Am mai scris în fugă despre alegerile europarlamentare, desfășurate într-o manipulare mediatică furtunoasă și amețitoare. Toată diversiunea s-a desfășurat pe social media, cu preponderență pe Facebook și pe la unele televiziuni. Diversiunea a fost uriașă și încununată de succes. Cu toate acestea, eu nu cred că Pro România, de care electoratul n-a auzit și nu l-a reținut pentru nici o ispravă și pentru nici un proiect, a fost răsplătit cu un asemenea rezultat. Nu cred și basta!

Faptul că multă lume a mirosit rezultatele neobișnuite și, mai ales, faptul că 25% din procesele verbale nu se „închid pe cheie” nu a provocat un mare tărăboi. Rezultatele de pe site-ul BEC au generat doar îndoieli și bănuieli. Așa a fost alcătuită o comisie parlamentară de anchetă despre ale cărei rezultate n-am aflat mai nimic. Sau, dacă a apărut undeva un raport sau o concluzie, tot pe sub preș a sfîrșit.
Abia duminică seara, la o emisiune de la Antena 3, Lia Olguța Vasilescu avea să facă afirmații tranșante. Ea a spus că „unii au fraudat alegerile europarlamentare” și că ”Nici un partid nu a verificat softul”.
Mai mult, membră a comisiei de anchetă, Lia Olguța Vasilescu avea să afirme că „respectivul soft era ilegal. „Nu se știe cine l-a verificat și l-a recepționat”.

Trebuie să precizăm că respectivul soft s-a aflat și se află în posesia Serviciului de Telecomunicații Special, așa zisul STS, unitate militarizată specializată în transmisiunile statului român. Cum a ajuns STS să dețină un soft de alegeri? În baza unei decizii a guvernului României, cel care organizează alegerile! Altfel, ar fi imposibil. Cine a produs acest soft, STS-ul nefiind un producător specializat? El este doar de o bună bucată de vreme instituția care asigură transmisiile securizate în timpul procesului electoral. Dar, de la asigurarea transmisiilor pînă la achiziționare unui soft nevalidat de BEC și de Autoritatea Electorală Permanentă și străin partidelor în competiției, este oarece distanță. Cum s-a ajuns ca o unitate de forță a statului român subordonată președintelui României ca și Serviciul secret de pază, protecție și informații, numit în continuare SPP, să fie implicat în procesul electoral? Operațiunea STS durează de la alegerile din decembrie 2004, cînd Adriean Videanu, în transmisiune directă, avea să-l cheme pe „Viorică” Hrebengiuc să vadă „rezulatele corecte” aflate în posesia Partidului Democrat și să nu se mai chinuie!

La alegerile din 26 mai nu există nici o cifră care să rezulte dintr-o numărătoare paralelă. Nici un partid nu a finalizat o asemenea operațiune. Lia Olguța Vasilescu spunea că din cauza șocului generat de arestarea lui Liviu Dragnea, al cărui proces a beneficiat, probabil nu întîmplător, de o asemenea programare și de o asemenea sentință.

Să revenim! Lia Olguța Vasilescu formulează public concluziile sale privitoare la alegerile din 26 mai și mai oferă celor interesați informații șocante. Softul care a sintetizat rezultatul votului nu a fost preluat de nimeni. Și nici verificat, deși toată România este un parc IT de verificat softuri produse în alte țări. Adică un fel de loan al testării softurilor produse pe aierea. Numai cel pentru alegeri nu a fost testat de nici o secretară și de nici o asistentă curioasă, necum de reprezentanții partidelor aflate în competiție.

La fel de ciudată a fost și distribuirea a 18.730 de tablete folosite pentru scanarea buletinelor de vot din cele 18,730 de sec.

Și din țară și pentru transmiterea rezultatelor din acestea și care tablete au fost recuperate imediat de STS. Nu știm ora exactă a returnării tabletelor la STS, dar trebuie să fi fost tot în jurul orei de arestare a lui Liviu Dragnea. Acest detaliu privitor la restituirea tabletelor ne obligă să fim bănuitori. Nu cumva au fost recuperate pentru a împiedica depistarea unor neconcordanțe? Sau a unor aranjamente? Oricum, recuperarea accelerată, ca într-o operațiune specială, nu ne împiedică să ne întrebăm cum a instruit STS-ul cei 18.730 de operatori? Cum a ținut evidența lor și cum i-a plătit pentru efortul depus?

Există posibilitatea ca aceștia să nu fi fost retribuiți în mod suplimentar. Asta presupune ca ei să fi fost angajați ai STS obligați să presteze în timpul programului. Dar STS-ul cu SPP cu tot nu au 18.730 de angajați. Ceea ce ne obligă să ne întrebăm dacă nu cumva datele privitoare la rezultatul alegerilor europarlamentare nu s-au desfășurat și cu sprijinul lucrătorilor SRI. Cu aceștia alături de STS se putea obține o unitate militară care să opereze tabletele, să utilizeze softul și să ne comunice rezultatul alegerilor. Dar o asemenea operațiune aflată chiar sub controlul a doi militari, general și colonel de la Sibiu, și a lui Eduard Hellvig, mîna dreaptă și jumătatea de creier a președintelui Klaus Iohannis, nu era posibilă fără un protocol. Ar putea să existe și un protocol între STS și SRI în privința alegerilor? STS-ul ține tabletele conectate și SRI-ul numără și scrie procentele!?

Ce ziceți, mai este credibil în vreun un fel rezultatul alegerilor? În fapt, procentele surprinzătoare ale votului din 27 mai abia acum încep să se explice. Sau, mai corect spus, să devină cu adevărat dubioase!

Ce nu mai înțeleg este și faptul că tot în acest weekend, aproape simultan cu dezvăluirile Liei Olguța Vasilescu, în emisiunea de la Antena 3, am aflat că premierul Viorica Dăncilă a semnat o ordonanță de urgență care a oferit aceluiași STS aceleași responsabilități ca în cazul îndoielnicelor rezultate din 26 mai ac. Și în aceleași condiții dubioase! Adică o unitate militară a Armatei române, subordonată președintelui țării, pe lîngă că știe tot ce comunică demnitarii între ei (probabil și funcționarii civili și mulți alții) numără voturile și la alegerile prezidențiale. Situația începe să semene cu universul lui George Qrwell, inclusiv faptul că nimeni nu se revoltă și nu protestează.

Ca să rămînem cu toții cu gura căscată, reproduc un fragment din ordonanța de urgență semnată de premierul Viorica Dăncilă, nimeni alcineva decît președinta partidului dat de pereți, mutilat, scuipat, muiat și călcat în picioare de chiar unui dintre adversarii de moarte ai PSD, dar și dintre concurenții Vioricăi Dăncilă. Și, de data aceata, președintele României, șeful suprem al forțelor armate, va fi și comandantul unității care operează softul. Și, implicit, rezultatul alegerilor.

Dacă vă pasă de țara în care trăiți și dacă nu credeți că democrația poate fi un rahat pe cărarea unui megaloman, citiți cu atenție Ordonanța de Urgență a guvernului Dăncilă. Introducerea și primul articol din OUG sunt suficiente pentru a înțelege în ce situație ne aflăm:

”ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 6/2019 din 15 februarie 2019
privind unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 128 din 18 februarie 2019
Având în vedere faptul că, potrivit Deciziei (UE, Euratom) 2018/767 a Consiliului din 22 mai 2018 de stabilire a perioadei pentru cea de a noua alegere a reprezentanţilor în Parlamentul European prin vot universal direct, alegerile pentru Parlamentul European din anul 2019 se vor desfăşura între 23 şi 26 mai, ţinând cont de faptul că alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019 vor avea loc într-un context foarte diferit faţă de toate alegerile anterioare, provocările politice cu care se confruntă Uniunea şi statele sale membre fiind semnificative, luând în considerare rolul definitoriu al alegerilor europene din mai 2019 pentru viitorul Uniunii Europene în anii următori, văzând setul de măsuri pentru garantarea unor alegeri libere şi corecte elaborat de Comisia Europeană care reclamă intervenţii urgente ale statelor membre ale Uniunii Europene pentru asigurarea securităţii cibernetice a alegerilor pentru Parlamentul European şi a protecţiei datelor cu caracter personal prelucrate în context electoral, pentru combaterea dezinformării şi pentru asigurarea transparenţei campaniei electorale în mediul online, observând că în climatul politic actual este imperios ca fraudele electorale şi intruziunile în organizarea corectă a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019 să fie prevenite şi combătute în regim de maximă urgenţă, întrucât, pe de o parte, procedurile de achiziţii publice prevăzute de legislaţia în vigoare nu sunt de natură să asigure realizarea în condiţii de siguranţă şi în termenele prevăzute de legislaţia electorală a buletinelor de vot, a ştampilelor cu menţiunea „VOTAT”, a timbrelor autocolante, a aplicaţiei informatice de centralizare a rezultatelor votării, precum şi a celorlalte materiale de logistică electorală prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, nefinalizarea procedurilor de achiziţii publice ar echivala cu imposibilitatea organizării procesului electoral, văzând numărul mare de retrageri din Corpul experţilor electorali din anul 2018 generat de lipsa mecanismelor destinate prevenirii fraudelor electorale, de volumul mare al activităţii din secţiile de votare, precum şi de lipsa timpului liber după finalizarea unei activităţi care durează în medie 20 de ore fără întrerupere, observând necesitatea reglementării primare a datelor personale care vor fi incluse în listele de susţinători, precum şi a implementării în context electoral a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), astfel încât partidele politice şi candidaţii independenţi să poată îndeplini formalităţile necesare depunerii candidaturilor, în considerarea termenului scurt rămas până la data-limită a depunerii candidaturilor, luând în considerare imperativul unei campanii politice dinamice, care să proiecteze în mintea alegătorilor o imagine clară şi nedenaturată a ideilor şi a programelor partidelor politice care concurează pentru votul lor, văzând că, potrivit cadrului juridic în vigoare, campania electorală pentru Parlamentul European realizată de formaţiunile politice este finanţată exclusiv din contribuţii ale candidaţilor, fiecare candidat al unei formaţiuni politice urmând să depună sau să vireze în contul bancar de campanie câte 1.560.000 de lei, dat fiind faptul că opţiunile legiuitorului pentru finanţarea campaniei electorale pentru Parlamentul European nu sunt clare, din actuala redactare a textelor legale rezultând că acesta vizează, în fapt, alegerile locale şi parlamentare, unde contribuţiile solicitate candidaţilor formaţiunilor politice sunt în general mai mici, întrucât nicio formaţiune politică nu îşi poate realiza campania electorală fără bani, iar plasarea poverii financiare a acesteia în sarcina candidaţilor formaţiunilor politice este o soluţie excesivă şi nerealistă, fiind de natură să afecteze însuşi dreptul de a fi ales în Parlamentul European, având în vedere ameninţările şi riscurile care pot decurge din lipsa de implicare şi responsabilitate a partidelor politice, acestea constând în practici netransparente şi neloiale de finanţare şi desfăşurare a campaniei electorale, constatând că, în absenţa cadrului necesar pentru asigurarea responsabilităţii partidelor politice şi a cooperării autorităţilor competente potrivit Recomandării Comisiei Europene C (2018) 5.949 din 12 septembrie 2018 privind reţelele de cooperare în materie electorală, transparenţa online, protecţia împotriva incidentelor de securitate cibernetică şi combaterea campaniilor de dezinformare în contextul alegerilor pentru Parlamentul European, campania electorală este expusă atacurilor cibernetice, campaniilor de dezinformare şi utilizării abuzive a datelor cu caracter personal, ţinând cont de faptul că această situaţie este de natură să genereze blocaje instituţionale, administrative şi financiare, cu riscuri semnificative pentru securitatea şi integritatea procesului electoral, autorităţile cu atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019 nedispunând de cadrul juridic, resursele şi garanţiile necesare pentru a asigura evitarea acestora,constatând faptul că, în ipoteza materializării tuturor riscurilor menţionate, din secţiile de votare vor lipsi materialele necesare votării, birourile electorale ale secţiilor de votare nu vor putea fi constituite, iar fraudele electorale nu vor putea fi prevenite şi sancţionate în termen util, observând că centralizarea rezultatelor votării poate fi grav afectată de incidente cibernetice şi convenţionale, ceea ce reclamă asigurarea unei securităţi sporite a acesteia, având în vedere consecinţele negative ale neadoptării în regim de urgenţă a prezentului act normativ asupra procedurii de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European, asupra angajamentelor asumate de statul român în materie electorală, precum şi a mandatului preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene exercitat de România, întrucât măsurile propuse prin prezentul proiect nu sunt de natură a afecta drepturile electorale, în înţelesul stabilit de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cum ar fi de exemplu, deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 1.189/2008, nr. 1.248/2008 şi nr. 47/2018, respectiv Codul de bune practici în materie electorală, şi nici nu îngreunează organizarea şi desfăşurarea alegerilor, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, în vederea desfăşurării în bune condiţii a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European şi a asigurării condiţiilor necesare pentru consultarea corpului electoral, a cărei reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 1
(1) La alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019, în scopul asigurării garanţiilor necesare exercitării dreptului de a alege în condiţii de legalitate, corectitudine, transparenţă şi securitate, atât de către alegătorii români, cât şi de cei din celelalte state ale Uniunii Europene, Autoritatea Electorală Permanentă, împreună cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Institutul Naţional de Statistică, asigură implementarea şi operaţionalizarea Sistemului informatic de monitorizare a prezenţei la vot
şi de prevenire a votului ilegal prevăzut de Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare”.

Fiecare înțelege ce dorește sau ce poate. Dar mie unuia, mi se pare că și Guvernul Dăncilă ca și precedentele guverne, cu Dragnea sau fără, cu Tudose sau cu Ponta tot ale serviciilor secrete au fost și sunt. Și că nu se strămbă și nu chițăie decît în funcție de ce dorințe au americanii și cei din Comisia Europeană. Sau, și mai rău, aranjăm piesele butaforiei după cum cîteva minți din serviciile secrete românești își imaginează că ar da bine, ar plăcea sau ar fi apreciat ca o contribuție valoroasă.
Rahatul nostru este cînd sub formă de trandafir, cînd sub formă de săgeată, cînd sub formă de soare strălucitor!

Autor: Cornel Nistorescu

Cotidianul

Dacă nici de cotributiile la CAS nu se stie dacă le-a platit, ce să mai zicem de impozit!

Din urmatorul articol veti vedea complicitatea guvernarii PSD cu Iohannis, de a nu-l executa silit pentru sumele pe care le-a incasat necuvenit, lucru constatat in instanta prin dovedirea falsului in acte  si pierderea imobilului.
Din contra, complicitatea PSD face ca taraganarea sa il scuteasca pe Iohannis de returnarea banilor, ca sa se poata prescrie sumele, in limbaj popular, sa i se stearga toate datoriile.
Investigaţia noastră scoate la iveală un lucru pe care nu l-a sesizat nimeni: Klaus Iohannis nu a încasat doar partea de chirie din contractul cu Raiffeisen Bank, ci întrega sumă de 580.000 euro, inclusiv cota de 50% care i se cuvenea coproprietarului Ioan Baştea, aceasta din urmă nefiind declarată niciodată. O demonstrează chiar documentele din „Dosarul caselor”!

Cu alte cuvinte, suma încasată abuziv de Klaus Iohannis numai din chiria de la Reiffeisen Bank este de 580.000 euro! Această sumă rezultă din Contractele devenite deja publice:
– 2001-2006: chiria era de 20.000 dolari/an, suma totală fiind de 100.000 dolari,
– 2007-2015: chiria era de 60.000 euro/an, suma totală fiind de 480.000 euro.
Din 2015, cînd Iohannis a fost deposedat de imobilul din str. Nicolae Bălcescu nr. 29 prin Sentinţă judecătorească, Reiffeisen Bank a consemnat chiria de 120.000 euro pentru doi ani într-un cont special.

TOŢI BANII, INCLUSIV AI LUI BAŞTEA, AU INTRAT ÎN CONTUL LUI KLAUS IOHANNIS

Ani de zile, după ce subiectul caselor lui Iohannis a fost deschis de jurnalistul Marius Albin Marinescu încă din vremea cînd actualul preşedinte al ţării era doar primar al Sibiului, toată lumea a luat de bune declaraţiile de avere ale lui Klaus Iohannis, din care rezulta faptul că el a încasat doar jumătate din chirii, cealaltă jumătate revenindu-i lui Ioan Baştea, în calitate de coproprietar.
Însă, analizînd cu atenţie documentele oficiale, ancheta noastră jurnalistică a scos la iveală faptul că în contul lui Klaus Iohannis nu a intrat doar jumătate din sumă, ci întreaga chirie cuvenită celor doi proprietari! Acest lucru este precizat chiar în Contractul iniţial încheiat în anul 2001:

Documentul este cît se poate de explicit: s-a convenit asupra unei chirii de 20.000 dolari pe an pentru următorii 5 ani, plătindu-se anticipat suma de 60.000 dolari, restul banilor urmînd să fie viraţi anual. Este vorba, deci, de suma de 100.000 dolari în cei cinci ani de contract.

Citind însă cu atenţie documentul, observăm că această chirie de 100.000 dolari nu a fost virată în două conturi, respectiv 50.000 pentru Iohannis şi 50.000 dolari pentru Ioan Baştea, ci doar în contul 7068872101 de la Reiffeisen Bank, al cărui titular era Klaus Iohannis!
Iohannis avea dreptul să încaseze întreaga sumă din contract în baza unei „Procuri generale” pe care i-a dat-o Ioan Baştea încă din 8.05.1999: Aşadar, aceste două documente, „Contractul de închiriere” şi „Procura generală” consemnează cîteva chestiuni foarte clare:

– Klaus Iohannis era împuternicit de Ioan Baştea nu numai să încheie Contractul cu Reiffeisen Bank, ci şi să încaseze banii,
– În „Contractul de închiriere” se precizează că întreaga sumă s-a virat doar în contul 7068872101, care era administrat de Klaus Iohannis.

Marea problemă este că, în aceste condiţii, Klaus Iohannis, în calitate de primar al Sibiului, era obligat să declare TOATE sumele pe care le-a încasat, deci 100.000 dolari, nu doar suma de 50.000 dolari care era partea sa! Astfel, în „Declaraţiile de avere” din anii 2001-2006 trebuia să se regăsească suma de 100.000 dolari încasată de la Raifeissen Bank, iar dacă i-ar fi restituit suma de 50.000 dolari lui Ioan Bşatea, aceasta trebuia să se regăsească, de asemenea, în „Declaraţiile de avere”, fiind necesare şi documente care să arate că Iohannis i-a dat efectiv acei bani lui Ioan Baştea!
Că Iohannis a încasat întreaga sumă de 100.000 dolari este lucru cert, iar faptul că nu a declarat integral acest venit trebuie să fie anchetat de organele statului, căci sîntem în faţa unor fapte deosebit de grave care pot duce la acuzaţii de evaziune fiscală, de spălare de bani, de fals în declaraţii etc!

ÎN AL DOILEA CONTRACT, S-A ÎNCERCAT ACOPERIREA EVAZIUNII FISCALE, DAR IOHANNIS S-A ÎNFUNDAT ŞI MAI MULT

Şi lucrurile nu s-au oprit aici. După primii 5 ani de contract, în anul 2006 Raiffeisen Bank a prelungit înţelegerea cu Klaus Iohannis şi Ioan Baştea printr-un „Act adiţional” pentru încă 10 ani, valoarea totală a chiriei fiind de 600.000 euro:

Ce observăm, însă, la acest „Act adiţional” la „Contractul” iniţial din 2001? După cinci ani ai Contractului, dîndu-şi, probabil, seama că este mult prea evident faptul că a încasat întreaga sumă de 100.000 dolari pe care a declarat-o doar parţial ca venit, Klaus Iohannis a adăugat un nou pasaj care – credea el – îl scuteşte de acuzaţia încasării unor venituri nedeclarate!

Pasajul este de-a dreptul ridicol: „Plata chiriei pentru primii trei ani în sumă de 180.000 EUR se va face anticipat, ÎN CONTUL PRORPIETARILOR, în 5 zile lucrătoare de la încheierea prezentului act adiţional, FIECARE PROPRIETAR PRIMIND CÎTE O JUMĂTATE DIN SUMĂ”!
Este absolut penibilă această încercare de muşamalizare a unei operaţiuni de evaziune fiscală clasică, întrucît:
1. Şi în acest „Act adiţional” se vorbeşte tot despre unicul „CONT AL PROPRIETARILOR”, nu despre „conturile proprietarilor”, suma fiind încasată integral tot de Klaus Iohannis în baza acelei „Procuri generale” prezentate mai sus!
2. Faptul că se menţionează în acest „Act adiţional” că fiecare proprietar va primi cîte o jumătate din sumă este complet irelevant, căci banca a virat întreaga sumă în contul administrat de Iohannis, iar de acolo înainte era doar obligaţia lui Iohannis să-i trimită banii lui Ioan Baştea în SUA!
3. Şi în urma acestui „Act adiţional”, Iohannis trebuia să declare întreaga sumă încasată la „venit”, urmînd ca, dacă i-a trimis banii lui Baştea, să menţioneze acest lucru în „Declaraţiile de avere”, mai ales că, din anul 2014, devenise Preşedintele României!
Practic, acest „Act adiţional” din 2006 nu face altceva decît să sublinieze faptul că Iohannis era conştient că e la început a încasat întreaga sumă din chirie, declarînd însă doar jumătate din aceasta!
Pentru cealaltă jumătate, organele statului trebuie să demareze urgent o anchetă, mai ales că, aşa cum au arătat cei de la Rise Project într-o anchetă din 2015 (https://www.riseproject.ro/articol/averea-familiei-iohannis-rentele-nedeclarate/), ar mai fi probleme fiscale cu alţi 115.000 euro chiar şi în ceea ce priveşte „jumătatea” lui Iohannis din diverse chirii, aşa cum se vede în acest tabel sintetic:

PARLAMENTUL ESTE SINGURA INSTITUŢIE CARE POATE SĂ CEARĂ CONTROLUL AVERII PREŞEDINTELUI

Fără îndoială, această anchetă jurnalistică pune şi problema unei cercetări a averii lui Klaus Iohannis. Numai că, se pare, parlamentarii nu ştiu că o asemenea cercetare nu se poate face în timpul mandatului de Preşedinte decît la solicitarea lor! Acest lucru este precizat în Legea 115/2006 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, unde, la art. 25, se scrie că,în timpul mandatului, controlul averii preşedintelui se poate face doar la solicitarea lui sau „pe baza hotărîrii Parlamentului României, adoptată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”:

În acest „război” declarat dintre Preşedinte şi „Penalii din Parlament”, este de-a dreptul ciudat că parlamentarii nu ştiu ce armă teribilă le pune la îndemînă legea 115/2006. Toţi cer instituţiilor statului să verifice sumele încasate de Klaus Iohannis din chirii, dar nu ştiu că întreaga procedură se poate declanşa doar în baza unei Hotărîri a Parlamentului!
Vă daţi seama ce spectacol ar fi şi pentru opinia publică dacă parlamentarii vor face ceea ce trebuie în privinţa declanşării acestei proceduri? Să-l vedem pe Klaus Iohannis dînd socoteală chiar în faţa „penalilor” pentru felul în care şi-a dobîndit averea, despre sumele ilegale încasate, despre banii nedeclaraţi etc? Mai ales că lucrurile prevăzute de Legea 115/2006 sînt simple:
– Parlamentul se reuneşte pentru a solicita cercetarea averii Preşedintelui
– Preşedintele poate să vină şi să dea explicaţii în faţa parlamentarilor
– Parlamentul adoptă o Hotărîre prin care solicită organelor statului declanşarea anchetei.
Dacă în privinţa suspendării Preşedintelui pentru încălcarea Constituţiei părerile sînt diverse, în privinţa cercetării modului în care Preşedintele şi-a dobîndit averea n-ar trebui să fie nici o ezitare din partea parlamentarilor, căci este vorba despre sute de mii de euro, bani publici, pentru care nimeni nu trebuie să închidă ochii, mai ales atunci cînd este vorba despre cineva care îi numeşte „penali” pe toţi cei care se află într-o anchetă al cărei final nu este stabilit!
Americanii au o vorbă: „Follow the Money” (urmăreşte banii). Asta am făcut şi noi în această anchetă jurnalistică în care am scos la iveală situaţia extrem de complicată în care se află Klaus Iohannis, prin faptul că sînt suspiciuni grave faţă de cîteva sute de mii de euro ce nu se regăsesc în „Declaraţiile de avere” atît din vremea cînd era doar primar al Sibiului, cît şi din perioada cînd a devenit Preşedintele României.

De aici înainte este treaba Parlamentului să se întrunească în şedinţa comună a celor două Camere şi să adopte o Hotărîre prin care să încuviinţeze ancheta organelor statului pentru cercetarea modului în care preşedintele Iohannis şi-a dobîndit averea.

Ion SPÂNU

Sursa: COTIDIANUL

Nota redacției „Justițiarul”:

Este adevărat, și noi am scris despre toate acestea și despre suma integral încasată de Klaus Iohannis, fără cotă parte pentru complicele Baștea Ioan. Mai mult, am scris și despre evaziunea fiscală făcută de Iohannis cu banii încasați pentru chirie. 
Pentru  spaţiul din str. Nicolae Bălcescu nr. 29, închiriat băncii Raiffeisen din luna februarie 2002, dar cu contract de închiriere semnat în noiembrie 2001,Iohannis a încasat, în anul 2001, suma de 60.000 de dolari americani (USD) fără să plătească impozit pentru suma aceasta (chiria în avans pentru trei ani): Klaus Werner Iohannis a fost evazionist fiscal timp de trei ani, în perioada 2001-2004.
Tot noi am scris, încă din 20 aprilie 2016, despre procesul deschis de Rodica Baștea, soția decedatului Ioan Baștea.
– complicele soților Iohannis în furtul a două case, în scopul blocării intabulării în CF a statului român ca proprietar, deoarece acesta să fie în pus în imposibilitatea executării silite a soților Iohannis pentru sumele încasate chirie de aceștia de la banca Raiffeisen ca proprietari-impostor.
Acest subiect a fost dezbătut zilele trecute la Antena 3, în urma relansării lui de site-ul luju.ro, însă cu unele inexactități. De exemplu, Nicolae Baștea răposatul care a declanșat escrocheria cu falșii succesori înainte să dea colțul, a fost unchiul lui Ioan Baștea, nu tatăl acestuia.
În fine, iată ce scriam noi cu mai bine de doi ani în urmă: „Ce urmărește Baștea Rodica prin petiția de ereditate notificată în CF și procesul pentru succesiune? Ea nu mai avea ce căuta în CF-ul imobilului acesta fiindca bărbatu-său, decedatul Baștea Ioan, a fost „scos din cărți” încă din anul 2005, când a fost anulat definitiv Certificatul de moștenitor. Soții Iohannis au rezistat până acum prin tergiversări și invocând cumpărarea de bună credință, cu toate că trei instanțe de judecată au decis că e vorba de falsuri grosiere și că soții Iohannis nu sunt cumpărători de bună credință!
Prin acțiunile recente ale soților Iohannis (contestație în anulare la o sentință definitivă și irevocabilă, plus strămutarea procesului) și Baștea Rodica (petiție de ereditate și proces pentru succesiune) se observă clar că escrocii nu vor renunța așa ușor.
La mijloc sunt banii care trebuiesc restituiți de falșii proprietari dacă Statul va fi înscris în CF ca proprietar al imobilului. Dar, pe lîngă aspectul financiar deloc de neglijat, deasupra președintelui Iohannis planează oprobiul societății pentru complicitate la înșelăciune, iar soția și mama-soacră sunt cu pușcăria deasupra capului pentru infracțiunile de instigare la fals și uz de fals.
Petiția în ereditate nu are nicio șansă. Nu se poate trece peste o chestiune de drept care a fost lămurită definitiv. Anularea certificatului de moștenitor, din anul 2005, este definitivă.
Deci, Baștea Rodica nu are calitate procesuală activă. Indiferent ce se invocă în acțiunea respectivă, ne aflăm în fața puterii de lucru judecat – o cerere poate fi judecată definitiv o singură dată (aceasta este, într-un sens restrâns, definiția puterii de lucru judecat). Din punctul meu de vedere, acțiunea va fi respinsă pe excepția puterii de lucru judecat. Dar, având în vedere corupția din sistem, ne putem aștepta la orice.”

Klaus Iohannis nu a fost cumpărător de bună credință, ci complice la o fraudă de amploare!

Klaus Iohannis nu a fost cumpărător de bună credință, ci complice la o fraudă de amploare în care au fost implicate soția și soacra lui! Câți bani trebuie să restituie statului român?

Trompetele mass-media, obediente președintelui, mint cu nerușinare că soții Iohannis nu sunt de vină pentru falsurile prin care a fost sustras imobilul situat în municipiul Sibiu, str. Nicolae Bălcescu, nr. 29, de la statul roman, fiindcă – vezi Doamne! – ei au fost doar cumpărători și nu au fost implicați în mașinațiunile pentru fraudarea statului român.

Minciuni ordinare! Tribunalul Brașov a arătat chiar în motivare  că domnul Klaus Iohannis NU POATE INVOCA BUNA CREDINȚĂ ÎN CUMPĂRARE, EL FIIND SOȚUL LUI CARMEN IOHANNIS, BENEFICIARĂ DIRECTĂ A UZULUI DE FALS!!! (Click pe documente pentru mărire!)

Implicarea soție și soacrei lui Klaus Iohannis în escrocherie este demonstrată în facsimilele 1 si 2: Certificatul de moștenitor, unde Carmen Iohannis și maică-sa, Lăzurca Georgeta, sunt „colege” cu Baștea Ioan, cel care le-a vândut soților Iohannis jumătate din imobilul situat în Sibiu pe str. N. Bălcescu, nr. 29.

Tot aici, în Certificatul de moștenitor, regăsiți ambele imobile furate de cei trei escroci! 
Certificatul de moștenitor și Contractul de vânzare-cumpărare, ambele documente având aceiași participanți, au fost eliberate ÎN ACEEAȘI ZI, 1 iunie 1999, de către notarul corupt Bucșa Radu Gabriel, al cărui nume apare în mai toate fraudele în care este implicată mafia imobiliară sibiană. 

Deci Klaus Iohannis și Carmen Iohannis știau ce cumpără, din moment ce numai cu câteva minute înainte doamna Carmen Georgeta Iohannis tocmai fusese declarată moștenitoare, împreună cu maică-sa și complicele Baștea Ioan, în Certificatul de moştenitor nr 90/1999 din 1 iunie 1999 (facsimilele 1,2) care a stat la baza următorului act eliberat, Contractul de vânzare-cumpărare din 1 iunie 1999 (facsimilele 3 și 4)! Click pe documente pentru mărire!

Baștea Ioan a vândut la un pret de dumping (cu 5.000 de lei au cumpărat soții Iohannis un spațiu pentru care încaseză lunar 5.000 de euro chirie!!!) jumătate din imobilul de pe str. N. Bălcescu, nr. 29 colegei lui de Certificat de moștenitor, Carmen Iohannis plus bărbatu-său, ca să regleze cota de 50 % cu care Ioan Baștea i-a atras în acest jaf imobiliar pe soții Iohannis și pe mama-soacră a lui dom’ președinte. Acest certificat de moștenitor a fost declarat nul, ca fiind eliberat pe bază de documente false, încă din anul 2005!

Chiar dacă soţii Iohannis au invocat buna-credinţă în cumpărarea unei jumătăţi din imobilul situat pe str. N. Bălcescu la nr. 29, aceasta este exclusă fiindcă Iohannis Carmen Georgeta era şi moştenitoare în Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90, cel eliberat prin fentarea legilor de către notarul corupt Bucşa Radu Gabriel, inclusiv prin DEPĂŞIREA COMPETENŢEI TERTORIALE, aşa cum au arătat în repetate rânduri instanţele de judecată! 

Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90 a și fost declarat nul de către Tribunalul Brașov, în anul 2005, tocmai fiindcă a fost eliberat pe bază de documente false, neconforme cu realitate! În ceea ce-l privește pe notarul Bucșa Radu Gabriel, acesta apare în toate retrocedările frauduloase de la Sibiu sau Șelimbăr (cazul primarului Maricuța, cercetat de DNA Alba Iulia!) şi numele său se regăseşte în dosarele penale privind mafia imobiliară sibiană care au poposit pe la DNA Bucureşti până le-a mătrăşit procurorul Doru Ţuluş de la DNA! Bucșa Radu Gabriel a fabricat un certificat de moştenitor pe baza unor adeverinţe false emise de secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, Liviu Munteanu. Secretarul – convins fiind de Klaus Iohannis şi Baştea Ioan, care s-au deplasat împreună la Porumbacu de Jos – a falsificat realitatea prin emiterea de adeverinţe care atestau, în mod fals, că Nicolae Baştea (unchiul decedat al lui Baştea Ioan) locuia în Porumbacu de Jos (deşi răposatul domiciliase în Cluj Napoca) şi că ar fi fost nepotul proprietarului Ghenea Eliseu (Ilisie), deşi acesta a decedat fără succesori.

Faptele acestea se regăsesc, cu detalii, în motivarea Deciziei  civile nr. 310/R, din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, instanţă care a confirmat anularea  Certificatul de moştenitor în cauză de către Tribunalul Braşov, ca fiind obţinut pe bază de documente false. A avut loc şi un simulacru de cercetare penală, singurul găsit ca „ţap ispăşitor” fiind Liviu Munteanu, secretarul de primărie comunală, care a fost salvat în extremis de haita de hiene imobiliare, fiind condamnat doar la un an de închisoare … cu suspendare.
Acest act iluzoriu de justiţie a fost determinat de Rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, deoarece, la Sibiu, Poliţia şi Parchetul se spălaseră pe mâini cu NUP (neînceperea urmăririi penale)! Poliţistul şi procurorul, care închiseseră dosarul de urmărire penală sibian la începutul anilor 2000, au fost promovaţi. Astfel poliţistul Tiberiu Ivancea a devenit şeful poliţiei sibiene, iar procurorul Ioan Irimie a ajuns prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu! Până și Liviu Munteanu a fost ocrotit de grupul de crimă organizată, acesta continuând să profeseze ca secretar de primărie până la pensionare, deși avea cazier în urma condamnării la un an de închisoare cu suspendare!

Să recapitulăm! Un trio format din trei escroci (Baștea Ioan, Iohannis Carmen Georgeta și Lăzurca Georgeta) au obținut prin instigare la fals și uz de fals două imobile masive în centrul Sibiului în anul 1999, după ce eșuaseră într-o altă tentativă, din anul 1997, cu un testament olograf declarat fals la expertiza grafologică. În anul 2005 s-a pronunțat definitiv și irevocabil sentința la procesul declanșat, în anul 1999, de locatarii imobilului situat în Sibiu, str. G-ral Magheru, nr. 35 (prima casă furată) și s-a anulat Certificatul de moștenitor (cel din facsimilul de mai sus) prin care cei trei escroci, prin uz de acte false, au pus labele lor jegoase pe casa în cauză, mare cât un bloc și situată în buricul târgului! Atunci, în anul 2005, proprietarii impostori Carmen Georgeta Iohannis, Georgeta Lăzurca (mama lui Carmen G. Iohannis) și Baștea Ioan au pierdut prima casa. Ulterior trebuia să se aplice „puterea lucrului judecat” și actele subsecvente Certificatului de mostenitor, ANULAT în 2005, inclusiv Contractul de vânzare-cumpărare a unei jumătăți din imobilul situat în Sibiu str. N. Bălcescu, nr. 29 (a doua casă furată), aflat și el pe același Certificat de moștenitor declarat nul, anulate.

La imobilul aceasta, al doilea pierdut de escroci, cel situat pe strada N. Bălcescu la nr. 29, a trebuit să fie anulat și contractul de vânzare-cumpărare fiindcă, spre deosebire de prima casă pierdută în anul 2005 în instanță, unde apăreau ca proprietari întregul trio de escroci (Iohannis Carmen, Lăzurcă Georgeta și Baștea Ioan), aici figura ca proprietar în Certificatul de moștenitor doar escrocul Baștea, complicele sotilor Iohannis. Acesta a vandut fictiv, la un pret de dumping, jumătate din imobil colegei lui de Certificat de moștenitor fals, Carmen Iohannis, plus bărbatu-său, ca să regleze cota de 50 % cu care Ioan Baștea i-a atras în acest jaf imobiliar pe soții Iohannis și pe mama-soacră a lui dom’ președinte.
Nu am să mai reproduc întreaga poveste cu jaful imobiliar și planurile de împărțire ale prăzii, fiindcă am scris-o cu lux de amănunte în 21 mai 2014, la cald, imediat după ce hoții de case pierduseră procesul la Tribunalul Brașov. Fiind respins recursul de la Curtea de Apel Brașov, nu s-a schimbat nimic din cele scrise atunci, sentința devenind DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ. Aici puteți să lecturați articolul, acesta fiind însoțit de dovezi incontestabile: Klaus Iohannis a pierdut în instanţă al doilea imobil obţinut prin uz de fals
Pentru acest ultim imobil, locatarii, proprietari de drept în același timp, s-au mai judecat încă 10 ani fiindcă escrocii au susținut că au fost cumpărători de bună credință. 

Acum instanța nu numai că a demonstrat că soții Iohannis nu au fost cumpărători de buna credință, dar chiar a subliniat acest aspect în sentința definitivă: „În ceea ce priveşte fondul cauzei, analiza acestuia trebuie să pornească de la cele constatate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr 33/2005 a Tribunalului Brașov şi anume la împrejurarea că certificatul de moştenitor nr 90/1999 a fost declarat NUL ABSOLUT pe motiv că este fondat pe o cauză ILICITĂ şi s-a emis PRIN FRAUDAREA LEGII. (…) 

CAUZA ILICITĂ izvorâtă din FRAUDAREA LEGII ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul KLAUS WERNER JOHANNIS NEFIIND APĂRAT DE PREZUMŢIA DE BUNĂ CREDINŢĂ, faţă de AMPLOAREA OPERAŢIUNII ILICITE rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (…)
Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic INCHEIAT PRIN FRAUDAREA LEGII SI FONDAT PE O CAUZA ILICITA, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că ACESTA ESTE SOŢUL celeilalte părţi contractante care la rândul său a participat la întocmirea actului nul iniţial.” (Click pe imagine pentru mărire!)
Extras din decizia Tribunalului Brașov, pronunțată în mai 2014, prin care se dispune anularea titlului de proprietate al familiei Iohannis asupra clădirii de pe Strada Nicolae Bălcescu nr. 29.
Curtea de Apel Brașov a consfințit decizia Tribunalului Brașov. Iată pasaje relevante din respectiva motivarea (Decizia civilă nr. 655/R/12.11.2015 a Curții de Apel Brașov la dosar nr. 262/62/2014):

„In legatura cu criticile formulate de recurenti fata de solutionarea pe fond a cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub. nr. 924/01.06.1999, instanta constata ca nu sunt fondate.(…)

Instanta de apel a retinut corect ca certificatul de mostenitor nr. 90/1999 a fost constatat nul pentru cauza ilicita si frauda la lege, motivul nulitatii absolute fiind redat expres in considerentele deciziei civile nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, retinuta cu putere de lucru judecat si in prezenta cauza.Astfel, din considerentele acestei decizii devenite irevocabila prin respingerea recursului rezulta ca instanta a constatat nulitatea certificatului de mostenitor nr. 90/1999 prin care Bastea Ioan, Lazurca Georgeta si Johannis Carmen dobandeau drepturi succesorale asupra celor doua imobile apartinand defunctilor Ghenea Maria si Ghenea Eliseu, pentru faptul ca ‘certificatul de mostenitor s-a emis cu incalcarea competentei teritoriale absolute si nu s-a bazat pe o relatie de rudenie intre ultimii doi defuncti, Ghenea Eliseu si Bastea Nicolae, fiind incalcate norme legale imperative care reglementeaza devolutiunea succesorala’.

Ulterior pronuntarii deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, prin sentinta penala nr. 665/25.05.2006 pronuntata in dosarul penal nr. 7396/2005 de catre Judecatoria Sibiu si decizia penala nr. 653/11.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 517/85/2006, s-au declarat false si au fost anulate adeverintele 168/12.03.1998 si 73/02.02.2000 si anexa 1 nr. 25/1997, emise de numitul M.L. in calitate de secretar al Primariei Porumbacu de Jos, adeverinta 168/1998 fiind avuta in vedere la emiterea certificatului de mostenitor nr. 90/1999 dupa cum rezulta din copia dosarelor succesorale 113, 114, 115/1999 existente in dosarul atasat nr. 7808/1999 al Judecatoriei Sibiu. Aceasta adeverinta preciza o situatie de fapt neconforma cu realitatea, respectiv ca ‘defunctul Ghenea Ilisiu (Ghenea Eliseu) nu a avut niciun mostenitor legal, decat pe nepotul lui Bastea Nicolae’, iar considerentele hotararilor pronuntate in dosarul penal de declarare ca falsa a adeverintei 168/1998 confirma rationamentul logic al instantei care a pronuntat decizia 3/2005 pentru care a inlaturat forta probanta a acestei adeverinte.

Chiar daca adeverinta mentionata a fost declarata falsa si anulata dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect cota de ½ din imobilul din Sibiu str. Nicolae Balcescu nr. 29, iar nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 90/1999 s-a declarat tot dupa incheierea actului, cauzele de nulitate absoluta invocate si pentru contractul de vanzare-cumparare trebuie sa existe in momentul incheierii actului, or, instanta de apel a retinut ca nu poate fi considerat valid actul subsecvent certificatului de mostenitor declarat nul, cu atat mai mult cu cat intimatii-parati Bastea Ioan si Johannis Carmen Georgeta, parti in contractul de vanzare-cumparare in calitate de vanzator si cumparator, au figurat si in calitate de beneficiari ai certificatului de mostenitor, neputandu-se retine buna-credinta a sotilor cumparatori.

Cauza ilicita include frauda la lege cand actul juridic s-a incheiat cu nesocotirea unor norme imperative, in speta cele referitoare la devolutiunea succesorala – art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 citat in considerentele deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, respectiv, in lipsa actelor de stare civila pentru justificarea calitatii de mostenitor a lui Bastea Nicolae dupa Ghenea Eliseu, cat si cu incalcarea normelor imperative ale legii in materia competentei teritoriale a biroului notarial. Vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza este nula absolut in virtutea cunoscutului adagiu clasic ‘fraus omnia corrumpit’ – ‘frauda corupe totul’. Este neindoielnic ca cerinta potrivit careia motivul determinant ilicit si imoral trebuie sa fie rodul scopurilor imediate ale ambelor parti sau cealalta parte sa fi cunoscut ori, dupa imprejurari, sa fi fost datoare sa cunoasca scopul mediat al celuilalt contractant, in cazul fraudei la lege. (…) Asadar, pentru a considera fondate motivele de recurs ale recurentilor inserate la punctul cinci din cererea initiala de recurs ce vizeaza solutionarea pe fond a cererii reclamantilor, este nevoie de reevaluarea starii de fapt si reaprecierea probelor, iar, dupa cum am aratat mai sus, (aceasta) nu se poate realiza in recurs.

Cu toate acestea, instanta constata ca nu sunt incidente nici motivele de casare indicate doar in drept de partea introductiva a cererii de recurs initiale, fara detalierea lor in cadrul motivelor de recurs (art. 312 alin. 1-3 Cpc) doar pe considerentul ca instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi, deoarece, din probatoriul administrat, cat si din actele si lucrarile dosarului atasat nr. 2854/2001 al Tribunalului Brasov, respectiv dosar civil 7808/1999 al Judecatoriei Brasov, nu rezulta contrariul celor retinute de instanta de apel, respectiv faptul ca, la momentul incheierii vanzarii-cumpararii autentificate sub nr. 924/01.06.1999, care este identic cu momentul incheierii certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 90/1999, cumparatorii, cu minime diligente, au cunoscut sau puteau sa cunoasca faptul ca cel care le transmite cota de ½ din imobil nu isi justifica dreptul succesibil al proprietarilor inscrisi in Cartea Funciara cu acte de stare civila cum impunea legea, iar unul din testamentele de care acesta s-a prevalat pentru justificarea intrarii imobilului in cauza in masa succesorala a fost infirmat ca urmare a expertizei grafologice prin sentinta civila nr. 276/15.01.1998 pronuntata in dosar civil 2686/1997 in care au fost parti atat vanzatorul din prezentul contract de vanzare-cumparare, Bastea Ioan, cat si cumparatoarea Johannis Carmen.

(…) Recurentii isi fundamenteaza conditiile erorii comune invincibile pe considerentul ca Statul Roman fiind inscris in Cartea Funciara, titlul sau este un drept evident, susceptibil de a fi instrainat; or, in cauza, recurentii subdobanditori nu au incheiat actul juridic a carei protectie o solicita prin aplicarea principiului aparentei in drept cu Statul Roman, ci cu Bastea Ioan, al carui titlu s-a dovedit nul, fiind contestat inca din anul 1998 conform sentintei civile nr. 276/15.01.1998 a Judecatoriei Sibiu amintita mai sus, in care s-au retinut urmatoarele: ‘Testamentul intocmit de Ghenea Ilisiu, proprietar tabular anterior nationalizarii imobilului in cauza, in favoarea numitului Bastea Nicolae este realizat cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 858 Cc, ceea ce duce la nulitatea acestuia. Nu are relevanta in cauza ca testamentul intocmit de Bastea Nicolae pentru Bastea Ioan indeplineste conditiile prevazute de dispozitia legala mai sus citata, deoarece, el nefiind succesorul lui Ghenea Ilisiu pe fondul nulitatii primului testament, nu putea transmite reclamantilor Bastea Ioan, Lazurca Georgeta si Johannis Carmen, ceea ce nu avea in patrimoniul sau la data decesului acestuia’.”

Familia Iohannis a fost cercetată penal de către DNA pentru furtul acestor două case (dosar nr. 5/P/2007) în paralel cu mafia imobiliară din Sibiu, dirijată de către Klaus Iohannis imediat după ce a devenit primar (dosar nr. 270/P/2006), ambele dosare fiind trântite de către procurorul Doru Țuluș în urma unui șantaj al fostului președinte Traian Băsescu înaintea alegerilor prezidențiale din anul 2009. (Click pe documente pentru mărire!)

Intenţia de a candida Klaus Iohannis la preşedinţia României nu datează din anul 2014, când s-a folosit de Crin Antonescu (executant al unui ordin ocult primit încă din 2009, când cu „proiectul Iohannis” și repetat în februarie 2013, când l-a adus pe Iohannis în partid ca să-i cedeze funcția și candidatura!) și de PNL ca să ajungă președinte.
Ținta supremă, de președinte al României, a fost stabilită în vara anului 2007, la întâlnirea Clubului Economic German din Transilvania (compus din oameni de afaceri din țările germanice, majoritatea masoni), care a avut loc în comuna Biertan, judeţul Sibiu. Atunci s-a stabilit ca primarul sibian să participe la alegerile din 2009 cu sloganul electoral: „Pentru ca România să arăte ca Sibiul!” Însă Traian Băsescu le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosarele penale ale lui Iohannis de la DNA și a stabilit trocul cu acesta din urmă: libertatea contra renunțării la candidatură! După ce s-a închis lista candidaturilor la alegerile prezidențiale din anul 2009, hopa și procurorul Țuluș cu NUP-urile lui salvatoare!

O explicație simplă a furtului imobiliar, ca să înțeleagă și fanaticii care au făcut din mediocrul Iohannis un idol!

Iniţial, începând cu anul 1997, escrocii au încercat să pună mâinile pe cele două imobile foarte mari şi ultracentrale prin acest testament al lui Ghenea Eliseu (Ilisie), dovedit, în instanţă, ca fiind fals prin expertiză grafologică (facsimil). Click pe document pentru mărire!

Testament atribuit lui Ghenea Eliseu și dovedit, în instanţă, ca fiind fals prin expertiză grafologică.

Dacă au văzut că nu ţine figura, escrocii au trecut la „Planul B” şi au făcut rocada, transformându-l pe Baştea Nicolae, din nepotul babei, în nepotul moşului, prin fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals!

Baștea Ioan, nepotul lui Baștea Nicolae, fiind un fomist din satul Viștea de Sus, nu avea relații la Sibiu așa că a fost musai să-I atragă în afacere pe soții Iohannis, care erau sibieni. Acesta a fost și sfatul unchiului său, Baștea Nicolae. Referitor la atragerea familiei Lăzurca și implicit a familie Iohannis în fraudă, prin promisiunea de împărţire a prăzii pe din două, suntem în posesia unei scrisori adresată de Baştea Nicolae, unchiul lui Baştea Ioan şi iniţiatorul fraudei imobiliare, nepotului cooptat şi el în „hora nelegiuiţilor”, alături de familiile reunite Iohannis şi Lăzurca. Iată ce-i scria acest unchi, domiciliat în Cluj, care nu s-a putut bucura de roadele furtului imobiliar pentru simplul şi banalul motiv că a dat colţul, nepotului său de la Viştea, decedat şi acesta mai târziu în Statele Unite: „Eu te sfătuiesc să iei actele (n.r.: un testament, chipurile al lui Ghenea Eliseu, dovedit ca fiind  fals prin expertiză grafologică, chiar de către Primăria Sibiu, înainte să devină Iohannis Klaus Werner primar!) şi să te duci la Lăzurca (n.r.: socrul lui Klaus Iohannis) să-i oferi jumătate (n.r.: mita oferită sub formă de jumătate din averea rămasă după defuncţii Ghinea), că el e cheia. Testamentul numai dacă depune el mărturie va fi eventual valabil” (facsimil). Click pe document pentru mărire!

Ce dovadă mai doriţi, în plus, ca să vă convingeţi că toată afacerea nu a fost decât o escrocherie ordinară? Un procuror cinstit, nu cei puşi de Băsescu să dosească dosarele penale ale mafiei conduse de Iohannis, ar căuta prima probă aici, în această scrisoare, depusă  la dosar chiar de escroci. Posibil să nici nu o fi citit, deoarece scrisoarea o depuseseră  ca probă pentru expertiza grafologică a testamentului olograf întocmit de către decedatul Baştea Nicolae, deşi nimeni nu le solicitase acest lucru.

Singura problemă a fost că răposatul Baştea Nicolae nu a mai fost aşa generos prin testamentul rămas după decesul său – de fapt, el scrisese un testament olograf prin care lăsa „moştenire” două imobile pe care nici nu le avea în posesie! – iar soţii Iohannis, cei cu relaţiile, nu căpătau decât jumătate dintr-un imobil (cel situat în str. G-ral Magheru, nr. 35), nu jumătate din amândouă, aşa cum se promisese iniţial pentru a-i atrage în „afacere”. Acest inconvenient a fost reglat rapid, în aceeaşi zi, 1 iunie 1999, cu eliberarea Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90, de acelaşi notar corupt Bucşa Radu Gabriel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 924. ACUM, AMBELE ACTE AU FOST ANULATE DE JUSTIŢIA BRAŞOVEANĂ!!! Vânzarea-cumpărarea a fost fictivă şi nici măcar derizoria sumă de 50 milioane lei vechi nu cred că a fost achitată complicelui Baştea Ioan, împărţirea pe din două a prăzii fiind stabilită cu mult înainte ca infractorii să și pună labele pe cele două imobile.

Ca să poată deschide succesiunea după Baștea Nicolae (falsul moștenitor al lui Ghenea Eliseu) trebuia ca escrocii să si aibă ce să moștenească, cele două imobile vizate fiind în proprietatea statului român. Așa că, la jaful imobiliar a pus umărul şi fostul preşedinte al Tribunalului Sibiu, judecătorul Marcel Rusu. Prietenia dintre primar şi ex-preşedintele Tribunalului Sibiu este veche, aceasta fiind anterioară ascensiunii ierarhice a celor doi. Această relaţie a fost puternic cimentată prin sentinţa civilă nr. 6011 din 20 iulie 1998 pe care a pronunţat-o Marcel Rusu, în calitate de judecător, referitor la cele două imobile pe care puseseră ochii şi doreau să-şi pună şi labele soţii Iohannis, soacra lui Iohannis şi  Baştea Ioan. Prin această sentinţă s-a anulat naţionalizarea şi s-au reintabulat imobilele pe numele decedaților Ghenea Maria și Eliseu, la cererea moştenitorilor impostori Iohannis, Lăzurca şi Baştea, fiind făcut astfel primul pas, cel mai important, pentru însuşirea prin fraudă a celor două proprietăţi, în detrimentul statului român. După aceea lucrurile au devenit relativ simple, notarul Bucșa a redactat Certificatul de moștenitor pe baza documentelor false emise de secretarul de primărie Liviu Munteanu, din Porumbacu de Jos, stabilind succesiunile în ordinea deceselor: Ghenea Eliseu după Ghenea Maria (legal, în calitate de soț), Baștea Nicolae după Ghenea Eliseu (legal în calitate de „nepot”) – deși nu era rudă cu acesta! – și în final escrocii, cei care-l declaraseră, în fals!, pe Baștea Nicolae ca fiind nepotul lui Ghenea Eliseu, adică: Baștea Ioan, Lăzurca Georgeta și Iohannis Carmen Georgeta, aceștia devenind succesori testamentari după Baștea Nicolae (Certificatul de moștenitor, facsimilele 1 și 2).

Revenind la anularea naționalizării, motivarea domnului judecător Marcel Rusu este demnă să facă parte dintr-o antologie a umorului. Cică, cei doi proprietari erau proletari de-ai noştri, din popor. Astfel Ghenea Ilisie era muncitor, iar soţia, Maria,  casnică şi lucrau amândoi ca zilieri în agricultură, ca să nu moară de foame – bieţii de ei! – şi de aceea naţionalizarea a fost abuzivă, conform articolului 2 din Decretul nr. 92/1950. În realitate, cei doi soţi aveau în proprietate două căsoaie enorme ultracentrale pe care le închiriaseră. În clădirea de pe str. N. Bălcescu, nr. 29, funcţiona chiar o policlinică particulară a unui grec, iar dincolo, pe str. Magheru, nr. 35, răposatul Lăzurca, socrul lui Iohannis avea o blănărie pentru care plătea lunar o chirie babană foştilor proprietari! Aşa a şi cunoscut-o pe mama viitorei „prime doamne”, Georgeta Radu, pe numele ei de domnișoară, fiind servitoarea familiei Ghenea, care ocupa şi ea un apartament în acel imobil. E bună asta, nu? Salahori care mergeau la sapă ca să-şi câştige existenţa, deşi aveau spaţii comerciale închiriate şi servitoare! Judecătorul combinator Marcel Rusu a sprijinit din greu mafia imobiliară sibiană, condusă de bunul său prieten Klaus Iohannis. Toţi sibienii alungaţi din case de către falşi proprietari sau moştenitori impostori, au pierdut procesele din instanţele sibiene, dar şi la Curtea de Apel Alba Iulia, fiindcă şi acolo traficul de influenţă este la loc de cinste. Ştiu asta din proprie experienţă, subsemnatul fiind o victimă a aranjamentelor de la această ultimă instanţă.

      Câți bani trebuie să restituie Klaus Iohannis statului român?

Dan Tăpălagă – ziaristul care a scris primul despre implicarea lui Klaus Iohannis în traficul de copii, însă supralicitând și cu implicare soților Iohannis în trafic de organe (în anul 1997, când activa la ziarul „Ziua de Ardeal”), iar ulterior, când a ajuns sasul mare vodă al românilor, același ziarist dubios și fără coloană vertebrală milita pentru înființare instituției „Primei doamne” – a scris un material complex despre banii pe care trebuie să-i restituie Klaus Iohannis statului român.

Cităm un fragment: „Presedintele incasa din 2006 de la Raiffeisen Bank o chirie de 60 de mii de euro pe an, adica vreo 5000 de euro pe luna. De aici rezulta ca Iohannis este dispus sa restituie doar chiria pe vreo patru-cinci luni, maxim 20.000 de euro, deci cat a incasat din noiembrie cand a fost pronuntata decizia (motiva in decembrie si cam tot atunci trebuie sa-i fi fost comunicata) pana in aprilie, cand dreptul de prooprietate asupra imobilului din centrul Sibiului a fost radiat din Cartea Funciara. Prin urmare, ar mai fi de returnat proprietarului – care in acest caz este din nou statul – restul sumei, adica peste 600 de mii de euro.” (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20946589-cati-bani-trebuie-returneze-presedintele-iohannis-din-chiriile-incasate.htm?nomobile)

Nu, dom’ Tăpălagă, Klaus Iohannis a încasat chirie pentru spațiul respectiv, de la banca Raiffeisen, începând cu anul 2001, conform primului contract de închiriere pe care-l anexez în facsimil. (Click pe documente pentru mărire!)

Așa că suma care trebuie restituită este undeva pe la 700.000 de euro. În rest o spui bine și cu argumente cât se poate de viabile din punct de vedere juridic, se vede că ți-ai tras partenere de viață numai femei din cadrul aparatului de justiției! Recomand lecturarea integrală a articolului semnat de Dan Tăpălagă fiindcă acolo spune și cine trebuie să se ocupe de recuperarea banilor încasați ilegal de familia Iohannis în calitate de proprietari-impostori, aceștia fiind conștienți în permanență că imobilul a fost obținut în mod fraudulos.

Ca să înțeleagă și cei bătuți în cap, enumerăm câteva nedumeriri bazate pe o logică simplă!

Dacă cei doi Baștea (Nicolae și nepotu-său, Ioan) ar fi fost moștenitori autentici, atunci de ce nu au revendicat imobilul din anul 1990, imediat după revoluție? De ce au stat pasivi până în anul 1997, când au avut prima tentativă, împreună cu aceleași două complice, Iohannis Carmen și Lăzurca Georgeta, să obțină ilicit cele două imobile prin acel testament declarat ca fiind fals prin expertiză grafologică(sentința civilă nr. 276/15.01.1998 pronunțată în dosar civil 2686/1997)?

De ce apar Carmen Georgeta Iohannis și maică-sa, Georgeta Lăzurca, în testamentul olograf al lui Baștea Nicolae, ele nefiind rude și nici măcar prietene cu acesta? Nu cumva exact ca răsplată (mită!) pentru  implicarea lor ulterioară în denaturarea adevărului și pentru acte de corupție? Așa reiese clar din sfatul dat de Baștea Nicolae nepotului său, Baștea Ioan, în scrisoarea reprodusă mai sus! Iată: „Eu te sfătuiesc să iei actele şi să te duci la Lăzurca să-i oferi jumătate că el e cheia”. Culmea, singurul cinstit din familiile reunite Iohannis-Lăzurca a fost bătrânul blănar care a refuzat să se implice! În schimb au pus botul, urgent, nevastă-sa și fiică-sa, împinse de lăcomia lor genetică.

 Situația actuală a imobilului

Klaus Iohannis a anunțat, prin intermediul Administrației Prezidențiale, că o să restituie banii încasați ilegal din momentul pronunțării deciziei judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare. Implicare Administrației Prezidențiale într-o problemă personală a președintelui este un abuz, mai ales că imobilul a fost obținut pe bază de falsuri în anul 1999, când Iohannis nu era nici măcar primar și nu-l cunoștea mai nimeni. Administrația Prezidențială, la fel ca și președintele, reprezintă statul român și este un garant al bunei funcționări a justiției, dar tocmai statul român a fost păgubit de soții Iohannis prin inducerea în eroare a justiție pe bază de falsuri și uz de fals! Ce faceți dumneavoastră, domnule președinte Iohannis, prin implicarea instituției prezidențiale în găinăriile voastre de familie, la care v-a împins lăcomia care vi se citește pe chip, seamănă a demonstrație de forță în scopul intimidării justiției, care oricum  tot o scaldă și vă tergiversează procesele ca de obicei.

Iohannis minte atunci când afirmă că o să restituie o sumă infimă din banii însușiți pe nedrept în calitate de proprietari-impostori! Cui să restituie banii? Deocamdata nu are cui să-i restituie! La ora actuală imobilul a revenit la situația anterioară anulării Certificatului de moștenitor, declarat nul încă din anul 2005, adică el este intabulat din nou pe numele decedaților Ghenea Eliseu si Maria, fără succesori! Cum am arătat mai sus, așa au procedat escrocii, au anulat în instanță naționalizarea și au intabulat doi decedati, pe soții Ghenea, după care au uzat de actele false ca să se elibereze Certificatul de moștenitor cu succesiunea după sotii Ghenea, document care i-a făcut proprietari pe doua imobile care nu le-au aparținut niciodată.

Pentru ca statul român sa redevină proprietar trebuie declarată succesiunea vacantă după soții Ghenea, de către Administrația Financiară Sibiu ca reprezentant al Ministerului Finanțelor, la un notar. În anul 2005, atunci când Carmen Georgeta Iohannis, maică-sa, Lăzurca Georgeta și Baștea Ioan au pierdut celălalt imobil furat de la statul român prin același mecanism fraudulos, Administrația Financiară Sibiu s-a eschivat în declararea succesiunii vacante fiindu-le efectiv frică de primarul Klaus Werner Iohannis. Toate instituțiile sibiene erau obediente acestui satrap local! Nu mai vorbim de Primărie, care, în procesele cu casele subtilizate de familia Iohannis, o apăra prin instanțe pe acesta, deși Primăria Sibiu reprezenta statul român și chiar ea, Primăria, fusese păgubită prin pierderea celor două imobile pe care le administra și pentru care încasa chiriile de la locatari prin intermediul firmei subordonate, Urbana Sibiu! Pe înțelesul tuturor, primarul Klaus Werner Iohannis îl apăra în instanțele judecătorești pe escrocul Klaus Werner Iohannis!

Atunci, în anul 2005, succesiunea vacantă în favoarea statului român a fost declarată de mine și doamna Șoima Liliana, o locatară din imobilul situat în Sibiu pe strada G-ral Magheru, nr. 35, pierdut de trioul de escroci (Baștea – Iohannis – Lăzurca) prin anularea de către Tribunalul Brașov a Certificatului de moștenitor eliberat în data de 1 iunie 1999 fiindcă acesta fusese redactat pe bază de documente false. Amândoi am fost la un notar din Avrig deoarece Ghenea Eliseu decedase în comuna Porumbacu de Jos, arondată orașului Avrig, conform competenței notariale, aspect de care nu a ținut cont notarul corupt Bucșa Radu Gabriel atunci când și-a permis să fabrice acel Certificat de moștenitor calp.

Este interesantă notificarea făcută la începutul lunii aprilie în Cartea Funciară de către Baștea Rodica, soția escrocului decedat, Baștea Ioan (foto). Click pe imagine pentru mărire!

Ce urmărește Baștea Rodica prin petiția de ereditate notificată în CF și procesul pentru succesiune? Ea nu mai avea ce căuta în CF-ul imobilului acesta fiindca bărbatu-său, decedatul Baștea Ioan, a fost „scos din cărți” încă din anul 2005, când a fost anulat definitiv Certificatul de moștenitor. Soții Iohannis au rezistat până acum prin tergiversări și invocând cumpărarea de bună credință, cu toate că trei instanțe de judecată au decis că e vorba de falsuri grosiere și că soții Iohannis nu sunt cumpărători de bună credință!

Prin acțiunile recente ale soților Iohannis (contestație în anulare la o sentință definitivă și irevocabilă, plus strămutarea procesului) și Baștea Rodica (petiție de ereditate și proces pentru succesiune) se observă clar că escrocii nu vor renunța așa ușor. La mijloc sunt banii care trebuiesc restituiți de falșii proprietari dacă Statul va fi înscris în CF ca proprietar al imobilului. Dar, pe lîngă aspectul financiar deloc de neglijat, deasupra președintelui Iohannis planează oprobiul societății pentru complicitate la înșelăciune, iar soția și mama-soacră sunt cu pușcăria deasupra capului pentru infracțiunile de instigare la fals și uz de fals.

Petiția în ereditate nu are nicio șansă. Nu se poate trece peste o chestiune de drept care a fost lămurită definitiv. Anularea certificatului de moștenitor, din anul 2005, este definitivă. Deci, Baștea Rodica nu are calitate procesuală activă. Indiferent ce se invocă în acțiunea respectivă, ne aflăm în fața puterii de lucru judecat – o cerere poate fi judecată definitiv o singură dată (aceasta este, într-un sens restrâns, definiția puterii de lucru judecat). Din punctul meu de vedere, acțiunea va fi respinsă pe excepția puterii de lucru judecat. Dar, având în vedere corupția din sistem, ne putem aștepta la orice.

Totuși, eu cred că nu se urmărește vreo dezbatere pe chestiuni de drept pentru „reabilitarea” certificatului de moștenitor anulat. Se va urmări, probabil, să se demonstreze că adevăratul și unicul moștenitor trebuia să fie Baștea Rodica. Interesant! Nici așa nu sunt șanse, decât numai dacă iese la iveală vreun alt testament ascuns și găsit „din întâmplare”. Cine știe? Totul este posibil în țara condusă de Lăcustă Vodă…

                                                                                                                  Marius Albin MARINESCU

Nu se poate uita o asemenea mizerie. Barna a promis să dea pastila albastră din Matrix întregului bobor.
Pastilă albastră, așadar, aia care te face să fii fericit în timp ce sistemul își bate joc de tine, aia de te face să-ți iubești călăul și să-ți urăști eliberatorul.
Omul e sincer, fix asta promite. De ce-o face?
Pentru că are un public imens dependent de pastile albastre, un public imens având ca principală preocupare linsul clanțelor stăpânilor, un public imens care trăiește din drogul iluzoriu al mai binelui venit de la niște binefăcători al căror unic scop în viață e acela de a face bine.
În ciuda faptului că-i o prostie, în ciuda evidenței că nu există prânz gratis, masa ineptă manipulată de Barna halește pastila albastră cu stoicism. Toți membrii acestei mase au devenit dependenți de minciună într-un asemenea hal încât, atunci când vreunul te simte cu adevărul prin apropiere, începe să mârâie precum un câine turbat. Și ca el, întreaga masă de imbecili mârâie și latră în disperare textul mincinos cântat de „tătuca supremul”, indiferent cine-ar fi acela.

Foarte puțini dintre cei care ajung într-o asemenea stare sunt capabili să facă pasul înapoi, să privească adevărul și viața așa cum sunt ele, să-și reevalueze poziția și să înțeleagă cu adevărat ce mult rău le-a făcut minciuna.
Extrem de puțini sunt cei care au prin fundul conștiinței acea brumă de sinceritate care să-i îndemne să se uite în oglindă. E un număr infim. Minciuna e mult mai comodă.
Iar pentru ca vestea să fie și mai rea, trebuie să vă spun că această prostire în masă e extrem de contagioasă. Poate că e cea mai contagioasă boală de pe planetă. Germenii săi sunt peste tot, în fiecare ziar pe care-l deschizi, în fiecare știre pe care-o răsfoiești, pe fiecare ecran pe care-l pornești sau care-ți este pornit în față. A te menține normal într-o asemenea lume e chiar mai greu decât a ieși de sub influența nefastă a minciunii „pastilei albastre”.
De-aceea, mulți dintre cei care au reveniri și revelații referitoare la minciuna în care trăiesc, de multe ori o sfârșesc într-o minciună și mai mare, ochii le redevin injectați, iar instinctele primare își fac din nou de cap în conștiința lor. Îi cunoașteți, îi vedeți zilnic și vă e teamă de ei.

Nu cred că Barna a făcut o gafă, nu cred că a „întrors-o din condei” pentru a i se potrivi. Cred că știa exact ce spune, anume adevărul care apoi te face rob pe vecie. El știe că dă „pastila albastră”, e conștient că în Matrix „pastila roșie” e cea a adevărului. O face pe față, așa cum s-au făcut toate furtișagurile în țara asta. „Ca să n-avem vorbe la proces”, vorba unui personaj mai celebru decât mine.
Pe față s-au privatizat pe un leu întreprinderile așa-zis energofage, fără viitor economic.
Pe față și pe un leu s-a făcut totul! Pe față România a luat cel mai mare împrumut din istoria ei pentru a susține băncile străine și private.
Pe față se dau sute de milioane lunar fiecărui ticălos care-a servit sau servește sistemul. Pe față suntem furați zi de zi.

Nu vă faceți iluzii! A spune că Barna a făcut o eroare înseamnă a-l absolvi de ticăloșia care-i este esență. Dacă asta a fost o greșeală înseamnă că toată politica lui e doar o nevinovată greșeală, o eroare de calcul. Nu, dragii mei, tot ceea ce face gașca aia ieșită din cazarmă e o imensă ticăloșie care se face pe față. Fiecare e conștient că e ticălos, dar se îmbată cu gândul că, dacă ticăloșia va reuși, se va înfrupta pe săturate din carnea încă pulsând a victimelor, adică a masei inepte de consumatori dependenți de „pastila albastră”. Fiecare dintre ei e un șacal din haită. Știe că va omorî animalele încolțite, știe că va face o crimă, dar acea crimă îi asigură supraviețuirea. Lui, găștii lui și dresorilor găștii.

Asta-i „pastila roșie” a acestei dimineți. Dacă înțelegeți, e bine. Dacă vă deranjează, nu vă obosiți să mă înjurați.
Pastile albastre se găsesc peste tot. Luați una și garantez că vă veți liniști. Pe vecie!

Autor: Dan Diaconu
Trenduri economice & Lupul Dacic  

După datele de care dispunem, ultimele detalii ale planului francmasonic de subjugare completă a Europei au fost puse  la punct la data de 4 decembrie 1989, cu ocazia întâlnirii secrete de la Malta dintre statele aliate: Rusia (reprezentată prin Gorbaciov), Statele Unite ale Americii (reprezentate prin Bush senior), Anglia şi altele. Această întâlnire a vizat toate ţările foste comuniste din sfera de influenţă sovietică şi a urmărit aceleaşi scopuri pentru fiecare dintre ele:

1 – Restructurarea pe modelul «perestroika» aplicat de Gorbaciov în Uniunea Sovietică, adică înlocuirea cetăţenilor sovietici îmbătrâniţi din instituţiile statelor respective cu alţi cetăţeni sovietici-ruşi (şi pe cât posibil şi de alte naţionalităţi) mai tineri şi mai receptivi la schimbările ce vizează impunerea noii ordini mondiale şi a globalizării.

2 – Arestarea, judecarea şi eventual suprimarea, în cazul rezistenţei, a foştilor conducători din ţările comuniste, respectiv Ceauşescu, Miloşevici şi alţii. Amintim aici că SUA au invadat Republica Panama, deoarece preşedintele Republicii Panama, Manuel Noriega, impusese noi taxe pentru navele care treceau prin canalul Panama. Noriega a fost capturat şi dus în SUA, iar apoi, tot acolo, a fost judecat şi închis sub pretextul traficului de droguri şi arme.
Însă americanii sunt cei mai mari traficanţi de arme şi droguri din lume, dar şi consumatori de droguri. Mai întâi SUA s-au folosit de Noriega, pentru ca apoi, când acesta a schiţat un gest de independenţă, să se descotorosească imediat de el. De asemeni, cântăreţul John Lennon voia să facă public faptul că, la toate concertele sale, agenţii CIA vindeau droguri tinerilor care participau la spectacol, după care alţi agenţi CIA veneau şi îi arestau pentru trafic de droguri. John Lennon a fost apoi asasinat la comanda CIA.
La fel, cu câtva timp în urmă, a „transpirat“ ştirea că CIA a vândut droguri din depozitele sale cetăţenilor din Los Angeles, oraş cu o populaţie de câteva zeci de milioane de locuitori. După aceea, în acest oraş a început un adevărat război civil, pentru care a fost necesară intervenţia armatei. Acţiunea CIA s-a soldat cu mii de morţi, răniţi şi arestaţi. Aceste acţiuni constituie o altă faţetă a planului de exterminare a fiinţei umane pus la cale de secta satanică a francmasoneriei mondiale.

3 – Destrămarea Yugoslaviei şi a Cehoslovaciei.
La destrămarea Yugoslaviei a contribuit, printre alţii, până şi Vaticanul, prin Papa Ioan Paul al II-lea, susţine ziaristul Jaques Merlino, în cartea „Les verités Jougoslaves ne sont pas toutes bonnes à dire“, apărută la editura Albin Michel, Paris, 1993.
În această carte, la pagina 84, el afirmă: „Banca Vaticanului a vărsat 1.988.300 dolari, prin intermediul Institutului pentru răspândirea religiei, pentru cumpărarea de arme din Beirut şi oferirea acestora Croaţiei.“ La vremea scrierii cărţii, ziaristul Jaques Merlino era redactor şef adjunct al Televiziunii naţionale franceze pentru canalul France 2, post pe care l-a pierdut după publicarea cărţii, iar lucrarea sa este prefaţată de generalul M. Gallois, un personaj credibil şi bine informat.
Ca o paranteză, o dată cu intrarea în vigoare a Constituţiei române din 2003, în conformitate cu care cetăţenii străini din întreaga lume care au suficienţi bani pot cumpăra păduri, terenuri şi case în România, după ce acestea au fost, oricum, confiscate cetăţenilor români de serviciile secrete (SIE – Serviciul de Informaţii Externe, SRI – Serviciul Român de Informaţii, subordonat KGB-ului sovietic, DIA – Direcţia de Informaţii a Armatei) şi clasa politică în ultimii 15 ani de zile. Aceasta înseamnă, în realitate, destrămarea României, prin deposedarea cetăţenilor ei, sărăciţi, jefuiţi şi minţiţi sistematic de toate regimurile care s-au perindat la conducerea ţării.

4 – Pulverizarea şi distrugerea industriei şi economiei acestor ţări şi înfiinţarea altei industrii şi economii, în care agenţii secreţi autohtoni şi străini să profite şi să conducă, iar cetăţenii popoarelor respective să fie sclavii şi balastul lor, prin restructurări aberante, privatizări trunchiate şi ilegale şi prin disponibilizări abuzive. Trebuie făcută precizarea că România, cu industria şi economia de dinainte de decembrie 1989, a fost capabilă să-şi plătească datoriile la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Banca Mondială, iar în România nu existau şomeri.

5 – Confiscarea resurselor naturale ale solului şi subsolului de către grupuri de interese controlate de FRANCMASONERIA mondială.

6 – Transformarea ţărilor comuniste, mai sărace, în pieţe de desfacere pentru produsele de proastă calitate din Occident.

7 – Obţinerea de spaţii pentru deversarea deşeurilor chimice, bacteriologice şi nucleare, lucru care deja s-a realizat în multe din câmpiile, pădurile şi apele României. O cisternă plină cu deşeuri chimice sau bacteriologice aruncată în România se plăteşte cu un milion de dolari.

8 – Epurarea etnică a populaţiei autohtone din aceste ţări cu ajutorul poliţiei, justiţiei şi a parchetului, desfiinţarea locurilor de muncă, lipsa salariilor, a pensiilor şi a medicamentelor. Aici intră de asemenea înfiinţarea jocurilor de tip mafiot-FRANCMASONIC, cum ar fi la noi Caritasul, apoi „ţepele“ de tipul SAFI (în care au fost implicaţi Adriean Videanu, Viorel Cataramă, şi alţii), FNI, GELSOR, SOVINVEST şi altele. Îl putem aminti tot aici şi pe Sorin Ovidiu Vântu, unul dintre personajele-cheie aflate în spatele acestor afaceri oneroase, care s-a îmbogăţit pe spinarea a sute de mii de români care şi-au pierdut agoniseala de o viaţă la FNI sau Caritas.

În data de 9 mai 2005, la Moscova, au avut loc manifestaţii internaţionale cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la victoria aliaţilor – Uniunea Sovietică, Statele Unite, Marea Britanie şi altele – împotriva nazismului german.
După cel de-al doilea Război mondial, Uniunea Sovietică, Statele Unite, Israelul şi altele, au participat la deportarea cetăţenilor români, unguri, polonezi şi alţii, în Siberia sovietică-rusă, evreii afirmând însă, după Lovitura de Stat din Decembrie 1989, că şi România a participat la Holocaust. Arestările, torturile şi crimele din perioada comunistă au fost opera aliaţilor, altfel spus a ruşilor, a americanilor, etc., iar astăzi aliaţii practică aceleaşi atrocităţi ca în perioada comunistă cu cetăţenii din Cecenia, Afganistan, Irak şi din alte colţuri ale lumii. Pe 5 iunie 2005, organizaţia Amnesty International (AI), prin directorul său executiv William Schulz, acuză SUA că a format un arhipelag de închisori secrete în toată lumea, în care se comit acte de tortură.
Astfel, într-un interviu acordat postului american de televiziune Fox News, William Schulz afirmă că:
„Oamenii dispar pur şi simplu, sunt deţinuţi pe o perioadă nedeterminată, în mod secret, fără a avea acces la un avocat, la sistemul juridic şi fără a putea lua legătura cu familia.“
Aceşti aliaţi de ieri şi de azi sunt:
1. Rusia sovietică bolşevică şi teroristă, prin preşedintele Vladimir Putin;
2. America imperialistă, prin George W. Bush; şi
3. Israelul finanţator, prin Moshe Katsav.
Israelul prin intermediul conducătorilor săi corupţi este de asemenea vinovatul principal pentru declanşarea celui de-al doilea război mondial, prin promovarea corupţiei internaţionale, altfel spus a jefuirii instituţiilor statelor; a comisioanelor, altfel spus a mitei; a scumpirilor, adică a speculei de stat; a societăţilor comerciale private pe acţiuni, a bursei de valori, etc., prin care au sărăcit statele şi popoarele Europei.

Vom face aici observaţia că sistemul acţiunilor fără acoperire, care sunt emise de unele societăţi comerciale, constituie de fapt un jaf naţional şi o prostire pe faţă, prin intermediul căruia ne furăm căciula unii de la alţii. Anumitor societăţi le cresc acţiunile la Bursa de Valori pe vorbe. Nu există nimic real. Să dăm un exemplu care lămureşte mecanismul ascuns al unei astfel de „inginerii“.
În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine  fiica lui Dan Voiculescu şi cumpără acţiuni în valoare de 1.200.000 (un milion două sute de mii) de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori).
Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte.
În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori  creşte de 10 ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum 12.000.000 (doisprezece milioane) dolari.
Ea vinde acţiunile imediat şi primeşte 12.000.000 (doisprezece milioane) dolari. Peste trei zile, plăteşte suma de 1.200.000 (un milion două sute de mii) dolari şi rămâne cu 10.800.000 (zece milioane opt sute de mii) dolari în numai câteva ore.
Prin urmare, se poate constata cu uşurinţă că aceste escrocherii, aceste şmecherii, aceste găinării financiare FRANCMASONICE de mari proporţii l-au îmbogăţit pe Dan Voiculescu, odată cu gaşca lui din Comerţul Exterior, SIE şi SRI-KGB, DIA şi altele.
Pentru asta l-au înlăturat pe Ceauşescu şi au ucis de mii de cetăţeni ai României în decembrie 1989. Cum cresc acţiunile la Petrom? Prin scumpirea petrolului la staţiile Peco, indiferent dacă preţul petrolului pe piaţa mondială creşte sau scade. Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom nu plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică, iar cetăţenii României, după lovitura de stat din decembrie 1989, au devenit sclavii şi supuşii lor, având salarii şi pensii de mizerie şi fiind lipsiţi de medicamente.

Această jefuire şi prostire naţională prin Bursa de Valori este la noi doar în faza de început, însă în SUA, de exemplu, un salariat „avizat“ al Bursei de Valori poate câştiga într o singură secundă 400.000.000 dolari. La festivităţile de la Moscova din mai 2005 a fost invitat şi regele Mihai, cel care a trădat România în anul 1944, după ce a dat ordin armatei române să întoarcă armele împotriva soldaţilor germani şi a lăsat poporul şi statul român pe mâinile ruşilor-bolşevici criminali şi ale aliaţilor lor, americanii, care au participat la deportarea cetăţenilor români din România şi Moldova în Siberia sovietică.
Aliaţii i-au umplut regelui Mihai garnituri de trenuri cu aur, bijuterii, tablouri şi alte bunuri pentru a-l determina să abandoneze România şi poporul român.
Acum, după reinstaurarea KGB-ului sovietic rus în România, după Lovitura de Stat din decembrie 1989, regele Mihai este alături tot de ruşi şi de aliaţii lor. Înainte de decembrie 1989, regele Mihai transmitea mesaje poporului român de la postul de radio Europa Liberă în care instiga poporul român la revoltă împotriva lui Ceauşescu şi a comunismului sovietic. George Bush junior, preşedintele SUA, se lăuda în 2005 că a „organizat Revoluţiile [n.a. loviturile de stat] din întreaga lume.“
La fel a făcut şi comunistul stalinist şi sinistrul francmason Silviu Brucan care declara în 1993 că a „organizat Revoluţia [n.a de fapt lovitura de stat] din decembrie 1989“. Iar la Summitul ţărilor baltice din 2005 Bush junior susţinea că „Revoluţiile [n.a. loviturile de stat] reprezintă politica de stat a Americii.“

Aceste lovituri de stat internaţionale, planificate de FRANCMASONERIA mondială şi îndreptate împotriva statelor şi popoarelor foste comuniste din sfera de influenţă sovietică, vizau mai cu seamă ţările care nu mai aveau datorii la FMI şi la Banca Mondială, precum România, care astfel nu mai putea fi controlată şi jefuită prin sistemul oneros de dobânzi şi prin impunerea unor măsuri economice străine de interesele locuitorilor săi. Bush junior este şi el membrul sectei satanice a francmasoneriei, ceea ce îl face un criminal internaţional. El spune adevărul pe jumătate în ceea ce priveşte Revoluţiile de care vorbeşte.

Acestea au fost în realitate lovituri de stat internaţionale, ale grupărilor mondialiste, în care au murit zeci de milioane de oameni nevinovaţi, şi nu au fost organizate de Bush junior ci de către o clică masonică, din care face parte şi tatăl său, George Bush senior (cel care a declanşat Războiul din Golf), şi asta cu mult înainte de a ajunge Bush junior preşedintele SUA. Loviturile de stat internaţionale sunt realizate prin intermediul politicienilor aserviţi aliaţilor – americani, ruşi, etc. – dar sunt finanţate de fapt de FRANCMASONERIA mondială, care dispune de fonduri imense. În această direcţie, trebuie făcută precizarea că neamul Bush este demult implicat în finanţări criminale, care au fost efectuate inclusiv în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prescott Bush, tatăl lui George Bush senior şi bunicul lui Bush junior, făcea parte din consiliul de administraţie al băncii Brown Bos Harriman Bank, aparţinând fraţilor FRANCMASONI – unii dintre ei de origine evreiască – cum ar fi Averell şi Roland Harriman, care, plini de viclenie, au finanţat atunci, prin Union Bank, Germania, iar prin Brown Bos Harriman Bank i-au finanţat pe sovietici.
Este revelator pentru modul demoniac de a acţiona al masonilor maniera în care s-a procedat cu Irakul. Înainte de declanşarea războiului din Golf,  a avut loc la un moment dat o discuţie între Saddam Hussein şi ambasadoarea SUA acreditată la Bagdad – Statele Unite şi Irakul fiind aliaţi în războiul dintre Irak şi Iran – în care Saddam i-a spus ambasadoarei că guvernul din Kuweit are să-i plătească o datorie imensă, de miliarde de dolari, pe care nu vor să o restituie. Ambasadoarea l-a sfătuit atunci pe Saddam să atace Kuweitul pentru a recupera datoria. Saddam a invadat Kuweit-ul, ambasadoarea americană a fugit în SUA, iar Bush senior şi aliaţii au avut astfel un pretext să atace Irakul şi să-i confişte petrolul.

NOTĂ
Acest articol, publicat cu acordul autorului, este un fragment din cartea Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale.

de Valentin Manoliu

http://www.yogaesoteric.net & Lupul Dacic.ro