie de primari care știu bine de unde pleacă: de la un partid slăbit cum nu a fost niciodată, buimac, împărțit în mai multe grupuscule. Același joc politic fără mamă, fără tată. Doar actorii și-au schimbat rolurile între ei.

Este, aparent, o anomalie ca o serie de intelectuali cu convingeri de stînga, și nu puțini, să nu voteze PSD, în care nu se regăsesc, ci grupări liberale în care, de asemenea, nu se simt ca la ei acasă. Comparația cu alegerile prezidențiale din 2000, cînd în al doilea tur de scrutin rămăseseră Iliescu și C.V. Tudor, cred că stă-n picioare. Atunci, din teama de a nu ajunge președinte apostolul demagog al „României Mari“, sute de mii de români, poate milioane, l-au votat împotriva voinței lor pe Ion Iliescu.

Politicienii noștri sunt de fapt apolitici. Mai ales în provincie, adversarii politici declarați și cu acte în regulă de la partid se înțeleg de minune. Afacerile oneroase nu au culoare politică și nici convulsii doctrinare. De la vîrful piramidei pînă la bază, politicieni de toate culorile fac jocul de glezne aducător de profit ilicit. Mai dificil este, în unele cazuri, de împărțit prada. Mai apar denunțuri, șantaje, dar în cele mai multe cazuri conviețuirea transpartinică funcționează.

În trei decenii dreapta a fost incapabilă să se unifice într-un singur partid puternic

România se află, atît în ceea ce privește politicienii, cît și, în bună parte, donatorii de voturi, într-un autism funciar. Cum să dai crezare botezatului PSD ca fiind un partid social democrat cînd, în primii anii ai domniei lui Iliescu, puterea pe care o avea în mînă a refuzat retrocedarea caselor, terenurilor și pădurilor foștilor proprietari?
De cealaltă parte, în trei decenii dreapta a fost incapabilă să se unifice într-un singur partid puternic, existînd mereu facțiuni divergente, neascultătoare. Tot ceea ce s-a declamat de-a lungul vremii și într-o tabără și în cealaltă ca fiind reforme ale partidelor nu s-a materializat decît în schimbarea conducerii, în genere la presiunea baronilor din teritoriu.

În raport cu clasa politică, prostia populației nu se plătește, ci este încurajată!!

Electoratul de stînga și cel de dreapta este și el în mare parte unul convențional, ușor de manipulat. Cine, dintr-un sat uitat de lume, stăpînește alfabetul doctrinelor? În raport cu clasa politică, prostia populației nu se plătește, ci este încurajată. Nu avem patul germinativ din care să se decanteze curente politice europene, curente care ar trebui să se nască din capilarele societății. Ne întoarcem, din nou și din nou, la lipsa spiritului comunitar, la individualismul retrograd și gălăgios, la lipsa de educație, inclusiv de educație politică” conchide D.W.

1 561

Astăzi m-am trezit bine dispus, o dată pentru că e ziua mea și fac vreo 35 de ani a nu știu câta oară și doi, am avut un vis frumos, aoleu, să dea Maica Domnului să se împlinească că om mă fac pe viață. Se făcea că i-am bătut rău pe toți la alegeri. Rău, rău de tot. Am luat cum lua pe vremuri Ceaușescu 99 la sută.

Și când am aflat am plecat spre primărie cu o caleașcă ca în povești, așa cum are baba aia de e Regina Angliei. Și mă saluta lumea pe stradă, erau toți fericiți. Când am ajuns lângă parc am văzut cum pe sub copaci și prin boscheți se tăvăleau în chinuri toți haștagiști, elgibitiști, și Ialomițianu cu Căncescu de mână  cu cenușă în cap și proromâniști și căcănari aia din presă în frunte cu Rinder, care se tăvălea de ziceai că e posedat!

La primăria mea, mi-au pus sclavii sus pe scări la Casa Căsătoriilor un tron, un sceptru și o coroană. Și când m-a invitat Angelica să iau loc și să îmi pună coroana pe cap, unul dintre sclavi a început să zică către toată lumea că în arhive la primărie s-a găsit un act de pe vremea lui Evul Mediu Cel Bătrân  Întâiul ( am auzit eu de el, a fost Judele Brașovului mai multe mandate ca mine ), prin care atenție, dacă câștigi de 5 ori la rând alegerile, ești declarat Jude pe viață. Și oamenii aplaudau, și venise și Săsălău cu toată coloana lui de slugi sepepiste, da și mie poliția locală îmi ducea sceptrul de primar pe viață, sâc și cu Lucovid și cu tot guvernul și se ploconeau în fața mea, mă luau cu ,,să trăiți!”, nimeni nu mai putea să facă nimic acum sunt om cu imunitate, se împlinea visul meu de când am ajuns prima oară la Brașov cu trenul și când am văzut orașul ăsta, nici n-am mai simțit gaura din pantofi pe unde intra apă și mi-am spus că într-o zi eu o să fiu stăpân aici.

Și am zis cum a zis Mihai Viteazu în filmul cu Amza Pelea după bătălia de la Podul Înalt (de unde dracuri poduri și înalte încă, în Modova, ): ,, asta  e pohta ce-am pohtit-o io!”

Ce bine mai era așa eu pe tron sus pe scări, șpăgarii ăștia ieftini de Săsălău și cu Mandolină se ploconeau, dușmanii se tăvăleau în chinuri prin parc, și eu puteam să fac ce am vrut eu de la început. Adică orice fără să dau socoteală. 

Păcat, mare păcat că m-am trezit să merg la servici și de ziua mea, măcar uit o zi de necazurile mele cu toți trădătorii ăștia care vor să-mi ia totul.

    Când am ajuns la primăria mea, Angelica organizase pe toată lumea să vină să îmi cânte ” Mulți Ani Trăiască!” , și când m-am uitat la ei am văzut cât de desfigurați erau unii de la combinații făcute pe la spatele meu, și alți șpăgari ieftini. De care o să mă ocup eu imediat cum câștig mandatul. Slugoi trădători asta am ținut la sân toți ani ăștia! Hopa apare și Oprică cu Gabor după el cu o pungă de cadou, să ne trăiți șefule, cel mai mare primar din România care ai fost ca un tată pentru noi. Gabor era mai vesel așa, cred că începuse să sărbătorească singur mai devreme, că ăsta fără 2 la mie nici nu poate să zâmbească de prost ce e. Da dacă a început să sărbătorească mai devreme e semn că are încredere în mine. Îmi venea să-l pup, tu-l în nară de coardă leneșă, da nu mă manifest că după aia i se urcă la cap.

Hopaaaa, apare și Adiță, mamăăăă ce mă enervează ăsta, crede că e mai tare ca mine stă și rânjește pe după mască, tu-l în cur pe mă-sa cu aeroportul lui. Aștia de vor să decoleze de pe aeroportul lui Adiță să-și ia numai bilet du-te nene din orașul meu dacă joci cu ruralul. Trebuia el să facă aeroport când eu sunt așa de ocupat de abia mă apuc de telegondola aia promisă în campania din 2004. De aia îmi plăcea mie de Căncescu: promitea multe, rădea tot și făcea fix nimic. Politician pur-sânge, adevărat, aproape ca mine.

Ăsta înbotnițatu avea doar o punguliță de cadou. Bă, așa se vine la mine cu punguliță, după câte am făcut eu pentru partid și pentru oraș? Am simțit că imi dă sângele pe nas când l-am văzut, dar eu sunt mare om politic, am îmbătrânit în din ăstea, l-am luat în brațe și l-am pupat pe obraji ăia durduli, ia d-aici Covid 19, Doamne iartă-mă! Îi coc eu acum o cheie din aia meșteșugită, sau cum ar zice el îi fac un ” lucru chibzuit” să dea cu subsemnatul până uită să scrie, pfoaiii nu-mi iese din cap cum m-a făcut în campanie cu Mandolină.

    Și n-am zis bine Mandolină că hop mă sună și ăsta că vroia să se bage în față la rând la ăstia de au venit să-mi pupe mâna. Golane, tot pe pile și relații să te bagi în față la mine? . Aoleu, trădare, trădare, trădare. Oameni răi și dușmani mari am mai nou. În față mă ia cu La Mulți Ani și în spate bagă cuțitele și mă vor pe lângă treabă. Că am mai aflat una, dar era târziu, cică când a fost la Brașov de i-a promis banii lui Adiță pe care ia și dat de nu i-am mirosit, a bătut cică palma cu Țibre să-l ia la Parlament, să-l facă om. Nici pe asta n-am mirosit-o, alt trădător, toți mă trădează și îmi vor răul. Nu mă așteptam să am pe lângă mine atâția oameni slabi și trădători. Când era bine, era bine, toți cu burta plină și sarmaua în gât, și cu sărumâna pe la ușa mea, acum când vine pericolul mare, toți trădează și fug ca șobolani. Șobolanilor! Nu mor caii când vor câinii, trădători! Să vă pleznească venele la cap de trădători când o să vă întoarceți la mine în genunchi! Leprelor și otrepelor care sunteți!

    Mă macină gânduri negre și de ziua mea, nu mai am încredere în nimeni! Hop mă sună și Dunca, altă otravă care mă așteaptă la colț. Și s-a și autoinvitat la ziua mea, că are ceva pentru mine, cadou, că e pe drum, că vine el sigur mai târziu. Ehe! În alți ani erau dimineața la prima oră toți, stăteau ca corul Madrigal și cântau, pe voci. Slugi slabe și trădătoare la pâine goală cu pateu din ăla rău o să ajungă toți.

    Mi-a mai stat inima un pic când m-au sunat de la DNA, am crezut că s-a întâmplat ceva, că mă cheamă pe acolo, dar ăștia băieți finuți, mi-au cântat tot biroul în cor ” La Mulți Ani!”, am pus telefonul pe șpicher, să audă sclaveți cum îți cântă procurori. Deca a făcut și un TicToc în cinstea mea pe jamaicana, egipteana, israeliana sau cum s-o numi porcăria aia de melodie de o dansează toți ca pinguinii.

Aoleu, sper că se gândeau la mulți ani de viață, nu la vreo condamnare. Nu, la mulți ani de viață, că mi-au făcut niște dosare boboc, la păstrez acasă și le folosesc când uită slujnica să ia hârtie igienică. Niște nevinovați și procurorașii ăștia!

L-am văzut și pe Vasile Bran, era îmbujorat rău, iar băuse pe datorie coniac de ăla contrafacut, că ,,binei stă mirelui (adica eu)/că nu-i nimeni în lume ca mireasa lui ( adica Brașovul)”. Fain. Și cică să adune el plicurile de la musafiri. Hai marș Vasile, că tu bagi mâna la plic. Că dacă nu am pentru el un loc liber că a fost de patru ori deputat, a fost secretar de stat, e revoluționar cu patalama, etc. Da bă Vasile, am unul de ștergător de parbrize la avioanele din capul lui Veștea.

    În fine, am mai stat, am mai discutat, le-am dat valea la sclavi să mergă la treabă că ajunge cu atâta sărbătoare. Și să ne vedem de campania electorală că vine baubau Colibă cu haștagiști după el și draci ne găsește pe toți, învățăm romgleză, pauărpoint și ixcel și dedline după aia și nu mai mișcă unul în front. Sau Susanu, că ăla în loc de salarii le dă amenzi. I-am zis lui Angelica că plec că am o treabă. Mă duc să sărbătoresc la separeu la cărciumă la prietenul meu, să nu mă vadă careva că sunt iar trist și abătut. Mi-a arătat Angelica că a postat pe facebook un prost că e ziua mea că sunt din Buruienești și că sunt profesor doctor de sport de ,,înhață șpaga”, tu-l în cur pe mă-sa că s-au mai luat o mie de proști după el și au scris numai de rele, se certau între ei, că am furat turnul al doilea de la Biserica Neagră, că nu știu ce. Și poporul ăsta, în loc să zică ” La Mulți Ani!” te înjură și de ziua ta. Urât de tot, invidioși pe rezultatele mele din câmpul muncii, needucați și lepre!

Hai marș că tot eu câștig și vă popesc pe toți, dracii vă ia, sclavi la bănci, la Leonte o să ajungeți, pe stradă, cerșetori și muritori de foame, șpăgari ordinari și otrăvuri care sunteți!

Jorhe de Buruienesco

0 528

Pfoai, ce rău am dormit azi noapte, numai coșmaruri am avut. Ba se făcea că e Coliban primar și a intrat la mine în birou și mi-a luat hărtiile când nu eram eu acolo, ba venea Susanu și mă amenința, ba îi auzeam pe sclaveții din primărie cum ziceau de Ialomițianu că e viceprimar, ba le vedeam moacele lui Rinder, Petrescu, Dan și Mateescu cum puneau întrebări nasoale și râdeau satisfăcuți că nu mai sunt primar. Se făcea că am pierdut de tot controlul prin primărie și toți neica nimeni veneau să îmi dea un bobârnac și să râdă de mine, muritorii de foame de prin primărie la care le-am dat o pâine, scriau de zor delațiuni pe la DNA și se bucurau că mă dau în gât.

Mai apoi se făcea că era Iohannis cu Adiță și Werner Braun, și se băteau pe umăr și își șopteau ceva la ureche și râdeau. M-am trezit de câteva ori din somn transpirat tot. Și mă gândeam că toți din jurul meu, toată lumea, toată lumea mă trădează. Mi-am rupt de la gură să le dau, i-am încălzit ca pe șerpi la sân, i-am ajutat când le era rău și veneau să îmi pupe mâna cu ”sărumâna”. Tu-le muma în cur de lepre, ia uite cum se leapădă de mine. Și adormeam, și vedeam lume multă cum se bucură și chefuiește pe străzile mele că nu mai sunt eu. Leorcă m-am trezit, și prost dispus, și cu nervi la stomac și mă doare și capul și să îi ia dracu pe toți să îi ducă în iad.

    M-am dus pe la servici, doar așa, n-aveam treabă, dar să se știe că primăria mea nu e sat fără câini, și am chemat-o pe Angelica secretara la mine, și i-am zis să îmi zică ce mai zice pe Facebook despre mine rupții ăștia în cur de foame de la sanchi presa independentă.

Băăăăăi băiete numai rele, că sigur Mandolină îmbuteliatul și cu sasu s-au înțeles cu haștagiști să mă vândă pe mine, pe prostul ăla de la Alba Iulia și pe atârniciul ăla de la Timișoara. Că haștagiști tefeliști sunt pe val mare de când cu sprijinul lui Nicu Șordan din partea PNL-ului, că Doamna Firea pierde Bucureștiul. Mă întrebam, băăăăăi băiete, se duce dracului tot cu totul?  Păi noi am furat ani de zile și ăștia strică totul. Cum să vii cu useriștii, că aia sunt atît de proști de că după ce fură se dau singuri în gât la DNA că curupțiaucide pe dracu. Cum adică? Eu din primăria mea pentru care am luptat ani de zile nu plec. S-a înțeles? Nu plec! Poate să iasă Susanu cu Ialomițianu și cu Colibanu mega ultra penta hexa primari, să își facă primărie la ei în cartier și oraș pe camp că taxele și impozitele tot la mine vin. Pe mine nu mă scoate nimeni de aici. Orașul ăsta e al meu, am băgat în el asfalt de zece autostrăzi, iar primăria e a mea pe viață!

    Și cum stăteam eu așa mă sună Adiță CJ și îi dau ocupat. Lui ăsta nu-i răspund decât dacă îl sun eu, i-am zis să nu mă deranjeze că sunt ocupat. M-a ofticat rău că i-a promis Lucovid 25 de miloane pentru aeroport și îi dă direct lui. Adică ăștia de la Guv, guvizii naibii că i-am omenit săptămâna trecută,  m-au sărit din combinație? Bine, când i-o veni banu lu Adiță CJ, că poate nici nu vine, că stă aștia cu moțiunea peste Guv și dacă pleacă transpirații cu măști de la Victoria să se întoarcă când i-oi mai chema eu.

Bun, când mă uit, iar mă sună Mandolină dezacordată. Bă ăsta e obsedat să facem videochat împreună pe teme economice, cum să lăsăm în curul gol poporul?  Nici lui ăsta nu-i răspund, dă-l în mă-sa de machitor, eu îl chem să vină să facem să fie bine, ăsta mă sare din schemă cu Polivalenta, cu aeroportul, cu poteca aia de șosea prin pădure. Mai stau eu așa și văd că mă sună Oprică.

Hopaaaa, ia să văd ce vrea prostul ăsta. Și mă pune dracu să răspund și zice Oprică așa cu o voce mai chel -oprimată așa că i-a intrat banii lui Adiță CJ de la Sică, ăia 25 de milioane pentru aeroport și că ne-a chemat că dă o ciorbă la Cantina partidului pe chestia asta, că e fericit că are bani să termine aeroportul, că nu știu ce. Mi-a stat vita aia de Kobe, trei sute de lei kilu, în nară.Ce mă? Cum? Mai zi odată? I-au intrat 25 de milioane de la machitorul ăla, acum când nu sunt bani de mărit pensii și alocații? Și-am văzut negru în fața ochilor, de a venit Angelica să mă ude pe față cu apă de la gheața din uischian.. Aoleu era să fac infarct la locul de muncă. Îl și aud pe Gabor plângând lângă Oprică. Gabor e sensibil. Sub 2 la mie alcoolemie nu-l prinzi. Suflet de coardă de poet.

Ia să mă calmez, stai așa, că nu gândesc limpede. Adică golanul ăla de Sică Mandolină i-a promis bani lui băiatul ăsta de la țară și ia și dat scurt. Adică au trecut pe la nasul meu 5 milioane de euro și eu nici nu i-am mirosit? Da! Păi ce era o bănuială, acum e o certitudine!

Vor să-l facă pe Adiță jupân în locul meu. Aoleu, nu se întâmplă asta în viața mea, nooooo, le mănănc gâții ca la pui, îi rod de vii, noooooo, și am pus mâna pe calculator și l-am trântit de vreo 5 ori de masă înjurând. M-am prăbușit pe scaun, nooooooo, nu se poate, ăștia mă trădează, ăștia vor să mă scoată din primărie, să mă facă de căcat să râdă toată lumea de mine pe stradă înclusiv căcănari ăia de haștagiști și putorilea ale de jurnaliști. Am început să mă zvârcolesc în convulsii și să mă tăvălesc prin birou. În chinuri mă tăvăleam! Trădareeee, trădareeee, nu se poate chiar așa, trădareeeeee. Angelica a început să plângă și tremura în picioarelei ei lungi de 1,20 metri lângă ușă. M-am lipit de un dulap eu fiind întins pe jos, să stau să îmi revin puțin. Tremuram tot, nu mă puteam controla. Bă nici când m-a luat băieții de la DNA nu sufeream așa. Mascați, mascați da-i știam băieți cu contul deschis la mine. Dacă nu erau jegurile din  presă ne și pupam și ne aminteam de clipele frumoase când le dădeam plicurile cu bani.

În fine, m-am liniștit, m-am ridicat în picioare, am strâns resturile de la laptop și le-am aruncat la gunoi. Și îl sun pe Adiță CJ, că-s politican cu experiență, bravo măi Adiță, ce te-ai descurcat, chiar m-a sunat OrBanul înainte să facă plata ca să îi confirm că e totul în regulă, că ești băiat bun, dar m-am luat cu treabă și nu te-am mai sunat să-ți zic. Mergem la ciorbă dar dai si un uischean cu gheață că e cald rău afară. Bravo mă baiatule, la mai mare. Mergem în Bartolomeu după aia mai pe seară, dar fără presă, să vorbim cu oamenii pe stradă. După care l-am sunat pe Lucovid, bravo măi Mandolină, mulțumesc de ajutor, chiar m-a sunat Adiță CJ să pun o vorbă bună la tine cu banii ăia, a zis că dă și o ciorbă ca să discutăm ce facem cu banii cum facem să fie bine la toată lumea de partid. Și am închis, păi tu-vă muma în cur de bandiți, mă săriți pe mine de la combinație, păi tu-vă tot neamul să vi-l ard, nu dați voi, îmi iau eu. M-am îndreptat de spate, am ridicat bărbia în sus și mă duc să iau ce e al meu! Dacă voi nu mă vreți, eu mă vreau!

    În fine am fost la ciorbă și uischean, îmi venea să îi dau lui Adiță CJ cu masa în cap și să-l bag pe Werner Braun cu fața în ciorba de potroace. De unde a mai apărut și ăsta pe listele mele la primăria mea? Și pe loc eligibil? Vrea sasălăul să mi-l facă viceprimar în locu lu preșu de Costel? Ăsta-i sabotaj. Trădare peste trădare, ăștia vor să mă facă, să mă ascundă! Dar m-am ținut tare, tare de tot să știe ăștia mici de frică, să le tremure pipota în ei când apar eu. Mama lor de parveniți fără școala vieții. Și după aia am plecat în Bartolomeu să-i vrăjesc pe muritorii de foame, că stau rău în sondaje, mă mănâncă Colibă pe pâine goală de flămânzi haștagiști, Susuanu flutură amenzi de zici că-i elicopter și asta mai lipsește acu să se ducă totul dracului. Și mă uitam cu sictir cum stătea așa pe stradă la Adiță CJ, ce mai rânjea ăsta pe sub măscuță la mine, ce mai belea fasolea satisfăcut că i-a dat bani Sică Cel Mahmur.

Pfoaiii, îmi venea să-l iau de gât să-l calc în picioare, ăsta e coșmar nu realitate. Și unde ziceam și eu așa că fac parc și panseluțe și pasaj ca să nu mai stați ca broasca la barieră, apare unul și îmi zice mie în loc de domnul primar, domnul Bordurel Giratorescu. Mi-a dat cu virgulă, cine mă-sa e ăsta că oamenii trebuiau să fie filtrați de partid, să nu am surprize că vin haștagiștii și elgebetiști și proromâniștii și alți străini de tre să plece după vot din orașul meu.. M-am blocat o secundă, mi-a venit să-i dau una în bot, dar mi-am adus aminte ce criză am făcut și am zis să stau pe curul meu, să mă fac că nu aud. Am jucat-o pe surdul și am tăiat-o, că e plin de trădători și de lepre în jurul meu care vor să mă facă. Pe drum l-am văzut pe Ialo de pupa asfaltul meu. Bă, ăsta după babe și icoane pupă și asfaltul pus de mine? Conspirație. Trădare. Îl sun mâine pe elicopteristul de Butuza să scoată asfaltul de acolo. L-am sunat și pe Țibre da ăsta a cotit-o. Că cică săptămâna trecută când veni mahmurul cu botniță cu 6 Tuareguri a plecat cu 9 și pa că el e pe liste la deputați. Că a vorbit cu Lucovidul și că e pe liste la PNL, la PSD, nu contează și că io pa. El imunitate, eu controale. Băi Tibre, băi finanțist de grădiniță, până ai tu imunitate te imunizez de tot de apari la reclame cu conserve cu finanțistu roz isteric. Că de la mine nu mai rozi nimic. Șoricule.

   Mă duc acasă să mă calmez că am avut o zi rea de tot și de mâine văd eu cu ce mă revanșez să iau Brașovul înapoi de la ăștia de vor să mă facă! Hai pa!

Jorhe de Buruienesco

0 165

Azi sunt dea dreptul furios. Dacă continui să nu mai visez noaptea o să mă duc la doctor, nu se mai poate. Am facut crize de nervi prin casă s-a speriat și vecini. Băăăi, eu vreau să visez, că dacă visez mă trezesc vesel și râd. Dacă nu stau depresiv. Dacă stau depresiv mă văd hienele trădătoare și lacome și încep să mă vâneze. Nu mai pot, am ochii roșii și nu am idei în cap. Mă duc la servici și le dau greu să-i văd transpirați și în pragul apoplexiei. Să știe cine e jupânul!

    M-am dus la birou, m-am pus pe scaun și am zis să vină toți șefi de servicii, directori și directorași. Și le-am zis , băăăi sunt cu ochii pe voi. Cineva mi-a spus că voi mă trădați și turnați ce se întâmplă cu lucruri sensibile în primăria mea. Am și nume dar mai bine stau și vă ascult. Ca la spovedanie vă ascult cu urechea! Vreau să văd cum recunoașteți în fața mea și a colegilor trădarea. E ultima șansă! Atenței mare la ce ziceți acuma. Liniște mormânt. Aia de la audit și aia de la economic lămâie la față.  Aia de la achiziții aproape a căzut pe jos. Daaaaa, toată lumea afară mai puțin voi 3. În 5 secunde s-a golit biroul. Am zis atunci tare, ca să audă toată primăria, ce v-am zis eu de o mie de ori? Aaaaaaa? Ce v-am zis? Vă bateți joc de mine, să aflu de la alții că faceți combinații pe la spatele meu ( sanchi, am dat-o la plezneală, habar n-am dacă fac alte combinații decât ale mele ). Pun mâna pe telefon și vă bag în gura DNA-ului, și vorbesc cu ei să vă dea mandate grele la beci, vă nenorocesc, și pe voi și pe toată familia voastră. Am zis grijă mare, să n-aud decât musca în primăria mea? Am zis! Ia deschideți telefoanele să văd pe cine ați sunat și unde vă uitați pe facebook. Da-ți like la dușmani? Hai, să văd mesajele! Mă trădați voi pe mine? ( sanchi mă interesează pe mine cu cine a vorbit la telefon, dar așa la plezneală să dea paranoia în ele de al dracului, să se ducă vestea să stea smirnă în fața mea toată lumea ). Și acum afară, afarăăăăă, să nu vă mai prind pe aici că numai probleme faceți.

    Mamăăăăă, ce m-am răcorit și eu când le-am văzut leșinate ieșind de la mine. Să se știe că fac urât la turbare dacă n-au știut până acum. Să se știe să le intre frica în oase!

    Vine Angelica la mine în birou și zice șefule iară a ploua de a rupt de se dau oamenii cu barca prin oraș, și pute de rupe prin cartierele Astra, Triaj, Craiter, Tractorul. Să pută am răcnit eu, să pută până se mută toți din orașul meu. Să pută până la primărie! Păi și ce le zicem șefu? Păi ce le zicem de obicei, că au dat fermieri cu rahat de animale pe câmp, că vreți să crăpați bio în burtă, numai bio vă trebuie, luați d-aici rahat pe câmp, firațîi ai dracului de progresiști. Ce, nu e rahat bio? Să pută! Ce pute salamul și parizerul? Da șefu bine, dar cu apa ce le spun? Ce apă? De la robinet? E vina la compania apa că sunt țevile înguste, ce eu le-am pus cu mama de la Buruienești? A căzut apă din cer și acum sunt bălți, ce fac eu contrazic ” fizica fluidelor ”. Cui nu-i convine să plece unde îi place să mă lase dracului în pace în orașul meu! Mâine îi bag în ședință pe ăia de la Apa, să vină cu pamperși la ei.

    Și am stat eu și m-am gândit la asta cu poluarea și asta cu mirosurile. Cu poluarea mă sunau de la Mediu de la București că îi sună de la Bruxelles că dă senzori peste cap Brașovul. Și că vin amezi și nu știu ce infrigiment. Și veneau în audit, și trimiteam băieții să bage cârpe ude pe senzori să-i deregleze, și ce ciolhanuri și traiste le mai dădeam la plecare la ăștia de la audit ca să iasă treaba bine. Le dădeam tot ce vroiau, i tratam ca pe împărați. Păi ce eu le-am pus centrale de apartament la oameni? Ce, eu sunt de vină că e frig iarna și arde gazul la centrală? Ce eu mă dau cu mașina toată ziua aiurea în Brașov de cheaun? Ce eu i-am pus să construiască una alta cu ciment ce face praf? Și fabricile, ce să fac să le închid? Păi și de unde vine bănuțu la băiat? De la pensionari ăia care iarna închid centrala și se dau cu autobuzul sau stau la mall la căldură? Vrem progres și bănuți, masca pe figură ca-n armată! Numai eu știu cum îi mai mințeam pe ăia de la București. Și se mai trezesc și ăștia din Bartolomeu să facă circ cu USR cu tot, gâții lor de fomiști și de progresiști, că stația de asfalt, că cariera, că fabrica de nu știu ce, că fum, că nu pot respira copii.

Maaaaaarș din Brașov dacă nu vă convine, maaaarș la coada vacii că acolo e aerul curat, la bășina vacii. Și mă mai trezesc și cu Coliban ăsta de-mi face acum probleme că vine la ședință de consiliu că e el șef la comisia de mediu, și îmi vine domnul senator cu butoni la cămașă și laptop să îmi arate mie în orașul meu că nu știu ce senzori de-ai lor arată că e poluare cu particule cancerigene. Maaarș mă de aici. Maaaarș la mă-ta la senat, nu tulbura apele pe aici! De parcă nu știam eu și cu handicapații ăia de la mediu care măsoara cu nasul poluarea că e poluare. Știam, știam dar tăceam. Vreți progres, vreți bănuți, vreți salarii ciocu mic. Tu-l în cur pe mă-sa, mă sfida ăsta cu butoni și laptop și cu maimuțele lui urlătoare progresiștii mă-sii, pfoaiii, ce m-am enervat atunci. Era să pun locala pe ei să-i scoată în șuturi din primăria mea. Lasă că a pus băiatu senzori, a luat și autobuze electrice, a desființat și parcări, vă face băiatul aer curat, stați așa, de nu vă costă de sunteți datori toată viața, tu-vă rasa în cur se slugoi și sărăntoci, faceți gât și îmi spuneți mie ce să fac eu în orașul meu? Mai ajungeam eu aici să vă fac pe toți ca pe proști dacă ascultam de unu altu? Șmecheria se fură băi sărărciilor, așa să știți de la mine! Șmecheria și prosteala pe față.

    Gata hai pa, mă duc să mă văd la o ciorbă cu Dunca și Oprică și ăilalți băieți, să beau un whiskey, să mă simt om, poate visez ceva la noapte. I-am zis lui Angelica că am plecat, să nu mă deranjeze nimeni că sunt nervos și îi ia dracu pe toți, musca să nu aud în primărie.

Jorhe de Buruienesco

0 393

De citit pana la capat…si nu numai!

Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocălar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele.
Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.
Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite.

Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău.
Mădălin era stăpânul zonei şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.
După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:
Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom’ profesor.
Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom’ profesor e de-acum fratele meu şi trebă să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente s-au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre „cei buni” şi „cei răi”, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.

Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.
Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: „puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori „n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte.
Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. „Dom’ profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.
În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.

Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.

În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toți călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.

L-am privit cu atenţie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani („ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.
Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat: Dom’ profesor, nu mă recunoşti?
Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.

Mădălin? – l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.
Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
Despre ce vorbeşti? – l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?
Nu dom’ profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o peşteră săpată în stâncă lângă mare. într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea până la cer.
Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.

Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.
Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.
Ieri însă sora lui Sile Șmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România.”

„Despre voia și puterea Lui Dumnezeu”
Prof. univ. dr. Bruno Stefan – „Cocalarul şi vinul sfinţit”, Ed. Agaton, 2014.

Sursa: Julieta Mihailescu

0 194

Cuvintele au fost rostite. Ceea ce multă lume gândea, dar se temea să recunoscă, ascunzându-se sub plapuma fricii, a fost pronunțat oficial chiar de Putere.
„E vremea dictaturii medicale!” a tunat Emilian Imbri, managerul Institutului Victor Babeș.

DICTATURĂ. Nici mai mult, nici mai puțin.
Deși a fost îndeajuns vehiculat, reiau citatul complet, pentru a ști despre ce vorbim:
* A cam trecut vremea poveștilor spuse la ceas de seară de persoane care își spală adidașii! E vremea dictaturii medicale, adică doctorii să fie înțeleși și crezuți. Dictatura medicală nu înseamnă că cineva îți fură viața, drepturile și te obligă să te speli pe mâini.
* S-a creat impresia că doctorii au vreun interes. Nu, doctorii nu au interes decât să vadă omul ieșit din spital. Ieșit și externat, nu ieșit oricum din spital.
* Să dispară comentariile că de ce nu putem bea pe terase până dimineața, că să ne strângem în brațe și să tragem o horă.
* Nu e suficient ce se întâmplă în jur? E suficient, fiecare trebuie să aleagă și asta înseamnă responsabilitate personală.”

Prima concluzie a rândurilor de mai sus este că termenul „Dictatură” nu a fost folosit greșit, nu este rezultatul unui derapaj de limbaj. Doctorul Imbri cere supunerea totală omului de rând („care își spală adidașii”) în fața verdictului medicilor și – mai mult – interzicerea oricăror opinii diferite („să dispară comentariile”). Pumnul în gură.
A doua concluzie este că supunerea totală a cetățenilor este nu doar necesară, ci obligatorie, în numele binelui acestora: „Doctorii nu au interes decât să vadă omul ieșit din spital”. Ca orice dictatură care se respectă, și Dictatura COVID vrea binele omului. Chiar cu prețul vieții lui.
A treia concluzie este că, în ochii managerului de la Babeș, într-o situație de criză ca aceasta de acum, cuvintele și principiile își pierd înțelesul originar. Suferă o mutație logică. Se pervertesc.

„Fiecare trebuie să aleagă și asta înseamnă responsabilitate personală.”

În context, „alegerea” este obligatorie, la fel ca în timpul comunismului, când exista un singur candidat, cel al PCR. Atunci, însă, aveai libertatea de a NU merge la vot (deci, de a NU te supune), deși aparatul de propagandă anunța o prezență la urne de 99,99%. Ți se tolera tacit mica disidență.
Acum „fiecare TREBUIE să aleagă”. Ce i se spune, nu ce crede el de cuviință. Și nu se poate deroba de la „alegere”.
Astfel, și „responsabilitatea personală”, liberul arbitru, sunt aneantizate de imperativele superioare ale momentului pe care îl trăim.
Doctorul Imbri nu este un fitecine. El este un oficios al Puterii, și Puterea îl recunoaște ca atare. El apare aproape zilnic la televizor și exprimă puncte de vedere ale Aparatului creat pentru combaterea epidemiei. Mai mult, nici un reprezentant al Puterii nu a ieșit public să îl pună la punct pe Imbri (așa cum a făcut-o cu colegul acestuia de la „Matei Balș”, Streinu-Cercel, când a fost nevoie de un țap ispășitor).

Așadar, Emilian Imbri a exprimat crezul Puterii politice: „E vremea dictaturii”.
Expresia „dictatură medicală” este, în acest context, deopotrivă un nonsens și un tertip ieftin. Indiferent de forma ei – „militară”, „a proletariatului”, „carlistă”, „legionară” sau, fie, „medicală” – dictatura este în realitate de un singur fel: politică.
Or, deși ne aflăm în stare de alertă, cele trei puteri fundamentale ale statului – legislativă, executivă și judecătorească – nu au fost suspendate. Ele continuă să își exercite funcțiile. Să ia decizii.
Actele normative sunt semnate în continuare de politicieni.
Termenul „dictatură medicală” este un tertip politic, prin care Puterea se ascunde în spatele corpului medical, limitând astfel o asumare periculos de mare a responsabilității.

Am arătat că epidemia de COVID-19 este, dincolo de aspectul său medical, una ideologică. O „epidemie de stânga”.
Dar, prin aceasta, ea este și o „epidemie politică”. Un virus de partid și de stat.
Cel mai recent exemplu de instrumentalizare politică a epidemiei este anunțul privind începerea anului școlar.

Președintele Klaus Iohannis a anunțat cu masca pe față și cu seninătate în voce că: „Majoritatea localităților din România intră pe scenariul verde – foarte puține sau zero cazuri (…) Bucureștiul se încadrează în scenariul verde. Dacă este un număr relativ mai mare de cazuri, la o populație foarte mare a Bucureștiului, după acest criteriu acceptat de OMS, de Ministerul Sănătății, Bucureștiul intră în categoria verde (…) Sunt numai 50 de localități care astăzi s-ar încadra în scenariul roșu.”
Cum așa? Nu mai suntem „Ciumații Europei”? Adică ministrul Sănătății, când confirma validitatea acestei nemuritoare expresii, știa că, în realitate, Bucureștiul și țara, în cvasi-totalitatea ei, „intră în categoria verde”?
Da, Nelu Tătaru știa. Și Ludovic Orban. Și tot guvernul. Și președintele Iohannis. Dar toți aveau interes atunci să treacă legile carantinei, și, prin urmare să îngrozească și să isterizeze populația.
Între timp, însă, Puterea a descoperit că are și interesul să înceapă școala. Nu de dragul copiilor, profesorilor sau educației, ci pentru că un început de an școlar într-o atmosferă de oarecare normalitate servește ca alibi pentru ca alegerile să aibă loc anul acesta.
Dacă pentru copii nu există nici un risc să se închesuie câte 30 în clase, nici pentru părinți nu va fi vreun risc să meargă să voteze.

Pentru Putere, este crucial ca alegerile să aibă loc în 2020, când încă mai poate întinde deficitul ca pe gumilastic, cu voie de la UE. Din 2021, revenim la procustianul deficit de 3%. Adio, creșteri de pensii, alocații, salarii! Bun revenit, austeritate! Wilkommen!
Medicii au fost atrași într-o cursă. Cu bune intenții, din vanitate profesională, ori din alte motive obscure, mulți au ales să își depășească statutul, rolul și jurământul – care înseamnă în primul rând a trata oamenii. Cu știință și smerenie.
Indiferent cât de bune sunt intențiile medicilor, indiferent cât de mare este știința lor, oamenii nu pot fi tratați cu forța. Nu pot fi vindecați împotriva voinței lor. Nici Dumnezeu nu face bine cu forța.
De aceea, medicii care încalcă acest principiu aspiră la un rol supradivin. Un rol luciferic.
Ei sunt folosiți ca acoperire – nu doar în România, ci peste tot în lume – la impunerea agendei unei Revoluții Culturale globale. În mod viclean, puterea politică alimentează acest mesianism al corpului medical cu toate motoarele mașinăriei de propagandă. Îi încurajează sentimentul de infailibilitate sacrosanctă, creând un adevărat Star System în lumina reflectoarelor pentru a putea manevra nestingherită din umbră.

Nicăieri, însă, în lume, cu excepția României, nici medicii, nici puterea politică din spatele lor, nu au mers atât de departe încât să afirme deschis necesitatea unei „Dictaturi medicale”.
Am scris cu altă ocazie că țării noastre pare să i se fi rezervat în peisajul mondial rolul unui poligon de încercare. Un fel de Penitenciar Pitești național pentru studierea efectelor reeducării prin COVID.
Declarația de bun simț a lui Cristi Puiu a stârnit jihadul. A dezlănțuit tunetele și fulgerele zeilor în alb din Olimpul sanitar, abil asmuțite de Agitprop.
Declarația halucinantă a lui Emilian Imbri a stârnit doar o liniște asurzitoare.
Piteștiul funcționează.

Autor: Adrian Pătrușcă
Sursa: Evenimentul zilei

0 182
Austrian medics take care of two French patients infected with the novel coronavirus upon their arrival at Salzburg's airport to be treated at a hospital on April 1, 2020. The patients arrived in a military helicopter from the north-eastern French city of Metz. - 20200401_PD6548 (Photo credit should read "BARBARA GINDL/APA-PictureDesk via AFP"), Image: 511534629, License: Rights-managed, Restrictions: AUSTRIA OUT, GERMANY OUT, SWITZERLAND OUT, UK OUT SOUTH TYROL OUT, Model Release: no, Credit line: BARBARA GINDL / AFP / Profimedia

De șase luni de zile purtatul măștii, distanțarea socială și dezinfectarea mâinilor sunt obligatorii.
De șase luni de zile Guvernul găsește pretexte de a da bani mass mediei, chipurile pentru a difuza reclame stupide cu spălați-vă pe mâini. Asta în condițiile în care televiziunile și radiourile sunt obligate prin lege să difuzeze anunțurile de interes public.
De șase luni multe dintre drepturile și libertățile fundamentale ne sunt încălcate sub pretextul limitării infectării cu coronavirus. În urmă cu șase luni a fost inventată declarația pe proprie răspundere pentru mersul la piață, magazin, gunoi, serviciu s.a.m.d. Acum s-a inventat declarația pe propria răspundere pentru dusul copilului la școală.
Sunt șase luni în care am fost dresați să mergem pe sârma desenată. Am mers pentru că așa suntem noi: disciplinați și proști.

Întrebarea fundamentală pe care ar trebui să ne-o punem acum este DE CE? În continuare se îmbolnăvesc incredibil de mulți oameni. La început, când era clar că virusul vine din exterior, nu s-a făcut absolut nimic pentru limitarea și controlarea fluxului. Se spune că în starea de urgență au fost mai puține cazuri decât acum. E fals! De fapt se testa mult mai puțin. Pe măsură ce-a crescut numărul de testări a crescut și numărul de îmbolnăviri. Culmea este că, în ciuda evidențelor, autoritățile se comportă în continuare la modul imbecil.

Au promis măști amărâților. Canci. Prelungesc la infinit semi-constituționala stare de alertă cică pentru limitarea bolii. Închid terasele după ora nouă seara de parcă virusul ăsta ar fi un prădător nocturn. Acum deschid școlile fără nicio pregătire. De fapt greșesc, au început să se pregătească printr-un tun de licitație pentru 500 000 de tablete. Numărul e mare, dar insuficient. În plus, tabletele respective vin chioare: fără soft, fără net, absolut inutile. Nu interesează pe nimeni aspectul ăsta. Important e să se dea tunul. Apoi mai vedem ce-o mai fi.

De fapt, de șase luni asistăm la un spectacol macabru în care prostia și ticăloșia și-au dat mâna. Toate se fac pe față, la modul bădărănesc. Se fură cu „masca și ventilatorul”, se încalcă legislația la modul grosolan. Imbecilii de la Guvern, alături de Păvan, apar pe stradă cu măști, iar în birourile lor încing bețivăneli în care se uită definitiv de mască, distanțare s.a.m.d. Păi, imbecilior, legea spunea invers: în birou stai cu chiloții pe bot și-afară cu botul la vedere. De ce nu respectați asta? Au luat decizia interzicerii petrecerilor. Un motiv numai bun pentru ca milițienii șă-și agite pulanele la petrecerea nevinovată a unor copii. Însă atunci când sare Chirică sau alt penelist cu petreceri electorale de sute de oameni dansând pe manele nu intervine nimeni. Meliția tace mâlc. Dacă mai moare vreun interlop, aceeași meliție asigură paza și protecția evenimentului. Nu mai contează că sute de oameni se calcă în picioare pe-acolo. Asta în timp ce, „la drum de seară”, șefii Meliției se întâlnesc cu interlopii pentru a mai pune câte-o ticăloșie la cale.

Iată imaginea limpede: legea e făcută doar pentru oi. Iar când mai vezi câte-o oaie eroică dându-se mare pe facebook pentru că salvează lumea stând acasă, mai mai că-ți vine să te-arunci de pe Moldoveanu, Rarău, Ceahlău sau ce munte ai la îndemână. Te-ntrebi cum e totuși posibilă atâta prostie?

L-a luat cineva de guler pe Plăvan pentru a-l întreba: „Ce-ai făcut, idiotule? Țara e în faliment, boala se răspândește de parcă nu s-ar fi luat nicio măsură, iar voi sunteți pe zi ce trece mai imbecili?”. Tot ceea ce s-a întâmplat ar trebui judecat drastic. Încă de la primele măsuri am avut de-a face cu un atentat la sănătatea românilor. În continuare spitalele sunt cele mai mari focare de răspândire a virusului. E inadmisibil! E o bătaie de joc la vedere, o sfidare a bunului simț. Întreaga luptă e coordonată de un DSP neputincios și fără habar în ceea ce privește treaba pe care o are de făcut. Aveți idee că ăia caută prin mailuri și prin hârțoage cazurile de coronavirus? Că dacă ai luat virusul și stai acasă 14 zile își spun că te poți întoarce în comunitate? Păi cum vine asta? Dacă nu te-ai vindecat?

E un haos generalizat, instrumentat de cei mai proști guvernanți pe care i-a avut țara asta vreodată. Vă spun sincer că nici tractoriștii ăia care în anii 50 erau ridicați peste noapte la rang de ministru nu erau mai proști decât ăștia. Te doare capul când vezi câtă prostie băltește la toate nivelurile. Și, în condițiile acestea, tot ei clamează că aduc profesionalismul în administrație. Care profesionalism, mă? Că voi sunteți atât de proști încât furați la vedere și fără rușine. Știți că vă protejează securitatea & deneaiul și vă faceți de cap! Care profesionalism că, de inteligenți ce sunteți, vă bănuiesc că, asemeni blondei din banc, că aveți o cască-n ureche în care se repetă: „inspiră/expiră”.

Însă catastrofa e la nivelul firului de iarbă, al individului. Pur și simplu nu-mi imaginez cum oligofrenii ăștia au, în continuare, peste 30% în sondaje. Cum e posibil ca oamenii să-i voteze în continuare? Îi vezi că sunt ticăloși, că te fură la lumina zilei și, în loc să-i ceri socoteală, tu îi dai votul?

De fapt asta e epidemia care ne-a lovit în moalele capului: epidemia de prostie. Asistăm docili la propria noastră execuție și, în ciuda evidenței, privim totul cu speranță. Asta da prostie!

Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice

0 398

M-am trezit că n-am visat nimic azi noapte. Zero, negru, nimic, pfoaiiii, nasol de nasol zic eu că așa mi s-a întâmplat când ma luat mascați, n-am visat nimic vreo doua nopți. Asta ma pune pe gânduri că am stat peste weekend cu băieții și ne-am gândit ce să mai promit că fac, că am cam promis de toate si am făcut ce am vrut și ce sa putut, când s-a putut că nici eu nu sunt de capul meu pe aici și mai vin băieți mari și mai bat obrazul și mă amenință că am rămas cu ratele în urmă la libertate. 

    În fine m-am dus la birou de dimineață că am avut eu așa o idee dar nu le-am spus la slugoi, am stat sa vad ce zic ei că aș face eu ca să mă voteze lumea, dar slabuț, ăștia nu prea știu cu ce se mănâncă asta.

Slabi și prostovani cu studii. Eu am tăcut că sunt pățit, ăștia de prostălăi și slugoi ce sunt ei se duc să mă deie în gât nu că mi-ar păsa că și acolo sunt oamenii mei, dar așa de chestie că vin și se roagă de mine după aia poate scap ceva pe jos că amantele sunt scumpe și băieți sunt tineri și le râvnește inima carne proaspătă de căprioară și bani pe carduri și altele. Proști, proști dar cu ăștia defilăm, cu ăștia ne ajutăm. Așa că ideea din capul meu o mai țin, nici nu o scriu.

    Și de când m-am trezit am așa o poftă de covrigi din ăia de făcea Chiricheș odată, merg bine cu sana care face bine la stomac. L-am sunat pe Oprică, băăă urâtule, băi patron de cârciumă de Piața Sfatului, ia du-te tu și vino cu patru covrigi și o sana la mine la birou, i-ai și lui Angelica ceva să roadă și ea. Din ăia de la Chiricheș cu sare și cu mac vreau, vezi dacă nu sunt eu îi bagi în dulăpiorul de la birou. Că mă tot călca pe nervi unul de l-au trimis de la București nu știu ce căcăt de șef pe la unii de se roagă Mandolină Îmbuteliatul la sticlă să vorbesc cu el, să îl ajut cu ceva. 

    Și vine ăla și zice că el e șeful la masonii din România și că mă roagă în numele organizației să-l ajut cu un spațiu să facă un nu știu ce templu. Stau așa, mă uit la el, ce dracu a vrut să spună, că de auzit eu am mai auzit de masoni, dracu să îi ia, dar de ce le trebuie la ăștia templu, care e un fel de biserică, când eu știu că ăștia sunt cu satanele, Doamne Iartă și Păzește, adică să facă un fel de biserică pentru draci, mai bine tac din gură că mă fac de căcăt, că ăsta e și bine îmbrăcat, are și ceas scump și pantofi mișto și și miroase bine. Și zic eu, da mai bine îmi explicați și mie care e treaba asta cu masonii că n-am prea citit, nu m-a pasionat, eu colo de sanchi, că numai la covrigi lui Chiricheș îmi statea capul nici nu-l mai auzeam pe ăsta. Că eu nu am prea citit la viața mea că am înțeles de mic că la școala vieții nu se învață din cărți, trebuie să stai geană pe șmecheri ca să înveți combinația.

În fine zicea ăsta ceva cu zidari, cu biserici și catedrale, cu unire, cu mă rog ce tot zicea el, și tot vorbea și eu tot la covrigi ăia mă găndeam și ăsta tot zicea și tot zicea. Și la un moment dat îi zic una așa să o simtă la ficat, să mă lase dracului în pace să mă duc la covrigi mei că nu mai termina și ăia reci nu sunt buni și zic că da bine de zidit am auzit că știți să zidiți la Templul Umanități, dar așa rigips știți să puneți la interioare?

La lavabilă vă descurcați? Bine, vroiam să văd ce față face, prea avea el costum de calitate, spilcuit așa scos din cutie și toți dinții albi și perfecți ( ce îi urăsc eu pe ăștia care au și arată că au, nu sunt ca mine din popor, îi mănâncă în cur să se dea ei boieri ca să-i urască lumea pe stradă ).

I-am luat piuitul prostului, a dat-o în bâlbâială. Păiiii dă-te mă morcovule din fața mea, cu dracii tăi și cu zidari și cu mă-ta călare pe ei, tu vii să ceri pomană când numai dinți din gura ta fac cât o garsonieră ?

Băi conspirație mondială, aici vii să dai nu să iei, cu mandolină după tine să te duci, cum vă găsesc eu pe voi toți marțafoii și farmazoni lui pește cu mâna întinsă pe la poarta primăriei. Numai dă-mi, dă-mi, dă-mi! Lasă că te sun eu, tu verifică dacă ai rețea și baterie la telefon. Auzi mă ține din covrigi cu sana spilcuitul ăsta venit să rânjească porțelanul la mine. Băiiii, aici vii aplecat cu capul jos ca să facem treabă să fie toată lumea mulțumită, nu faci tu templu de satane la mine în oraș, băăăăi. Marș afară și să nu te mai văd, băi papion. Maaaarș!

    Într-un final am ajuns și la covrigi, erau reci, i-am mâncat în silă că se fărâmițau pe covor și poate mai vine careva de mă fac de căcăcat că am dat covrig pe jos. Azi nu sunt în formă, se vede pe mine, mi-au pus ăștia ceva în cafea cum i-a pus Putin lui prostul ăla de l-a otrăvit.

Că îi cred în stare, numai să fure și să mintă toți, hoți până la Dumnezeu, cum ai luat ochii de pe portofel, cum nu mai ai chenzina în el. Auzi, dar dacă fac cumva să bea Coliban o cafea din asta otrăvită, să-l dau cu cracii în sus prin spitale vreo săptămână să apară tras la față ca Susanu. Greu că ăsta are apucături de corporatist, bea numai Ciocomoko de la cafenea, din aia cu lapte de cuc și aromă de căcăreze de maimuță, cafea din aia scumpă, că îi stă în gât un ness frecat cum trebuie, să te pună un-doi pe picioare….ehe….numai din ăștia avem acum, nu mai știu ei aia ce e greu.

    Iară suna Orban…pfoai l-o fi sunat ăla că l-am dat afară din primărie și iară începe să se plângă la mine, tu-l în cur pe mă-sa de machitor. Na, i-am dat ocupat, să nu mă deranjeze că nu mă simt bine. Te sun eu, stai lângă telefon băi bufonule bețivan care ești. Nu mă mai suna că sunt ocupat, am eu o idee cum să fac să râmăn primar până mor, de mă îmbălsămează ăștia în Piața Sfatului ca pe Lenin. Dar nu le spun, eu fac, pfoai, când le-o fac, îi las cu gura căscată de proști ce sunt. Urăsc prostovani ca ăștia care fură puțin și riscant, care fură de foame, n-au talent la ciordit masiv ca să te faci om. Fură așa de un pachet de țigări și o sută de salam din ăla ieftin pe franzelă și se mai miră când îi ia mascați.

    Aș ciordi ceva așa ca să mă dezmorțesc dar stă ăștia cu ochii pe mine, trebuie să stau cuminte o vreme până trec alegerile că am auzit că vor să mă înfunde ca să mă scoată din primărie, să pună pe altul. Brrrrr, de aia mă simt eu așa acum, am o presimțire și nici n-am visat de vreo 2 nopți nimic, să nu dea dracu să vină iar mascații după mine să mă ducă în nenorocirea aia de beci unde pute a varză. Dar îi rezolv eu nu rămân treburile așa. De aia sunt eu așa apatic și depresiv acum, toți sunt călare pe mine, să cedez, să greșesc să stea să râdă de mine să mă de afară cu șuturi în cur.

    Să mă gândesc ce m-ar înveseli….aaaaa….să îi dau un șut în cur lui Mihai Costel, că ăsta stă de frică și tace din gură că cică vrea să fie primar, băăăăiii bărbiță, tu ascultă aici ce îți spun eu, tu te duci să îți cauți servici, nu mai stai pe aici pe salariu de viceprimar să împingi aerul. Gata, marș la muncă, la lopată să vezi cum e când îți e greu băăăăăi pantaloni strâmți pe cur. 

    Acum mă duc un pic la prietenul meu la restaurant la separeu să beau ceva că sunt cam depresiv și fără chef și ăștia toți mi-au pus gând rău să mă facă. Mă ascund eu acolo singur și trag un whiskey din ăla bun, ascult o muzică poate dorm bine la noapte și mai visez să le fac la ăștia una mare de tot. Hai pa,

Jorhe de Buriuenesco

2 722

Suntem în plină campanie electorală pentru locale, astfel încât suntem în plin spectacol ieftin în care personaje dubioase ies la înaintare. De fapt, dacă ne uităm bine, problema nu e că dubioșii ies la înaintare, ci că DOAR dubioșii sunt prezenți în spațiul politic. Nu v-ați plictisit de spectacol?

Din patru în patru ani avem locale și parlamentare. Din cinci în cinci ani avem prezidențiale. Colac peste pupăză, avem și alegerile europene, defazate față cele naționale, astfel încât, practic din an în an, românul pierde timpul cu alegeri.
Ce înseamnă, totuși alegerile? La modul teoretic ar fi capacitatea electorilor de a schimba politicienii răi cu unii buni. Așa scrie la cartea despre democrație. Cred că în treizeci de ani de regim așa-zis democratic am avut timp să vedem cum stau în realitate lucrurile.
Ar fi timpul să ne întrebăm când vreodată în acești treizeci de ani am pus în locul unor conducători proști alți conducători mai buni? Vă amintiți. Ar fi util să facem o retrospectivă ca să ne reamintim și să înțelegem mai bine fenomenul care ghidează „majoritățile”.

Am început cu nea Nelu cu care, de la un moment dat, nu mai puteam. În 1996, nea Nelu și PDSR-ul lui erau alungați din prima linie de așa-zisele „forțe democratice”. Atât de bine ne-a mers încât idioții ăia, în afară de a fura ca niște hămesiți, n-au reușit nimic altceva decât să ne bage într-una dintre cele mai mari crize economice.
Vă mai amintiți? „Să tăiem coada câinelui!”, „Restitutio in integrum!”, „Privatizare pe un leu!” s.a.m.d. Ce-ați câștigat din acea perioadă? În afară de foame mai nimic.

Ați crezut însă că veți elimina răul readucându-l pe nea Nelu. Ghinion pentru că nea Nelu și echipa lui proaspăt reșapată înțelesese „mesajul extern” și a continuat proiectul lăsat de ăia. Dacă mai țineți minte, în loc să-i trimită acasă p-ăia de la FMI, Năstase a finalizat memorandumul cu ei, respectându-l cu strictețe.
Mai mult, a respectat planul de privatizare semnat de infamul băsescu și a finalizat privatizarea Petrom, una dintre cele mai mari trădări naționale. Și, pentru ca totul să pută groaznic, tot atunci am cedat suveranitatea națională fără negociere către NATO și UE.
Încor(n)onat de atâtea succese, Năstase începuse să prindă aroganță și apucături de mic dictator, cu toate că cei din spate doar îi dădeau impresia că poate face ce vrea, în realitate fiind doar un biet pinguin în colivie.

Și uite-așa, în 2004, l-am înlocuit pe odiosul Năstase cu „democratul băsescu”, cel pe care, până la alegerea cuplului Iliescu/Năstase îl înjuram copios pentru ticăloșiile cu privatizarea, cu „aici sunt banii dumneavoastră” și cu celelalte golănii demne de un birjar în cârciumă și nu de un om politic reprezentativ. În prima fază băsescu l-a împins la Palatul Victoria pe Tăriceanu care a produs cea de-a doua mare trădare națională prin privatizarea BCR. Apoi cei doi s-au certat și băsescu a reușit impunerea pe fotoliul de prim ministru pe saltimbancul său servil de la Cluj, piticul boc. Care, boc, în afară de mâncat rahat și propagandă de doi bani, n-a făcut altceva decât să faciliteze furtul jegos și să scufunde economia. Vă mai amintiți cum toată țara devenise obștea cuplului Udrea-Cocoș, cum securiștii făceau dosare penale și cum se încălcau și cele mai elementare drepturi ale omului?

Disperați, la alegerile parlamentare din 2012 am hotărât să schimbăm radical direcția astfel încât am ales într-o proporție covârșitoare USL – o alianță compusă dintr-un PSD condus de-un acoperit al SIE – Victor Ponta – și PNL condus de-o momâie ratată pusă pe căpătuială și trăncănind vorbe goale – Crin Antonescu.
Ce-au făcut cei doi știm bine: Ponta a contribuit decisiv la consolidarea controlului securistic asupra Justiției, folosind jucăria respectivă pentru a-și lichida adversarii din partid, iar ratatul Crin a făcut blatul (încă din momentul referendumului de demitere al lui băsescu) cu PPE, poate cea mai jegoasă grupare politică de pe Continent.
Numai bine pentru ca, la expirarea mandatului lui băsescu, să vină momentul întronizării probabil a celui mai prost reprezentant al regnului animal, Plăvanul.
V-ați fi imaginat la Revoluție că un asemenea prostovan oligofren va ocupa cea mai înaltă funcție în statul român? Noi, cu mânuțele noastre tremurânde și proaste, l-am adus la putere. Nu încercați să spuneți că nu l-ați votat! A ieșit Președinte, înseamnă că s-a făcut voința poporului. Nici teza cu furtul alegerilor nu ține. Dacă 90% ar fi fost împotriva lui, nici naiba n-ar fi furat alegerile. Cum însă treburile erau echilibrate, securiștii au înclinat balanța unde trebuia.

Ne-am vindecat de Plăvan după ce acesta a instrumentat evenimentele de la Colectiv pentru a permite venirea „Guvernului meu”. Așa am luat cunoștință cu Cioloș, cel care până atunci fusese Comisar European pentru Agricultură. Și mulți dintre noi au înțeles, cred eu, cum un prost notoriu poate ocupa o funcție atât de înaltă. Până atunci crezuserăm că cei din Comisia Europeană sunt niște titani ai gândirii. Treziți cu prostu-n bătătură ne-a venit greu să ne dezmeticim. Mai ales că el, împreună cu echipa sa de securiști grizonați, au dus încălcarea drepturilor omului la un nivel chiar mai critic decât pe vremea lui băsescu.
Au reuși să reînvie chiar și Direcția a VI-a a Securității prin abilitarea SRI de a face dosare penale. Paralel au reușit să prăbușească economic țara și să reducă absorbția fondurilor europene la zero (probabil acesta fusese una dintre „îndatoririle” pentru care fuseseră numiți).

Așa am făcut ca, la Parlamentarele din 2016, să votăm în bloc PSD-ul condus de Dragnea pentru a produce schimbările așteptate. Cu toate că PSD scăpase de securiștii din conducere, era ochi de acoperiți.
Dragnea n-a fost lăsat să-și facă Guvernul, astfel încât a fost nevoit să apeleze la marionete. Un joc la care a fost făcut mat de către securiști. Prima dată l-a pus pe „Grindianu” și s-a văzut bine ce-a făcut.
Apoi, după ce l-a îndepărtat pe fanfaronul de Timiș, l-a întronizat pe Tudose, pelticul din Brăila, dovedindu-se în scurt timp că și el că trage la aceeași unitate ca și primul.
În disperare de cauză l-a schimbat pe Tudose cu Veorica, o carcasă neacoperită, dar care s-a dovedit suficient de găină pentru a fi racolată în direcția dictată.
Retrospectiv, Dragnea n-a reușit mare lucru și asta în principal din cauza atitudinii sale duplicitare. Prea dispus la blaturi și mult prea ușor de speriat, a reușit să-și transforme guvernarea într-un eșec, iar cele mai importante măsuri ale sale (în principal SIIJ) s-au dovedit simple deraieri reversibile. Dragnea a sfârșit-o la pușcărie, partidul său în lada de gunoi a istoriei, iar pe scenă a revenit în prim-plan – printr-o adevărată lovitură de stat – partidul-melanj dintre momâile liberale ale lui Crin și pedeliștii ticăloși ai lui băsescu, toți încolonați sub pulapana Plăvanului.
Plăvan care a reușit să fie reales, de data aceasta, cu peste 66% din voturi! Un record demn de nea Nelu!

Iată scurta rezumare a vieții noastre politice din 1989 și până în prezent. Cu tabloul proaspăt în față, vă repet din nou întrebarea: când vreodată ați reușit în regimul așa-zis democratic să puneți ceva mai bun în locul celui pe care l-ați dat jos? Experiența ne arată că și-atunci când ați încercat să reparați eroarea readucându-l pe cel pe care-l dăduserăți jos, tot ați dat-o în bară. Și-atunci?

Dacă ați avea ochi de văzut ați înțelege că, de fapt, totul e doar o amăgire pentru ca alții din spate să-și facă jocurile.
Am înlocuit un regim în care știam dictatorul, cu unul în care ne e imposibil să vedem cine se află în spatele deciziilor și cine profită de masele îndobitocite. Nu vi s-a luat de toată această cavalcadă care, până la urmă, se reduce la impunerea celui mai mic numitor comun? Încă vă iluzionați cu „dreptul vostru de a alege”? Nu vă e clar că repetăm aceeași piesă proastă în care noi, cei care „decidem” ne suntem proprii călăi?

Poate că ar fi timpul să tăiem răul din rădăcină și să înțelegem că tot răul pe care-l trăim vine fix din abordarea ticăloasă pe care ne-o oferă așa-zisa democrație.
Ne-am infectat creierele cu doctrina egalitaristă, ne iluzionăm într-o falsă libertate, pentru a ne rupe definitiv de esența noastră.
Gândiți-vă până nu e prea târziu! Ați fost atrași într-o înșelătorie. Încetați să mai fiți martorii ei! Respingeți-o! Refuzați-o oriunde vă loviți de ea. E toxică.
Totul trebuie dărâmat și altceva trebuie pus în loc. În mare, asta înseamnă schimbarea din rădăcină!

Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice

6 256

De ce e Rusia rea?
– pentru că e o țară ortodoxă, pentru că a stipulat în Constituție că religia creștină este parte integrantă și fundamentală din fibra poporului și statalității ruse;
– pentru că este o țara morală, în care LGBTQ și alte forme deviante de viață nu zburdă chiar cum și-ar dori;
– pentru că iubește copiii – dovadă planurile și programele de susținere a natalității din numai ultimii 20 de ani, fără echivalent în lume;
– pentru că este o țară pașnică și s-a lepădat de expansionism (cu mici excepții ce țin de fostele teritorii rusești de jure și de facto);
– pentru că a adus cândva socialismul. Ia priviți-vă în oglindă, câți dintre voi nu-l regretă? Ca specialist vă spun, socialismul este o etapă superioară 
de organizare a unei societăți, net superioară economic și civic capitalismului, care-și cântă cântecul de lebădă;
– pentru că nu i-a învins nimeni niciodată, pentru că nu-i va învinge nimeni niciodată, și asta pentru că ei au o singură lozincă: „Cu noi este Dumnezeu”;
– pentru că a dat lumii „cultura adevărată” și numele cele mai mari în știință și arte;
– pentru că V.V. Putin – cel mai puternic, lucid, dinamic și coerent patriot al țării sale și om politic al planetei;
– pentru că nu dau 2 bani pe părerea altora (de cele mai multe ori răuvoitoare, interesată, fățarnică, malefică);
– pentru că au resurse naturale și o incredibilă resursă umană;
– pentru că sunt nealiniați;
– pentru că sunt No1 în tehnica militară;
– pentru că nu pupă în cur pe nimeni – n-ai să vezi; etc

De ce e America bună?
– pentru că are genealogie „bună” – hoți, tâlhari, toți exilații din Imperiul Britanic;
– pentru că „visul american” – o prostie cât casa, în care nu mai cred demult nici ei;
– pentru că Holywood, filme în care ei sunt cei mai tari și-i bat la cur pe toți;
– pentru că „exportator de democrație”, furat resurse, lăsat haos și prăpăd umanitar;
– pentru că „libera inițiativă” – crah și Mari depresii ciclice, nimicitoare pentru clasa medie și cea săracă;
– pentru că „haiduci” – iau de la săraci și dau la bogați (2008 – 2010, Citi Bank, Chase Manhatan, JP Morgan etc);
– pentru că ne iau 2% din PIB pe apărare, așa de kiki, taxă de șmecheri;
– pentru că Beatles, blue jeans… he he, fosta-i lele fată mare (când ai fost);
– pentru că „creat în laboratoarele CIA, Homeland, Minister of Defence, luptători pentru „democrație originală” în țările islamice – vezi Daesh, Al-Quaida, ISIS etc;
– pentru că „adrenocrom”;
– pentru că „Planed Parenthood” (pedofilie instituționalizată, crime prin avort, trafic de organe);
– pentru că „maidane” și alte soiuri de revoluții colorate – în fapt, destabilizare a ordinii firești;
– pentru FMI, Banca Mondială (cămătărie pe față) – o țară extrem de morală;
– pentru că #metoo, BLM, PLM;
– pentru că a fi „american” e cool;
șamd.

Nu fiți proști, că „ie” destui, geme lumea de ei!
Mai proastă ca noi e doar scândura!

Autor: Ion Lupan
Sursa: IonCoja.ro

1 145

Camera Deputaților a respins majorarea în etape a alocațiilor copiilor. Guvernul este nevoit să dubleze alocațiile

Camera Deputaţilor a respins, marţi, în calitate de for decizional, Ordonanţa care prevede majorarea graduală a cuantumului alocaţiei pentru copii. PNL a cerut retrimiterea la comisie a proiectului, dar solicitarea a fost respinsă la vot. În cadrul dezbateriilor, parlamentarii PSD, PNL și USR s-au acuzat reciproc de populism, corupție și minciună. Camera Deputaților este forul decizional în acest caz . Odată respinsă ordonanța, Guvernul este nevoit să aplice dublarea alocațiilor.
Cu 166 de deputaţi de voturi, 63 împorivă și 29 de abțineri ordonanța care propunea majorarea în etape a alocațiilor a fost respins.
Proiectul de lege care a respins ordonanța Guvernului merge la promulgare, iar odată cu respingerea acestuia rămâne în vigoare dublarea alocațiilor.
Comisia pentru muncă din Camera Deputaților a dat un raport pentru respingerea ordonanţei de urgenţă care vizează creşterea etapizată a alocaţiilor pentru copii.
Deputații au început miercuri dezbaterea proiectului de lege care aprobă OUG privind creşterea etapizată a alocaţiilor pentru copii. PNL a cerut retrimiterea la comisie a proiectului, dar solicitarea a fost respinsă cu 78 de voturi „pentru”, 127 – „împotrivă” şi 5 abţineri.
Senatul a adoptat săptămâna trecută proiectul de lege care prevede respingerea ordonanţei de urgenţă privind creşterea etapizată a alocaţiilor pentru copii iar Camera Deputaților este forul decizional în acest caz.

Așa cum era de așteptat în cadrul dezbateriilor, parlamentarii PSD, PNL și USR s-au acuzat reciproc de populism, corupție și minciună. Iată câteva exemple.
Cristian Seidler, USR: „Nu am văzut niciun studiu și nicio analiză între valoarea alocațiilor și salariul mediu în România comparativ cu alte (…)USR nu va gira jocul politicianist pe acest subiect sensibil”, a spus Seidler.
Alfred Simonis, PSD: „Domnilor de la PNL, nu negociem cu dumneavoastră drepturile copiilor, nu negociem 20, 30, 40%. V-am dat lege pentru dublarea alocațiilor și trebuie să o aplicați(…) Pentru ce aveți bani? Pentru că de 9 luni auzim că nu sunt bani pentru antreprenori, echipamente medicale, pentru pensii, pentru copii. (…) Sunt importanți copiii acestei țări sau tunurile pe care le dați de la Palatul Victoria?”
Tinel Gheorghe, PNL: „Nu se poate să fiți atât de disperați numai pentru voturi. Credeți că dacă puteam să dublăm alocațiile nu am fi dat, credeți că dacă puteam să mărim pensiile cu 40% nu am fi dat? Disperați ați fost și disperați ați rămas și iresponsabili. Credeţi că, dacă am fi putut să dublăm alocaţiile, nu le dublam? Credeţi că dacă am fi putut să creştem punctul de pensie cu 40%, nu am fi dat? Am fi făcut toate lucrurile astea, dar nu vă interesează absolut nimic decât voturile (…) Nu am făcut parte dintr-un partid politic în care liderii politici ai partidului au fost arestaţi pentru furat. Nu partidul din care am făcut eu parte are prim-miniştri şi preşedinţi de partide la puşcărie. Eu ies la tribuna Parlamentului cu conştiinţa curată şi cu mintea luminată că nu vorbesc în numele unor lideri care au trecut pe la puşcărie”, a afirmat Tinel Gheorghe.
Alfred Simonis. PSD: „Domnule Tinel Gheorghe, dumneavoastră faceţi parte din acea clasă care nu poate să ne dea nouă lecţii (…). Dumneavoastră faceţi parte dintr-un partid politic care, în timp ce fura de la ANRP bani, tăia pensii în România în 2010-2011. Chiar cred că dacă puteţi, nu o faceţi, pentru că nu aţi făcut-o niciodată, nici dumneavoastră, PDL-ul vechi, nici PNL-ul. Întotdeauna, alocaţii, salarii, pensii au fost majorate când au fost guvernări de stânga, când PSD-ul a fost la putere”.

Cătălin Drulă USR: „Am asistat aici la un spectacol dizgrațios. Vă faceți unii pe alții proști, alții va faceți hoți. Drama acestei țări este că va aveți și unii și alții dreptate” .
Guvernul propunea majorarea graduală a cuantumului alocaţiei astfel: „majorarea cu câte 20% din diferenţa dintre cuantumul prevăzut de Legea nr. 14/2020 şi cuantumul acordat în iulie 2020, respectiv dintre 300 lei şi 156 lei pentru copiii cu vârsta între 2 şi 18 ani şi dintre 600 de lei şi 311 lei pentru copiii cu handicap cu vârsta între 2 şi 18 ani, precum şi pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani;
majorarea se aplică începând cu drepturile lunii august 2020, iar pentru perioada 2021 – 2022 de două ori pe an, de la 1 ianuarie şi de la 1 iulie a fiecărui an; din 2023 se propune continuarea procesului de majorare a cuantumului alocaţiei cu rata medie a inflaţiei anuale”
Alfred Simonis, PSD: „Aş vrea ca tot cei care ne urmăresc azi să ştie că PNL a cerut retrimiterea la Comisiei. Practic alocaţiile nu vor fi dublate. Vom vota împotriva acestei solicitări, iar proiectul pentru respingerea OUG va fi votat. Grupul PSD va vota împotriva retrimiterii la Comisie a acestui proiect de lege”.
Pavel Popescu, PNL: „Tot în spiritul adevărului, în grupul PNL am decis cererea de retrimitere la Comisie a OUG tocmai pentru a nu o respinge în plen, pentru că această OUG vizează creşterea alocaţiilor pentru copii, în mod sustenabil şi responsabil. Tot de la acest pupitru am mărit am dublat alocaţiile copiilor, prin acel amendament al d-lul Dragnea. Dvs respingeţi această OUG, practic prorogaţi mărirea alocaţiilor şi în mod politicianist cereţi majorarea alocaţiilor copiilor”.
Alfred Simonis, PSD
: „Aţi recunoscut că PSD a dublat anul trecut alocaţiile. Vă mulţumesc. De data aceasta Parlamentul a mai încercat să dubleze o dată alocaţiile, în ianuarie. Aţi tot încercat să tergiversaţi majorarea. Această majorare înseamnă să fie de 100%. Dvs le măriţi doar cu 20%. Deci tăiaţi cu 80% alocaţii. Avem varianta de a dubla alocaţiile, la propunerea PSD sau să respingere creşterea etapizată a alocaţiilor prin OUG”.
Cătălin Drulă, USR: „Vom susţine retrimiterea la Comisie a OUG privind alocaţiile. Al doilea proiect există un amendament prin care armele letale vor fi mai uşor obţinute de infractori. Vom vota pentru retrimiterea la Comisie a celor două proiecte de lege”.
Marton Arpad, UDMR: „Nu putem accepta o strategie de tergiversare a acestei legi votate de Parlament. Deci vom vota împotriva retrimiterii la Comisie. În ceea ce priveşte punctul 4, e corect dacă există o problemă să fie clarificată, mai ales că e vorba de armele letale, e bine să fie retrimisă la Comisie ca să se dezbată mai bine legea”.
Florin Roman, PNL:
 „Să nu facem din alocații un subiect de campanie. Aceste alocații au fost mărite doar de PNL. Mai întâi de Pocora, apoi Sighiartău, acum de Guvern după pandemie. Dvs cei de la PSD introduceți tema alocațiilor ca temă politică. Înțeleg jocul și dacă dvs considerați că înseamnă voturi în plus, cetățenii vă vor taxa la locale și parlamentare, nu acceptă ca alocațiile să fie abordate politic. Vă doriți o lege inaplicabilă și imperfectă”.
Alfred Simonis PSD: „PNL duce minciuna la nivel de artă. Inventează situații, spun neadevăruri. Ne întreba cineva de studii. Oameni, nu e nevoie de studii să înțelegi că 150 de lei pentru un copil e puțin. Avem cele mai mici alocații din UE, ce studiu mai vreți? Guvernul amână de 9 luni de zile și tergiversează dublarea alocațiilor. Domnilor din PNL, nu negociem drepturile copiilor cu dvs. V-am dat lege, aveți obligația să le dublați”.

3 1075

M-am trezit transpirat pe la șase fără un sfert. Am avut un coșmar, se facea că luasem bătaie la alegeri de la Coliban și de la Susanu, și ăstia au vent să mă scoată din biroul de la Primărie, ca pe un gunoi, cu jandarmeria după ei ca să mă facă de căcat în față la toată primăria. Pfoai, nu mă lasă tefelistul ăsta nici să dorm bine, nici ăla de fugi de la fratele Dunca, să vezi ce îi fac, pun băieții pe ei să-i caute de când s-au născut. Ce e ei mai tare ca mine, ia să vorbesc eu cu Angelica, secretara, să le spună la babele ălea care le cunoaște să-i trecă pe pomelnic la morți pe la mănăstiri, să îi vezi cum se fac galbeni la față după câteva zile. Aoleu , ce m-am enervat, nici n-am putut să beau paharul ăla cu lapte dimineața de ce arsuri aveam la stomac. De nervi i-am turnan în litieră și pisicii un uiskean.

M-am îmbrăcat și m-am dus la birou nervos de dimineață, că trebuie să-i rezolv pe ăștia cu RAT-ul cu televizoarele. Băi omule, ăștia nu mă ascultă deloc, eu îi fac oameni pe toți și ei nu ascultă de ce le zic eu. Când am zis fără reclama la neomarxiști în autobuz, trebuia să se execute, că eu le dau de mâncare, i-am luat de pe stradă că mureau de foame. Și ei numai probleme îmi fac. Să rânjească Coliban în autobuzele mele, așa am ajuns. Cine dracu i-a mai inventat și pe ăștia ca să îmi strice mie liniștea?

 Pe la două m-am dus să mănânc o ciorbă că mă supara stomacul, tot nu mi-a ieșit din cap cum trăgea de mine ăla, ba ălălaltul să mă scoată din birou. Băi haștag rezist, băi, eu am fost și o zi la arest, nu mie frică mie de ăștia ca tine. La ce dosare am avut eu pe la tribunale, tu erai de mult istorie. Joacă naibii bolovanul pe gheață, stai naibi la Senat. Sau dă-ți amenzi singur pe la OPC nu la mine, la stăpânire, fraiere.

Ce naiba sperați să faceți? Și iar mai vine și ală de la OPC să zică de ciorbă, de sarmale, de gălușcă că cică el apără consumatorii. Bă, eu nu consum eu Dezvolt. O să dezvoltați un rahat cu moț, aia o să dezvoltați dacă nu sunt io. Proștilor! Știți voi cu ce se mănâncă administrația publică. Băi trotinetarilor, băi bugetarilor, marș afară din orașul meu! Dezvoltați pași să vă văd din spate cum plecați.

Pe la patru m-am întors la birou. M-am mai calmat. Au venit să îmi arate ce mai scriu aia rupți de foame din presă pe care nu i-am plătit . Numai prostii, cică n-am furat, ba am furat, ba mă bate Coliban, ba mă bate și fraieru ăla de brănean de l-am făcut om și l-am pus ministru, ba mă bate ăla de la Protecție și cum s-o mai numi, ba că facem mafie, ba că…numai tâmpenii. Am râs bine și am cerut sondajele să văd cum stau. Stau bine, mai stau măcar patru ani la primărie, așa să dea Dumnezeu și Maica Precistă da și Marx în funcție de alegători, să fac și eu parcarea aia pe sub parc și terase pe Mureșenilor, că canal pe Castanilor nu m-au lăsat și nici șoseaua Gorița. Lasă că vad ei încă patru ani fraierii!

Pe la șase m-am dus la podul suspinelor la Fartec, să văd ce mai fac băieții. O să fie gata podul ăla când o să-mi văd eu ceafa. Imediat la o săptămână după paștele cailor. Haha, m-a sunat Ludovic de la București, să mă întrebe ce mai fac. Mare golan și bețivanul ăsta, mă sună doar, doar îi mai scap ceva, un contract, mai iau o mască . Nu le dau nimic, să stea în genunchi ca milogi. Să le intre în cap că aici eu sunt PNL-ul. Eu fac și desfac! Și nu-l uit eu și pe mutu ăla de Iohannis de m-a ținut pe la ușă când l-au investit președinte.

Și când mă duceam acasă am văzut ce aglomerat e orașul ăsta. Mai lăsați naibi mașinile acasă băi săracilor. Și cum săreau pietonii pe treceri de ziceai că sunt apucați. Stați mă acasă că vă calcă mașina. De ar mai da ăștia o stare de urgență să fie liber pe străzi, să mai fac să dispară niște locuri de parcare….ehe…ce vremuri bune, până s-a prins fraierul de Macedonschi, era iarba de 10 centimetri la parc. Îl aranjez eu bine și pe ăsta, mai pupa el bere pe spațiu public cu tot cu Oktoberfest-ul lui cu tot. Marș la Ghimbav sau pe câmp băi pastilatule. Hahaha!

Mă duc să mă culc să visez ceva frumos, poate îmi mai vin idei cum să mai fac ceva ca să-i enervez pe proști ăștia de mă votează.

Jorhe de Buruienesco

1 489

Evitare a pierderilor din ultimele luni e ca un sport care utilizeaza anabolizante, în care se fură startul, în care se cumpără arbitri. E un sport fraudulos și chiar sângeros!!!

Sub înțeleapta ocârmuire a trio-ului atomic Câțu-Orban-Johannis, populația, IMM-urile și agenții economici sau profesioniștii independenți vor intra în faliment.
În faliment scapă cine poate. De regulă, acești “cine poate” sunt creditorii financiari.
Din faliment pierde toată lumea, exceptându-i pe consultanți, avocați specializați și practicieni în insolvență.
Pentru că nu există câștigători, ci doar perdanți, va fi un sport național al încercărilor de evitare a pierderilor. E un sport care utilizeaza anabolizante, în care se fură startul, în care se cumpără arbitri. E un sport fraudulos și chiar sângeros.

Nu vă spun să vă faceți provizii de popcorn în așteptarea spectacolului, că nu o să aveți cu ce să le plătiți.
Acesta este capitalismul neo-liberal: brutal, nemilos, cinic. Pentru asta ați tot votat în ultimii 24 de ani, crezând că privatizarea și “lupta” anti-corupție sunt unicele direcții de acțiune ale statului “dă drepți”, fără să vă deranjeze că economia se concentrează în ogrăzile unui număr de 20-30 de concerne economico-geo-politice, iar acestora nu li se aplică regulile pentru muritorii de rând.
Hoția, corupția, evaziunea fiscală, spălarea de bani, otrăvirea mediului, decimarea pădurilor și chiar omuciderea prin epuizarea fizică și mentală la locul de muncă le-au fost permise acestor neo-feudali pentru că “it’s nothing personal, it’s just business”.
Pierderile și răspunderea au fost întotdeauna socializate, iar profitul a fost privatizat. Inegalitatea economică acută de dinainte de pandemie se va acutiza și mai mult.

cei care fac bani din abuz de putere economică, corupție intituționalizată, exploatarea nenorocirii și sărăciei voastre!

Vă preocupă panaramele de interlopi de la tv? Ați face bine să vă concentrați atenția pe cei care fac bani din abuz de putere economică, corupție intituționalizată, exploatarea nenorocirii și sărăciei voastre, ajutoare de stat și subvenții, împrăștierea pierderilor la clienți, deponenți și contribuabili și apoi îi exportă cu zecile de miliarde în țara-mamă sau în insule – paradis fiscal. Altfel, vom fi sortiți pierii ca nație.

Procedurile de redresare și de prevenție a falimentului ar fi putut fi soluții pentru evitarea falimentului generalizat. Am militat pentru asta acum 4 luni, în plină stare de urgență. Ar fi trebuit ca astăzi să avem ordonanțe de urgență care să permită sutelor de mii de IMM-uri să facă acorduri de supraviețuire cu băncile și cu fiscul, iar milioanelor de șomeri o restructurare financiară și o descărcare de datorii care să îi ajute să rămână contribuabili, clienți, consumatori și cetățeni cu drepturi.

Avem, în schimb, ordonanțe de urgență pentru reducerea sau neutralizarea drepturilor la alocații pentru copii, pensii și salarii majorate ale cadrelor didactice.
Avem ordonanțe de urgență care toarnă fluvii de bani în aceeași neo-feudali ai economiei care concentrau, oricum, toată bogăția acestei nații, punând populația de săraci și de sărăciți să le suporte și pierderile. Și avem datorie publică mai mare cu 10% din PIB, pentru că imbecilul de Câțu a făcut ce face orice bou când stă cu fundul pe avuția publică și nu știe cum să acopere lipsa temporară de lichidități: s-a împrumutat cu aproape 100 de miliarde de lei, la dobânzi astronomice, umplând de bani băncile care, astfel, și-au abandonat orice efort de a susține economia cu credite.

Default-ul suveran al României este aproape. Nu mai poate fi evitat devât cu un alt împrumut de la FMI. Cu nenorocirile aferente, pe care deja le știm din epoca lui Petrov (aka Băsescu T.).
Restructurarea și descărcarea de datorii sunt deja idei ale trecutului. În septembrie expiră moratoriul executărilor silite fiscale. Conturile bancare vor fi blocate în decurs de zile. Nu săptămâni, nu luni – zile. Băncile (care, oricum, blochează conturi pentru orice virgulă pe declarația de actualizare a datelor cu caracter personal sau pentru orice omisiune de a explica de-a fir a păr destinația banilor pe care îi muți din conturi sau îi retragi) vor îngheța orice lichidități sau economii pe care credeți că încă le aveți în conturi, iar angajatorul o să vă poprească jumătate din salariu.

Iar asta nu e nimic față de potopul din noiembrie-decembrie, când expiră perioada de înghețare a efectelor creditelor acordate de bănci unora dintre IMM-uri sau consumatorilor – pe lângă popriri, se va declanșa iadul evacuărilor din case. Plus vânzarea datoriilor voastre remanente către colectirii de creanțe, care vă vor urmări pănă dincolo de mormânt.

Autor: Gheorghe Piperea
Sursa: Cotidianul

Numarul: 7467 | Data: 2024-09-27


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT