Unele zile ne îndeamnă la tristețe deși ar trebui să avem toate motivele să fim doar fericiți. Mi se pare, uneori, că asist la instaurarea unui nou tip de cenzură. O nouă formă de totalitarism dar cu alte mijloace. Deja telefonul meu îmi numără pașii, îmi spune „Drum bun” atunci când ies din oraș, „Bine ai venit” atunci când intru într-un local nou, îmi amintește în fiecare zi ce poză am făcut și unde. Laptopul îmi reamintește, fără să îi fi cerut asta, că am o programare pe care știe el că am trecut-o în telefon. Youtube-ul știe ce ascult, nici nu îmi recomandă alt gen de muzică pentru că el a făcut deja evaluarea preferințelor mele.
Netflix știe ce filme văd, unde am pus pauză, ce recomandări trebuie să îmi facă. Un prieten și-a instalat un progrămel în care află în orice secundă unde îi este copilul, unde îi este nevasta și chiar poate asculta ce vorbesc aceștia. Facebook îmi face filmulețe de aniversare a prieteniei cu oameni pe care nu i-am văzut niciodată. Google îmi plasează reclame în funcție de căutările mele din ultima perioadă. Lucruri extrem de utile, pentru unii. Însă pentru mine devine o frustrare personală generată de o senzație de control și supraveghere din toate punctele de vedere. Să mă uit la un tablou pe internet care ar trata un nud ?! Iese de multă vreme din discuție de teamă să nu îmi umple google-ul toate paginile cu reclame la nuduri. Sau cine știe către ce alte căi mă îndreaptă! Așa că: „Adio Renaștere! Adio Botticelli & co !”.
Am aflat că s-a scos din grila de
programe a unui post celebru filmul „Pe aripile vântului” pentru că s-a
constatat că tratează o temă a diferențelor rasiale și a unui fapt
istoric (a sclaviei). Această formulă de politically correctness mi se pare că devine o nouă formă de cenzură. Sper din tot sufletul să greșesc și să nu fie o formă modernă, o găselniță, o
idee precursoare a unei noi forme de totalitarism. Sper! Ideile și
conceptele sunt împărțite. Nu iau partea nimănui, doar sper ca lucrurile
să nu ia o turnură în detrimentul factorului uman. Însă, sincer, de
foarte multe ori nu îmi place ce văd. Dacă se interzice un film artistic
care tratează un fapt istoric și nu se interzic filmele care, nu
tratează! ci instigă! la devianțe comportamentale . . . atunci cred că
nu suntem pe un drum tocmai bun. Cred…
Dacă mergem pe această nouă conceptualizare a societății atunci ar trebui să ardem foarte multe pelicule. Trebuie să dispară „Lista lui Schindler”, trebuie să dispară cam 80% din cinematografia americană, Clint Eastwood trebuie spânzurat cât încă mai poate fi prins, Sidney Poitier, Tony Curtis trebuiau condamnați pe eșafod, piesa Othello trebuie interzisă pe scenă și scoasă rapid din literatură, piramidele trebuie dărâmate pentru că au fost construite de sclavi, bisericile trebuie arse din temelii pentru că nu tratează toate aceeași credință, manualele de istorie trebuie arse și rescrise fără a leza auzul fin al noii generații, iar fiecare dintre noi ar trebui să fim dotați cu câte un glonț în cazul în care asistăm la câte un cuvânt greșit în societate, să putem pedepsi pe loc nedreptatea cuvântului. Ba chiar să ne autopedepsim. Parcă am mai auzit de astfel de tendințe în istorie, și chiar în istoria recentă.
Dar, DOAMNE FEREȘTE! să ne treacă prin minte să pedepsim devianțele societății. Doamne ferește să spunem că nu ne place un film care tratează sau încurajează anumite devianțe comportamentale! O să fim condamnați pentru discriminare. Doamne ferește să spunem că nu vrem să furăm inocența copiilor sau că nu vrem să dăm jos icoana credinței a fiecăruia dintre noi (indiferent care ar fi ea). Toți trebuie să fim/sa ne comportăm politically correct! Eu, personal, nu am niciun fel de problemă cu acest aspect, cu acest nou concept. Dimpotrivă! Am, însă, o problemă cu exagerarea acestui gând care, în ultimul timp, mi se pare că este doar un lup turbat îmbrăcat cu blănița unui mielușel necopt. Și de data aceasta sper, din tot sufletul, să mă înșel. Și, nu pot, în continuare, decât să îndemn către un progres al normalității (care o mai fi această normalitate…), al îngăduinței fiecăruia dintre noi, al bunului simț, al întrajutorării, al carității și al înțelepciunii înțelegerii lucrurilor din trecut ca un fapt istoric din care să învățăm spre îndreptarea comportamentului societății ci nu îndemnarea către alte devianțe, nu în ultimul rând, al iubirii față de semeni indiferent de culoare, rasă sau credință.
Într-o societate atât de bulversată de
evoluția rapidă a tehnologiei, de boala ce a stârnit haosul economic și
social, de încăierările de stradă care par să nu revendice drepturi
clare ci doar o manifestare a unei crize identitare, de așa numita pace menținută
în unele state cu ajutorul armatei, de sărăcia pronunțată din anumite
state sau pături sociale și multe alte probleme pe care umanitatea le
întâmpină în ciuda progresului tehnologic, încep să mă întreb din ce în
ce mai serios care este normalitatea, unde începe și unde se termină libertatea în ziua de astăzi?
Personal, cred că nu numai totalitarismul, socialismul etc, au dat greș
ci însăși democrația se află într-o perioadă de declin. Este o opinie
de moment, desigur. Iar în ea încă persistă optimismul dintotdeauna
către o lume mai îngăduitoare și mai fericită!
Până când timpul îmi va dovedi că am
greșit în temerea mea (și sper din tot sufletul să facă așa), vă invit
să nu înclinăm pe o pantă a exagerărilor ci pe una a înțelepciunii, a
frumuseții vieții. Să ne îngăduim unii pe ceilalți și să conștientizăm
că Pământul este suficient de mare pentru fiecare dintre noi.
Cine sint, de fapt, tefelistii? “Tinerii frumosi si liberi”? Si mai ales, cu ce se ocupa ei?
Generatia Y, cum au mai fost numiti, s-a nascut incepind cu prima parte a anilor ’80 si pina catre 2000. Sfirsitul mileniului. William Strauss dă ca repere 1982 – 2004. Ei sint “Generation Me” (Generatia: EU!”), dupa cum ii descrie psihologul Jean Twenge, si nu fara sa aiba dreptate, intreaga generatie având o problema de narcisism, fiind profund autocentrica, raportindu-se in permanenta la propria persoana si la propria placere. Culmea e ca acesti hedonisti nu sint fericiti. Dimpotriva, poarta cu ei o ura si o suparare de proprtii mitice. Sint generatia care considera ca “nu a primit destul”. Ca si cum asta n-ar fi fost indeajuns, politicile publice au schimbat macazul, in consonanta cu ce era pe afara, usurind viata tineretului si explicindu-le ca sint “speciali” si ca toti sint “la fel de buni”. Ca sa nu se ofenseze nimeni. Deci, cei care in mod bizar se cred “de dreapta”, au crescut cu cele mai ciudate si stingiste valori.
Problema a pornit, dincolo de familie, din sistemul de invatamint, unde “minti luminate” au inteles sa dea “premiul 1” intregii clase, si celui mai destept si prostanului, punindu-i pe picior de egalitate. Sa se elimine corigenta si repetentia. Sa suprime competitia si suprematia, nu-i asa, nedreapta, a celui clasat inaintea incapabilului. Restul a venit ca o avalansa! Sa ne amintim doar de protestul platit de George Soros, cu indivizi inchiriati de pe “Rent A Crowd” din fata Trump Tower imediat dupa aflarea rezultatelor oficiale ale alegerilor. Cladirea a fost protejata de utilaje de salubritate si de cordoane ale politiei, dar lumea era isterica si s-a decis sa se utilizeze forta. Atunci i-a venit unui politist newyorkez ideea sa ia un carton si sa decupeze niste “ecusoane de participant”, pe care politistii le-au impartit celor “revoltati”. Care, fericiti, au plecat spre casa. In uimirea generala, politistul a explicat ca avea si el doua fete, apartinind aceleiasi generatii, in consecinta stiind cum gindesc acestia. Sistemul a lucrat la fel si in America, si in UE si in Romania. Cum si miscarea #resist / #rezist a functionat in paralel in Romania si in Statele Unite.
Analfabetismulsocial si functional din Romania a ajuns la 42%! Oficial. In mod paradoxal, nu pesedisitii sufera cel mai tare aici, ci exact tefelistii. Sint atit de prosti (in cel mai pur sens al cuvintului) incât opereaza cu “adevaruri” de genul: pesedistii sint comunisti, Ion Iliescu conduce pesedeul, oamenii voteaza cu pesedeul pentru ca primesc doi mici, rusii sint comunisti, tefelistii nu traiesc bine pentru ca ciuma rosie fura, lumea e spalata pe creier pentru ca se uita la Antena3, ei sint smecheri si ca sa nu fie spalati pe creier nu se uita la televizor, nimeni nu poate lupta cu coruptii decit Codruta Kovesi, Europa este “de dreapta”, Trump va prabusi economia pentru ca e prost, credinta crestina inseamna sa pupi moaste, gazul se scumpeste ca vrea Dragnea si nu ca ar exista o piata libera si reglementari ale Comisiei Europene, e adevarat pentru ca a scris pe Facebook, cresterea salariilor ne destabilizeaza, presedintele are procurorii in subordine, ba chiar si Guvernul, deciziile Curtii Constitutionale trebuiesc aprobate prin referendum, nu sint spitale pentru ca sint catedrale, asadar, un intreg evantai de ineptii care ar trebui sa fie cel putin batatoare la ochi, dar care pentru niste analfabeti nu au cum sa fie. Probleme de aceasta natura nu apar peste noapte, ci sint rodul unor decenii de asa-zise reforme ratatate in invatamint, unde scoala elementara si liceul nu mai reusesc sa ofere bazele necesare pentru invatamintul superior. Care invatamint superior da rateuri tot mai sonore. Da, de ceva timp, scoala romaneasca produce numai timpiti. Dar cu diplome. De aici vin problemele sociale si economice.
Pentru ca si-au neglijat propria educatie, pentru ca habar nu au cum sau ce sa lucreze, pentru ca nici statul nu incurajeaza munca, cca.4 milioane de oameni in putere si perfect apti de munca stau si “protesteaza” sau umbla brambura prin lume, si se uita uimiti ca vitelul la poarta noua cind li se spune ca exista o penurie de forta de munca, deci nicidecum nu este adevarat ca nu s-ar gasi joburi. Generatia Y nu vrea insa vreun loc de munca in vreun parc industrial, nu vrea sa se scoale dimineata, nu vrea sa se murdareasca pe miini. Mai bine se inscrie la un al doilea sau un al treilea “master”, la fel de inutil ca si primul. De asta, generatia Y a devenit un balast pentru piata muncii, pentru firme, afaceri, economie. Ei sint adevaratii asistati sociali ai tarii!
Supradimensionarea eului, vine insa si cu preturi aferente! Dezamagirea cronica. Depresia. Revolta. (Vezi Twenge – Generation Me: Why Today’s Young Americans Are More Confident, Assertive, Entitled–And More Miserable Than Ever Before). Tefelistii au fost crescuti fara sa cunoasca cuvintul “NU”. Lor li s-a permis orice si li s-a dat orice isi doreau. Chiar daca cei care le dadeau o faceau pe credit. Au crescut bazindu-se pe o gratificatie instantanee. Problemele au venit aproape imediat: obisnuiti sa isi obtina placerea pe loc si fara nici un efort, au ajuns niste indivizi care nu sint capabili de empatie, deci nu sint capabili nici sa intretina relatii de prietenie sau de cuplu. Care se intretin cu efort. Pentru “una mica” exista Tinder. La fel, nu sint capabili sa dezvolte relatii de colegialitate cu cei cu care muncesc. Oricum, ii urasc pe toti si viseaza sa ajunga manageri sau cel putin consultanti. Ei sint, propriu-zis, niste indivizi singuri, izolati, dar coplesiti de propria lor grandoare pe care se mira ca cei din jur nu o apreciaza. Nu sint apreciati nici la locurile lor de munca! In primul rind din cauza instructiei precare si a lipsei de abilitati, asta indiferent de numarul diplomelor obtinute. Sint o generatie care nu a citit si nu citeste carti. Au trecut printr-un invatamint care i-a obisnuit sa bifeze ceva pe un test grila si sa copieze. Au facut o facultate de 3 ani unde au auzit chestii teoretice si unii s-au dus la un masterat care presupune elaborarea unei fituici care sa contina “mari adevaruri” din alea corecte politic. Cu toate astea, ei viseaza sa conduca de la bun inceput companii sau chiar statul. Cica ar fi indreptatiti. Milenialii au fost catalogati drept “generatia pierduta“, a indivizilor care se angajeaza “ca sa creeze un impact” (deci nu ca sa munceasca) si in scurt timp realizeaza ca nu pot creea nimic, nici chiar “impact” si ajung pe prima lista a disponibilizatilor.
Situatia tefelistilor din Romania este
insa mult mai trista decit pare la o prima vedere. Aproape o treime din
grupa de virsta 15-35 de ani nu este angrenata in nici o forma de
invatamint, dar nici nu munceste. Propriu-zis, nu se ocupa cu
nimic. Din 5.300.623 de tineri intre 15-34 de ani, 1.049.523 nu invata si nu muncesc. Stau! Freaca menta. Injura pe facebook. Se duc in club sau in bar, trag pe nas. Si, da, protesteaza!
Tefelistii nu tinjesc dupa libertate, proprietati, nu ii intereseaza chestiunile de mediu sau chestiunile sociale. In schimb, vor sa aiba ultimele gadgeturi si sa locuiasca impreuna cu parintii si sa profite de pe urma muncii lor fara sa faca nimic. Simptomatic este ca abia 27% dintre tefelisti spun ca ar fi interesati sa porneasca o afacere in sectorul privat (Eurostat). Sigur, si acesta e doar un deziderat. Chiar si cei care se avinta in aceasta zona, nu reusesc sa depaseasca un pseudo-entuziasm de tip “start-up”, ei asteptind ca lucrurile sa se faca singure sau sa vina cineva si sa munceasca in locul lor. Nu intimplator, media de viata a firmelor romanesti a intrat in declin. Guvernul face eforturi sa mobilizeze aceasta categorie, cu planuri de a oferi 40.000 de euro oricui doreste sa isi deschida o firma. Iar cei care ar fi vizati, tefelistii, urla ca Guvernul e alcatuit din hoti, comunistii, si sa plece. Mai sint si alte genuri de catastrofe: programe de tip RePatriot. Sigur ca in teorie suna bine, doar realitatea e alta. Ideea a fost sa se identifice “virfuri” romanesti din Occident si sa se aduca in tara, crezind ca acestea vor stimula in vreun fel munca, afacerile si incetini exodul inspre afara. Celebra teorie cu “unicorni” cu care de pilda Marissa Mayer a dat de pamint cu Yahoo. Iar cind unui asemenea program i se aplica si “corectii” politice, nu e greu de imaginat finalul.
Deci, ce naiba ii intereseaza pe tefelisti? Sa participe la “evenimente”. Conform Harris Poll, principala investitie a generatiei este in “experiente” dobindite prin participarea la diverse evenimente. Daca va intrebati de ce sint ei indreptatiti sa aiba pietuca lor si evenimentul lor unde sa isi etaleze gadgeturile si sa dea cu laseru’ pe peretii Guvernului. Este singura varianta in care ei pot “apartine” de ceva. Asa isi bifeaza nevoile sociale de apartenenta. Asa-zisa lor ura impotriva PSD-ului nu este decit un “adeziv social”, oricit de antisociala sau antidemocratica ar fi intreaga lor miscare. Cind, cu ajutorul serviciilor au reusit sa se stringa in piete si apoi sa genereze niste voturi, cei care au ajuns in Parlament au dovedit ca habar nu au ce cauta pe acolo sau cum functioneaza institutiile. Gotiu doarme pentru ca e plictiseala, Nicusor Dan face bilute din muci si le maninca, doamna Presada se plinge ca in trecut au fost barbati care au incercat sa faca sex cu ea, Chichirau il filmeaza pe Serban Nicolae, iar Adrian Dohotaru s-a apucat sa manince din cosul de gunoi ca sa demonstreze ca e trist pe planeta, mai e unul care punea muzica sa urle ca sa nu poata lucra comisia parlamentara din care si el facea parte.
Ultimul sondaj arata ca abia 18% dintre cei pe care ii intereseaza sa iasa la vot au o optiune politica. Stiu cu cine vor sa voteze! Restul,
cei care nu stiu cu cine sa voteze sau nu vor sa voteze, reprezinta
82%! Imens. Apoi, 76% zic ca lucrurile merg intr-o directie gresita.
Desi nu par lamuriti nici cu propria
lor viata, nici acasa, nici la serviciu – cei care au un loc de munca,
principala chemare a tefelistului este sa le spuna celor care au muncit
si au cusut hainele cu care ei se imbraca, au facut pantofii pe care ii
incalta sau telefoanele pe care nu le scapa din miini, cum sa traiasca,
sau daca sa mai traiasca! Doar facind o succinta trecere in revista a
mesajelor inlacrimatelor si sensibilelor fiinte – tefelistii – in fata
unui protest al simpatizantilor PSD, regasim cele mai crincene
etichetari: tigani, viermi, jeguri, gunoaie, cacati, patibulari, hoti, o
intreaga gama de epitete ce vor sa demonstreze ca nimeni nu s-a nascut
egal cu tefelistul, ca ceilalti sint sub-oameni. Pe alocuri, pe
Facebook, se fac propuneri pentru a se stringe bani pentru asasinarea
lui Tariceanu, plata pentru niste romi care sa il injunghie pe Dragnea,
uciderea in masa a pesedistilor. Sau uciderea in masa a parlamentarilor.
Nu ei. Sa vina cineva si sa le ucida adversarii. Ei au niste prafuri de
tras pe nas. O bere incerta de consumat. Un flat white.
Nu in ultimul rind, o buna parte din “vina” apartine si tehnologiei. Datorita tehnologiei tefelistul poate trai “social” intr-o lume virtuala,
in care interactioneaza cu alti marginali social, unde prostia unuia se
propaga “viral” catre toti ceilalti, unde se pot autoiluziona ca lumea e
altfel decit cea in care vietuiesc izolati. Tehnologia ar putea sa ii
ajute. Dar ei pur si simplu nu vor sa stie adevarul. Ar putea bunaoara
sa caute datele oficiale de pe siteuri oficiale ca sa isi formeze o
parere, dar Tapalaga, Guran, Chirila sau Bot par cai mai facile ca sa se
“informeze”. Alea sint “sursele veridice”. Informatie gata mestecata si
regurgitata. Esenta, tati! Nu stam sa gindim!
Plus de asta, a te informa e futil,
si-asa pesedistii fura tot, deci… fatalitate! Mai bine sa dam drumul la
un joculet, mai bine sa ascultam o asa-zisa muzica sau sa ne uitam la
filmulete cretinele, pe care cel putin credem ca le intelegem… Sau daca e
serial, la ultimul sezon.
De ce ne miram atunci ca serviciile
si-au aruncat privirile in aceasta directie! Iata o turma numai buna de
transformat in carne de tun! De ce sa ne miram ca tefelistii emit cele
mai extremiste opinii, de la uciderea saracilor, batrinilor sau
blonavilor, la interzicerea reproducerii pentru cei care nu voteaza
corect sau se opun “celor corecti”, adica lor? De ce sa ne miram ca
viseaza nationalizari si confiscarea patrimoniului si banilor firmelor?
De ce sa ne miram ca viseaza la o redistribuire a averii “romanesti”
catre cetateni (aici banuiesc eu ca pesedistii nici n-ar avea voie sa
primeasca, ei fiind oricum hoti)? De ce sa ne miram ca vor sa fie
condusi de un alt taietor de frunze la ciini, somer, Ciolos? De ce sa ne
miram ca isi denunta propriii parinti si cer sa li se retraga cele mai
elementare drepturi cetatenesti?
Dupa cum am mai spus-o si pe Facebook,
daca va e antipatic Serban Nicolae, ajunge sa o bagati si pe Chichirau
in poza. Vi se pare Firea insuportabila? Bagati-l pe Nicusor in poza
facind bilute. Acesti aroganti si frustrati de tefelisti l-ar putea
transforma si pe ucigasul de Iliescu intr-un batrinel simpatic, rasat si
sofisticat.
Iar costurile sint deja uriase. Cind ai o
intreaga generatie nesocializata, frustrata, care gindeste in dihotomii
simple (alb/negru, noi sintem buni/aia sint rai, unii au/altii n-au) si
false cauzalitati (nu pot munci pentru ca Dragnea…), odata cu iesirea
de pe piata muncii a Genratiei X (generatia mea), cind aceasta generatie
de ciudati va incepe sa parvina si sa puna ghearele pe conducere, va fi
o jale cumplita.
Una cîte una, lighioanele din Cartelul Mafiei Româneşti, care controlează şi îşi împart de trei decenii banii Ţării, sînt prinse în undiţa reglărilor de conturi. Doar e an electoral şi,… care pe care! Parcă ar fi fost vreun mare secret colaborarea matusalemicul Manole (Mugur Isărescu n.r.) cu Securitatea! Cum altfel ar fi suit imediat după lovitura de stat în ierarhia B.N.R.! Cooptat, mai apoi, în alte structuri de forţă financiară la nivel mondial, Isărescu a fost dresat să ţină economia românească sub preşul de la uşa cramei sale şi să facă din B.N.R. hîrtia de şters geamurile celor peste 40 de bănci străine din ţara noastră. Isărescu a considerat B.N.R. podgorie proprie, nu instituţie a statului în slujba cetăţeanului. După trei decenii vine C.N.S.A.S. şi stabileşte calitatea lui Isărescu, alias, „Manole”, de colaborator al fostei Securităţi, după modelul Băsescu-Petrov. Fraţii de arme se ajută la nevoie, dar se şi sapă între ei, nu-i aşa?
„Blestemată politică! Să n-ai un moment de pace!”, i-ar spune Tipătescu matusalemicului trilateral, doctor în ştiinţe economice, Academician Mugur Isărescu, un pic mai „academician” decît Elena Ceauşescu, abonat permanent la cîrma banilor naţionali de mai mulţi ani decît a condus Ţara Nicolae Ceauşescu! Indiferent de vremuri, Manole Isărescu nu s-a temut o clipă că vreun băltăreţ va doborî aracii podgoriei sale de la „Măr SRL” – Drăgăşani sau că va încasa vreun ghiont public în turnătorii! Complice în formă continuată la împovărarea financiară a României, cunoscut din cămătăria legalizată cu băncile străine, Manole Isărescu, a avut şansa, aproape inexistentă în perioada comunistă, de a pleca în Statele Unite, unde a studiat economia de piaţă internaţională. De trei decenii avem aceeaşi semnătură pe bancnotele româneşti, pe care Manole le-a băgat la apă după poftele bancherilor globalişti, prin speculaţii ale cursurilor valutare, apoi le-a uscat la soarele inflaţiei. Nimeni nu s-a atins de Manole! Nici atunci cînd au fost furate, controlat, Bancorex, Banca Religiilor, Credit Bank, Bankcoop, Banca Albina, Banca Agricolă, Banca Dacia Felix, Banca Turco-Română, Banca Columna. Dacă un cap patrat din media propunea expulzarea din ţară a românilor care vor refuza vaccinarea obligatorie, eu propun „expulzarea” acestor turnători nenorociţi în sălile de judecată şi, după gravitatea faptelor penale comise, după gratii. Cu confiscarea averilor dobîndite prin „inginerii” financiare contrare legilor Ţării.
Sume fantasmagorice s-au evaporat în
paradisurile fiscale sub ochii aceluiaşi guvernator securist, C.F.R.-ist
„trilateral”, admis recent şi în aşa numitul Club Bilderberg!
Cartonaşul galben primit acum de Isărescu, e un fel de: „potoleşte-te,
băiatul tatii, că te zbor”. De zburat nu va fi zburat… Cine a mai văzut
pterozauri reptilieni zburînd decît din Triasic pînă la finele
Cretaciclului? Să ne amintim că, în 2016, S.U.A. au declasificat o
scrisoare trimisă de Manole Isărescu conducerii Trezoreriei S.U.A.
(Federal Reserve – F.E.D.), filiala Kansas, publicată pe site-ul F.E.D.
New York, fiind primul document public care atestă „cumsecădenia”
guvernatorului, în a pune pune pe tavă marilor puteri economia
românească. Limbajul folosit de către Isărescu trădează obedienţa
acestuia în faţa licuricilor planetari. În scrisoare, Isărescu prezintă
starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă,
precum şi angajamentele pe care şi le-a asumat în faţa celor de la
F.E.D. Documentul vorbeşte despre privatizări şi vînzări masive, despre
„asistenţa” acordată României de F.M.I. şi B.M. şi despre politicile
monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Scrisoare de curtoazie
adresată de Manole către F.E.D. este primul document din seria neagră,
care atestă că Manole este implicat în vînzarea României puterilor
occidentale. Nu ştiu dacă motivul desecretizării se regăseşte în
prevederile legislaţiei americane sau dacă nu cumva a fost primul semnal
primit de Isărescu. Un fel de: „fii ascultător, băiatul tatii, altfel, valiza şi, la gară!”.
În trei decenii de dictatură bancară, în
care B.N.R. a încăput pe mîna lui Isărescu, România a fost ca un avion,
care în loc să ajungă pe insula bunăstării, a fost deturnat şi forţat
de teroriştii Puterii Financiare Mondiale, cu complicitatea lui Manole,
şi cu sprijinul aleşilor de la Bucureşti, să aterizeze într-o junglă a
canibalilor financiari, o junglă a exploatării şi sărăciei crunte. Aţi
citit declaraţia de avere a tartorului Mugurel, „dragi români”, ca să-l
„plagiez” pe agramatul clevetic ultrademagog K. Johannes Un? Acesta
motivează că o parte a averii a fost dobîndită în era socialistă! Nimic
mai fals! Atunci era imposibil, cu vestita lege a veniturilor dobîndite
ilicit – Legea 18/1968! Citiţi-i declaraţia de avere şi făceţi-vă crucea
mare! Diavolul e isteţ, şi-a adunat averi cît munţii, pentru că este
membru al temutei Trilaterale – pe aceeaşi treaptă în ierarhia
guvernului mondial din umbră cu grupul Bilderberg, care determină
deciziile politice la nivel global. Pe Klaus Iohannis nu-l caută
C.N.S.A.S. la pene? Vrem dovada! Despre Orban se ştie că e fiul unui
securist! Umblă vorba că şi soaţa dictatorului e fiică de „blănar”
D.S.S.
România a fost spînzurată de gît pe
termen nelimitat de mafiotul Isărescu, sfinxul de la B.N.R., pensionar
de lux şi încă, guvernator, cu salariu de nabab, care şi-a bătut joc,
trei decenii, de banii României, alimentînd la sîn bancherii străini,
care-şi exportă în ţările lor profiturile uriaşe furate din sărmanele
buzunare româneşti. Manole s-a distrat trei decenii prin umflarea
valutelor, în timp ce sărăcia „multilateral-dezvoltată” umplea cratiţa
cetăţenilor români. Acesta a urmat întocmai deviza numitului/renumit
Rothschild: „Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile”. Şi
i-a priit. Vivat C.F.R.-ul (nu Căile Ferate Române, ci „Council Foreign
Relations”, „Trilaterala”, „Bilderberg Group” & Co.)! Printre
membrii Comisiei Trilaterale se regăsesc şi: prinţul Charles al Marii
Britanii (acela care are fantezii erotice cu Transilvania românească),
Jose Manuel Durão Barosso, fost premier al Portugaliei şi fost
preşedinte al Comisiei Europene, calitate în care şi-a bătut joc de
români, fostul preşedinte american, saxofonistul Bill Clinton, Tonny
Blair, fost premier al Marii Britanii, Gerhard Schröder, fost cancelar
al Germaniei, Henry Kissiger, fost secretar de stat al S.U.A. şi Zbignew
Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naţională al lui
Jimmy Carter şi alte exemplare „iubitoare” de români.
Vă mai amintiţi de Alina Măgureanu,
fosta noră a lui Virgil Măgureanu? În 2016, ea şi Florin Mihai
Ghiulbenghian spărseseră „Omerta” cu şapte denunţuri uluitoare, aruncînd
în gura justiţiei nume grele ale politicii şi finanţelor, în baza unor
probe – „acte, înscrisuri, documente şi martori”. Denunţurile lor
vorbeau de sute de milioane de euro luate de la bănci cu acte false, cu
mijlocirea lui Mugur Isărescu, vorbeau de finanţarea campaniei lui
Traian Băsescu, de abuz în serviciu, trafic de influenţă şi intervenţii
pentru licitaţii cu statul. Potrivit RTv, Alina Măgureanu declarase
procurorilor D.N.A că Dragoş Dobrescu şi Elan Schwartzenberg l-ar fi
omorît pe fostul şef de cabinet al lui Blejnar, Codruţ Marta.
Numele lui Traian Băsescu a fost indicat
de fosta noră a lui Virgil Măgureanu ca fiind una dintre persoanele
care ar fi ştiut de uciderea lui Codruţ Marta. Fostul preşedinte a
ameninţat-o pe Alina Măgureanu că o va da în judecată. Dar, a intervenit
din nou tîrgul criminalilor şi, de atunci, nu s-a mai auzit nici de
Alina Măgureanu, nici de Petrov, nici de Isărescu – alias Manole,
dovediţi cu acte de la C.N.S.A.S. a fi fost securişti şi, pe deasupra,
criminali economici. Primul denunţ al celor doi la D.N.A. a vizat
infracţiuni extrem de grave comise de mai mulţi politicieni români în
epoca băsismului de aur. Potrivit Digi24, pe lista plîngerilor la D.N.A.
figurează nume celebre: Mugur Isărescu, Traian Băsescu, Crin Antonescu,
fostul şef S.R.I. Virgil Măgureanu, Dragoş Dobrescu, Elan
Schwartzenberg, Mihai Gheorghe prim-procuror, Elena Brânduşa Gheorghe,
judecător, primarul oraşului Bragadiru, Vasile Cimpoieru şi alţii.
Aşadar, drumurile corupţiei grele trec pe la poarta lui Băsescu Traian,
Mugur Isărescu, tătucul jafurilor financiare şi al bancherilor-rechini,
care au devalizat şi fraudat milioane de români. Pe la poarta lui
Koveşi, Lazăr, Portocală şi mai marele tartor Kim Johannes Un.
Nicio organizație teroristă nu are înscrisă în statut că e așa. Fiecare urmărește scopuri pe care le consideră juste, care să le facă viața mai prosperă și echilibrată membrilor și societății în general. Contează mijloacele care duc spre țintă, modul de operare pentru obținerea obiectivelor și felul în care sunt receptate acțiunile structurii de către media și majoritatea populației. În anumite momente istorice, elemente numite teroriste devin frecventabile, chiar cu aură de onorabilitate și eroism, depinde de schimbarea opticii oamenilor și a raporturilor politice. Toate au un numitor comun: se bazează pe gestionarea fricii – semănată în rândul cetățenilor obișnuiți, puși în fața unor situații apropiate de coșmaruri, nefirești, neconforme cu practicile obișnuite – și militează pentru un bine colectiv, utopic ori nu, dar un bine băgat pe gât cu forța. Nu vă gândiți la teroriști neapărat ca la indivizii cu atentatele, răspândirea terorii are și alte trasee.
Covid-19 au transformat casele și comunitățile într-un infern unde libertățile au fost suspendate și raporturile umane deteriorate după normele dictaturii medicale!
În viața omenirii, sub spectrul Covid-19, frica și teroarea au transformat casele și comunitățile într-un infern confortabil, unde libertățile au fost suspendate și raporturile umane deteriorate după normele dictaturii medicale. Infern confortabil, cu suferința indusă prin carantinare și bombardamentul informațional aberant și contradictoriu despre periculozitatea molimei – de fapt, o gripă de periculozitate medie, însă cu o contagiozitate ridicată, în care se cerea să nu părăsești domiciliul, în rest, leneveală, lecturi, filme, fiecare după chef. E un caz de globalizare a fricii unic în istorie, de la New York la Sydney, București, Tokyo ori Roma.
Dacă mergem, ca într-o anchetă criminalistică, spre originile propagării fricii nefirești, dăm de vinovații principali, Organizația Mondială a Sănătății și presa. Ambele s-au comportat blamabil, neprofesionist, iresponsabil. Prin reprezentanții săi, OMS a reușit să pună sfaturile medicale în privința pandemiei pe același taler cu horoscoapele, prin declarații contradictorii în serie, prin recomandarea unor aberații – mă rezum la una: interzicerea autopsierii celor decedați de pe urma Covid-19. Dar lista e lungă.
Politicienii au greșit cu Covid-19, luând excesiv de în serios OMS și presa.
Nu are rost să vorbim despre degradarea presei, este un subiect cunoscut. Majoritatea ei, în aceste luni, a avut un comportament de cioclu, care își freacă mâinile când moare încă unul și îi înflorește afacerea. Ziariștii, în loc să caute adevărul despre boală, pe lângă dezinformări, au livrat pe nemestecate părerile tuturor sociopaților, dacă nu s-au lăsat cumpărați de guvernele interesate să prelungească narațiunea, ca să nu fie acuzate, pe drept cuvânt, că ne-au furat luni din viață. Politicienii au greșit cu Covid-19, luând excesiv de în serios OMS și presa. Că OMS și presa au acționat ca organizații teroriste – din prostie, interes strict financiar ori alte cauze – este o problemă de competența organelor judiciare, internaționale și naționale.
NOTA REDACȚIEI: Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză. I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.
Traian Băsescu a susţinut un discurs în Parlamentul European în care a făcut apel la uniformizarea definiţiei conflictului de interese în UE. Fostul preşedinte o atacă dur pe şefa EPPO, Laura Codruţa Kovesi, şi pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, pentru ceea ce însemnat aşa-zisa campania anticorupţie din România. Mai mult, Băsescu acuză conducerea UE că ascunde corupţia din alte ţări.
„Conflictul de interese! Este o infracţiune de serviciu pe care Codul Penal o sancţionează cu 1 la 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi civile. În România, zeci de primari, consilieri locali, parlamentari, miniștri în funcţie sau foști miniștri sau conducători de campanii electorale, au trecut prin arest preventiv, prin ani lungi de judecată încheiaţi cu condamnări în numele “conflictului de interese”.
Niciodată Bruxellul nu era mulţumit, nici de numărul de condamnări şi nici de anii de închisoare. Olandezul Frans Timmermans şi Procurorul Şef Koveşi, deveniţi legende Europene anticorupţie presau sistemul să furnizeze dosare şi arestări. Cei doi livrau zilnic dosare, multe din ele contrafăcute, la fabricile de înscenări de la Ploieşti, Braşov, Oradea, Constanţa, Bucureşti.
Fără acces la Schengen, fără credibilitate, dar cu două grupări în Parlamentul European a căror singură preocupare era să-şi denigreze ţara, România se scufunda în mocirla unei ţări fără relevanţă în interiorul UE, chiar dacă era a şaptea ţară ca mărime din 28.
În 2018 au apărut două rapoarte cu efecte zdrobitoare: Unul se numeşte “Fraudarea TVA” din care aflăm că la nivelul UE, crima organizată fură din TVA aproximativ 170 MILIARDE EURO anual, prin crearea unui “carusel al fraudei”. O astfel de maşinărie de furat bani n-ar fi putut funcţiona fără îngăduinţa unor înalţi funcţionari. Mai aflăm că pe piaţa se vând anual ţigări netimbrate în valoare de cca 10 miliarde Euro; Şi pentru ca lucrurile să fie rotunde, aflăm că anual, din fondurile europene se fură cca 350 – 450 milioane euro, campionii fiind oameni dintr-un stat fondator.
Un asemenea nivel de fraudare n-ar fi putut funcţiona fără ca oameni importanţi să se afle într-un grav conflict de interese. Este motivul pentru care, în Plenul Parlamentului European am cerut uniformizarea definiţiei conflictului de interese.
P.S. – în afara acestui raport bine ferecat în sertarul lui Frans Timmermans, mai stă raportul cu privire la corupția din interiorul Uniunii Europene. Cu aceste două rapoarte este greu să mai susții că singura țară coruptă este România. Operațiunea a eșuat, pionul principal a fost extras și pus la adăpost, iar Timmermans nu mai vorbește de corupție”, scrie Băsescu pe Facebook.
Arătaţi-mi o altă ţară… Pe data de 1 Iunie 1946 a fost asasinat Mareşalul Ion Antonescu; pe data de 2 iunie 1889 după unele surse, se născuse. Pe data de 20 mai 2013 a murit istoricul Gheorghe Buzatu, unul dintre puţinii istorici care a avut curajul să scrie despre Mareşal şi să vadă în el ceea ce a fost, adică un mare patriot… (Gheorghe Buzatu se născuse pe data de 6 iunie 1939 – n.n.I.M.). Întâmplător sau nu, despre nici unul din ei presa nu a scris, televiziunile nu au prezentat nici măcar câteva cuvinte, de parcă nici nu ar fi existat. Dacă despre Antonescu este de înţeles teama presei vândute de a scrie, nu înţeleg ce au avut cu marele istoric Gheorghe Buzatu. De ce nu a pomenit nimeni despre el nici cât un rezultat al meciului România -Trinidad Tobago? Despre soarta celor care plătesc cu bani grei televiziunile şi politicienii să le susţină cauza discută toţi „democraţii”; deşi au făcut clăbuci ca dero, nu dau semne de oboseală.
Despre Antonescu sau Buzatu, nimic! poate doar în şoaptă. Am uitat că Mareşalul Antonescu a salvat ţara şi că regele (Carol al II-lea – n.n.I.M.), când i-a încredinţat conducerea ţării (în septembrie 1940 – n.n. I.M.), a afirmat: „Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot”. Au uitat toţi că EL a fost singurul care a acceptat să îşi asume răspunderea preluării puterii, într-o perioadă nu critică, ci dezastruoasă pentru ţară, singurul care a avut curajul să se înhame la o muncă aproape fără şanse de izbândă, strivit între două forţe din Est şi Vest, care doreau supunerea României. Nu a luat puterea că a vrut el, ci rugat de rege, nu prin loviluţie, nici prin furt electoral.
Drept mulţumire, românii se fac că uită şi ziua naşterii şi ziua uciderii lui, pentru că aşa vor alţii. Mai mult, Armata, prin conducătorii ei, a comis un gest de trădare naţională, punând la dispoziţia celor care au ordonat uciderea memoriei Mareşalului, arhivele militare dintre anii 1938 -1964, pentru a studia ce? În Comunicatul de presă al M.Ap.N. se spune că au făcut aceasta, pentru a „extinde accesul reprezentanţilor Consiliului Memorial al Holocaustului din S.U.A. la inventarele şi documentele referitoare la perioada 1938-1964, din depozitele de arhivă ale M.Ap.N.”. Care holocaust? Unde? Când? A decretat un trădător de ţară că în România a fost Holocaust şi acuma gata, am devenit toţi criminali şi vine cine vrea să ne studieze arhivele pentru că vrea să vadă unde sunt criminalii de război? Ce porcărie mai e şi asta? Şi dacă holocaustul a avut loc conform celor care îl revendică în perioada războiului, ce treabă au ei cu arhiva până în 1964? Pe cine abureşte domnul Duşa? Sau Holocaustul a ţinut până în ’64? Pentru cei care încearcă să pună în spatele Mareşalului victime ale bolşevicilor şi cominterniştilor evrei, le dau spre citire, ca să nu mai caute în arhive, ordinul Mareşalului dat armatei pe timpul războiului: „Vreau ordine! Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată care aduce cu ea ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului”.
Acest om, acest comandant, acest patriot, erou al neamului, este scos în afara legii de un guvern românesc, la cererea altor conducători de ţări care se vor conducătorii lumii şi declarat „vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Aşa prevede – la cererea duşmanilor ţării -, O.U.G.- 31/2002 (re-re-re-actualizată şi vexlerită sub denumirea Legea nr. 157/2018 – n.n.I.M.). Să nu îţi vină greaţă? Iar mai marii ţării, de atunci şi până acum, oamenii de cultură, istoricii, Armata, presa, televiziunile, toţi tac şi acceptă această umilire a nemului, acestă crimă oribilă contra valorilor, eroilor nemului românesc. Toţi TAC! Antonescu, criminal de războ? Culmea culmilor. Pentru ce ? Pentru că şi-a slujit ţara cu credinţă? Atunci hai să vedem cum îşi tratează „criminalii” celelalte ţări:
S.U.A. Generalul Custer – cel care a masacrat şi făcut să dispară triburi şi neamuri întregi de indieni vechii locuitori ai Americii de Nord – a acţionat şi a făcut cunoscut principiul conform căruia „un Indian bun este un Indian mort!”. Asta l-a ghidat, asta a pus în practică. Şi este considerat erou al S.U.A., îi poartă numele 6 oraşe din 6 state americane, nu ştiu câte cimitire, o rezervaţie militară naţională şi Divizia 85 Infanterie. Antonescu nu a spus că un evreu bun este un evreu mort, nici nu a ordonat decimarea evreilor, în cel mai rău caz le-a dat voie, ba chiar i-a ajutat să plece din România, ca să nu fie prinşi de Gestapo şi totuşi este declarat criminal de război. Mai nou, dacă le-ai dat voie evreilor să îşi scape pielea, asta se cheamă Holocaust. Hiroşima – 80.000 de japonezi civili omorâţi în primele ore ale dimineţii de 6 august 1945, de o bombă aruncată dintr-un avion militar american, condus de Paul Tibbets, la ordinul preşedintelui S.U.A. de la acea vreme, Harry Truman. Încă 190.000 de oameni au murit apoi ca urmare a efectelor secundare ale bomei atomice. „Enola Gay” era numele avionului care a purtat şi a lansat bomba ucigaşă, nume dat după cel al mamei lui Tibbets. Deci ambii, mamă şi fiu asasini, criminali în masă şi totuşi, imediat după încheierea misiunii, pilotul asasin este decorat de generalul Karl Spaatz cu „Distinguished Service Cross” şi va fi avansat, după această faptă „eroică”, general de brigadă în armata americană. A murit la 92 de ani, onorat de întreaga Americă, nimeni niciodată nu a dat o H.G. şi/sau O.G. şi nu l-a găsit „vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.” Dimpotrivă, se spune că prin crima comisă a adus pacea. A adus pace „My Ass” cum ar spune chiar ei, americanii. Președintele Truman ce să mai spun? A dat ordin să fie aruncate două bombe atomice peste Japonia. Şi, cui îi pasă ? Saddam a fost omorât numai pentru că se bănuia că „le-ar avea”, dar nici asta nu mai contează.
Anglia Francis Drake, cel mai celebru pirat al vremurilor, traficant de carne vie, cum li se spune acum celor care comercializează fiinţe vii, sau sclavi cum li se spunea atunci prin secolul al XVI-lea, a fost folosit mai pe faţă, mai pe ascuns de regina Angliei Elisabeta I care pe de o parte îl ridica la rang de Sir, pe de alta spunea că nu are nici o legătură cu actele lui de piraterie la adresa vaselor spaniole care se întorceau cu aur şi sclavi din „Lumea Nouă”. A murit la 56 de ani, onorat şi adulat. Este considerat erou al Marii Britanii, deşi a fost un negustor de sclavi, pirat, asasin plătit. Nimeni nu l-a declarat în afara legii, nimeni nu a cerut să fie studiată arhiva pentru a se vedea pe cine a omorât, pe cine a luat în sclavie, câţi africani au avut de suferit de pe urma „călătoriilor” lui.
Spania Francisco Pizarro, conquistador spaniol, cuceritorul, sau masacratorul a zeci de mii de incaşi, a decimat pur şi simplu populaţiile băştinaşe din America de Sud, pentru a le lua aurul, a distrus dovezi ale civilizaţiilor maiaşe şi incaşe din răzbunare şi pentru a spori averea sa personală şi a reginei Spaniei. Numai într-o bătălie, în timpul atacului din Cajamarca în 1532 sunt ucişi între 2 000 și 8 000 de amerindieni. Nu cere nimeni să vadă arhivele Spaniole, sau ale Ecuadorului, pentru a vedea măcar dacă au fost 2.000 sau 8.000 de morţi? Nu s-a înfiinţat nici un Consiliu Memorial al Holocaustului din America Latină pentru a afla numele asasinilor incaşilor pentru a culpabiliza Spania. Nu, dimpotrivă, familia lui Pizzaro s-a întors în Spania după ce acesta a fost ucis s-a stabilit la Trujillo unde a construit un palat pe care Becali l-ar pizmui, iar numele lui Pizzaro este venerat şi respectat, are statui în Spania şi toată America de Sud, nimeni nu a scos din muzee tablourile care îl reprezintă, cum au fost scoase tablourile lui Ion Antonescu până şi din Academia Militară unde fusese comandant.
Franţa Napoleon Buonaparte, un tip mic de statură, născut în 1769 la Ajjacio, corsican de origine, ofiţer al armatei franceze se face remarcat în câteva lupte, apoi în 1799, la vârsta de 30 de ani a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul al Franţei. Deci un uzurpator de tron care – vezi Doamne – lupă pentru democraţie, şi cere moarte nobilimii şi regilor care reprezentau simbolul răului, dar, în 1804, se proclamă împărat uitând că a luptat pentru „democraţie” şi îşi numeşte fraţii regi prin diferite ţări cucerite. Inutil să mai pomenim câte războaie a purtat dintr-o ambiţie personală. Câţi oameni au murit din cauza ambiţiei lui. Întreaga lume cade pe spate şi acum, când îi aude rostit numele. Epoca lui este slăvită pentru că a adus Franţa acolo unde nu ajunsese în toată istoria ei de până atunci, nimeni nu îi întinează memoria, nici austriecii, nici ruşii, nici englezii, nici polonezii, nimeni, deşi a provocat pierderi imense în vieţi omeneşti în aproape toate ţărilor Europei. Nu îl declară nici un stat criminal de război? A fost legalizată invazia unui stat de către alt stat sau ce se întâmplă?
Exemplele ar putea continua la nesfârşit, cu zeci, sute, mii de cazuri din întreaga lume. Nici chiar Stalin, despre care toţi spun că a comis crime şi a ordonat suprimarea a sute de mii de oameni, nu a fost declarat criminal. Ruşii îl adoră, îl glorifică, nimeni nu cere să se vadă arhivele ruse, nici nu ar îndrăzni, deşi motive sunt. Numai Hitler şi toţi cei care au avut contact sau au trăit în perioada lui şi i-au fost aliaţi sunt blamaţi. Şi nici ăia toţi. Horty este considerat erou la Unguri (iar în Transilvania românească apar ca ciupercile după ploaie statui ale criminalilor de război maghiari asasini de român, evrei şi chiar unguri despre care INSHR nu scoate o silabă – n.n.I.M.): Albert Vass, Nyro Iosif, Horthy…, Mussolini nu a fost dezavuat de italieni, italienii îi pot păstra tablourile şi statuile, nu a cerut nimeni să fie date jos, în noiembrie 2004 a fost votat drept al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV. A fost înmormântat în secret, dar nu din ură, ci de teamă ca populaţia, simpatizanţii să nu facă pelerinaj la mormântul lui. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat și înmormântat lângă Predappio.
Pe lângă toate aceste personaje, Mareşalul Antonescu este un sfânt. Oricum este un sfânt. La noi nu se ştie şi nu se spune unde a fost înmormântat Mareşalul Antonescu şi nici nu se va mai afla vreodată. Arhivele Ministerului Apărării au fost date „spre studiu” celor care i-au asasinat până şi memoria. Arătaţi-mi o altă ţară în lumea asta, care-şi bate joc de eroii săi! Arătaţi-mi o altă ţară în care conducătorii ei să-şi bată joc de valorile, de tradiţiile şi de istoria ei, de dovezile arheologice ale Neamului, aşa cum se întâmplă în România! Arătaţi-mi o altă ţară căreia guvernanţii să-i vândă pământul, sănătatea, apele, aprobând otrăvirea pământului cu cianuri şi distrugându-l prin metode criminale! Arătaţi-mi o altă ţară în care să se aprobe un plan de intoxicare şi cancerizare a populaţiei prin acel Codex Alimentarius criminal! Arătaţi-mi o altă ţară în care un ambasador al unei ţări străine să propună procurorii ţării, să facă legi ale statului unde este un simplu trimis cu sarcini diplomatice, nu de guvernare! Arătaţi-mi o altă ţară în care preşedintele să afirme că nu interesele naţionale contează/primează, cinteresele străine! Arătaţi-mi o altă ţară în care minoritatea etnică să facă legea, şantajând sistematic puterea politică şi legislativă cu retragerea voturilor dacă nu li se acordă autonomie! Arătaţi-mi o altă ţară în care toate guvernele să îşi bată joc de sănătate şi de învăţământ, purtându-se aşa cum nici domnitorii fanarioţi nu s-au comportat, deşi guvernau o ţară străină! Arătaţi-mi o altă ţară în care populaţia să fie atât de indiferentă, de tembelizată, de dezumanizată, atât de iraţională, depersonalizată şi devalorizată, încât să plângă pe umărul unui cioban condamnat de trei ori pentru fraudă, fals în declaraţii, sechestrare de persoane, mită, dar să nu ştie când s-a născut şi a murit unul dintre cei mai mari patrioţi şi când a murit unul dintre cei mai mari istorici ai acestui Neam!
Arătaţi-mi, vă rog, o altă ţară unde să se întâmple toate astea, înainte să îmi pleznească inima de ruşine că fac parte din acest popor îndobitocit!
NOTĂ În aceste zile, în spaţiul virtual circulă intens un text – riscant în zilele tulburi ale terorii N.K.V.D.-ist-Gestapoviste practicate de o instituţie girată şi adăpostită sub pulpana Guvernului României. Publicat în revista ART-EMIS la 6 iunie 2013[1], după plecarea istoricului Gheorghe Buzatu la întâlnirea cu Mareşalul şi Nicolae Iorga sub titlul „Arătaţi-mi o altă ţară… ”, textul este semnat de incisivul colonel Marin Neacşu. Articolul a fost/este apreciat favorabil şi, cu acordul autorului, îl republicăm după şapte ani de la apariţie sub un titlu dureros de actual. Am primit un mesaj în care expeditorul spunea cu amărăciune despre textul la care ne referim şi al cărui autor nu este menţionat în „poşta internaută”: „Ca reflex al vremurilor pe care le trăim, autorul a evitat să-şi asume textul. Un text scris cu obidă”. Acum cunoaşteţi autorul. Cinste lui ! Afirmaţia făcută la 19 august 2016 de către un alt mare istoric – Dinu C. Giurescu – plecat şi el la cele veşnice, rămâne la fel de valabilă astăzi, sub dictatura K.W.I.-stă: „[…] avem o ţară care se surpă cu încetul, o ţară dezbinată, un popor în cea mai mare parte sărăcit, disperat, amorţit şi lipsit de orice speranţă, căruia i s-a luat şi mândria identităţii naţionale. Cum a fost cu putinţă aşa ceva? Grea întrebare!… Putem constata, privind în jur, cum România şi-a distrus în cea mai mare parte economia, şi-a înstrăinat pământurile şi resursele, îşi nimiceşte fără milă tezaurul cultural şi istoric. Ce se va alege de noi? Şcoala românească trece printr-o nesfârşită criză, tot ce ţine de istoria, cultura şi civilizaţia naţională este trecut pe linie de garaj. Scoatem generaţii în şir fără sentimentul de patrie.[…] Să-ţi iubeşti ţara a devenit o infracţiune!”[2]. (Ion Măldărescu, ART-EMIS)
În ciuda presupuselor bune intenții ale distanțării sociale în scopul sănătății publice, trei profesori din Londra şi Statele Unite argumentează că distanțarea socială obligatorie constituie cel mai mare act politic de furt din istorie. Drept consecință a pandemiei de Covid-19 am asistat la înființarea unei noi religii controlate de stat care se bazează pe un principiu călăuzitor devenit acum dogmă: distanțarea socială obligatorie.
Distanțarea socială obligatorie a fost promovată agresiv în majoritatea țărilor din lume de trei actori nocivi: (1) experți în boli infecțioase aroganți și miopi; (2) presa centrală, care a transformat în evenimente senzaționale răspândirea virusului și primele știri care supraestimau enorm bilanțul deceselor și rata mortalității; (3) politicieni autocrați demagogi care au exploatat panica pentru a implementa două forme extreme de distanțare socială.
Prima formă extremă de distanțare socială obligatorie este plasarea în carantină a aproape întregii populații, în loc de a încuraja auto-izolarea celor infectați și a celor susceptibili de a dezvolta o formă gravă a bolii (ca în Suedia). Cei mai mulți lideri politici au mers chiar mai departe și au implementat cea mai draconică și mai distructivă formă de distanțare socială obligatorie: închiderea unor întregi ramuri economice. Aceste închideri au fost bazate pe o taxonomie autoritară a ramurilor economice și a muncitorilor, care au fost etichetate fie „esențiale”, fie „non-esențiale”. Rezultatul final a fost acela că cei mai mulți oameni au fost plasați practic în arest la domiciliu, fapt care a provocat economiei globale daune enorme ce vor persista ani la rând. Această greșeală fără precedent de politici publice a preschimbat orașe pline de viață în localități-fantomă și ne-a restricționat drastic libertățile economice, personale și religioase. A scos chiar în afara legii întrunirile tradiționale de Paștele creștin, Paștele evreiesc și Ramadan.
Dicționarul definește furtul drept
însușirea fără drept a bunurilor ori a proprietăților personale ale
altuia. În ciuda presupuselor bune intenții ale distanțării sociale în
scopul sănătății publice, noi argumentăm că distanțarea socială
obligatorie este în fapt un act injust și, ca atare, constituie cel mai
mare act politic de furt din istorie. Deci da, haideți să-i spunem pe
nume – jaf la scară enormă. Ce e mai rău, cei care au conceput și au
implementat distanțarea socială obligatorie plănuiesc să-și continue
jaful o perioadă îndelungată de timp.
Este important să înțelegem natura și amploarea acestui furt În primul rând, să începem cu cel mai flagrant act de furt: proprietatea privată furată de la proprietarii de firme. Drept urmare a edictelor guvernamentale, firmele considerate „non-esențiale” sunt obligate să se închidă sau să-și altereze considerabil activitatea, chiar și după ridicarea ordonanțelor executive dictatoriale. Acest furt injust de proprietate privată de la proprietarii de firme li se aplică teatrelor și cinematografelor, sălilor de gimnastică și centrelor de recreere, saloanelor și centrelor de cosmetică, muzeelor, centrelor comerciale, restaurantelor și barurilor, sălilor pentru evenimente sportive sau concerte – printre multe altele. Alte ramuri economice de producție sau servicii, cum ar fi construcțiile, serviciile juridice, imobiliarele, îngrijirea copiilor și serviciile educaționale poate că nu au fost complet închise, însă activitatea lor a fost grav restricționată.
O a doua categorie de furturi injuste îi privește pe cetățenii care au plătit servicii care fie nu au fost îndeplinite, fie au fost considerabil alterate din cauza faptului că guvernul fie a închis furnizorul de servicii, fie a scos în afara legii asigurarea respectivului serviciu. De exemplu, părinții plătesc pentru ca copiii lor să participe fizic la orele din școli și să ia parte la toate activitățile școlare, însă copiii nu au primit decât educație online. Furtul e chiar și mai grav în învățământul superior, unde universități care percep taxe mari și-au trimis studenții acasă pentru a studia online timp de un semestru. Un alt exemplu de furt de servicii este acela că mulți oameni care locuiesc în apartamente au plătit pentru săli de gimnastică, piscine și cluburi existente în blocul lor de apartamente – însă acum le este refuzat privilegiul de a utiliza respectivele facilități.
O a treia categorie de furturi injuste e mai puțin perceptibilă decât celelalte două, dar la fel de importantă. Măsurile de carantină și închidere ne-au restricționat evident grav libertatea economică și personală, iar acum testarea, urmărirea contactelor, ba chiar și „delatorii” angajați de guvern asigură un imbold puternic statului spion [în sensul de stat care își spionează proprii cetățeni – n.trad.]. Israelul, Coreea de Sud și numeroase țări est-europene recurg la urmărirea telefoanelor mobile ale bolnavilor de Covid-19 și iau în calcul eliberarea de pașapoarte de imunitate. Asemenea tactici de spionaj vor deveni probabil mai răspândite și mai obișnuite.
Arhitecţii noii religii de stat sunt experţii în boli infecţioase Din nefericire, „redeschiderea” economiilor nu va elimina în măsură semnificativă acest furt în curs de desfășurare. Orice ridicare de restricții face obiectul aprobării de către arhitecții religiei de stat: experți în boli infecțioase care promovează agresiv distanțarea socială obligatorie. Distanțarea socială obligatorie este văzută acum ca o tactică permanentă, pe termen lung, împotriva „unui inamic invizibil”, care nu poate fi abandonată. Noile instrucțiuni privind distanțarea socială obligatorie nu presupun numai furt de proprietate, prin aceea că impun organizațiilor să funcționeze sub capacitatea lor maximă (de exemplu companii aeriene, restaurante, săli de gimnastică și baruri), ci și furt de spațiu, care în orașele aglomerate este extrem de valoros. Efectele nocive pe termen lung ale distanțării sociale obligatorii asupra veniturilor, costurilor, ratei angajării și productivității vor fi devastatoare și vor duce în cele din urmă la decesul a numeroase firme, ba chiar și al unor întregi ramuri economice.
În fine, e important de observat că
furtul injust se întinde și dincolo de confiscarea palpabilă a
activelor, serviciilor și libertății. Include de asemenea și furtul
psihologic, în sensul că distanțarea socială obligatorie ne fură
senzația de securitate pe care ne-o oferă apropierea fizică de cei la
fel ca noi. Distanțarea socială obligatorie prelungește totodată și
abuzul încă în curs asupra copiilor noștri, care pentru o lungă perioadă
de timp au fost puși în imposibilitatea de a face cam nimic altceva în
afară de a porni un calculator. Chiar și după revenirea la școală,
elevilor nu li se va permite să stea unul lângă altul în autobuzele
școlare, iar cantinele școlare și locurile de joacă vor fi închise.
Aceste acte abjecte de furt la nivel psihologic și al dezvoltării
copiilor ar putea constitui cele mai sinistre aspecte ale „noii
normalități”.
Trăgând linie, încurajăm toate formele
de acțiune în justiție contra distanțării sociale obligatorii, inclusiv
pentru despăgubirea victimelor furtului injust, cum ar fi procesele cu
petenți colectivi. Alte contestări ale furtului injust încă în
desfășurare, cum ar fi protestele pașnice, sunt de asemenea necesare.
Acceptarea pasivă a „noii normalități” nu va face decât să încurajeze și
mai mult pe viitor confiscarea flagrantă de proprietate privată,
servicii și libertate.
Articol de Robert M. Sauer (profesor de
economie, Royal Holloway, University of London), Donald S. Siegel
(profesor de politici publice și administrație, director al School of
Public Affairs, Arizona State University) și David Waldman (profesor de
management, W.P. Carey School of Business, Arizona State University).
Cetatea universitară din Regiunea 7 ,Centru
Brașov, este cunoscută și recunoscută pe plan intern și internațional ca un
puternic centru universitar, cu peste 17.000 de studenți, peste 1700 cadre
didactice, peste 15 facultăți…etc., fiind de departe cea mai mare
instituție publică din Brașov și una dintre cele mai mari din țară.
Pe lângă universitate, a fost creat un
puternic centru de cercetare în care au fost făcute investiții de zeci de
milioane de euro, instituție care trebuia să asigure formarea și pregătirea
specialiștilor în cercetare. Din păcate, spațiile aferente activității de
cercetare sunt goale, banii investiți fiind ,,aruncați pe fereastră”.
Artizanul investiției de zeci de milioane
de euro a fost, în principal, prof VIȘA, rectorul instituției în două mandate,
urmând sa fie directorul institutului. Se pare ca a fost deschis și un dosar
penal în ceea ce privește ,,investiția total
nerentabilă”, dar în acest
moment nu cunoaștem soluția dată în acel dosar sau persoanele implicate.
Scandalurile și problemele nu au ocolit
această instituție, acestea ținând în special de personajele interesante sub
aspectul apartenenței și mentalității lor.
Amintim aici pe fostul rector al acestei
instituții, Prof. CHIRIACESCU S. (trecut în neființă), întâmplător sau nu,
primul prefect al Brașovului după revoluție și prieten cu longevivul ION
ILIESCU.
JOIȚA T. – profesor la Facultatea de Drept, fost procuror general pe vremea când tandemul ILIESCU – NĂSTASE era in plenitudinea forțelor. Când mai erau de furat multe în Romania, se puteau semna acorduri inrobitoare pentru țară (Bechtel, Petrom, pădurile date în exploatare străinilor…etc.).
FULGA G. – profesor la Facultatea de Sociologie, director la SIE, om de casă și câine credincios pentru ION ILIESCU . A luat un ,,picior în dos” de la fostul președinte BĂSESCU, la pachet cu alți doi șefi de servicii secrete după ,,fuga” de sub nasul lor ca reprezentanți ai autorităților române a lui OMAR HAISAM.
ADAM I. – ilustru profesor la Facultatea de Drept, senator, implicat în dosare de corupție, împoriva căruia studenții au făcut miting și a cărui soție BULARCA R., din studentă devenită judecător, apoi ,,divorțată” ,și-a ocupat un post în învățămîntul universitar, pe vremea când la ,,butoane” ,la drept, se afla soțul său, marele profesor.
IONAȘ A. – fost milițian și conferențiar la Facultatea de Drept, cu marea performanță de a fi bătut manifestanții după revolta anticomunistă din 1987 de la Brașov, cănd muncitorii de la Uzina de Autocamioane s-au răsculat împotriva regimului comunist. A reușit marea performanță de fi terminat doctoratul la Academia de Poliție ,,Alecsandru Ioan Cuza” din București (fieful plagiatorilor din Romănia așa cum rezultă din investigațiile de presă) și de a-și fi angajat tot clanul în învățământul superior de stat (fiu, fiică, noră, rubedenie…etc. ). În cele din urmă, când s-a interzis cumulul pensie-salariu la stat, a plecat la ,,fabrica de diplome” Spiru Haret.
GLIGA I. – profesor la Facultatea de Drept, avocatul de casă al prea mult iertatului primar al Brașovului SCRIPCARU G., asociat într-o firmă de transporturi feroviare cu GANEA I.. A reușit performanța de a fi terminat și el doctoratul tot la Academia de Poliție ,,Alecsandru Ioan Cuza” din București.
NICOLAE I. – profesor la Facultatea de Drept, cățărată pe ,,mopul” mamei sale, fostă angajată secretară la universitate și care a revenit în activitate de mai multe ori pentru a-și încuraja și susține fiica în ,,drumul” către obținerea postului de profesor plin. Bineînțeles că doctoratul l-a obținut la aceeași Academie de Poliție ,,Alecsandru Ioan Cuza” din București.
MATEFI R. – profesor la Facultatea de Drept, doctoratul obținut la Academia de Poliție ,,Alecsandru Ioan Cuza” din București.
ȘARAMET O. – profesor la Facultatea de Drept, șef de catedră, are performanța de a fi fiica fostului procuror general comunist ȘARAMET și de a fi finalizat doctoratul în mai mult de 12 ani.
Printre personajele foarte interesante din
această universitate, se numără și longevivul decan – pensionar MURZEA C., care
face orice concesie doar să fie șef.
DRILEA M., procurorul cadru didactic care a ocupat un post de cadru didactic, în condiții suspecte, șef al comisiei fiind profesorul ACHIM G. ,cu doctoratul la Academia de Poliție ,,Alecsandru Ioan Cuza” din București și condamnat pentru fapte de corupție (vindea lucrări de diplomă contra cost studenților).
Nu poate fi omisă din această ,,ecuație
academică” ,,familia comercială” formată din profesorii SCHIAU
și PRESCURĂ, cei care au pus ,,umărul” din greu la rămânerea în scaun a
lui FERCALĂ la SIF Transilvania, încasând sume frumușele pentru aceste servicii
deosebite.
O îndeletnicire foarte interesantă in
această universitate sunt plimbările prin lume pe banii contribuabililor, (ex.
Brazilia – șefa comisiei de disciplină și etică profesor SALCĂ C. împreună cu
jurista instituției, profesor MANEA L., în Ungaria, profesor CIOBANU R).
Desfășurarea mai multor activități prin suprapunerea orelor în care acestea au
loc ori cumulul de norme și activități didactice, cu încalcarea prevederilor
art. 287 din Legea învățământului nr. 1/2011, care prevede că norma didactică
și de cercetare nu poate depăși 16 ore convenționale pe săptămână. În același
articol se prevede și faptul că suma totală a orelor de muncă dintr-o normă
didactică și de cercetare nu poate depăși 40 de ore pe săptămănă.
Vor fi ,,surprize” foarte mari dacă
Curtea de Conturi, Ministerul Invățămăntului, CNADCU, ARACIS, Ministerul
Finanțelor și Parchetul vor desfășura verificări și cercetări sub aspectul
suprapunerilor normelor didactice și de cercetare la specializările zi, plata
cu ora, frecvență redusă, învățămănt la distanță, masterat, alte activități
desfășurate ca jurist în aceeași instituție ori alta, avocat, procuror…etc.,
prin raportare la sumele de bani încasate pe fluturașul de salariu, în sensul
că nu se pot desfășura activități în mod legal în două sau mai multe locuri în
același timp.
Important ar fi să aflăm și dacă au fost
respectate prevederile legale ori sunt persoane implicate din conducerea
universitații în accidentul in care fostul prorector TALABĂ și-a pierdut viața
la volanul unei mașini proprietatea universității.
Cerem public Ministerului Învățămăntului, CNADCU si ARACIS, celorlalte autorități și instituții cu competențe în verificarea și cercetarea unor astfel de situații să dispună anchete pe suprapunerile de norme, activității didactice și de cercetare, a verificării tezelor de doctorat obținute la Academie de Poliție ,,Alecsandru Ioan Cuza” din București, pentru a vedea dacă sunt plagiate, a legalității organizării și desfășurării concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare, precum și a legalității deplasărilor în străinătate a cadrelor didactice sub aspectul sumelor cheltuite din banii contribuabilului, cu încasarea în același timp și a salariului în țară.
Cu mulţimea nu te joci. Psihologia mulţimii e aceeaşi indiferent de spaţiul geografic. Nici cu sceleraţii planetei nu te poţi juca. O scăpărătură de chibrit mortală – o crima abominabilă a expediat S.U.A. în anarhie, jaf, lupte de stradă. Prin contagiune, marile metropole europene. America fierbe între furie justificată şi vandalism criminal. Cazul Floyd este acum folosit de grupări destabilizatoare, avînd ca ţintă eliminarea republicanului Trump şi a ordinii constituţionale. Din acest caz trebuie înţeles că oamenii care îmbracă haina forţelor de ordine, de oriunde ar fi ei, nu pot ucide discreţionar şi cu atîta cruzime.
Există un rasism evident în SUA faţă de afro-americani. Valul protestelor violente din S.U.A. se desfăşoară după acelaşi model agresiv globalist, pe care autorităţile americane l-au pus în practică în timpul Primăverii Arabe, în Maidanul Ucrainean, dar şi în România. Gruparea Antifa condusă de indivizi finanţaţi de fundaţii ale nebunilor lumii şi de elemente destabilizatoare din servicii, s-a infiltrat pe 10 august 2018 şi în turma de manevră #rezist de la noi. Să nu uităm însă: cine scoate sabia, iată, de sabie are parte.
Donald Trump, cel de-al 45-lea preşedinte a strigat că va „da America înapoi oamenilor”.
Diferenţa esenţială este că aceste forţe
destabilizatoare au fost sprijinite deschis în România de preşedintele
K.Johannes Un, consiliat de Sandra Pralong, o antiortodoxă radicală,
care a implementat Fundaţia Soros în România, în timp ce în S.U.A.,
protestatarii îşi îndreaptă combustibilul urii înspre Trump. Putem vorbi
de un puci „to the Deep State” (inclusiv agenţi C.I.A./F.B.I.)
împotriva puterii executive condusă de un preşedinte conservator, cu
implicarea forţelor anarhist-globaliste, finanţate de filantropi de
teapa lui Soros. Ei, da!, precum în America, aşa în Europa şi pe Pămînt.
Şi totuşi, în acest vid de siguranţă planetară, Trump declară cu
nonşalanţă că vor avea în curînd „cele mai grozave arme imaginate
vreodată în istorie”. Probabil, arme cu laser, ca în „războiul
stelelor”.
Exceptîndu-i pe cei trei preşedinţi asasinaţi Andrew Jackson, Abraham Lincoln şi John Fitzgerald Kennedy, 41 dintre preşedinţii S.U.A. au făcut publicitate pe scară largă armelor şi războaielor, aşa cum se face reclamă medicamentelor, berii, absorbantelor şi detergenţilor. Donald Trump, cel de-al 45-lea preşedinte a strigat că va „da America înapoi oamenilor”. A deranjat. Vă aduceţi aminte? Obama, care acum aţîţă haosul, a primit Premiul Nobel pentru Pace (?) imediat după preluarea mandatului şi după ce a mărit efectivele militare americane în Afganistan. Prin minciunile mediatice care au însoţit propaganda pentru război, acesta a fost făcut să pară normal şi salvator. Cretinii au încercat să ne convingă că războiul protejează planeta, ne protejează de terorişti şi că este un furnizor de locuri de muncă şi beneficii economice. În statele atacate de S.U.A., americanii au distrus totul prin bombardament, apoi tot ei au monopolizat piaţa reconstrucţiei. Cu cît armele au proliferat, cu atît mai repede omenirea se apropie de catastrofe. 80% din economia S.U.A. o constituie industria de armament, şi dacă n-ar declanşa atîtea războaie, ar produce pe stoc, iar prin alunecare, economia SUA ar falimenta. Peste 80% din populaţia globului trăieşte în sărăcie şi foamete, în timp ce SUA construieşte tehnică de luptă pe orbită. Oligarhii lumii ne arată clar prăbuşirea capitalismului imperialist condus de aceşti bolnavi la cap. În nicio altă epocă dominaţia faţă de OM, asuprirea şi programatica osîndire a omului la moarte n-au avut mlădieri atît de întunecate, niciodată batjocura faţă de om, faţă de religie, nu a luat proporţiile unui record greu de întrecut! Omenirea fierbe la propriu, ceea ce mă face să mă întreb serios cu privire la contextul actualităţii geopolitice şi, pe termen lung, la solidaritatea ideologică sau lipsa ei, la ruptura relaţiilor dintre S.U.A. şi unele state vizate a fi aruncate în haosul organizat.
Atîta timp cît va exista diplomaţie secretă, va exista conspiraţie şi corupţie în diplomaţia dintre state.
Schimbarea la faţă a omenirii, la pachet
cu subjugarea totală, e încă în testare, consemnată în ediţii secrete,
dar este o stare de marş forţat spre un viitor tot mai nesigur. Atîta
timp cît va exista diplomaţie secretă, va exista conspiraţie şi corupţie
în diplomaţia dintre state. Cît priveşte piaţa noastră de zarzavaturi
politice, cu privirea pierdută în zare, pesedeul se zvîrcoleşte
neputincios în faţa dictaturii din România, mai întîi băsistă, acum,
iohannistă. Creşteri de pensii? Da’ de unde? La robinetul bugetului s-au
mufat argaţii lui K.Johannes Un. Cer prea mult tembelilor din guvern,
tocmai acum cînd criza s-a întors la cosit şi le vine ca o mănuşă
peneliştilor? Furtuna de măsuri din stările de urgenţă şi alertă se
sparge în buzunarul românului, statul wernerizat, orbanizat, tătărizat
şi cîţuit fiind interesat doar de colectarea taxelor de la populaţie,
prin orice mijloace, inclusiv prin amenzi neconstituţionale,
„legalizate” de gaşca Orban 3, prin ordonanţe imbecile.
De ce şi-ar frînge mintea (cît a unei păsări) ministreii lui Sică în programe legislative predictibile, cînd le e mai uşor să înfigă piroanele răstignirii în popor? Are cineva curajul să le taie microfonul acestor neo-nazişti poltroni din Guvern? Ei n-au nicio legătura cu bunăstarea României, ci cu dezastrul ei. Grupul gregar de la Palatul Victoria n-are nici măcar cultura dialogului. Cînd reprezentanţii puterii au un creier redus, asupra căruia informaţia n-a lucrat, apare turma aferentă.
În 30 de ani turmele româneşti n-au făcut altceva decît să schimbe, să rotească prin vot hoţii sătui cu hoţii flămînzi.
„Şi cu asta ce-am făcut”? – vorba lui Constantin Tănase. Cel mai grav este acest război al lui Johannes Un cu ţara şi cu românii. Un război de gherilă dus de şi prin teroriştii liberali (zic ei), care se comportă vitriolant! Manipulatorii ăştia au în orice situaţie mesaje atomice pentru turma cu capul în traistă, care înghite pe nemestecate ce spun moderatorii exaltaţi ai unor televiziuni isterice aservite şi bine plătite. Binomul Johannes Un-Mandolină face şi desface bănentul public cu mîna lungă a lui Cîţu! Asta-i România lucrului bine făcut, pardon, România lucrului bine furat!
Putem vorbi de un nou efect domino în lume, aşa cum a fost în Europa de Est, cînd pe catafalc a fost aşezat cu colivă şi pomeni regimul politic carieristic, incomod puterilor lumii? Alte state ale lumii vor fi luate la ţintă? Despre ce fel de securitate globală mai vorbim? Despre una a insecurităţii în spaţiul probabilităţilor condiţionate? Despre o securitate flexibilă doar în discursuri fals-diplomatice, despre securitatea teoretică a unei lumi care se dezechilibrează grav şi rapid, a unei lumi care, globalizîndu-se, s-a fragmentat, generînd averi colosale şi siguranţă pentru reprezentanţii puterii statelor, sărăcie, nesiguranţă şi revoltă popoarelor? O securitate imaginară, durată pe suportul intereselor meschine ale entităţilor de putere din umbră?
Ne place sau nu, singura cale pentru siguranța/apărare e tot între graniţe, dar şi aici ne-au frînt liniile de forţă şi de rezistenţă.
Şi aici am fost trădaţi în unitate, demnitate şi naţionalism. U.E. nu-i decît o casă cu bani, mai bine zis o prăvălie cu autoservire, dar nu pentru România. Directivele U.E. sînt cum nu se poate de nocive! Nu conţin politici salvatoare pentru ţările membre, decît preferenţial. Politicile U.E. sînt parte a problemei, adîncind-o, nu parte a soluţiei salvatoare. În concluzie, de temut sînt foametea (cu Johannes Un şi Sică la butoane vom ajunge în curînd la supa populară, precum în S.U.A.), foamea de putere şi de bani şi mîna ocultă a „poliţistului” mondial, gata oricînd să apese pe buton sau să elibereze din laborator un virus creator de morţi vii. Pînă la următoarele amintiri din viitor, aveţi grijă! Cele mai ingenioase dispozitive de tortură pentru oameni sînt panica, virusurile, crizele şi apocalipsele, toate fabricate în laboratoarele puterii din umbră.
Nu trebuie sub nicio formă să uităm cum arăta orașul, țara, întreaga lume acum câteva săptămâni: carantină, spaimă, bilanțul deceselor, avertismentele autorităților, izolarea. Manipularea memoriei culturale și a limbajului sunt o rețetă standard pentru controlul gândirii și instaurarea unei forme sau alta de totalitarism – în cazul nostru unul progresist, tehnocratic.
Manipularea limbajului Ce se întâmplă? Cele mai importante publicații și agenții de presă internaționale ne spun că, dacă vrem să ne adunăm în grupuri uriașe și să protestăm în timpul celei mai grave pandemii din ultimul secol este bine și sigur să o facem doar incendiind clădiri și snopindu-i în bătaie pe care care ne privesc de pe margine și nu ni se alatură. În felul acesta, oricine poate scăpa din colimatorul celor mai importante publicații din lume.
Se întâmplă acum în Statele Unite: în
plină pandemie, când economia este încă ținută închisă de guvernatorii
”progresiști” ai statelor americane, când izolarea sociala este dată ca
singura cale de scăpare, aceiași guvernatori, primari, experți, medici,
ziariști, formatori de opinie se declară în favoarea unor proteste
violente, cu mii de participanți. Totul din rațiuni politice.
Iată ce spune Ghidul Associated Press cu
privire la relatările despre protestele din SUA, așa cum apare într-un
mesaj al jurnalistei AP Kimbrelee Kruesi. ”Limitați utilizarea
termenului ”jaf”. Pentru unii, acest cuvânt are conotații rasiale, în
special în contextul dezastrelor naturale. Această idiosincrazie este
sporită acum de mesajul președintelui Trump despre ”jafuri și
împușcături”, iar istoria acestei fraze începe în perioada protestelor
pentru drepturile civile. Folosiți în schimb cuvinte mai multe și
descrieți acțiunile, de exemplu: «Unii protestatari au năvălit în
magazin și au furat ce era pe rafturi»”.
Iată ce spune istoricul polonez Pawel Skibinski despre manipularea limbajului, într-un interviu cu unul dintre jurnaliștii de la American Conservative. Skibinski spune că limbajul păstrează memoria culturală. Comuniștii le inteziceau oamenilor să discute despre istorie într-un mod neaprobat de regim. Această tactică este folosită astăzi de progresiști, în special în universități. Însă contemporanilor le este greu să-și dea seama că repetă obiceiul marxist de a falsifica limbajul, eliminând cuvinte familiare și înlocuindu-le cu unele noi, cu înteles ideologic. Propaganda nu doar că schimbă modul în care judecăm politica și viața contemporană, însă determină și ceea ce merită ținut minte. Liberalii de astăzi folosesc cuvinte neutre sau pozitive, precum dialog și toleranță, pentru a câștiga dispute de idei. Tot ei umplu de conotații negative cuvinte cât se poate de obișnuite, precum ”ierarhie” sau ”familie tradițională”. ”Cei care au trăit într-o sferă lingvistică comunistă, care nu știu să vorbească altfel, pot crede că doar așa se pot folosi cuvintele. Dacă un cuvânt are o conotație negativă, nu mai poți discuta nimic cu ei despre acel fenomen”, spune profesorul din Polonia.
Pandemie si schizofrenie jurnalistică ”Uitați-vă cu atenție cum elitele gestionează discursul public pentru a ne face pe toți să credem că, de fapt, nu vedem ceea ce vedem cu ochii nostri”, ne invită jurnalistul american Matt Walsh, care a adunat mai multe materiale de presă ce nu pot fi caracterizate de un urmăritor cât de cât atent al pandemiei și protestelor actuale decât printr-un diagnostic – disonanță cognitivă sau schizofrenie jurnalistică. Publicațiile considerate respectabile, care până mai ieri înfierau protestele americanilor (albi) împotriva izolării sociale drept ”modul în care privilegiile și rasismul îi fac pe albi să-și riște viețile”, nu fac acum decât să treacă de partea protestelor iscate de uciderea unui afroamerican, fără a sufla o vorbă despre pericolul de contagiune cu coronavirus pe care îl implică asemenea adunări.
”Experții în sănătate publică sunt acum
în favoarea protestelor, din rațiuni politice. Este o nebunie! Am
încercat cu disperare să-i conving pe oameni să poarte mască și să
considere că gripa aceasta nu este o chestiune politica, ci una de
sănătate publică. Și acum mă uit cum experții în sănătate tratează covid
ca o chestiune politică!”, scrie jurnalistul Rod Dreher, pentru The
American Conservative.
”Americanii sunt astăzi în fața
perspectivei unei societăți dezolante, tehnocratice, astenice, care
redefinește înțelesul vieții și al caracterului. Rezistența în fața
autorității centrale poate să genereze la un momend dat riscul cenzurii
statului sau a comunității. În cel mai rău caz, americanii obișnuiți vor
învăța să se supună oricăror autorități care le vor menține apa
potabila curată, cenzurii statului sau a comunitatii. In cel mai raui
caz, americanii obisnuiti vor invata sa se supuna lin ofata oricaror
autoritati care le mentin apa potabila curată, le dau căldură și
electricitate, mâncare și benzină, distracție pentru plebe și vaccinuri
la supermarket”, scrie, pentru American Conservative, Gilbert T. Sewall,
într-un articol intitulat ”După coronavirus, tirania vine sub o formă tehnocratică”.
Nimic din tendința aceasta de evoluție
nu poate fi contracarat prin politică. ”Niciun politician republican nu
va putea să facă ceva împotriva liderilor corporatiști care își supun
angajații la sesiuni de reeducare, nici împotriva universităților care
îi indoctrinează pe studenți. Vom ieși din această vară lungă și
mizerabilă cu o clasă conducătoare progresistă ce va avea mult mai multă
încredere în adevărul pe care îl propovăduiește și mult mai multă
dorință de a folosi evanghelia justiției sociale pentru a-și înăbuși
opozanții”, scrie amintitul Rod Dreher.
Anticorpii est-europeni la pandemia progresistă Ce ne privește pe noi zbaterea unor intelectuali conservatori americani împotriva curentului progresist ce începe să domine sau faptul că presa americană încearcă să scurteze memoria colectivă, să manipuleze limbajul? Puține dintre problemele Americii au aceeași amploare în România. Însă România nu este o insulă pierdută în Mediterana, este o țară la granița de Est a NATO, într-o zonă gri ce a fost mereu un front secundar important în ultimele conflagrații mondiale. Prin urmare, în România, noua ”religie progresistă” nu va avea de-a face cu justiția socială și rasismul, ci cu geopolitica – aceasta este noua religie, cu bazele militare pe post de sfinți, cu parteneriatul strategic pe post de dumnezeu, cu anticorupția de-a dreapta tatălui și Estul pe post de satana.
Cât despre manipularea memoriei, nu
putem decât să-l ascultăm pe C.T. Popescu, ajuns guru al anticorupției
și progresismului dâmbovițean, pentru că noua generație nu știe ce și
cum scria jurnalistul la vremea Pieței Universității și mineriadei.
Există și o imunitate a țărilor
est-europene împotriva revenirii unei gândiri totalitare în haină
tehnocrată, vestică, tunsă corect – sunt anticorpi dobândiți într-o
suferință de decenii cu un regim totalitar de aceeași sorginte cu
progresismul actual. Însă anticorpii vor dispărea odată cu schimburile
de generații. ”Este greu să le predai studenților care au crescut în era
postcomunist, pentru că nu au imunitatea naturală la abuzul de limbaj
ideologic. Pentru mine este evident, îmi amintesc de limbajul fals. Însă
studenților le este imposibil să înțeleagă”.
Motto: Cugetaţi, cugetaţi, cugetaţi… PRELIMINARII LA DISPARIŢIA UNEI NAŢIUNI Serial documentar pentru televiziune. Schiţa scenariului.
SEZONUL I – România şi românii8 EPISOADE 1.Extincţia populaţiei. Emigrare masivă, forţată de slăbirea rapidă şi dramatică a economiei naţionale şi de existenţa unei săracii care plasează România pe locul doi în Europa, cu 40% din totalul populaţiei aflat sub pragul de subzistenţă – numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate, numai pe parcursul anului 2009, a fost de circa 3.000.000 de persoane, urmaţi apoi anual de alte sute de mii. Exodul creierelor – medici, ingineri, informaticieni, cercetători, specialişti din toate domeniile -. Natalitate în picaj accentuat– Romania se află în al 26-lea an de declin demografic. Dacă la începutul anului 1990 România avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o populaţie de sub 20 de milioane. Creşterea ratei sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în 2011, în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici”. Sistemul medical în colaps – lipsa fondurilor de la bugetul de stat şi a medicilor etc. Practicarea unui sistem de învăţământ total neperformant – dacă în 1930, potrivit recensământului, în România numărul analfabeţilor era de 9,8 milioane de persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese aproape eradicat, în prezent, România a ajuns din nou ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, cu peste 2 milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de licee din România niciun elev nu a reușit să promoveze examenul maturității. În 2013, rata medie de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 55,4%. CONCLUZII: “Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine, acolo este patria) – sentinţă formulată de poetul roman Marcus Pacuvius (220-130 î.Hr.), citat de Cicero în Cartea a V-a din “Tusculanae Disputationes”, anul 45 î.Hr. Acest dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi patria!“ (Unde este pâine, este patria), a fost declarat deviza emigranţilor de pretutindeni, de scriitorul J. Hector St.John de Crevecoeur, în cartea sa „Letters from an American farmer”, publicată la Londra, în anul 1782.
2.Neantizarea teritoriului naţional. Vânzarea şi concesionarea de terenuri cetăţenilor străini, în baza unor legi inacceptabil de permisive. – S-a terminat cu “Nu ne vindem ţara!”. Jupuirea României prinretrocedări frauduloase de bunuri imobile – case, terenuri/munţi, păduri etc. – chiar şi sate întregi(!) cu bisericile şi cimitirele lor, pădurile defrişate masiv imediat după dobândirea lor în instanţăDespăgubiri uriaşe, urmare a unor supraevaluări exagerate – permise de o legislaţie special concepută pentru jaf şi acordate inclusiv cetăţenilor străini, printre care chiar şi moştenitori ai unor hortişti şi criminali de război(!). CONCLUZII: „Corruptissima republica plurimae leges” (Statul cel mai corupt are şi cele mai multe legi), dicton al istoricul Publius-Cornelius Tacitus (55–115 d.Hr.).
3. Spolierea economiei naţionale. În “strategia“ haotică a politicilor economice româneşti de după ’90, sigura certitudine predictibilă a fost corupţia. Desfiinţarea industriei– site-ulhttp://www.ziar15minute.net/2013/04/04/prezintă o listă, cuprinzând 1256 de mari întreprinderi româneşti, cu peste 1000 de angajaţi pe unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de salariaţi, care au fost distruse, falimentate sau privatizate fraudulos de către guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani. Întreaga suprafață a României concesionată străinilor pentru exploatarea tuturor resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc.), în condiţii dezavantajoase statului român. Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii păguboase dictate din exterior – fregate, avioane, armamentetcUn sistem financiar bolnav, cu o economie subterană uriaşă – în anul 2013, reprezenta 40 de miliarde de euro – cu un mecanism de impozitare fiscală neeficient – în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld. Euro – şi având funcţionari corupţi până la cel mai înalt nivel – vezi cazul fostului şef al ANAF Sorin Blejnar –cu împrumuturi uriaşe la bănci precum FMI şi BM – aflată la zero în 1989,la începutul anului 2010, România avea o datorie externă totală de 80,2 mld. Euro numai într-un an, 2009, România a împrumutat 17,9 mld. Euro. CONCLUZII: Românii trăiesc drama unor fenomene economice care parcă fac parte dintr-o nedescoperită încă “Lege a distrugerii accelerate”. Ceea ce s-a construit în România în zeci de ani, dispare în luni, săptămâni şi zile. În 1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul personal că, în România, clasa politică era compusă în totalitate din secături. Câţiva ani mai târziu, referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul Victor Eftimiu declama: “M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!”. O explicaţie a dezastrului economic în care a ajuns astăzi România este şi faptul că, printre cei care conduc politic destinele ţării de peste doua decenii, evoluează în exclusivitate secături, lichele şi canalii. Imagine : RSR Gaura (neagră) din steag, simbolul, plin de semnificatii (sumbre) al “revoluţiei” din decembrie 1989http://www.danceyou.info/tag/constitutie
4. Corupţia endemică. Şeful statului (!) – 68 de dosare penale: acuzaţii de fals, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, bancrută frauduloasă, delapidare etc. -, prim-miniştri (!), miniştri, funcţionari la toate nivelurile, magistraţi, procurori, politicieni din întreg spectrul politic, parlamentari, baroni locali, “ciocoi” de toate dimensiunile şi culorile sunt cercetaţi sau chiar condamnaţi în afaceri monstruoase de corupţie şi de jefuire a avuţiei naţionale– în decembrie 2014, 32 de şefi de Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau anchetaţi sau arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie. Şi, „cireaşă pe tort”, multe dintre aceste infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată, selectivă, uneori implicată direct în fapte de corupţie de mare gravitate– a se vedea cazul procurorului şef(!) al DIICOT, Alina Bica şi cel al judecătorului la CCR(!), Toni Greblă. În privinţa „dispariţiei” Flotei României (peste 100 de nave comerciale,România pelocul 9 în topul mondial, în 1989), procurorii anticorupţie au decis neînceperea urmăririlor penale (NUP) pentru 7 persoane implicate, pe motiv că o expertiză proprie(!) a DNA a stabilit “un prejudiciu zero”(!), iar pentru fostul preşedinte Traian Băsescu, pe motiv că “faptele nu există”(!). Ce se poate deduce din aceste hotărâri ale procurorilor DNA? Eventual, ipoteza absurdă că un Triunghi al Brmudelor înghite nave româneşti, astfel că, pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi („fapta nu există”) şi nu sunt pagube materiale („prejudiciu 0”). În mintea procurorilor DNA, singurii „iniţiaţi” ai naţiei, navele sunt undeva în zona esoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi, proştii de români. Aşa ceva…?!?! CONCLUZII: “România este mare, cine fură ăla are!”, „Ţara noastră îi bogată, fură tăţi şi nu să gată!”- ziceri din popor. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!” – lozincă scandată la demonstraţiile de stradă. http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16996675- România este percepută drept una dintre cel mai corupte ţări din Europa http://www.dantomozei.ro/2014/04/14
5. Distrugerea patrimoniului cultural naţional.Furtul la dimensiuni monstruoase, mai ales în perioada vidului legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte, obiecte de artă populară, tablouri, icoane, mobilier religios, bijuterii, elemente și chiar structuri din case populare – vezi şi afacerea GOJDU. Ministerul Culturii nu are o “Listă a monumentelor istorice” la zi, cu o evidenţă clară asupra fiecărui monument în parte.Aceasta deficienţă gravă, denotă lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu efecte devastatoare, în care distrugerile sunt aproape permise.Restituiri ilegale de bunuri de patrimoniu.Neglijarea intenţionată a promulgării unei legislaţii protective pentru patrimoniul cultural naţional – lăsând cale liberă jafuluigeneralizat. Fonduri nesemnificative, ca şi inexistente, alocate de la bugetul de stat – Ministerul Culturii are doar șase angajați care se ocupă de întregul patrimoniu cultural al României, la care se adaugă specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu. Zeci de şantiere arheologice au fost pur şi simplu abandonate. CONCLUZII: “Patrimoniul cultural din România este o chestiune de siguranță națională”- citat din interviul acordat de Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România,ziaristului Vlad Ignat şi publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013) şi în revista Historia (aprilie 2013).Piese, de câte 1-1,5kg. (!) bucata, turnate din aur provenit de la monede Koson topite. Au fost vândute în străinătate ca fiind brăţări dacice şi o parte (13, cântărind 12,633 kg), au fost răscumpărate ulterior, prin acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume exorbitante (6 milioane de Euro). Excrocheria îşi face efectul şi acum! http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/bratarile-dacice-turnate-in-secolul-xx-109776http://pensiunea-scarisoara.ro/ În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat folosința (!?) Castelul Bran, bun de patrimoniu inestimabil, reginei Maria. E un blestem faptul că în România s-au găsit nemernici prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi în toate structurile sociale. La moartea sa, regina nu a lăsat castelul ţării căreia i se cuvenea, ca bun de patrimoniu de neînstrainat şi l-a trecut în testament în proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român, fiind amenajat şi administrat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată cu bani din bugetul statului român, în 1993. La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice foarte controversate, castelul este retrocedat. La data de 1 iunie 2009, intră pe deplin în posesia habsburgilor moștenitori: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat. Principalul vinovat al acestei acţiuni incalificabile împotriva patrimoniul cultural al României este fostul ministru al culturii Adrian Iorgulescu, implicat şi în alte afaceri necurate asemănătoare: retrocedarea Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de aur etc. Dar, e vinovată şi clasa politică de după 1989, în întregimea ei, pentru elaborarea legislatiei actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei. La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai Pelin scria în „Cronica Română”: „ Acum, Dominic de Habsburg vrea să vândă ceea ce i s-a oferit în conditii perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca lui Adrian Iorgulescu să-i intre în cap că se joaca cu focul? Actualul guvern îl apară şi-i cântă în strună, dar n-ar fi exclus ca un alt guvern să-i ceară socoteală pentru escrocheriile puse astăzi în operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu va surveni, omul oricum va rămâne înistorie ca un ministru pe care l-a durut undeva de soarta patrimoniului cultural naţional şi de soarta culturii, în general… În schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei comisii de anchetă, care să cerceteze condiţiile evident suspecte în care a fost cedat unui cetăţean străin un bun remarcabil de patrimoniu cultural şi istoric. Ii dorim succes, deşi ne îngrijorează faptul că această comisie va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin zelul căreia s-au acoperit destule matrapazlâcuri.” (Culmea haosului statal! Comisia a lucrat bine și extrem de documentat. S-a ajuns la vot în plen și… marea surpriză: Parlamentul a hotărât că retrocedarea Castelului Bran este ilegala n.r. infobrasov.net). Vezi detalii aici: Doi liberali vopsiti, Cancescu si Iorgulescu, au retocedat strâmb Castelul Bran !!; Retrocedarea Castelului Bran, ilegala?; RAPORTUL Subcomisiei de ancheta parlamentara privind CERCETAREA LEGALITATII RETROCEDARII Castelului Bran
6. Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române – Ortodoxia este percepută ca religie naţională în Romania, în primul rând datorită faptului că 86,8% din populație este de această confesiune (conf. recensământului din 2002). Scoaterea religiei din şcoli. Acceptarea pe teritoriul României a activităţii tuturor cultelor, sectelor, mişcărilor religioase esoterice – gen Biserica Scientologică – şi a grupărilor spirituale – gen MISA -“Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut”, iniţiată de Gregorian Bivolaru şi bazată pe practici sexuale neotantrice). Presiuni şi sprijin material din partea unor cercuri oculte din exterior pentru dezvoltarea în România a mişcărilor de emancipare a homosexualilor – având ca efecte directe disoluţia instituţiei familiei şi subminarea moralei creştine.Atacuri sistematice în mass-media –propagareade informaţii denigratoare – şi în zona creaţiei artistice – filme, piese de teatru, artă plastică – blasfematoare: –Piesa de teatru “Evangheliştii” scrisă de Alina Mungiu Pippidi, în 1992, ridiculizează întreaga istorie a mântuirii. Iisus Hristos este prezentat ca un om fără personalitate, un pretext pentru o mare farsă religioasă, un profet supus manipulării şi apetenţei sexuale. Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un ucigaş, iar evangheliştii sunt nişte impostori plătiţi să scrie la comandă despre evenimente inexistente. Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi culminează cu un act de sex oral(!) între Iisus şi femeia păcătoasă, care în Biblie este prezentată ca o pildă luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi picioarele Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat “Evangheliştii” drept “cea mai bună piesă românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un “proiect de resuscitare(!) a dramaturgiei româneşti”. Piesa a fost pusă in scenă la Ateneul Tătăraşi din Iaşi. – Filmul “După dealuri”, scenariul şi regia de Cristian Mungiu, este inspirat de romanele semnate de Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005 al unei tinere care a murit la o mănăstire izolată din România, după o exorcizare. În fapt, este vorba despre acţiunile unui călugăr şi ale câtorva călugăriţe, ale căror fapte psihopatice, prin generalizarea indusă, sunt proiectate explicit asupra imaginii bisericii ortodoxe. Criticul de film Mircea Valeriu Deacă susține că “reperul principal al filmului ar fi icoana bisericească”. Pelicula a avut premiera la 19 mai 2012, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu.http://roncea.ro/2012/11/21/ CONCLUZII: În Pastorala de Crăciun din 2014, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus: „Credinţa noastră nu este un articol de import. Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român. Este temelia vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este siguranţa noastră în faţa neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio generaţie nu-l are, de a înstrăina sau profana, după gustul timpului, acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor şi generaţiilor româneşti. Or, eliminarea religiei din şcoli este un atentat la fiinţa noastră naţională, la credinţa neamului nostru românesc, este o ofensă a maiestăţii divine”. Discreditarea sentimentului naţional.Ridiculizarea noţiunii de patriotism. Aruncarea în derizoriu a valorilor naţionale. Crearea psihozelor facebookiste – componentă a manipulărilor cu ţinte globaliste. Intoxicarea tradiţiilor naţionale şi a folclorului românesc – fenomenul “bălălău”, manelismul. CONCLUZII:A. „Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor“ – politicianul columbian Alberto Lleras Camargo. B. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban pe ban pe ban, pun ban pe ban/Fac afaceri mari în stil american/Că cel mai mult şi cel mai mult/Un lucru în viaţă mi-a plăcut/Să am euro şi parai/Dar fără să ridic un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata bani cu sacu/Şi-i dau toţi să fiu al dracu/Şi când îmi vine mie pe chelie/O ţin din beţie în beţie/ Vagabond de meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine/Atunci scapă-mă de tine/Dar dacă te joci cu focul/Am să-ţi fac electroşocuri.” (Nicolae Guţă). “Trimite o felicitare de ziua naţională speciei urbane ce arborează drapelul naţional cu mândrie.” Această felicitare poate fi accesată şi expediată gratis prin bunăvoinţa site-ului: Diabolizarea poporului.Promovarea pe plan mondial a unor imagini deformate în mod grotesc despre români, cu generalizări defăimătoare şi profund umilitoare. Românii, cei mai fioroşi hoţi, tâlhari şi criminali. Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul cel mai nemilos din lume. “Revoluţia” din ’89, cea mai sângeroasă. Dictatorul cel mai odios – Oare cine şi de ce a hotărât executarea acestuia în ziua sfântă a Crăciunului? -. Nivelul de inteligenţă al românilor printre cele mai scăzute –Un studiu ştiinţific, publicat în 1940, de prof. C. Rădulescu-Motru, demonstra că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală şi o rapiditate în gândire peste medie. O altă cercetare, realizată în 2010, de profesorul Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe români, în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al popoarelor europene, pe locul 27 din 29 de ţări. Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi. Oportuniştii cei mai jalnici. CONCLUZII: Dacă este să dăm crezare acestor cercetări privind nivelele de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm că locul codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la categoria de alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să spună sau nu vor să răspundă – se datorează unei degradări continue a societăţii româneşti. Ultimele două opinii sunt pe cale de a fi larg acceptate. În primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că multe dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu mâna noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui semnificativ impuls. “Prietenii” ştiu din partea cui – vine provocarea – de ce – este declanşată – şi cum – se manifestă.
EPILOG Tendinţele aproape suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de secol 21, vin ca o mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE – NOVUS ORDO SECLORUM -. Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva, eventual că moare şi capra vecinului – este că nu suntem singurii în această situaţie. Vestea proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lănciilor şi nu este nici o noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul sângelui”, apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie – au o duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva haosului”. Vasile MAIEREAN. http://www.efemeride.ro/planul-secret-al-lui-pike-privind-noua-ordine-mondiala
Cristian Tudor Popescu apare zilnic la UM Digi24 şi le zice bine, articulat, printre dinţi de mama lor, a celor care nu s-au înscris pe lina politică pe care o îmbrăţişează el. Pentru că, precum Borcea, ce a avut n-şpe neveste şi CTP a avut nenunărate opinii personale în funcţie de regim. De exemplu în perioada semi-dictatorială a lui Ion Iliescu mulţumea minerilor care veniseră, în opinia sa publicată în ziarul Adevărul să ,,planteze flori în Piaţa Universităţii” şi să alunge ,,drogaţii” plătiţi de PNŢCD ( partid ce avea la conducere atunci două mari personalităţi româneştii: Corneliu Coposu şi Ion Raţiu) dar milita şi pentru a implementa ,,socialismul cu faţă umană” a lui Ion Iliescu. Apoi, l-a numit pe Adrian Păunescu ,,cel mai mare poet român” în emisiunea acestuia (vedeţi https://www.youtube.com/watch?v=gTpFlOjhp4k) ca ulterior după moartea poetului să zică: „Nu l-am iubit pe omul Paunescu, dar preţuiesc enorm focarul de cultură care a fost”. Focar, înţelegi matali? Focar. Focarul înseamnă pentru plebeii ca mine potenţial de infecţie. I-a sprijinit pe Hrebenciuc şi pe Năstase că deh, când ăştia erau la putere şi ziarul unde cu deontologie mainstream activa ca redactor şef trebuia să ,,halească şi gura lui ceva” ca să fim agramaţi voit, până ăştia, anterior menţionaţii, au picat de la putere. Apoi pe Hrebe l-a definit ulterior drept ,,guzganul rozaliu” (apropos, faină sintagmă ) iar despre Năstase a spus atunci când acesta a dorit pare-se să se sinucidă că acesta „și-a băgat unghia în gât ca pițigoiul”.
Moral sau ce… Marxistul nostru Ca valore incomensurabilă pentru poporul haştagist amintesc că el spunea că habar nu avea că un fost coleg de al său livra în valoare de peste 20 de milioane de dolari aparatură către STS. A tăcut mâlc cu ocazia morţii ,,întâmplătoare” a lui Dumitru Tinu, directorul ziarului unde el era redactor şef dar şi acţionar, publicaţie ce valora atunci milioane de euro. A susţinut din cimpoi, drâmbă sau din glasul său râgâit – revoltat dictatura DNA impusă de beţivelul Băsescu şi de fecioara justiţiară Kovesi fără jenă. Aplauda interceptările ilegale şi execuţiile nedovedite, dar ţinea partea celor care furau din tabăra celor ,,drepţi” de dreapta.
Acum emite judecăţi de valoare (!?) la UM Digi 24 de o plasticitate fermecătoare combinând poetic cultura cu ipocrizia. De ce am spus acest lucru? Plecând de la scandalul dintre viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu care a întrerupt o conferinţa de presă a lui Nicuşor Dan, „Acesta e terorism politic”, a precizat CTP, comparându-l pe Bădulescu cu fostul lider PSD Liviu Dragnea. „S-a inspirat de la domnul Dragnea cu valizele. Aşa a venit şi dânsul cu dulapul”. Ştiţi Liviu Dragnea este dictatorul acela ce a refuzat vânzarea pe nimic a resurselor de gaz şi a fost trădat de cuplul tradiţional Dăncilă + Tăriceanu, iar când partidul său a pierdut alegerile a fost arestat a doua zi. Dictator de doi bani, opinia mea. ,,Pentru mine această secvenţă mi-a adus în minte nişte imagini din biologie. Ştiţi că există o animaţie cunoscută în legătură cu evoluţia omului. De la peştii placodermi până la om. Şi trecerea de la maimuţele antropoide la om se face printr-o verigă de legătură numită pitecantrop. Adică prin erecţia maimuţei antropoide se ajunge la pitecantrop şi apoi la om. Nu pot să nu văd ca pe o expinere a pitecantrop prin erecţie în partea stângă şi a homo sapiens în partea dreaptă(n.red: în filmare Aurelian Bădulescu stă în stânga, iar Nicuşor Dan în dreapta). Asta e în termenii cei mai generali”, a declarat CTP vineri seară la Digi24.
Fain sau ce? Doi expiraţi doritori de voturi aflaţi la centura politică se acuză reciproc, nu ca golanii clasici ci la un nivel maxim atins de sexo-marxism, mai exact îşi dădeau dislaikuri în direct, şi vine CTP şi ne luminează: ,,terorism”, ,,erecţie” – cuvânt de bază în noua educaţie PornHub legiferată, vedeţi că în România pedofilia este sprijinită prin lege, am mai scris asta – ,,pitecantrop” (formă involuată darwinistă a evoluţiei, deci Bădulescu, PSD) până la homo sapiens ( formă evuluată a speciei, mai exact Nicuşor Dan, USR).
Domnule CTP, ca să fac un recurs la memorie şi la tinereţea mea pierdută-n impocrizia politicianismului scârbavnic: nu vreţi dumneavoastră să îl luaţi pe Ion Iliescu şi pe Nicuşor Dan şi să plantaţi după treizeci de ani de ani nişte flori în Piaţa Universităţii? Că amândoi susţin ,,solicialismul cu faţă umană”, unul de influenţă comunistă cel de al doilea corporatistă. Nu doriţi ( ca-n tinereţea Dvs) să avem o singură televiziune, un singur ziar, o sigură opinie pe net şi aceea să o coordonaţi domnia voastră? Vocalitatea vă califică. Păcat, mare păcat să nu fie aşa.
P.S. – fotografia arată un CTP calm, relaxat aflat sub blânda influenţă a raţiunii. Nu dorim să ştim cum arată când este nervos.
Cum repornim economia? Iată întrebarea pe care-o repetă toți, precum niște rațe mecanice. Cum o pornim? Prin impulsionarea mediului de afaceri, veți auzi. Sau prin investiții, vor spune alții. Sau prin „implicarea statului”, o să răsară vocea unei blonde recitatoare de sloganuri de prompter. Hai să vedem tabloul pur și dur.
Cum repornim economia? Întrebarea imediată ar trebui să fie: „Care economie? ”. Ceea ce avem noi se numește economie? Glumiți. Pentru că n-ați înțeles ce-i economia, de-aia sunteți păcăliți! În situația de azi nu poți face nimic pentru că n-ai economie. Asta-i realitatea de la care trebuie să porniți. Altfel, vi se va spune – ca și până acum – că se impulsionează exporturile pentru ca, până la urmă, să câștige o mafie care face exporturi fictive. V-ați întrebat de ce nu s-a interzis în plină criză exportul de cereale când aproape toate țările au făcut-o? Nu v-ați întrebat, de-aia sunteți mințiți. Sau vi se va spune că se impulsionează producția pentru ca niște șmecheri care asamblează niște kit-uri să pară că produc ceva pe-aici.
În timp ce stăteați eroic luptând de sub pat cu coronaviusul s-au impulsionat exploatările forestiere, iar când v-ați dumirit v-ați trezit fără păduri. Au avut grijă prietenii lui Klaus să vi le ambaleze cu destinația Germania. La fel ca pe sparangheliști, tutul supravegheat cu consemn, să cu care cumva să-i deranjeze cineva. Nu vreți să vă plimbați și voi, ca oamenii, prin pădure? Știu, e nasol!
Economia înseamnă găsirea modului optim de satisfacere a nevoilor membrilor unei națiuni.
Trebuie să dați o fugă la bulgari că ei au. Voi canci! Vă place cu „investițiile”? Iată că tovarășul Klaus se pregătește să deau un tun de aproape trei miliarde de euro la Romexpo. Nu el direct, ci apropiați de-ai săi. În ce constă „investiția” statului? În cedarea terenului, cică fără drept de vânzare timp de 30 de ani. Ce să spun? E la mintea cocoșului că faci un contract de concesiune pe treizeci de ani, după care terenul va merge la cel care-a construit pe el. Chestie de gâgă. Și uite-așa s-a realizat „investiția”, s-au făcut „locuri de muncă” s.a.m.d. Economie, frate!
„Implicarea statului”? Păi statul se tot implică. Se implică în sistemul de sănătate cu acoperiții SRI-ului, se implică în energie prin cedarea de contracte bănoase șmecherilor de la Monte Carlo, se implică în atragerea de fonduri europene prin ONG-urile mâncătorilor de căcat numiți „influenceri” s.a.m.d. Se implică și-n justiție, că doar trebuie cineva să protejeze fauna asta înfometată.
Nu realizați că totul e un hoax? Știți ce-i aia economie? E fix ce se făcea pe vremea împușcatului. Un conglomerat industrial angaja mii de oameni. În timpul procesului tehnologic aveai ca reziduu – între altele – apa fierbinte, rezultată din procesul de răcire a unor instalații. Acel „reziduu” era pompat către termocentralele orașelor care încălzeau populația. Are sens? Tot atunci se începuse studiul biogazului. Strategia era ca toate reziduurile gospodăriilor – inclusiv rahatul de la WC – să intre în stații imense în care să se producă biogaz. Are relevanță? Vă întreb așa, că o tot o ardeți „verde”, pregătindu-vă să decartați miliarde în idealuri prostești din care șmecherii planetei își scot profituri obscene.
Ce e economia? E un lanț care are o logică, nu o mulțime pestriță de pseudo-îndeletniciri, în care niște cetățeni abulici sunt mânați în funcție de așa-zisele oportunități de moment. Economia e coloana vertebrală a unei națiuni. Scopul său e acela de a aduce bunăstare membrilor națiunii. Economia înseamnă găsirea modului optim de satisfacere a nevoilor membrilor unei națiuni. Nu înseamnă „investitori străini”, nu înseamnă „corporații”, nu înseamnă Isărescu, Dăianu sau alte figuri care vă vin în minte. Ai economie dacă de la bobul de grâu până la pâine și cozonac controlezi totul! Ai economie dacă pe teritoriul tău crește porcul care sfârșește ca mezel sau delicatesă în farfuria oamenilor tăi. Ai economie atunci când minereul pe care-l extragi din pământ se transformă în mașină în țara ta. Dacă, după ce ți-ai satisfăcut foamea, dorința de mișcare și restul necesităților cu cele produse la tine în țară, ajungi să dai și altora din produsele tale, atunci se numește că ai o economie performantă. Asta e economia. Restul sunt niște rahaturi de păcălit proștii.
Economia nu e specula cu imobile, nu e cedarea de bunuri ale țării pentru ca odrasla să ți se plimbe într-o barcă mult prea scumpă, nu e „privatizare” și nici politicianismul grobian care se practică la noi.
Economia e diferența dintre țară și colonie periferică.
De-aceea vă îndemn ca atunci când îi
auziți vorbind despre cum vor să repornească economia, să-i scuipați. Nu
vor decât să vă păcălească ca să mai fure ceva. Iar în final, dacă nu
v-ați prins încă, aflați că instrumentele de teroare ale statului vă
împiedică să furați nu pentru că ar fi imoral, incorect sau toxic. Nu,
nu de-asta! O fac strict pentru a putea să fure băieții din spatele
perdelei. Se numește crimă organizată de stat. Iar voi sunteți rotițele
care-o mențineți prin naivitatea, frica și lașitatea voastră. Mai vreți
să știți cum repornim economia?
În urmă cu câteva zile the New England Journal of Medicinea publicat un studiu, preluat de mass-media de pe toată planeta, privind capacitatea noului coronavirus de a „supraviețui” pe diverse suprafețe. A ieșit în evidență, pentru cei atenți, un lucru: cuprul are capacitatea de a distruge (relativ) rapid virusul, comparativ cu alte materiale. Cum este acest lucru posibil? Rezultatele privind „supraviețuirea” virusului în aer și pe diverse suprafețe sunt următoarele: – în aer: 3 ore – pe cupru: 4 ore – pe carton: 24 de ore – pe plastic și oțel: 48-72 de ore.
Într-adevăr, când virusul gripei,
bacteria E. coli, stafilococul auriu sau chiar coronavirusurile
aterizează pe majoritatea suprafețelor dure, acestea pot trăi până la
patru sau cinci zile. Dar când ajung pe cupru ori aliaje pe bază de
cupru, precum alama, acestea încep să moară în câteva minute și sunt
nedetectabile în câteva ore.
Dacă acest lucru este adevărat, și nu avem motive să ne îndoim, apar o serie de întrebări: • care este mecanismul prin care cuprul distruge microorganismele? • nu ar trebui cuprul folosit în spitale și locuri publice (cum ar fi supermarketuri, parcuri sau mijloacele de transport în comun)?
Un pic (doar un pic) de istorie Omul a avut cunoștință de proprietățile dezinfectante ale cuprului încă de acum mii de ani, cu mult înainte ca teoria germenilor (faptul că bolile / infecțiile au la bază microorganisme) să apară. Desigur, pe bază empirică, pur și simplu observând că instrumentele din cupru sunt mai sigure decât cele din alte metale. Un exemplu este cel al băutului apei din căni de cupru: copiii sufereau mai rar de diaree. Prima mențiune a cuprului ca agent anti-infecții este în chiar cel mai vechi document medical cunoscut din istorie, Papirusul lui Smith. Soldații egipteni și babilonieni foloseau pilitură de bronz, din armele lor, rezultată în urma ascuțirii, pentru a evita infectarea rănilor de pe câmpul de luptă. Vinarii francezi au folosit sulfatul de cupru în soluții împotriva bolilor viilor. Și exemplele pot continua.
Cum distruge cuprul microorganismele? Cuprul este un metal format din atomi de cupru. Acest tip de atom are 29 de electroni. Cuprul are pe ultimul strat electronic un singur electron. Acest electron, electron liber, face elementul extrem de reactiv, o adevărată mitralieră anti-microorganisme, prin capacitatea de a lua parte în reacțiile de tip redox (reducere – oxidare).
Doi termeni utili: :: oxidarea – este reacția chimică prin care atomii pierd electroni :: reducerea – este reacția prin care se câștigă electroni.
Cuprul interacționează lent cu oxigenul atmosferic (așadar, se oxidează, pierde electroni), formând, în urma reacției, un strat de oxid de cupru (fenomenul de coclire, care se manifestă prin schimbarea culorii în verde-albăstrui), care, spre deosebire de rugina fierului, protejează metalul de sub acest strat. Oxidul de cupru este suficient de instabil, având capacitatea de a distruge microorganismele, în modalități explicate mai jos. O modalitate de a distruge microorganismele implică oxidarea. De exemplu, în procesul oxidării, cuprul atrage electroni din atomii ce formează membrana bacteriilor. În acest fel bacteriile sunt slăbite; membrana protectoare este distrusă, iar bacteria moare. O altă modalitate constă în distrugerea din interior a microorganismelor. După afectarea membranei, atomii de cupru pot ajunge în interiorul bacteriei (și ca urmare a unui mecanism de compensare bacterian, ulterior afectării membranei). Din interior, ionii de cupru distrug mecanismul intracelular, distrugând, finalmente, bacteria. Un alt mecanism prin care cuprul distruge microorganismele este prin eliberarea de radicali liberi, adică atomi de oxigen ori de hidrogen. Acești atomi au unul sau mai mulți electroni neîmperecheați pe ultimul nivel energetic, ceea ce face atomii instabili, în căutarea unor atomi pentru a le „fura” electronii. Acest proces afectează, de asemenea, membrana microorganismelor, distrugând și microorganismul cel mai adesea.
Conform unui studiudin 2011, atunci când microbii aterizează pe o suprafață de cupru, reacțiile declanșate ca urmare a interacțiuni dintre atomii de cupru și atomii microorganismelor duc la: blocarea respirației celulare, distrugerea membranei celulare ori a virusurilor, distrugerea ADN-ului și a ARN-ului din acestea. Un alt studiuarată că structura tridimensională a proteinelor este afectată de cupru, așa că proteinele nu-și mai pot executa funcțiile, ceea ce duce la dezactivarea bacteriilor / virusurilor.
Nu ar fi util dacă s-ar folosi cuprul în spitale, transportul în comun șamd? Studii de laborator arată că atunci când este folosit în spitale (clanțe, brațele scaunelor, elementele de siguranță ale paturilor, măsuțele de pat etc.), cuprul asigură o reducere de 90% a numărului de bacterii de pe suprafețe (comparativ cu alte materiale). Rezultatele din 3 spitale din SUA arată o reducere cu 58% a ratei de infecții intra-spitalicești, ca urmare a utilizării cuprului. Franța și Polonia au început să introducă aliaje pe bază de cupru în spitale. În Peru și Chile, care sunt țări producătoare de cupru, metalul este folosit în spitale, dar și în mijloacele de transport în comun.
În concluzie, cuprul are proprietăți naturale antibacteriene și antivirale. Aceste proprietăți îl fac util în toate mediile în care probabilitatea de transfer intracomunitar al unor microorganisme este mare. Există suficiente studii astăzi pentru ca o decizie în acest sens, de utilizare a cuprului pentru reducerea infecțiilor, să fie bazată pe rezultate solide.
Dacă ținem cont de vehemența atacului putem presupune că lucrurile nu sunt tocmai în ordine în sănătatea brașoveană. Senatorul Marius Dunca, încă preș. PSD Brașov, critică într-o manieră radicală conducerea Consiliului Județean și pe șeful instituției, PNL-istul Adrian Veștea. Acuzele vin după ce parchetarii brașoveni au dispus urmărirea penală față de directorul financiar-contabil al Spitalului Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brașov, Diana Croitoru. Aceasta este acuzată de procurori de o furăciune, în plină pandemie Coronavirus, Au fost furate echipamente medicale și produse sanitare din inventarul Spitalului Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brașov, pentru a fi folosite la căminul de bătrâni Paradisul Montan din localitatea Moieciu.
Conduceri „fixate” politic prin spitale “Cât se mai ascunde Adrian Veștea de răspundere? Cât mai poate ascunde ilegalitățile făcute de oameni pe care i-a numit și susținut în funcții de răspundere în sistemul de sănătate brașovean? Realitatea este că Adrian Veștea a susținut la conducerea sănătății din Brașov o gașcă de prieteni care au distrus spitale, au batjocorit medici și au furat, în plină pandemie, echipamentele de protecție destinate personalului medical și pacienților. Brașovenii trebuie să știe că Adrian Veștea și conducerea PNL a Spitalului Județean au întreținut și încurajat o rețea organizată, care a distrus sistemul de sănătate, au lăsat spitale în paragină și au furat bani publici. Cazul managerului de Spitalul de Neurologie nu este nou, toată administrația publică a PNL știind că aceasta administra în paralel și un cămin de bătrâni, unde de-a lungul timpului au existat nenumărate nereguli trecute cu vederea”, arată Marius Dunca. „Dacă PNL Brașov și Adrian Veștea au uitat, le reamintesc că au numit, susținut și tolerat în funcția de Președinte al Comisiei de sănătate din Consiliul Judeţean Braşov un personaj controversat. Penal, cum le place atât de mult PNL-iștilor să spună. Le reamintesc de situația extrem de gravă de la Spitalul de Pneumoftiziologie Brașov, unde condițiile sunt degradante pentru pacienți și pentru personalul medical. Le reamintesc cum au organizat concursuri trucate pentru a-și pune în funcțe clientela politică, dând la o parte medici cu experiență care și-au câștigat dreptatea în tribunal. Aceasta este sănătatea la standarde înalte pe care PNL și Adrian Veștea le-au promis-o brașovenilor? A venit vremea să răspundeți pentru toate acestea! Nu vă mai ascundeți!”, le transmite Marius Dunca liberalilor brașoveni.
Până la această oră preșe. CJ, liberalul Adrian Veștea, nu a răspuns acuzațiile care i-au fost aduse cu privire la susținerea în funcții publice a unor persoane controversate sau asociate unor grupuri de interese certate cu legea. PSD-iștii concluzionează că Adrian Veștea și conducerea PNL a CJ Brașov au întreținut și încurajat o rețea organizată, care a distrus sistemul de sănătate din județ.
Prev
