Toate jongleriile au la bază un principiu simplu. Atrage atenţia într-o parte şi fă jongleria în cealaltă. Cam asta face şi guvernul Orban sub umbrela uriaşă ţinută de Klaus Iohannis şi pe care este pictat steagul Uniunii Europene. Toate învîrtelile şi jongleriile din Romania sunt după standarde euro-atlantice. Iar cei care nu cred, să-şi ţină gura, altfel intră în categoria de duşmani ai poporului roman! Popor naiv, ia priveşte la bila roşie din pălăria albă a anticipatelor! Dacă facem anticipate, intrăm în Paradis! Avem imediat o ţară ca afară, vindecăm România de corupţie şi în urma măturatului rămîne miraculos “România normală”. Și toată lumea se frămîntă prosteşte subiectul anticipatelor. Presă, televiziuni, purtători de cuvînt. Atenţie la preşedinte şi la premier! Facem anticipate şi rezolvăm tot! Ţara poate fi condusă şi de la Sibiu! Altceva, nimic! Să nu pomeniţi de infrastructură, de privatizarea a tot ce poate fi vîndut (privatizat!), de la sănătate la energie. Asta este proiectul de ţară! Restul nu contează!
-„Fals! Rezolvăm pe dracu’!“,
ar trebui să strige cineva! Ne afundăm şi mai tare în dezordine, în
învîrteli şi sărăcie, economia va fi în întregime controlată, iar scena
politică va asigura un minunat confort prezidenţial! El zice (dă
ordine), Parlamentul face legile în conformitate cu „indicăţiile”,
Guvernul execută, SRI-ul supraveghează, presa cîntă iar poporul… tace!
Iar de profitat, profită din greu toţi cei care sunt în interiorul
cercului!
Ce-am aflat de la începutul domniei
liberale? Că totul este prost şi strîmb, furat, condus de incompeteţi şi
penali, că nu sunt bani pentru pensii şi pentru salarii, pentru
alocaţii, pentru investiţii, că trebuie vînaţi toţi pesediştii care pe
unde sunt, că se poate practica şi navetismul politic, numai să treacă
la liberali, că pentru serviciile secrete se mai găsesc bani, că se
poate şi cu proşti şi penali în funcţii publice, că marile afaceri sub
acoperire ale serviciilor secrete pot continua fără să fie deranjate.
Dincolo de povestea cu anticipatele,
menită a atrage atenţia tutor spre o cioară care zboară fîlfîit spre
orizont, bandiţii şi ticăloşii trag sforile la greu. Asta în timp ce
populaţia cască ochii la cioara cu zbor de rachetă la relanti, iar
Guvernul mai dă pe sub masă o Ordonanţă de Urgenţă (OUG 1/2020) care
trece salariile de merit ale militarilor şi poliţiştilor la secret.
Adică lefurile băieţilor supuşi, care execută ordine, nu mai apar sub
ochii mulţimii. Adică un pas hotărîtor spre conservarea pensiilor şi
salariilor speciale. Pe scurt, conservarea definitivă a privilegiilor!
Un profesor cu umor şi cuprindere în gîndire îmi zicea mai zilele trecute:„Domnul meu, ăştia-s mai proşti ca precedenţii! Seamănă cu nişte ospătari care poartă tava într-o piesă scrisă de altcineva din afară. Iar proiectul lor de ţară este să ne aducă FMI-ul cît mai repede pe cap!“
Dacii sunt singurul popor din antichitate pe care documentele antice, ca şi arheologia, îi consemnează ca autohtoni.
România este leagănul tuturor
civilizaţiilor: În timp ce ionienii, aheii, dorienii, etruscii, romanii
şi celelalte popoare italice sunt „venite de undeva”, în timp ce
ungurii, bulgarii, ca şi popoarele celtice, germane şi slave s-au
preumblat mult până ce şi-au găsit un popas nici o atestare documentară
scrisă sau amintiri păstrate în pământ şi nici o legenda nu conţine nici
cea mai ştearsă referire despre vreo plecare, venire sau revenire a
dacilor în spaţiul în care au fost cunoscuţi dintotdeauna.
Japonezul Minoru Nambara, după o vizită în Maramureş, declara:
“Maramureş este satul primordial. Nu ştii precis de unde vine şi te copleşeşte până la urmă acest sentiment. Poate din toate, din port, din bisericuţele de lemn, din făptura omului. Este un complex de realităţi care converg în a simţi aici că te afli în satul primordial. Ţăranii Maramureşului nu vin de nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct din cer în Maramureş. În alte ţări simţi, ştii că oamenii au venit de undeva, aici nu ai acest sentiment. Aici, în Maramureş, este omul primordial în nobleţea sa princiară, nu primitivă, în frumuseţea lui de înaltă civilizaţie.”
În context, este interesant de reţinut că dacii erau unicul popor din Europa care folosea pentru Dunăre două nume, ambele de origine dacică: * Donaris pentru porţiunea de la izvoare până la Porţile de Fier şi * Istros de la Porţile de Fier la Marea Neagră. Ultima porţiune a Dunării mai era numită, de elenii migraţi în zonă şi Okeanos Potamos/Fluviul Ocean.
Tot elenii mai spuneau zonei de la Porţile de Fier şi Fântânile lui Achiles. Toponimul Danuvius, folosit pentru întregul fluviu este de dată mai recentă, fiind introdus pentru prima dată de Caius Iulius Cezar, după luptele cu galii. Zonificarea Dunării sub forma a două fluvii, având ca limită comuna Porţile de Fier, nu este de loc accidentală. În trecutul geologic al ţării noastre, au existat, într-adevăr, două fluvii care izvorau din Munţii Carpaţi, aceştia formând, în epoca geologică numită cuaternar, lanţul neîntrerupt de munţi carpato-balcanic, continuu din Polonia până în vechea Tracie. Un fluviu – Donaris – culegea apa izvoarelor de pe versantul apusean al acesui lanţ muntos şi se vărsa în Marea Panonică (actuala Câmpie Panonică din Ungaria), iar altul colecta apa din izvoarele versantului răsăritean (v. fântânile lui Achiles) şi se vărsa în Marea Sarmatică, locul pe care s-a format Bărăganul de astăzi, şi care mai păstrează ultimele rămăşiţe ale acestei mări, sub forma lacurilor sărate. În acea vreme, lărgirea continuă a lui Istros, pe măsura apropierii de vărsarea în Marea Neagră, îi dădea un aspect aparte, de unde şi denumirea de “Fluviul Ocean”. În decursul timpurilor, datorită eroziunilor din zonele superioare montane ale celor două bazine hidrografice, s-a produs fenomenul geo-hidrologic cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de “captarea izvoarelor”: Istros, situat într-o zonă mai joasă, a captat izvoarele lui Donaris şi astfel a luat naştere Dunărea sub forma pe care o cunoaşteam, cu Cazanele şi Porţile de Fier, cu colţii de stâncă ieşind din apă, rămăşiţe ale unor impunătoare stânci, pe care anticii le-au numit “Coloanele lui Achiles”, după cum şi vechile izvoare erau “Fântânile lui Achiles”.
Cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri, nu lăsati să ne piară rădăcinile.
Mai trebuie adăugat că, în afara celor două fluvii descrise şi prezentate drept componente ale actualei Dunări, a mai existat şi un al treilea, care izvora din Munţii Pădurea Neagră şi se vărsa în Marea Panonică. Odată cu captarea lui Donaris de către Istros, s-a produs şi captarea primei porţiuni a Dunării de azi, care îşi are acum izvoarele în Munţii Pădurea Neagră. Fenomenul descris s-a desăvârşit în prima parte a epocii geologice a cuaternarului, deci acum circa 600.000 ani. Ori, omul a trăit pe meleagurile noastre încă de acum cel puţin 1.800.000 – 2.000.000 ani, potrivit ultimelor descoperiri de la Bugiuleşti, de pe valea lui Grăuceanu, jud. Vâlcea. A se vedea şi uneltele de piatră de acum 1.200.000 de ani, de la Flămânda – Turnu Măgurele. Numai continuitatea de locuire pe acelaşi teritoriu putea asigura transmiterea, de-a lungul timpurilor, a amintirii despre un atare fenomen al naturii. Numai această continuitate, nicodată întreruptă, putea naşte unitatea de cultură, unică în Europa, precum şi conştiinţa unui singur neam la daci, stăpâni pe pământurile care i-au hrănit de sute de mii de ani. Pentru cele spuse de autor există dovezi, în afară de aceasta, a existenţei celor două râuri – Donaris şi Istros – care curgeau de o parte şi de alta a lanţului de munţi, neîntrerupt din Polonia până în Balcani, acestea generând câte o mare de fiecare parte a acelor munţi. De la scriitorii greci antici aflăm legenda Argonauţilor, ce au venit în Sciţia să fure lâna de aur a regelui Aiete. După ce răpesc lâna de aur, Argonauţii, voind să se întoarcă în Elada prin Marea Neagră, nu o pot face pentru că Aiete păzea intrarea în mare… Văzînd asta, ei pornesc în direcţia opusă, spre apus. După ce ajung la izvoarele Istrului, îşi iau corabia în spate şi trec munţii şi dealurile până ajung în celălalt Istru, pe care navighează spre sud, spre Adria (Marea Adriatică), Mediterana şi spre Grecia. Şi această legendă face referire la cele două fluvii din care va lua naştere Dunărea, unul care curgea spre est, iar celălalt spre sud-vest. Faptul că grecii cunoşteau existenţa a două fluvii înainte de formarea Dunării actuale, este încă o dovadă că aceştia sunt originari din nordul Dunării.
România este leagănul tuturor civilizaţiilor
O altă dovadă a existenţei celor două râuri separate, este mitul sumerian numit “Zborul lui Ethan spre Cer”, în care regele Ethan este ridicat de vultur în înaltul cerului, tot mai sus, vulturul arătându-i “Marea de lângă cetatea munţilor” de la diferite înălţimi. Această mare de lângă cetatea munţilor nu corespunde decât unei zone , anume cetăţii naturale numită Ardeal, iar marea din apropierea acestei cetăţi este Marea Panonică, de aici venind numele Okeanos Potamos, adică Fluviul Ocean, atribuit Istrului de greci, după ce a preluat apele Mării Panonice. Sumerienii au păstrat amintirea acestor locuri, pentru că de aici plecaseră spre Asia oamenii de la Tărtăria cu scrierea, cu credinţele şi cu obiceiurile şi legendele lor. [Paul Lazăr Tonciulescu a aflat aproape 100 de cuvinte comune între română şi sumeriană.]
În cartea “Poveştile Peleşului” a Reginei Elisabeta a României, există o legendă despre un uriaş numit Caraiman, ce avea puterea să creeze fiinţe vii, să înverzească câmpiile, să producă cutremure şi furtuni; acest uriaş a făcut să se scurgă marea de pe câmpiile acestei ţări. În “Dacia Preistorică” aflăm următoarele: Dacă slujba nu mi-i face, Eu trăsnetului şi fulgerului te-oi da, În Caraiman ăl mare pe Divan… “Pe teritoriul Transilvaniei, se ridică un munte numit Căliman. Sub acest munte, un vârf mai puţin înalt portă la poporul român numele de “Scaunul Domnului”, iar în limba Secuilor “Istenszeke”, adică “Scaunul lui Dumnezeu”. Această legendă a uriaşului Caraiman probează existenţa altor legende care vorbesc despre timpurile când ţara noastră era acoperită de o mare. Numai această conştiinţă a determinat şi le-a menţinut, în stare trează sau latentă, uneori atunci când vitregia soartei s-a abătut asupra lor, îndărătnicia la încercările de deznaţionalizare. Aceasta este seva nesecată căreia îi datorăm supravieţuirea de azi, iar nu unor influenţe inerente din partea unor popoare care s-au topit, mai repede sau mai lent, în setea de trăire a unui popor împlântat dintotdeauna în acest pământ din care a şi răsărit. Iată, deci, că Donaris şi Istros nu sunt legende, ci istorie adevărată, ca şi coloanele lui Achiles şi Fântânile lui Achiles, pentru că sunt toponime create de oamenii locului, pe seama unor realităţi trăite. Toate acestea confirmă atât caracterul de autohtoni ai dacilor, cât şi marea lor vechime de existenţă pe acelaşi teritoriu.
Ni se fură istoria!
“România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă (…) Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii “vechii Europe”, o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană Maria Gimbutas, “Civilizaţie şi cultură”
Descoperiri care îi reduc la tăcere pe occidentali
Și astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Creo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!. Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. “Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român”. Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Știinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreună cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova. Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 17 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică. Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice. Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională „The Iron Gates in prehistory” (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani. “Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (n.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: „Reprezentarea înfrângerii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi”. Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată „Biblioteca istorică”, prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2). Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava „Argo” şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la „Porţile de Fier”.
Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre. Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor “dizidenţi de catifea”, care, după decembrie 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „reţete” stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional.
În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor.
Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Și să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Și nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate. „La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul „naţiunii culturale”. Prin „naţiuni culturale” autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie modificate, pentru că ele nu mai corespund „criteriilor culturale”, după care ar urma „spiritualizarea” lor, cum le place unora să spună. Primele victime se cunosc: Iugoslavia şi Cehoslovacia”.(2) Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o „Românie suverană şi independentă”, cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E. Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc de pelerinaj.
Din negura timpului – trebuie să fim mândri că suntem poporul primordial.
România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. Trebuie să fim mândri că suntem poporul primordial.
România este leagănul tuturor civilizaţiilor: De ce ne este frică de ceea ce am fost?…
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace “Marea Britanie” a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit: – în cea mai veche cronică turcească, intitulată „Ogusnam”, adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că „Ţara Românilor” s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există! – în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică „Wahalen oder Rumumy”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale. – „descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a „ţării Ardil”, adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely ”(3). * descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România! * a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită „Walahia” între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea. * au fost descoperite sursele documentare ale lucrării „Cosmographie”, scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea
Ne este furată istoria La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul „conspiraţii”: de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; „Istoria geţilor”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie. „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Ammianus a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Și din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 91 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
România este leagănul tuturor civilizaţiilor: Care au dispărut!
Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o „conspiraţie” împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri! Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră: „Călcând în goană goţii Cu alţii-n şir grăbit grăbit Al Daciei şi-al Romei Pământ de mult râvnit Nu şterg a voastre nume Cum nu v-au nici învins De v-aţi păstrat lumina Aşa cum e înscris.
Din depărtate Asii
Venind pe cai gonaci
Pe greci să îi răpună
Pe Misii şi pe Traci,
Cu biciul nici Atilla
Cu hoardele de sciţi
Nu pot frânge neamul
Nepieritoarei ginţi.
Într-un năvalnic tropot
năvala lor zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte”.
Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia „Codex Rohonczy” (în foto) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete.
După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a încercat discreditareasa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară. Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: „Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat.
Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice” (4).
Ca urmare a privatizărilor, statului român i-au revenit niște bani care au fost cheltuiti într-un ritm alert. Până în anul 1989 România deținea câteva sectoare industriale care făceau concurență multor firme de renume din lume. După revoluție lucrurile s-au schimbat radical. Au dispărut giganții industriali Sidex, Petrom, RAFO, Republica, IMGB sau Electroaparataj. Astfel, peste 3 milioane de oameni au rămas fără un loc de muncă. Unii au plecat peste hotare sperând să găsească locuri de muncă în meseriile lor sau în alte domenii. Banii încasați pe cele 7.500 de uzine privatizate au fost risipiți fără rost. Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, ne arată într-un material unde au ajuns 7 miliarde de euro obținute de statul român.
– 50% din sumă: o parte s-a dus pe salarii și pensii, iar 15% s-au dat la investițiile finanțate din fonduri europene – 50% a fost folosită pentru plata datoriei publice. O parte se mai află încă în conturi pentru a plăti datorii.
DCF 1.0
Odinioară
erau mândria economiei României; azi sunt doar fosile ale
comunismului. Fostele combinate industriale sunt dinozaurii moderni
ai României, iar meteoritul care i-a răpus este aşa-zisa
„privatizare”.
Generaţii întregi au muncit pentru industrializarea României.
Eforturile şi sacrificiile făcute în timpul regimului comunist pentru
proiecte care urmau să le aducă beneficii tuturor românilor par să fi
fost în zadar. Combinatele industriale, simbolul economiei României
înainte de 1989, s-au transformat rapid în ruine şi fier vechi în anii
ce au urmat evenimentelor din decembrie 1989.
Platforma Săvineşti era înainte de 1989 cea mai mare din Europa în
domeniul firelor şi fibrelor chimice, dar şi de îngrăşominte chimice.
Întinsă pe mai bine de 600 de hectare, ţinea ocupată.aproape o treime
din populaţia oraşului Piatra Neamţ. După 1990, a fost privatizată, dar o
singură fabrică mai funcţionează acum pe profit. Restul fabricilor au
fost distruse de indiferenţa statului şi reavoinţa investitorilor şi
sunt acum o ruină.
În
Sulina a funcţionat până în anii ’90 cea mai mare fabrică de
conserve din România. Industria românească a peştelui era pe
locul 3 în lume în perioada comunistă, fiind depăşită de cele
ale URSS şi RDG. Însă, după distrugerea flotei de pescuit,
fabrica din Sulina a fost privatizată şi a ajuns o ruină în care
acum pasc şi se adăpostesc caii. Singurul lucru care mai aduce
aminte de timpurile când funcţiona e o cutie goală de conserve
ascunsă în molozul de pe podeaua fabricii. Iar halele industriale
care au fost păstrate în condiţii ceva mai bune au ajuns să fie
vândute pe site-urile de imobiliare.
Platforma
de la Muscel unde se producea ARO a fost privatizată în 2003.
Fabrica unde se făcea singura maşină românească de teren a
devenit rapid fier vechi. ARO, un brand al României, este acum adânc
îngropat sub ziduri dărăpănate şi hale care stau să cadă.
Totul a fost ras de pe faţa pământului, furat sau vândut la fier
vechi (autoturismele ARO s-au mai asamblatşi vând încă mulţi ani
după dispariţie fabricii româneşti, dar nu în România, ci în
Cehia – n.).
Oraşul
Oneşti a fost construit în jurul unui combinat: Grupul Industrial
Borzeşti. Acolo, istoria ultimelor decenii a fost una a schimbărilor
dramatice pentru comunitate. Personaje controversate au pus pe butuci
una dintre cele mai mari rafinării româneşti: Rafo, odinioară cea
mai modernă rafinărie din ţară, e acum în insolvenţă. Iar
platforma de la Borzeşti, unde odinioară lucrau peste 30.000 de
oameni, arată acum ca după un dezastru.
Uzina
Constructoare de Maşini Reşiţa, fondată în 1771, e în
insolvenţă de 7 ani. Aici se produceau turbine pentru centrale,
motoare de nave, macarale, poduri rulante. A fost privatizată în
2003 pe un milion de euro, cât ar fi costat în mod normal doar doar
unul dintre strungurile de 125 de tone din fabrică, apoi o întreagă
platformă a ajuns la fier vechi.
Combinatul
de îngrăşăminte Chimice de la Bacău avea odionioară peste 3.000
de angajaţi şi erauna dintre cele mai importante fabrici din
România. A falimentat în anii ‘2000, după privatizare, iar
deşeurile rămase sunt radioactive şi periculoase pentru sănătatea
oamenilor din oraş, conţinând izotopi radioactivi naturali din
seriile uraniului şi thoriului. De altfel, halda de steril de aici,
întinsă pe mii de metri pătraţi, e pe lista neagră a problemelor
grave de mediu întocmită de Comisia Europeană.
Odinioară, Uzina Tractorul din Braşov fabrica un utilaj la fiecare 9 minute. Construită în perioada interbelică, când producea celebrele avioane IAR, a fost reorientată apoi de sovietici spre producţia de tractoare. În 2007, uzina s-a desfiinţat, după ce tentativele de privatizare au dus la faliment. A devenit rapid o ruină. În ultimii ani, în locul ei s-au înălţat un mall, un spital o facultate şi un cartier rezidenţial. Peste 1.250 de întreprinderi de stat înregistra România la sfârşitul anului 1989. Cele mai importante dintre ele făceau parte din industria grea
Numeroase mari fabrici şi uzine de stat din anii regimului comunist au fost închise, fărminţate sau privatizate în anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989. O listă a principalelor întreprinderi din România anului 1989 cuprinde peste 1.250 de uzine, electrocentrale, combinate, exploatări miniere, fabrici, întreprinderi alimentare şi agricole.
Multe dintre ele au sfârşit la fier vechi. Iată o parte dintre acestea: – Electrocentrale, cu o soartă mai bună decât a altor investiţii de stat, funcţionau la: Curtea de Argeş, Borzeşti, Oradea, Brăila, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Rovinari, Turceni, Deva, Porţile de Fier, Mures, Bistriţa, Ploieşti, Râmnicu-Vâlcea, Bucureşti. – De asemenea, exista Întreprinderea energoreparaţii Bucureşti, Centrala industrială de reţele electrice Bucureşti. – Întreprinderi de reţele electrice au fost la Piteşti, Bacău, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Deva, Iaşi, Bucureşti, Baia Mare, Târgu-Mureş, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Timişoara şi Bucureşti. – Au mai funcţionat Întreprinderea de Construcţii metalice şi prefabricate Bucureşti, Dispecerul energetic naţional Bucureşti, Institutul de cercetări şi modernizări energetice Bucureşti.
Industria minieră Industria minieră era reprezentată de: Centrala minieră Valea Jiului şi întreprindeile miniere de la Anina, Lonea, Petrila, Aninoasa, Dâlja, Vulcan, Livezeni, Hunedoara, Paroşeni, Lupeni, Uricani, Bărbăteni, Anina, Întreprinderea de preparare a cărbunelui Valea Jiului, Întreprinderea de reparaţii utilaj minier Petroşani, Combinatul minier Oltenia şi întreprinderile miniere Rovinari, Motru, Jilţ, Întreprinderea de utilaj minier Rogojelu din Gorj, Combinatul minier Ploieşti, întreprinderile miniere de la Cîmpulung, Voivozi, Capeni, Sălaj, Centrala minereurilor şi metalurgiei neferoase Baia Mare, Combinatul minier Suceava. Întreprinderi metalurgice şi miniere mai erau la erau la Zlatna, Baia Borşa, Baia Mare, Copşa Mică, Baia de Arieş, Dobreşti, Bocşa, Moldova Nouă, Bălan, Barza, Deva, Hunedoara.
Gaz şi petrol Centrala sării şi nemetaliferelor Bucureşti gestiona salinele Ocna Mureş, Târgu-Ocna, Ocna Dej, Praid, Combinatul minier Cluj-Napoca, întreprinderile miniere Dobrogea, Harghita, Miercurea Ciuc, Orşova, Slănic, Cacica, Râmnicu Vâlcea. Centrala gazului metan Mediaş gestiona întreprinderea de extracţie gaz metan Mediaş şi întreprinderea de exploatare conducte magistrale gaz metan Mediaş. Trusturi ale petrolului erau la Piteşti, Moineşti, Târgu-Jiu, Bolintin, Ploieşti. La Teleajen era întreprinderea de utilaj petrolier şi reparaţii. La Poiana Câmpina era întreprinderea de reparat tractoare şi motoare grele iar la Câmpina îtreprinderea de reparaţii utilaje electrice.
Industria metalurgică Din industria metalurgică de stat mai făceau parte în 1989: Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte, Centrala industrială siderurgică Hunedoara, Combinatul Victoria – Călan, Întreprinderea de fier Vlahita, Centrala industrială şi combinatul siderurgic Reşiţa, Întreprinderea Oţelul Roşu, Întreprinderea Ciocanul – Nadrag, Centrala industrială siderurgică Galaţi, cu întreprinderea Laminorul de tablă – Galaţi şi întreprinderea de construcţii metalice Tecuci, Centrala industrială de prelucrări metalurgice Bucureşti, Întreprinderile metalurgice Aiud, Beclean, Laminorul Brăila, întreprinderea de sârmă şi produse din sârmă Buzău, Combinatul metalurgic Câmpia Turzii, întreprinderea de sârmă, cuie şi lanţuri Galaţi, întreprinderea metalurgică Iaşi, întreprinderea de ţevi Roman, Centrala industrială pentru produse refractare Braşov, întreprinderile de produse refractare de la Aleşd, Alba Iulia, Turda, Cluj-Napoca, Pleaşa, Centrala industrială pentru materiale neferoase şi rare Slatina, întreprinderea de alumină Oradea, Întreprinderea de prelucrare a aluminiului Slatina, Întreprinderea de produse cărbunoase Slatina, Combinatul metalurgic Tulcea, întreprinderile metalurgice Neferal – Brăneşti, Laromet – Bucureşti, Sinterom – Cluj Napoca, de supape bolţuri din Topoloveni, de piese şi armături din aluminiu şi pistoane auto din Slatina.
Industria auto Din industria auto făceau parte: Centrala industrială de autovehicule Braşov, întreprinderea de maşini agregate şi subansamble auto «Sfântul Gheorghe» Covasna, întreprinderea de radiatoare şi cabluri Brasov, de piese de schimb – Oradea, de piese auto de la Iaşi, Satu Mare, Sibiu, Reghin. Întreprinderi auto mai erau la Mediaş, Bucureşti, Piteşti, Câmpulung- Muscel Argeş, Oradea, Costeşti, Oradea. Lista mai cuprinde Centrala industrială de tractoare şi maşini agricole Braşov şi Întreprinderea «Tractorul» Braşov, întreprinderile mecanice Oradea, Topleţ, Tehnofrig – Cluj, Codlea, Braşov, de armături industriale – Oradea, de oţel – Strehaia, de utilaj alimentar – Slatina, de garnituri de frână şi etanşare la Râmnicu-Sărat, de utilaje la Medgidia, de tractoare şi maşini agricole la Craiova. Mai existau întreprinderi mecanice la Băileşti, Galaţi, Miercurea Ciuc, Piatra Neamţ, Timişoara, Bucureşti, Bacău, Buzău, Cluj-Napoca, Moreni, Zalău, Giurgiu; ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Târgovişte, Petroşani, Baia Mare, Satu Mare, Câmpina, Filipeştii de Pădure, Vaslui. Lista marilor întreprinderi de stat mai cuprinde peste 800 de unităţi răspândite în toate oraşele ţării, multe dintre ele rămase doar prin amintirea numelor: «Steaua Roşie» Bucureşti, «Electroprecizia» Săcele, «Frigidere» Găieşti, «Steaua electrică» Fieni, «Conect» Bucureşti. «Nicolvala» Sighişoara, «Colorom» Codlea, «Săpun Stela» Bucureşti, «Vâscoza» Lupeni, «Metal-lemn» Craiova, «Relaxa» Mizil, «Suveica» Bucureşti, «Bumbăcăria românească» Jilava, Întreprinderea de mătase «România muncitoare» Cluj-Napoca, Întreprinderea textilă «Trainica» Pucioasa, Întreprinderea de postav «Proletarul» Bacău, «Octombrie Roşu» Ghimbav, Tricotaje «Tânăra Gardă» Bucureşti, «Emailul roşu» Mediaş. Preluare: newsromania.eu
Ignoranţa şi vârtejul lumii în care trăim ne face uneori să ne uităm trecutul. Nu ne lasa insa in pace Orban Viktor, care la Timisoara”impreuna cu Tokes , au furat smechereste startul sarbatoririi Revoltei de la Timisoara! De acea nu vom vorbi aici despre faptele de vitejie ale revolutionarilor, ci despre momentele în care,in urma cu aproape 80 de ani românii au fost îngenuncheați, umiliți, batjocoriți şi chinuiți fără pic de milă de unguri!.Poate că sună exagerat , dar sunt multe pagini din istoria noastră comuna cu ungurii , care au fost scrise cu sânge şi pe care nu trebuie să le uităm niciodata ; Pentru ca niciodata nu ni s-a cerut inca iertare, desi premierul maghiar al Ungariei ( caci avem si noi un Orban …) „bate” Transilvania… mai des ca Voda prin loboda!! Poate nici nu s-a gandit ca asa ne va ajuta să ne intarim sufletul si sa nu uitam…Caci niciodata n-o sa ne incredem in cantecele de sirena ale unui politician prefacut si minicinos ,cum este premierul Orban Viktor, care , mereu in campanie electorala si „oaspete” abuziv in Ardeal, nu are in cap decat un singu lucru; Ungaria Mare si …”incorporarea Transilvaniei in iluzoriul „Bazin Karpatic”!
Anul 1940, Anul Diktatului de la Viena a fost cel în care românii chiar s-au simţit părăsiţi şi uitaţi de Dumnezeu. In urma cu 80 de ani chinurile inimaginabile prin care au trecut semeni de-ai noştri din Ardealul cotropit sunt desprinse parcă din poveştile terifiante ale Marelui Holocaust!Atunci Romania a pierdut o treime din ţară in fatza dusmanului comun – Ungaria horthysta,aliata ideologic si militar cu Germania hitlerista ! Dupa cedarea Bucovinei şi a Basarabiei de Nord către URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam samavolnic Ardealul, prin odiosul Diktat de la Viena. Însă toate aceste lucruri ar fi trecut şi poate ar fi fost uitate de români, dacă nu s-ar fi petrecut teroarea: crimele făptuite de armata horthysta, sprijinită de o parte a etnicilor maghiari localnici. In doar 11 zile, ungurii au ucis aproximativ 1.000 de români inocenti. Masacrele au început în 7 septembrie, când în localitatea bihoreană Mihai Bravu horthystii au ucis 22 de români şi au continuat până pe 18 septembrie, când 58 de români au fost decapitaţi în centrul orasului Gheorgheni, judeţul Harghita. Însă, cel mai afectat de teroarea horthysta a fost judeţul Sălaj, unde au fost masacraţi 477 de romani. Cele mai lovite de soartă au fost localităţile Ip, cu 157 de martiri, şi Trăznea, cu 87 victime inocente. Singura vina a acestor oameni a fost că s-au născut romani. Singurul supraviețuitor rămas în viață, Gavril Butcovan, a acordat un interviu ziarului Gardianul, povestind drama familiei sale din noaptea de 13/14 septembrie 1940. Acesta mărturisea în articolul apărut în data de 2 septembrie 2008:
„În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalți doi frățiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se cu fiecare minut ce trecea. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă.
Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară.Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminalii i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <<Unde ești maică?!>>, a fost secerată de gloanțele criminalilor.Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rănind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruță. Cred și astăzi că șansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu față la pământ, în timp ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membri ai familiei. Pe lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan, de 12 ani, și Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”
Gavril Butcovan amintea și de celelalte crime comise în noaptea masacrului:„ Doresc să vă mai spun despre cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. In acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat..O viaţă întreagă am fost obsedat de sentimentul singurătăţii, dar acum sunt cu adevărat copleşit de acest sentiment. Am rămas singurul supravieţuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a cărui inimă încă mai bate.De pe retina minţii mele nu s-a şters niciodată sângele si urma glonetele trase asupra unor civili inocenti si nevinovaţi, bubuitul armelor în miez de noapte… Dumnezeu imi spune sa Vă iert pe toţi, pentru toate!” (Gavril Butcovan, era inca atunci singurul supravieţuitor al Masacrului de la Ip, 13-14 Septembrie 1940, în Noaptea Inălţarii Sfintei Cruci. (Surse: ziarul unirea.ro.)
Premierul Ungariei, Viktor Orban, „invitat” de primarul liberal al Timisoarei la o „sarbatoare politica locala”, a declarat sâmbătă seara, la spectacolul ‘Libertate 89’, organizat acolo de Consiliul Naţional(!!) al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) au furat startul si au „sarbatorit” … impreuna împlinirea a 30 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989.
Ce a spus acest premier revizionist autodeclarat admirator al fascistului Horthy:„in urmă cu trei decenii foarte mulţi nu credeau că este posibilă răsturnarea comunismului, iar cei 45 de ani de comunism au lăsat multe repercursiuni în ţările Europei Centrale (De cand, dle Orban Viktor, Romania este integrata politic in „ceva” geografic, denumit „Europa Centrala”!?). „Acel sistem a fost un bici uns cu miere, bazat pe minciună şi creat în păcat (…) Am bătut fiecare câte un cui în coşciugul comunismului, am ştiut că dictatura se va nărui. (…) Nu există schimbare politică care să schimbe într-o zi un câmp de mătrăgună într-o livadă înflorită. La Timisoara, Noi aprindem lumina încă o dată, în oraşul care a dat pentru prima dată lumina Europei. La mulţi ani, Timişoara!”, a afirmat Viktor Orban, în alocuţiunea sa.
Nu tot ce s-a „facut” intre granitele Imperiul Austriac poate fi legitimat „maghiar”… Este o mare magarie ce faci Tu, ca șef de Guvern, mintind cu nerusinare și în deplasare! Atunci Ungaria facea parte din Imperiu, ca si Principatul Transilvaniei . De unde orgoliul prostesc și mincinos ca„Noi aprindem Lumina”pentru prima data in Europa” Care NOI, megalomane ? Ce au ungurii de la Budapesta cu Timișoara in Epoca imperiala respectiva?
Citeste macar acum, pe scurt Povestea luminii electrice de la Timisoara: Viktor Bacsi: Iluminatul public datează în oraşul de pe Bega din 1760, când a fost realizat cu lămpi cu ulei, de-a lungul principalelor străzi din Cetate, iluminate cu 274 lămpi mari şi 70 lămpi mici, întreţinute de întreprinzători particulari. Johann N. Preyer, primar al Timişoarei scria: „Iluminarea excepţională, care în curând va funcţiona cu gaz, este recunoscută ca neîntrecută. Societatea Austriacă de Gaz Aerianconstruieşte fabrica de gaz aerian şi la 1 septembrie 1857 se introduce noul tip de iluminat. Reţeaua avea 200 de lămpi şi acoperea străzile din Cetate. Din 1860 se extinde şi pe străzile principale, iar în anii următori şi în clădiri publice şi particulare. Adevarat, Timişoara a fost primul oraş din Imperiul Austriac care a avut fabrică de gaz aerian (cumpărata de primărie). Sistemul a continuat să funcţioneze pentru iluminatul străzilor periferice și în… comunism, până spre mijlocul secolului al XX-lea. Dacă Timişoara a fost primul oraş european în care, a funcţionat o reţea de iluminat public electric, experienţe şi instalaţii de acest gen s-au făcut pe teritoriul romanesc înainte de această dată.Ziarele din Iaşi anunţau că în ziua de 11 în iulie 1868, în grădina casei Sturza și în Copou, s-a aprins „Soarele electricu“. În Bucureşti, prima instalaţie de iluminat electric s-a realizat în 1882, pentru Palatul Regal. Palatul Cotroceni, apoi Teatrul Naţional, şi Grădina Cişmigiu. Orban, premierul de la Budapesta (nu cel de la Bucuresti!) a punctat faptul că ungurii sunt pregătiţi ca, împreună cu românii(!), să construiască o nouă Europă Centrală care să fie una dintre cele mai competitive zone din lume”. Carezone”? Cum iti prermiti sa faci „trimitere” pe față în Romania, la Regatul fără rege a lui Horthy? „În calitate de premier al Ungariei spun că văd şanse nemaipomenite ca în viitor românii şi maghiarii să aibă ţeluri comune”.(!!) Pai tu și Tokes ați declarat direct ca vreti „autonomia Transilvaniei”. De unde scoti acum asemenea tiribombe, mă sovinule? Iar ești în campanie electorală cu turnatorul Tokes alături? „Noi, maghiarii, credem că acest ţel poate fi mai uşor de înfăptuitîmpreună. Suntem gata ca împreună cu românii (?) să construim o nouă Europă Centrală, care să fie una dintre cele mai competitive din lume … Oraşele să fie legate prin cale ferată rapidă, cu locuri de muncă”, a afirmat fara sa clipeasca grandomanul Viktor Orban. Minti cu nerusinare ! Nu iti este rusine s-o faci chiar la Timisoara, când știe toată Lumea că te-ai opus personal la cererea de-atunci a Romaniei sa faca parte din tarile Tratatului de la Visegrad?! Premierul Ungariei a mai subliniat simbata cu arogantza cunoscută că deşi există sceptici în această privinţă, „dacă facem front comun, va fi posibil”. Va fi posibil, ce? Să „spargeti” România? La spectacolul de gală au fost prezenţi şi preşedintele UDMR Kelemen Hunor, primarul Nicolae Robu, turnatorul Tokes Laszlo şi alte personalităţi politice.
NOTA Din păcate, vulnerabilitatea României actuale la… „dezmembrarea” visată de Viktor bacsi este reala. Pierderea de către România a controlului asupra resurselor, a activelor și pârghiilor sale strategice o scoate din joc in plan economic. Si ungurul Orban Viktor fortzeaza orice oportunitate!Restul – asa zise parteneriate, tratate – constituie povești! În limbajul politic… colocvial la Budapesta se vorbește cu obraznicie despre „cele două Românii”, una de la vest de Carpați și ailalta de la est. Curios , nici investițiile germane nu trec Carpații. Nici proiectele de autostrăzi… câte se desfășoară prin Ardeal și îl leagă de Budapesta pana la Viena, și nu spre București.
Provinciile istorice românești, (de la Carol I și până dupa Ceaușescu), „desenate” pe harti tot mai „neconforme” prin presa maghiara – nu mai sunt …legate între ele. Voi stiti bine ca Americanii, tot mai clar se arată interesați doar de axaCraiova-Deveselu-Mihail Kogălniceanu-Canalul Dunare – Marea Neagră și oricum… investițiile americane nu par să fi auzit de Ardeal, așa cum cele germane nu au trecut spre Moldova și Muntenia. Rușii pot sta liniștiți. Fara ajutorul U.E. Republlica Moldova nu poate „evada” spre vest, cata vreme d.na Merkel a declarat clar: „Niet!’
Apoi ostentativa decuplare a României de Bulgaria în ce privește M.C.V.-ul – care urmează a fi abandonat în cazul Bulgariei – nu cumva este anunțul discret asupra posibilei perspective de dezmembrare a României? Cele două țări balcance au fost, artificial, menținute ani și ani într-o aceeași barcă plina de gaurile Democratiei. „Decuplarea” nu arată că li se hărăzește o soartă diferită? ” Nimeni nu are în vedere… dezmembrarea Bulgariei „, spunea in gluma la o intalnire electorala premierul Orban Viktor! Mulți dintre „cei mari” fac insa „apropo”-uri pe față în cazul României si pe teritoriul Romaniei… Gandiți-vă la frecvența cu care premierul Ungariei face „vizite de lucru” aproape lunare in Transilvania, si probabil ca SRI ii asigura si protectie de specialitate. Desi in calitatea sa de Putere executiva, evident ca Guvernul Roman ar cam trebui sa puna piciorul in prag și sa-si dea acordul… pentru desfasurarea itinerariilor instigatoare ale premierului Ungariei! Asa cum a impus acest lucru Guvernul Slovaciei, care nu a acceptat pe propriul teritoriu dubla cetatenie, mai ales pentru cetatenii numiti sau alesi in functii ale statului! Iar noi romanii ce sa mai vorbim azi ca, dupa ce am ales un presedinte de etnie germana, acesta a numit surprinzator, drept premier tot un Orban. Ca umilința românească să fie strong ! Așa că, dacă Dumnezeu n-a fost cumva român, putem presupune că „ceva” poate urma cu Romania!
Prof. Deak Andrei, D.D. Rujan, (ziarist profesionist)
După aproape trei ani în care au existat numeroase speranțe, probleme şi provocări, prefectul judeţului, Marian Rasaliu, a ajuns la final de mandat, scurtat de către Guvernul Orban. Într-o ultimă conferinţă de presă ca prefect, Marian Rasaliu a prezentat câteva din realizăirle mandatului său. Cea mai clară este cea legată de Serviciile Paşapoarte şi Înmatriculări. Cu ajutorul ministrul Carmen Dan, după ce „SERVICIILE” se aflau locul patruzeci din patruzeci şi unu din ţară la venirea sa, acum au ajuns în primele trei ca eficienţă.
Rasaliu a ţinut să-i transmită succesorului său să pună la aceeaşi masă toate instituţiile şi să păstreze o relaţie bună cu toate acestea, prin dialog şi comunicare, indiferent că este vorba de Consiliul Judeţean sau de primăriile din judeţ. Totodată, el le-a mulţumit colegilor săi spunând că „în cei aproape trei ani în care am fost prefect nu aş fi putut face nimic fără susţinerea colegilor din cabinet şi a celor doi subprefecţi, respectiv Ciprian Băncilă şi Adrian Folea”. În perioada în care a fost prefect, Rasaliu a precizat că şi-a stabilit câteva obiective clareşi că „am fost în alertă 24 din 24 de ore”.
O ultimă măsură: grup de acţiune anti-urs Marian Rasaliu, a anuţat joi o ultimă iniţiativă dusă la capăt chiar în aceast săptămână. Astfel, marţi – chiar în ziua în care la Bucureşti se discuta demiterea sa, la Prefectură a fost stabilită o procedură de lucru pentru situaţiile în care urşii ajung în localităţi. „A fost finalizat un protocol interinstituţional din care fac parte instituţiile deconcentrate cu atribuţii legate de gestionarea problemei urşilor. Practic a fost stabilită procedura de lucru ce trebuie urmată în situaţia în care o persoană sună la numărul unic de urgenţă 112, pentru a semnala prezenţa unui urs”, a declarat Rasaliu. NU s-a zis nimic de un Grup anti corupție sau de un Grup de stopare a mafiei din administrație. Desigur sunt aspecte care macină societatea brașoveană, dar sunt mult mai puțin periculoase decăt „invazia urșilor”.
Cozile de la „Paşapoarte” şi „Permise şi Înmatriculări” sunt istorie Revenind la lucrurile bune ale mandatului său, Marian Rasaliu a declarat că un prim obiectiv pe care şi l-a stabilit atunci când a preluat mandatul de prefect a fost eliminarea cozilor de la „Paşapoarte” şi „Permise şi Înmatriculări”. Acesta a precizat că în anul 2017, Braşovul era pe locul patruzeci din patruzeci şi unu de judeţe în ceea ce priveşte calitatea acestor servicii. „Stăteau oamenii de seara la coadă pentru nişte bonuri. Mi-am propus să fac imposibilul şi să aduc acele două servicii în top. Am făcut schimbări la nivelul managementului, au fost aplicate mai multe măsuri, iar într-un an şi jumătate am ajuns cu unul dintre servicii pe locul al 2-lea, iar cu celălalt pe locul al 3-lea. Acum, acele cozi sunt istorie. (…) Oamenii sunt respectaţi, oamenii ştiu că, dacă sunt programaţi la o anumită oră, nu pierd vremea acolo şi primesc ceea ce trebuie să primească, respect din partea funcţionarilor publici”, a spus fostul prefect. Să reținem, nu ar fi fost cușer („kusher”) să aducă mulțumiri MAI și ministrului Carmen Dan care au implentat de la nivel național un plan de măsuri pentru rezolvarea unei probleme ce se regăsea în fiecare județ.
O criză rezolvată înaintea unui protest Fostul prefect a amintit că la începutul mandatului, mai exact în primăvara anului 2017 , a reuşit să facă astfel încât să fie deschis traficului rutier pasajul de la Sânpetru. „La un moment dat se anunţa un protest, programat pentru ora 17.00, prin care 5.000 de persoane se pregăteau să blocheze Ocolitoarea Braşovului, în semn de protest pentru faptul că, deşi era terminat, pasajul care leagă localităţile Braşov de Sânpetru nu era deschis. În ziua respectivă, la ora 12.30, pasajul a fost deschis, după ce a fost semnat un acord de către constructor şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, iar protestul nu s-a mai organizat”, a spus ex-prefectul Rasaliu.
Podul ,,luat de ape” refăcut Rasaliu a amintit şi de inundaţiile de anul trecut, când podul de peste Olt de la Comăna a fost luat de ape. „Consiliul Judeţean Braşov a pregătit documentaţiile şi, împreună, am făcut demersurile pentru ca podul să fie realizat cu finanţare de la bugetul de stat, investiţia fiind preluată de Compania Naţională de Investiţii. Acum, noul pod este aproape gata, iar în scurt timp va fi inaugurat”, a continuat Marian Rasaliu. Tot în în timpul celorpeste doi ani de mandat ai fostului prefect a fost înfiinţat un biroul unic de autorizări la Camera de Comerţ şi Industrie. Nu în ultimul rând, Rasaliu a amintit că s-a implicat în rezolvarea situaţiei unui bloc de pe strada Molidului din Braşov, care a fost evacuat după ce sub clădire s-a format o cavernă care putea duce la prăbuşirea imobilului.
Rasaliu a sprijinit (verbal) aeroportul şi spitalul regional Ţinînd cont că nu are atribuţii prin care să se implice direct în anumite proiecte vitale pentru Braşov, Rasaliu a menţionat că a reuşit să-i aducă la aceaşi masă pe politicienii din partide diferite pentru a lăsa rivalităţile păguboase şi politicianismul de campanie deoparte şi să colaboreaze în realizarea spitalului regional sau a aeroportului. „Chiar la începutul mandatului am organizat o întâlnire cu parlamentarii de Braşov, care au semnat două acorduri, unul referitor la Spitalul Regional Braşov, iar celălalt referitor la Aeroportul Internaţional Braşov – Ghimbav. Prin aceste documente, parlamentarii şi-au luat angajamentul că vor susţine cele două proiecte majore ale judeţului şi au făcut acest lucru, motiv pentru care le mulţumesc. Avem nevoie de aeroport şi de spital şi sper ca şi în continuare Braşovul să facă echipă atunci când este vorba de susţinerea acestor proiecte. Avem nevoie ca spitalul regional să se construiască şi de servicii medicale la nivelul anului 2020. Până acum s-a lucrat în echipă la acest proiect şi sper ca acest lucru să se facă şi de acum încolo”, a mai declarat Rasaliu. Să reamintim ambele proiecte sunt tot pe acolo unde le-a gasit la preluarea mandatului. La Aeroportul Internaţional Braşov – Ghimbav se cheltuie în continuare bani pe studii și alte mărunțișuri fără a se modifica veche strategie prin care proiectul utilizat ca o resursă electorală și o sursă de risipire (jaf) a banului public. Toate acestea în situația în care, totul s-ar rezolva extrem de rapid cu o finanțare privată (din care nu se poate fura), refuzată de actuala conducere a CJ Brașov. Despre spital ex…ul Rasaliu nu a spus ca noua guvernare a blocat totul desi ambii șefi din adminstrație (președintele CJ A. Vestea și primarul Scripcaru) implicați în proiect sunt membri PNL. Poate că cineva, poate chiar cei de la PSD care l-au susținut pe funcție pe acest ex-prefect (ex-PD, PDL) vor face un bilanț real al acestui mandat în care social-democrații au fost practic în opoziție la Brașov. I.R. & Vlad T.
Proiectul de buget al lui Câțu prevede creșterea datoriei publice de la 35% din PIB, cât este acum, la 45% din PIB. Adica, un plus de 10% din PIB. Avand in vedere ca PIB-ul Romaniei pe 2020 va fi mai mare de 225 mld euro, inseamna ca dl Câțu ne va indatora cu încă cel puțin 22,5 mld euro. Într-un singur an.
Cine poate furniza atât de repede o sumă atât de mare? FMI. De aia îi vedeți deja pe birocrații semi-importanți ai FMI amușinând pe la București. De aia Câțu este andosat în continuare și de Orban, și de Johannis, și de Isărescu, deși Senatul l-a demis și deși toți trei sunt din ce în ce mai jenați de ieșirile publice psihedelice ale personajului și de banii pe care îi încasează anual din conturi offshore, nedeclarate fiscal. Nu știți la ce vor fi utilizați acești bani? În niciun caz nu vor fi utilizați pentru investiții in infrastructură, educație și sănătate. Câțu cel psihedelic a spus deja la UM 0024 că aceste chestii mărunte nu sunt treaba statului, ci a privaților. Banii nu se vor duce nici în salarii bugetare sau pensii, pentru că astea vor fi supuse austeritatii, reducerii cu 400 de mii a job-urilor bugetare si cresterii varstei de pensionare la 70 de ani.
Unde se vor duce, totuși, acești 22 mld euro? In rezerva BNR, desigur, așa cum s-a întâmplat și in 2009 cu celălalt împrumut de 20 mld euro luat de Năsescu de la FMI si CE, cu “consultanță” de la BNR. Rezerva cu care BNR va întări băncile hiper-profitabile (sunt 7, în total) și va sprijini în vederea salvării de la faliment băncile cu pierderi (sunt 30 în total).
Bănuiesc că unii dintre dvs își imaginează că treaba asta cu FMI nu presupune consultanti, avocati, atârnători și profitori din băgarea de seamă, pentru că e treabă de birocrați plătiți de stat cu salarii, și nu cu onorarii. Mai gânditi-vă odată. La împrumutul din 2009 s-au achitat peste 25 mil euro cu titlu de comisioane si onorarii. Cui? Liotei din jurul aranjorilor împrumutului. Se va scandaliza cineva că banii ăștia vor fi furați de la gura copiilor? Că vor fi cheltuiți în scopuri contrare voinței noastre, a naivilor care cred că a plati taxe și impozite este o onoare și o datorie morală cu care să te mândrești? Nu. Au contraire. Ca in desenele animate cu coiotul și Road Runner, netul și paginile de socializare se războiesc în continuare cu comuniștii și cu ciuma roșie. Iar dl președinte încă intenționeaza să alunge în istorie un partid. Se vor pune în mișcare organele? Nu. Interesul “național” este ca România să fie o țară ca afară, adică hiper-îndatorată la (anumite) bănci. Va exista o ofertă și pentru populație? Probabil că da, vreo 500 mil euro, ca să se salveze aparențele. Dar derulate prin bănci, si nu pe bursă. Ca să fie bine.
Cu
toate că în ultimii ani au fost făcute progrese majore, România
continuă să fie o țară în care numerarul primează. Principala barieră în
calea adopției și utilizării de carduri este teama de a fi victimă a
fraudei. Revolut face o analiză a ecosistemului românesc de plăți și
fraude cu carduri şi aduce în atenția publicului moduri prin care
oamenii se pot proteja de fraudă, precum și măsurile care ar trebui
luate în cazul puțin probabil în care cineva a fost victimă a fraudei.
Plățile cu cardul sunt cel mai utilizat instrument de plată
electronică din Uniunea Europeană, reprezentând peste jumătate din
totalul tuturor tranzacțiilor fără numerar (52%). Al cincilea raport
privind frauda cu carduri emis de Banca Centrală Europeană arată că
România are cea mai scăzută rată de penetrare a cardurilor din Uniunea
Europeană, cu 0.81 carduri pe cap de locuitor, în comparație cu media
SEPA de 1.53 carduri pe cap de locuitor. De asemenea, România ocupă
penultimul loc din perspectiva utilizării cardurilor, după Bulgaria, cu o
medie de 28 de tranzacții pe cap de locuitor pe an, un număr
semnificativ mai mic în comparație cu media SEPA de 129 de tranzacții pe
cap de locuitor anual.
Numărul de plăți cu cardul pe cap de locuitor (2014 – 2017)
În al doilea semestru al anului 2019, în România erau înregistrate
13.6 milioane de carduri active, conform datelor furnizate de Banca
Națională a României. Deși a înregistrat cea mai mare creștere a
numărului de plăți cu cardul din Uniunea Europeană (37.7%), România
continuă să fie o țară care se bazează pe numerar.
Frauda în România și în Uniunea Europeană Teama de a fi victimă a fraudei este cel mai mare blocaj în calea adopției și utilizării cardurilor în România, deși mai puțin de 0.01% dintre tranzacții sunt fraudate, România numărându-se printre cele mai sigure țări din UE din perspectiva fraudei cu carduri.
Al Cincilea Raport despre Frauda cu Carduri emis de Banca Centrală Europeană în Septembrie 2018
Există două categorii principale de fraudă care ar putea avea loc:
Frauda în prezența cardului reprezintă 27% din valoarea
fraudei cu carduri înregistrate la nivel european. Acest tip de fraudă
se poate clasifica în continuare în fraudă la ATM și fraudă la POS.
Majoritatea fraudelor de acest tip sunt comise folosind carduri clonate,
realizate de infractori după ce aceștia au furat informațiile
cardurilor, în timp ce a doua cauză o reprezintă cardurile pierdute sau
furate.
Evoluția sumelor de bani fraudate în funcție de tipul de fraudă la terminale ATM sau la POS
Sursa: Al cincilea raport despre frauda cu carduri emis de Banca Centrală Europeană, septembrie 2018
Frauda in lipsa cardului (CNP) reprezintă acel tip de fraudă
prin care infractorii realizează plăți fără a deține cardul fizic (ex.
plăți online, prin poștă sau prin telefon) și reprezintă 73% din totalul
sumelor fraudate, procentajul crescând de la an la an o dată cu
creșterea comerțului online.
Distribuția geografică a sumelor de bani fraudate în funcție de canalul prin care s-a realizat tranzacția
Al cincilea raport despre frauda cu carduri emis de Banca Centrală Europeană, septembrie 2018
67% din valoarea totală a sumelor fraudate este realizată prin tranzacții în lipsa cardului, în timp ce ponderea fraudei la POS este de 18% și cea a fraudei la ATM este de 15%.
Cum să te protejezi de fraudă Prevenția este cea mai eficientă cale de a te asigura că nu devii victimă a fraudei, iar actorii pe de pe piață au acordat o atenție deosebită creării de funcționalități inovatoare care oferă măsuri sporite de siguranță și management al riscului. Printre acestea se numără cardurile cu chip EMV, care oferă autentificarea în doi pași și protecție împotriva clonării, 3D Secure, care sporește siguranța tranzacțiilor online, sau verificarea utilizatorului prin biometrie (ex. amprentă, iris sau recunoaștere facială), introdusă odată cu PSD2.
Fintech-ul britanic Revolut, care a depășit 850.000 de utilizatori în
România, este un deschizător de drumuri în ceea ce privește
funcționalitățile pentru siguranță sporită și măsurile de prevenire a
fraudei care pot fi activate prin simpla apăsare a unui buton.
Utilizatorii Revolut au la dispoziție următoarele funcționalități pentru
siguranță:
Siguranță pe bază de geolocalizare. Utilizatorii Revolut pot
alege să activeze această funcționalitate din opțiunile de siguranță
ale cardului, direct din aplicație. Atunci când această funcționalitate
este activă, plățile pot fi realizate doar dacă telefonul și cardul
utilizatorului se află în același perimetru;
Plățile contactless. Atunci când utilizatorul Revolut nu
folosește cardul pentru plăți contactless, acesta le poate dezactiva
pentru siguranță suplimentară;
Plățile swipe. Deși plățile swipe sunt rareori folosite
astăzi, ele reprezintă principala cale prin care infractorii clonează
carduri. Utilizatorii Revolut pot dezactiva banda magnetică a cardului,
direct din aplicație, printr-o simplă apăsare de buton;
Retragerile de numerar. Atunci când utilizatorii nu doresc
să retragă numerar de la bancomat, ei pot dezactiva carduri pentru
retrageri de numerar, fiind astfel protejați de fraudele la ATM;
Tranzacțiile online. Având în vedere ponderea ridicată a
fraudelor în absența cardului, acest tip de tranzacții au în general un
risc crescut. Utilizatorii Revolut pot dezactiva tranzacțiilor online
atunci când nu fac cumpărături pe internet pentru siguranță sporită;
3D Secure. Utilizatorii Revolut care plătesc cu cardul pe
website-uri care au încorporată tehnologia 3DS vor primi automat o
notificare push prin care li se va solicita să confirme tranzacția;
Carduri virtuale. Utilizatorii Revolut pot genera carduri
virtuale pe care le pot folosi exclusiv pentru tranzacții online. Aceste
carduri pot fi dezactivate atunci când nu sunt folosite;
Carduri virtuale de unică folosință. Detaliile cardului
virtual de unică folosință sunt distruse automat, imediat după ce
utilizatorul realizează o plată online cu un astfel de card. Noile
detalii ale cardului apar apoi direct în aplicație. Acest lucru adaugă
un grad suplimentar de siguranță și protejează utilizatorul de fraudele
online, mai ales dacă acesta face plăți pe website-uri mai puțin
cunoscute.
Ce poți face dacă ai fost victima fraudei
În cazul puțin probabil în care devii o victimă a fraudei ești
îndreptățit să îți primești banii înapoi de la emitentul cardului,
urmând o procedură de chargeback. Aceasta este o procedură prin care o
plată efectuată de pe un card este trimisă înapoi în contul
utilizatorului și este o procedură clasică de returnare a banilor.
Pentru a putea returna banii în contul utilizatorului, Revolut
trimite mai departe cererile de chargeback către Visa / Mastercard de
fiecare dată când apare o dispută cu privire la o tranzacție. Acest
lucru poate fi făcut atunci când utilizatorul a fost victima unei
fraude, dar și în cazul unei dispute cu un comerciant (ca de exemplu
atunci când utilizatorul susține că este îndreptățit să primească banii
înapoi – produsele comandate online nu au fost livrare sau a primit
produse neconforme cu descrierea), ca ultimă soluție în cazul în care
utilizatorul nu a reușit să rezolve problema direct cu comerciantul.
Puținii utilizatori Revolut care devin victime ale fraudei trebuie să
solicite asistență prin intermediul chat-ului din aplicație, iar un
agent de suport le va trimite formularul de chargeback pentru a fi
completat. În cazul unei fraude dovedite, banii vor fi returnați în
contul utilizatorului în prima zi lucrătoare după completarea
formularului de chargeback. În cazul unei dispute cu un comerciant,
timpul standard de soluționare a problemei este de 45 de zile (în cazul
Mastercard) sau de 30 de zile (în cazul Visa).
“Cu toate că adopția și utilizarea cardurilor sunt în continuă
creștere în România și vedem îmbunătățiri de la an la an, suntem încă o
piață cu o preferință clară pentru numerar. Pentru noi, Revolut,
siguranța este o prioritate! Folosim tehnologie de ultimă generație, iar
produsul nostru oferă funcționalități sporite de siguranță, unice pe
piață, făcând din cardul nostru una dintre cele mai sigure opțiuni
disponibile și ridicând standardele existente în ceea ce privește
prevenirea fraudelor. Ne propunem să ne implicăm în programe de educație
financiară pentru a ne asigura că majoritatea oamenilor știu ce să facă
pentru a preveni fraudele, precum și măsurile pe care trebuie să le ia
pentru a evita să devină victime”, a declarat Irina Nicoleta Scarlat, Head of Growth – CEE, Revolut.
Fintech-ul britanic Revolut, care a depășit 850.000 de utilizatori în România, a
fost înființat în iulie 2015, are sediul în Londra şi peste 8.000.000
de utilizatori în Europa. A obținut finanțări în valoare totală de 336
milioane de dolari.
Klaus Iohannis ne anunță ferm că bătălia cu PSD nu s-a încheiat. Dimpotrivă. Războiul este în toi. Și va dura atâta timp cât PSD continuă să ocupe poziții importante în Parlament și în administrația publică locală. România este așadar în mod oficial în război. Într-un război intern. Este din nou o situație unică. În sensul că un stat furnizor de securitate externă este incapabil să administreze securitate în plan intern. Și a venit momentul să ne întrebăm cum ar arăta România fără PSD.
S-a afirmat – și pe bună dreptate – că PSD s-a născut din FSN. Iar FSN, din Partidul Comunist Român. Și de aici, ca un arc peste timp, expresia „PSD, ciuma roșie”. Iar „ciuma roșie” trebuie eradicată. La grămadă. Un partid cu peste o jumătate de milion de membri și câteva milioane de electori.
O Românie pornește tăvălugul și calcă în picioare o altă Românie.
O mică și necesară paranteză. În acest război intern, în care mulți dintre combatanți, dacă nu cumva cei mai mulți, se luptă legați la ochi, nu prea se mai observă că o bună parte din PNL-ul de azi, partidul călărit de Klaus Iohannis, este fostul PDL. Iar fostul PDL din ce spumă a mării a fost născut? Tot din FSN. Iar FSN – nu-i așa? – este continuatorul PCR. Deci mergând pe această logică, rezultă că o parte din PNL tot „ciuma roșie” e. Și atunci cum Dumnezeu mai pot fi despărțite taberele beligerante?
Să admitem că așa trebuie și că ceea ce trebuie se va întâmpla. Să admitem că, după cum își dorește președintele reales, PSD urmează să dispară. Și de aici și rațiunea întrebării din titlu. Cum va arăta România fără PSD? Am un răspuns scurt. La fel cum arată România și fără PNL. Și am să explic de ce pentru PSD utilizez timpul viitor, iar pentru PNL timpul prezent. Să încep deci cu începutul.
Deci PNL-ul de azi, este fostul PDL. Iar fostul PDL s-a născut tot din FSN. Iar FSN – este continuatorul PCR!
Partidul Național Liberal nu mai există de mult. Cel puțin conform formulei pe care i-au dat-o părinții fondatori. Care se regăsește în denumire. De mult prea multe ori – și nu mai revin – am explicat în mod argumentat de ce PNL și-a pierdut caracterul național. Mă rezum acum la a afirma doar că, în limba bruxelleză, a fi un bun european înseamnă a renunța în mod programat la toate valențele naționale care definesc un stat. Și, tot pe limba bruxelleză, așa-zisul stat de drept presupune supremația dreptului forței prin abandonarea forței dreptului. Instituțiile de forță, care nu mai au rolul de a proteja statul național, ci dimpotrivă, de a-l face captiv rațiunii comunitare, se substituie drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului. Acesta urmând să devină un simplu instrument al comunității. Între acest baros și această nicovală a fost zdrobit liberalismul istoric, după ce, în prealabil, a fost altoit cu social-democrația fesenistă furnizată de vechiul PDL. Și am trăit bine-merci în ultimii ani fără un Partid Național Liberal. E drept, lucrurile nu erau extrem de evidente, atâta timp cât PNL s-a aflat în opoziție. Acum e însă la putere.
La fel cum, în opoziție fiind, PNL a
dispărut practic ca partid, lăsând în urmă doar numele acestuia, se
poate întâmpla și cu PSD, un partid intrat și el mai recent în opoziție.
De altfel, în ceea ce privește PSD, acest proces de disoluție a început
de mai mult timp. Nu de azi, de ieri. El a fost declanșat chiar pe
măsura dispariției liberalismului și naționalismului din substanța PNL.
Cineva trebuia să umple golul lăsat. Și a făcut-o PSD, în timpul
guvernării. Promovând nu numai principii, idei, măsuri și mecanisme
socialiste, ci și soluții de Dreapta, care ar fi trebuit să fie
inspirate de liberali. În felul acesta, aparent s-au inversat polii. În
sensul că PSD a trebuit, cel puțin parțial, să țină loc și de PNL,
atunci când a promovat măsuri economice de Dreapta, atunci când a
încercat să apere capitalul național și să protejeze drepturile și
libertățile fundamentale ale omului împotriva statului nedrept, denumit
impropriu stat de drept. Când PSD a fost silit să joace pe tot terenul –
și a făcut-o, asumându-și riscul de a fi taxat drept partid stat – el
nu a făcut altceva decât să se substituie în parte unui partid, în
realitate dispărut. Primul care a dispărut a fost așadar PNL. Și cei
care am trăit în miezul evenimentelor am văzut cum s-a întâmplat acest
lucu și care au fost consecințele. Din cenușa PNL-ului s-a născut un alt
partid. Care poartă aceeași denumire.
La fel cum România a supraviețuit fără
PNL, sarcinile istorice ale acestuia fiind preluate treptat de PSD, care
a guvernat și cu măsuri de Stânga, dar și cu măsuri de Dreapta, la fel
se va întâmpla și dacă dispare PSD. Pur și simplu PNL, în mod natural,
se va transforma într-o struțo-cămilă și va fi nevoit să guverneze și
prin adoptarea unor măsuri social-democrate. Este principiul vaselor
comunicante. Și pur și simplu altfel nu se poate.
Prin urmare, când Klaus Iohannis vrea ca
acest război intern să fie dus până la capăt, se subînțelege că el își
dorește ca PNL, în parte cel puțin, să se coloreze în PSD. Adică în
„ciuma roșie”.
Zilele trecute am observat o tresărire liberală la Ludovic Orban. Acesta ne-a anunțat că intenționează să gestioneze România după principii clasice de Dreapta. În sensul că tot ceea ce încă aparține statului trebuie privatizat. Prin listare la bursă. Puținele asset-uri controlate de Guvernul de la București urmează astfel să dispară, prin preluarea treptată a acțiunilor, prin intermediul bursei, de către privați. Acești privați, se înțelege, vor fi externi. Pentru că nu prea mai avem capital intern. Și, în orice caz, nu prea mai avem deloc capital cash.
Urmeză deci să fie înstrăinat și ceea ce mai rămăsese autohton din economia României.
În baza unui motiv drag nouă, liberalilor, și anume că statul este un prost administrator. Așa se face că acest principiu liberal, așa cum urmează să fie implementat în România, sub guvernarea tandemului Iohannis cel Nou – Orban cel Bun, se transformă instantaneu într-un mecanism antinațional extrem de eficace. Efectele le vor da însă apă la moară socialiștilor. Și naționaliștilor. Și suveraniștilor. Pentru că, formal, un partid politic poate să dispară. Dar ce este un partid politic? O umbrelă pentru un grup de oameni, care crede cam același lucru. Partidul dispare, aruncat de Klaus Iohannis de pe scena politică. Sau poate să dispară. Dar oamenii dispar mai greu.
Și, întrucât vor exista și în viitor în
România suficent de mulți oameni, de ordinul milioanelor, care
promovează apărarea capitalului național și, implicit, apărarea
suveranității precum și protejarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului, cineva, ceva, un vector politic va trebui să
preia și acest tip de mesaje. Iar dacă nu va mai exista PSD, poate le va
prelua în cele din urmă PNL. Care va deveni astfel noul partid stat.
Pentru că nici modul aiuristic prin care se sifonează banul public, nici faptul că doar un grup minuscul de coterie formată din îngălaţi aroganţi cu trese sau tarasee securistice coordonează conform intereselor lor viaţa braşovenilor nu pare a-i deraja de aproape douăzeci de ani pe locuitorii oraşului nu degeaba numit ,,de sub Tâmpa„, iată că în sfârşit a apărut un motiv de revoltă. Aerul!
Aerul ce duhneşte prin municipiu şi spunem acest lucru la propriu nu la figurat. Pentru un oraş de munte unde nu mai există fabrici acest lucru este în mod cert o nouă perlă a coroanei administrative. Păcat că Primăria Scripcaru S.A nu poate betona şi aerul – să avem un ,,aer beton” ar putea explica edilul în faţa mult iubitelor sale camere de luat vederi – că s-ar mai face un contract prin încredinţare directă cu îndrăgitele sale firme de casă ce parazitează taxele şi impozitele noastre.
Au trecut alegerile. Efect: Scripcaru a ignorat protestanţii! Astfel, un al treilea protest a fost organizat, ieri după-masă, în fața Primăriei Brașov, după doar două luni de la primul, oamenii solicitând rezolvarea problemei privind „tsunamiurile” repetate de duhoare ce lovesc oraşul de peste un an. Echipele de control insistă că mirosul vine – așa cum au spus și anul trecut – de la gunoiul de grajd folosit ca fertilizator, pe terenurile de lângă oraș și că nu pot lua nici o măsură în acest sens. Însă primarul George Scripcaru a recunoscut participanților de la primul protest că sunt probleme cu groapa de gunoi, unde Primăria este acţionar. Amintim şi faptul că George Scripcaru a promis, acum două luni, o dezbatere privind această mare problemă a oraşului. Aceasta nu a mai avut însă loc. Edilul le spusese oamenilor că va fi organizată dezbaterea în aproximativ o lună de la acel moment. Tot ce s-a întâmplat în acest timp a fost ca noi… atacuri duhitoare au împânzit o mare parte din oraş. Poate de aceea ieri administratorul de la Primăria Scripcaru SA – recte edilul – a refuzat să mai vorbească cu cetăţenii, deşi a fost văzut intrând în instituţie.
Ce spun braşovenii „E timpul să înțelegem și noi (n.r. ca alți cetățeni europeni) că nu e normal să respirăm aer infect și toxic. E timpul să ne opunem acestor practici ale administrației publice!”, a scris un membru al grupului de Facebook „Stop poluării din Brașov! Vrem aer curat”, pe reţeaua de socializare. „Vă rog când treceți pe Hărmanului în zona Triaj, pe centura în zona depozitului de gunoi (sectorul de drum cuprins între ieșirea spre Bacău și Tărlungeni), când intrați/ieșiți din oraș pe Zizinului și pe centura veche de la CET, fiți atenți la miros. Este cam imposibil să nu miroasă în minim una din aceste zone. Același miros îl resimțiți pe DN 1 în sectorul de drum Băicoi-Ploiești, aproape de trecerea aceea de cale ferată, miros ce provine de la groapa de gunoi de la Băicoi. Este FOARTE important să recunoaștem acest miros care este specific hidrogenului sulfurat de la gropile de gunoi, în cazul nostru FinEco. Dacă-l mirosiți o dată, este imposibil să nu-l recunoșteți”, spune altcineva. Iulian Rinder
N-am timp să stau şi să inventariez fiecare şmecherie făcută de executivul lui Sică. Ceea ce vă spun e că li se rupe de performanţa economică sau de orice altceva. Calculul e simplu: PSD-ul urmează să fie ţinut în derivă, altă forţă politică nu există (în afara celor pe care le vor scoate securiştii pe bandă), iar propaganda tocmai ce-a primit o infuzie puternică de fonduri (ultima rectificare bugetară n.r.). De ce? Pentru că va avea de lucru.
Revine „regimul coloneilor”, micuţilor! În ciuda dezastrului din economie, trepăduşii propagandişti o vor tura puternic cu odioasa moştenire, în timp ce golanii vor fura ca-n codru şi vor restaura statul poliţienesc. Revine „regimul coloneilor”, micuţilor. Sarcina acestui guvern este aceea de a facilita numirile cozilor de topor în fruntea Parchetelor, de a-şi implementa oamenii la Curtea Constituţională şi de reinstaura teroarea. După ce se realizează aceşti paşi, chiar nu mai contează nimic deoarece statul va reintra pe „funcţionare automată”. Ăia care-şi pun speranţa în „răzbunarea la alegeri” dau dovadă de-o naivitate soră cu prostia. Pe cine veţi vota, micuţilor? Vă veţi răzbuna votând USR-ul? Sau vă puneţi în continuare speranţa în PSD? N-aţi auzit că PSD-ul se reformează? Deja a început-o de marți seară cu numirea unui recrut al SRI în fruntea partidului. Doar nu credeţi că treaba rămâne nereformată dacă a ordonat Gauleiter-ul! Iar decât să votezi „PSD-ul reformat”, mai bine te-apuci să faci mici în faţa blocului.
Realitatea e simplă, oameni buni: s-a intrat în capcana fără ieşire. Tocmai ce, cu o largă majoritate, românii şi-au votat Guvernatorul-dictator făcând ceea ce-au făcut toată istoria, anume să se arunce de bunăvoie în groapa cu rahat. Acum, dacă tot a fost să fie aşa, cu frenezie mare, eu zic că e momentul să şi suferiţi, dragii moşului. Că, vorba englezului, nu există prânz gratis. Iar Plăvanul a tot halit câteva prânzuri grase, iar chelnerii au emis de multişor nota de plată. Hai, la muncă, fraierilor!
Președintele Iohannis „trebuia” să cîștige aceste alegeri, și au fost luate toate măsurile. Necesitatea nu e neapărat democratică. Dominația prin instituții cere continuitate…E jocul negru din spatele urnelor, care vrea să-și păstreze controlul prin cel mai convenabil președinte. Toată lumea se prefacea că e în campanie electorală, dar cel care a fost cinci ani președinte și care va fi în următorii cinci, e mai tăcut ca pămîntul. Nici un bilanț al faptelor sale, nici un proiect de țară, de neam sau măcar de stat, nici un discurs către națiune n-au fost auzite…
Nici o confruntare cu contracandidații săi de paie n-a fost acceptată. În cinci ani, președintele României nu a acordat nici un interviu despre starea națiunii, nu s-a expus nici o secundă unor întrebări frontale, nu și-a dezvăluit niciodată gîndirea politică și perspectiva asupra lumii, în caz că ar fi avut așa ceva. Tot ce a făcut a fost să spună, cu predicat de inspirație fascistă, că un partid trebuie să dispară! E un om căruia nu-i cunoaștem nici acum planurile și pe care îl vom avea în fruntea țării încă cinci ani…Iohannis va sta pur și simplu, convins că urnele conspiră în favoarea lui.
Ca să înțelegem unde se desparte democrația de ceea ce se petrece la București, să privim faptele și să luăm ca indicator comerțul politic pe care l-au făcut instituțiile de forță cu președinții dreptei. În ultimii aproape 15 ani, controlul asupra spațiului penal n-a mai fost în mîna stîngii. Din 2005, șefii parchetele și ai curților și-au primit mirul de la președinții dreptei.Din 2006, șefii serviciilor secrete au fost puși de președinții dreptei. Dreapta a avut de partea ei, prin Băsescu și Iohannis, neîntrerupt, concursul serviciilor, al parchetelor și al curților.Adică a avut controlul pe dosare, pe anchete, pe trimiteri în judecată și pe condamnări.
Așa se explică de ce stînga e mai penală decît dreapta, de ce pesediștii, care au furat umăr la umăr cu pedeliștii și peneliștii, au ajuns să poarte aproape singuri făclia corupției și să atragă, prin efectul propagandei, un disproporționat jet de ură.Vi-l amintiți pe Ion Iliescu zicînd: “Și ce-ar fi fost ei dacă n-aș fi fost eu?”. Bătrînul tractor al socialismului cu față umană se referea la țînțarii pesediști născuți de sub mantia lui politică. Imaginați-vă sistemul punînd aceeași întrebare cu privire la Băsescu și Iohannis și veți avea o parte a răspunsului. Azi trebuia să cîștige Iohannis, așa cum ieri și alaltăieri a trebuit să cîștige Băsescu. Diferența de voturi a pus-o întotdeauna sistemul…
Cu timpul, lumea va înțelege că nu i se va îngădui unui om lipsit de sfori să ajungă la Cotroceni. Sforile lui Băsescu le-am văzut după ce Petrov n-a mai avut utilitate. Pentru a le vedea pe ale lui Iohannis mai avem de așteptat un mandat… Controlul nedemocratic al puterii prin pîrghii de forță e un țel prea rentabil ca să conteze meritele sau adevărul.Pentru omul de rînd, readucerea episodului de la Colectiv în campania electorală a fost o infinită mizerie. Pentru cei care au făcut-o e doar o etapă a jocului, un mijloc de război. de care vorbea fostul si viitorul presedinte. Un război care și-a pierdut noima, îndreptat împotriva celor vii, în care morții nu mai au nici o șansă de supraviețuire…
Nu, stimați fani frenetici și hotărîți ai progresului romînez, nu e vorba că Veorica Dăncilă ar fi visul de aur al poporului, sau că ar trebui votată. Nici că ar trebui votat un rrromîn verrrde d’al nostru, dîn popor. Iohanis e demult ”d’al nostru” , cu un singur ”n” și mulți de ”r„. E vorba doar de o iluzie maladivă: refuzînd, cu obstinație gregară, lecțiile terapeutice ale realității, și alegînd mereu ulcerul în defavoarea bronșitei, nu pricepem că vom avea doar un viitor cu pastile și perfuzii. Desigur, a construi o terapie națională e mai greu decît a alege, ciclic, răul cel mai mic. Așa că închei introducerea cu o precizare: nu mai cred, cum scriam în textul următor, din 2014, că Iohanis a avut un rol pozitiv. Da, așa mi-a zis Putin să scriu.
Iohanis, non-panaceul – despre ” români ” şi ” romîni” – Cînd românii au avut primul lor domnitor neamţ, lucrurile stăteau altfel decît acum. Atunci, în 1866, o mînă de români inteligenţi, pragmatici şi responsabili a gîndit şi a acţionat incredibil de nemţeşte. Mai întîi, acei vechi revoluţionari paşoptişti, ajunşi la conducerea ţării, au înţeles că legendarul Cuza o luase hăisa, punînd în pericol unirea de la 1859, atît pe plan intern, cît mai ales pe plan extern (amănunte, în cărţile de istorie fără legende umflate ) . Aşa că l-au invitat ferm să lase tronul, printr-o lovitură de stat, obligîndu-l să plece din ţară. Şi asumîndu-şi astfel, în faţa contemporanilor şi a istoriei, blamul nemeritat al etichetei de ”alungători monstruoşi ai lui Cuza”.
Apoi au trecut peste tradiţia a sute de ani de orgolii tribale, hotărînd, prin lege : ca să nu ne mai certăm sau să ne mai omorîm între noi, de acum înainte domnitorul va fi străin, din afara ţării, şi nu va avea voie să se înrudească cu nici un romîn, ca să rămînă astfel ne-atins de conflictele marilor familii şi marilor interese băştinaşe. Aşa a devenit domnitor neamţul Carol, după ce belgianul Filip de Flandra a refuzat.
Acum, în noiembrie 2014, eu cred că, paradoxal, sîntem cumva mai sălbatici decît în 1866. Da, atunci ştiutorii de carte erau mult mai puţini, iar drumurile erau pline de glod. Dar în schimb România avea o elită politică responsabilă, care a pus ţara pe drumul cel bun al civilizaţiei. O elită care a ştiut să renunţe la orgolii şi în 1859, şi în 1866. O elită care ştia să reconfigureze soluţiile din mers, adecvîndu-le la contextul intern şi extern. Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I, independenţa din 1878 şi marea unire din 1918 sînt doar trei jaloane istorice, trei argumente ce confirmă, indubitabil, justeţea deciziilor luate de acei oameni politici. Oameni care, dincolo de rama caragialiană, ne-au lăsat o ţară, o cultură şi un model încă ne-egalat.
Dacă ne vom lăsa furaţi de peisajul facebookian sau asfaltic, riscăm să nu observăm handicapul fundamental al Romîniei actuale, comparativ cu cea a domnilor Brătianu, Kogălniceanu, Maiorescu, Carp etc. Da, mulţimea de acum e mai civilizată, formal, decît cea din vremea lui moş Ion Roată sau a lui Peneş Curcanul. Dar mulţimea de acum e, din punct de vedere politic şi civic, aproape a-cefală. Fiindcă presupusa elită politică şi civică din 2014 e doar un surogat mutant post-comunist, care doar mimează funcţiile sociale pe care ar trebui să le îndeplinească. Din prostie, din ticăloşie, din combinaţia lor … acestea sînt de-acum amănunte.
Da, mulţimea de la 1859, de la 1866, de la 1878 era mult mai simplă, după vorbă, după port. Dar avea în fruntea ei minţi inteligente şi sănătoase. Acum, sutele de mii de progresişti frenetici ai internetului carpatin sau ai romînismului occidental seamănă mai degrabă cu o găină fără cap, vie, dar amorfă, care hibernează vreme de patru-cinci ani, ca să treacă apoi, periodic şi episodic, la mişcări spasmodice, pline de neprevăzut şi spectaculozitate. Alegerea lui Klaus Iohannis ca preşedinte al Romîniei e doar efectul unui astfel de episod spasmodic. Un efect pozitiv, desigur. Dar dacă găina fără cap se va întoarce la somnul cel de moarte, neamţul mitologic are toate şansele să ajungă un nou Băsescu. Nu comportamental, desigur. Ci ca randament al iluziilor investite în el. Iluzii, nu speranţe. Fiindcă, după cum vă reaminteam, Carol I a fost rezultatul unei gîndiri şi al unor acţiuni nemţeşti. Toate astea făcute de nişte români. Ani la rînd, zi de zi, nu doar o dată la patru ani.
Scuzaţi-mi paşoptismul depăşit, dar cred că deşteptarea romînilor, din somnul cel de moarte, e încă incredibil de actuală. Şi acut de necesară. Dacă credeţi că ”Iohannis preşedinte” vă scuteşte de revenirea reală la viaţa civică, vă urez somn uşor. Şi naştere plăcută.
Pentru că nu-mi reprezintă naţionalitatea română covărşitor majoritară şi credinţa ortodoxă strămoşească! Dacă faci de 2 ori aceeaşi greşeală se numeşte că eşti idiot și la 30 de ani de la Revoluţie, ca cetăţean, fiecare din noi, merită ceva mult mai bun!
Jurnalista Sorina Matei scrie că nu îl votează pe Klaus Iohannis pentru că dacă faci de 2 ori aceeaşi greşeală se numeşte că eşti idiot și că la 41 de ani şi la 30 de ani de la Revoluţie, ca cetăţean merită ceva mult mai bun. Jurnalista a făcut o listă de motive pentru care nu vrea să îl mai voteze pe inaptul Klaus Iohannis.
”De ce nu îl (mai) votez pe “Maus” Werner Iohannis: – Pentru că nu crede în legi, crede în sisteme – Pentru că nu pune preţ pe oameni şi meserii, preferă doar slugi, cărători de paltoane – Pentru că n-are respect faţă de Constituţia României, deşi a jurat pe Biblie – Pentru că nici nu ştie şi nici nu-l interesează nimic decât ce este “al lui” – Pentru că nu respectă actul de Justiţie decât dacă-i favorabil personal – Pentru că nu e preşedinte, este vătaf, prin excelenţă – boier, stăpân de sclavi
* Pentru că miercurea el joacă golf * Pentru că are un anturaj sulfuros care oricând poate fi băgat legal în beci * Pentru că nici luni şi nici vineri el nu munceşte * Pentru că se piteşte când fuge mereu în vacanţe pe banii poporului * Pentru că este încântat de spaţiile mari, io-s pe spaţiile mici * Pentru că n-are nici cel mai mic respect faţă de orice este bun sau act public, la el totul e mai pe secret, subteran, pe sub masă, * Pentru că n-a muncit niciodată în privat, ci a zăcut exclusiv la stat, nu ştie ce e aia munca, talentul sau meşteşugul, neavând niciun respect faţă de ele * Pentru că blochează de 20 de ani un post de dascăl al unor copii “pentru el” * Pentru că nu-şi poate justifica nici de 5 ani averea şi nici casele * Pentru că preocupările tinereţii şi retrocedările rămân un mister *Pentru că este arogant, suficient, închis, secretos, fixist, sfidător, ranchiunos, vanitos, puturos, laş, oportunist, încăpâţânat în prostie, gol, lipsit de substanţă, pe defecte de personaj mic
* Pentru că n-are ceva fundamental pozitiv şi nici sclipire, imaginţie, umor * Pentru că e static şi are exageratul simţământ al misecuvinismului * Pentru că nu ştie ce-i aia viziune de ţară, perspectivă şi nici nu-l interesează pentru că nu pricepe * Pentru că nu uneşte, nu temperează, ci adânceşte şi accentuează cu insistenţă divergenţele în societate * Pentru că nu crede în performanţă, valori adevărate şi nici în fair play * Pentru că are o mentalitate de Old Germany, captivă vremurilor apuse * Pentru că “întâlniri secrete cu evreii” mi-a probat ceva înfiorător * Pentru că “a trebuit să moară oameni”…
– Pentru că este de departe cel mai slab preşedinte pe care l-a
avut România după prăbuşirea comunismului
– Pentru că nici nu are nici capacitatea şi nici inteligenţa să înveţe ceva
– Pentru că nu atrage nimic smart în jurul lui, nu clădeşte şi ridică nimic
trainic
– Pentru că n-a făcut nimic timp de 5 ani în România
– Pentru că n-o să facă nimic nici în următorii 5 ani
– Pentru că în politica externă, la fel ca-n restul domeniilor, este zero barat
– Pentru că nici măcar nu cunoaşte atribuţiile lui constituţionale şi nici nu-l
interesează
– Pentru că primeşte informări şi se consideră informat
– Pentru că “priveşte cu atenţie şi îngrijorare” copy paste este pentru
cretinii lui de pe net
– Pentru că nu ştie să vorbească corect româneşte şi nici nu vrea
– Pentru că este singurul preşedinte de neurmărit atunci când grăieşte, la 60
de ani nici cuvintele nu vrea să le accentueze corect
* Pentru că este defazat şi sfidează cu tupeu realităţile şi evidenţa * Pentru că mestecă sloganuri, furaj şi marote goale, oricând şi de orice fel, când vrea, cum vrea şi când îi pică lui bine * Pentru că discriminează constant pe nedrept oameni şi categorii profesionale * Pentru că n-are crezuri, valori şi nici principii sănătoase democratice * Pentru că este în sine transpartinic, premier USL-PSD, PNL şi #rezist * Pentru că adoră zorzoanele, onorurile, privilegiile şi luxul de orice fel şi la orice oră * Pentru că îl plac lucrurile fără substanţă, imaginea şi pozele de orice fel * Pentru că e singurul preşedinte al României disperat în fiecare an să se ducă la ONU ca să facă o fotografie la kilogram, să mănânce sau să stea în Mandarin şi să facă shopping
– Pentru că este singurul preşedinte pe relax, care nu te ia
niciodată prin surprindere şi la care eşti sigur că n-are niciodată nimic
important în program
– Pentru că este obsedat de butonul de la haină, neştiind să se îmbrace ca un
preşedinte al României nici acum
– Pentru că prima doamnă a ţării şi cuplul Iohannis nu mai vreau să mă facă de
râs tot timpul în fiecare deplasare externă
– Pentru că pe mandatul lui, România chiar n-a mai contat pentru nimeni şi
nicăieri pe glob
– Pentru că ultima oară a venit de la „stpânire” încântat c-o şapcă “pentru
el”, atunci când putea să vină cu “fără vize” pentru oameni
– Pentru că e genul de om care trece degeaba prin viaţă, nu lasă nimic în urmă,
nu face istorie de niciun fel
– Pentru că sunt bărbaţi de stat doar cei care se ridică deasupra vremurilor şi
lasă ceva în urmă
* Pentru că nu poate la nesfârşit să-mi insulte inteligenţa. Pentru că (dacă aş putea) mi-aş lua votul din 2014 înapoi. * Pentru că dacă faci de 2 ori aceeaşi greşeală se numeşte că eşti idiot. * Pentru că l-am numit Maus ca să fac mişto de cât şi cum am greşit. * Pentru că la 41 de ani şi la 30 de ani de la Revoluţie, ca cetăţean merit ceva mult mai bun. Ceva de votat- nu „de nevotat prin excelenţă”. * Pentru că votul meu este preţios şi acum el depinde de al meu vot. * Pentru că alegerile-s un transfer de încredere şi-n demo-craţie, puterea e la cetăţean, nicidecum la el. * Pentru că pot. Dacă aveţi ce, de ce şi pentru ce să-l votaţi, votaţi-l voi. Io nu-l mai votez, niciodată. * Pentru că it’s nothing more dangerous than an honest man”, a scris Sorina Matei.
Găsesc, din când în când, prin presa împinsă forțat în capitolul ”ne
important” de docții învârtitori ai publicațiilor românești, știri pline
de lumină. Știri trecute cu bună știință în categoria ”asta nu se
publică”. De ce se întâmplă așa? Se întâmplă pentru că întreaga presă
este strict controlată. Pentru că tot ce se adresează publicului larg
(cu excepția unei mici părți a online-ului) este cernut atent de
personaje invizibile nouă , mereu neștiute, mereu în umbră. Ele sunt
acelea care, de acolo de sub pavăza anonimatului, îmbuibă presa cu
informații în care sunt meșteșugit ascunse (de cele mai multe ori în
subluminal) mesaje menite să sădească neliniște, teamă, nesiguranța
pentru ziua de mâine, perspectiva prăbușirii iminente în neant a țării,
ura nepotolită față de cel de lângă tine, adorația pentru stăpânul de
peste ocean și venerația pentru obiceiurile nesănătoase ale acestuia,
vulgaritatea, slăvirea nemăsurată a trădătorilor și incriminarea
adevăraților patrioți, avantajele pe care le aduce supușenia tăcută și
pericolele ce ne pasc din cauza mândriei de a fi român, respectul
exacerbat pentru străini și, totodată, desconsiderarea adâncă pentru tot
ce este neoaș, românesc.
Ați citit undeva, sau ați auzit din gura vreunui propagator de știri televizate despre Timeea Petrescu, o copilă de 12 ani născută la Craiova, care cu un IQ de 162 de puncte ( la IQ 140 ești considerat geniu!) a fost acceptată în grupul restrâns ai celor mai deștepți oameni de pe planetă?
Dar despre cei trei liceeni români, Alexandru Radac, Daniel Marpozan și Codrin Muntean, din Sibiu, care au câștigat medalia de aur la Robotică, secțiune a Olimpiadei Geniilor, concurs organizat de către Oswego State University of New York? Va spus cineva că cei trei au creat un revoluționar robot pompier menit să salveze oamenii dintr-un incendiu fără să pună în pericol viață salvatorilor și un extrem de eficient sistem inteligent de economisire a energiei electrice în locuință.
În legătură cu elevul român Norbert Kereszeny, născut la Sighetu Marmației, ați văzut scris pe undeva, ați auzit a se aminti despre el printre sutele de breaking news-uri devastatoare ale vreunei emisiuni de știri? Oricât v-ați strădui, nu. De ce ar fi trebuit să-i știți numele? Fiindcă, fapt uimitor în lumea universitară italiană, el, un român, intrat primul dintre 60.000 de candidați la facultatea de medicină a Universității din Milano
Ați auzit rostit numele Mihaela Florea la vreo televiziune care transmite necontenit 24 de ore din 24, 365 zile pe an, ori l-ați citi tipărit pe undeva, eventual în ultima pagină a vreunei fițuici cu pretenții de jurnal? Desigur, nu. De ce este important numele ei? Ea, Mihaela Florea în vârstă de 18 ani, din Brăila, a câștigat Campionatul Mondial Microsoft Office Specialist 2019, secțiunea Excel. La Campionatul Mondial, cum este normal, au participat cei mai talentați informaticieni de pe planetă! Nicăieri în presa românească nu veți afla numele româncei, absolventă a extrem de puțin promovatului Colegiu Național ”Gh. M. Murgoci”. Pentru ziarele românești, aproape în totalitate ticluite în redacții aparținând unor alogeni prea puțin interesați de valorile autohtone, Mihaela este un nimeni în comparație cu Adelina Pestrițu, Carmen de la Salciua, Alina Plugaru sau Sexy Brăileanca.
Va informat, cumva, cineva din media românească despre Ștefan Pricopie? De ce ar fi trebuit să-i cunoaștem numele? Fiindcă românul Stefan Pricopie, absolvent al Universității Manchester, a câștigat anul acesta, la secțiunea Economie, unul dintre cele mai prestigioase premii de pe planetă: Global Awards 2020, cunoscut ca și Premiul Nobel Junior! La competiție au participat peste 3.400 de persoane reprezentând 338 universități din peste 50 de țări. Premiul va fi acordat în ziua de luni, 11 noiembrie. A doua zi după alegeri. Credeți că veți auzi în acea zi devenită importantă pentru România datorită lui, măcar în șoaptă, rostit numele lui Ștefan Pricopie? Dacă da, vă amăgiți amarnic. Semidocții Iohannis sau Dăncilă sunt mult prea importanți!
Vă interesează despre ce era vorba în teza de licență cu care Stefan a câștigat Premiul Nobel Junior? Dacă da, aflați că trata tematica extrem de importantă a învățământului public și a fenomenului de brain drain! Adică, se înaintau soluții inovative pentru unul dintre cele mai criticate laturi ale educației, inclusiv în România: învățământul public. S-a apreciat că teza sa deschidea noi perspective privitoare la metodele prin care poate fi adusă pe linia de plutire, prin învățământul public, educația generațiile viitoare. Deși este o direcție de interes maxim pentru educația românească, domeniu considerat a se afunda azi în mlaștina pestilențială a semidoctismului și măcinat de pericolul analfabetismului generalizat, nimeni de la noi nu s-a găsit interesat de ideile tânărului Pricopie… Ce este fenomenul ”brain drain”, analizat și el în teza studentului român? Fenomenul ”brain drain” (în traducere directă ”exodul de creiere”) reprezintă una dintre cele mai devastatoare realități cu care se confruntă România de trei lungi decenii! Cât de pustiitor este acest fenomen pentru noi? Pentru a răspunde ar fi, probabil, suficient dacă aș preciza că, cu o singură excepție, toți românii eminenți nominalizați mai sus nu mai trăiesc astăzi în România! Sunt creiere tinere și fecunde luate de valul cu putere de țunami al exodului românesc. Sunt creiere alungate de noi cu bună știință. Sunt semne incontestabile ale geniului acestui popor împrăștiate în lumea largă cu o inconștiență criminală. Sunt semințe fertile ale viitorimii României pe care conducătorii noștri semidocți, trădători din fire ori cumpărați pe un pumn de arginți, le-au risipit în cele patru zări cu nesimțirea specifică politicianului român. Interesează pe cineva din România teza lui Ștefan Pricopie? Sau a stat vreo oficialitate de vorbă cu unul dintre geniile de mai sus, aparținând încă aceste țări, aflați pe cale de a fi absorbiți de o altă cultură? Nu! Miniștrii educației (26 în ultimii treizeci de ani!) se schimbă precum ciorapii fără să lase nimic în urma lor cu excepția mirosului pestilențial, specific oricărui ciorap murdar, miros care se răspândește rapid în întregul sistem educațional românesc.
Voi aminti și despre Alexa Tudose, elevă în ultimul an la Colegiul Național ”I.L.Caragiale” din Ploiești, o tânără despre care, de asemenea, aproape nicăieri nu s-a scris sau vorbit. De ce Alexa Tudose? Pentru că ea a cucerit, în septembrie anul acesta, medalia de aur la Balcaniada de Informatică. Este singura dată în istoria Balcaniadei când medalia de aur este atribuită unei fete! La concurs au participat 52 tineri informaticieni de viitor din 11 țări. De ce mai este importantant să vorbim despre Alexa? Pentru că, asemenea altor copii supradotați de vârsta ei, nici Alexa nu va rămâne în România! Ea a decis să plece în Marea Britanie unde timp de șase ani va urma cursurile Universității din Oxfort. Se va mai întoarce? Nimeni nu poate ști azi. Ceea ce cunoștem cu siguranță este că șansele revenirii sunt sub 5%.
Am dat numai câteva exemple de tineri excepționali pe care ”cineva”
nu dorește să-i cunoaștem, nu vrea să-i prețuim la adevărata lor valoare
și ne interzice să ni-i apropiem de țară. Sunt numai câteva dintre
miile de minți românești care luminează precum stelele intelectul
planetei și al căror nume, numai din vina noastră, le ignorăm. Sunt
tineri români pe care țara îi pierde definitiv, care vor înnobila prin
capacitățile lor viața științifică, medicală sau artistică din altă
parte, din țări care, pentru că știu să prețuiască și să păstreze
valorile adevărate, ne sunt date exemplu de iluminare în istoria
omenirii. Sunt tineri români despre care forțe oculte nu vor să aflăm, a
căror existență, talent și inteligență sunt trecute sub o vinovată
tăcere în timp ce mințile fragede ale generației care acum se ridică
sunt inundate cu false repere.
Și, totuși, de ce ne pleacă valorile? De ce tinerii nu recunosc
România ca fiindu-le patrie ocrotitoare, nu o percep ca pe o entitate
protectoare, ca pe un sprijin în realizarea personală deplină?
Răspunsul, pentru ambele întrebări, e simplu. Atât de simplu! Aici, în
această țară, nu se mai poate visa. Aici, în România noastră, a murit
speranța. Iar de aici, din România de azi, viitorul nu se mai vede. Și
nu se mai vede pentru că a fost furat!
Poate vă veți întreba: „Pentru toate astea, unde sunt vinovații?” Vă invit ca, împreună, să avem curajul de a ne privi în oglindă. Acolo îi vom găsi, cu siguranță, pe cei culpabili!
Prev
