Search

cum se fura - search results

If you're not happy with the results, please do another search

1 403

Trăim vremuri uluitoare. Ele sunt marcate de existența unei clase politice revenită parcă din secolele trecute împreună cu toate metehnele sale: impostură, fariseism, hoție, invidie, ploconire față de străinătate și afișând veleități de stăpân în raport cu poporul de pe spinarea căruia s-a îmbogățit. Toate, racile purtate de noi prin vremuri, păstrate în tradiție, lustruite și modernizate odată cu trecerea timpului. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, atmosfera zilelor noastre este permanent încinsă de suita președinților de țară extrași de o mână nevăzută, ne întâmplător, din străfundurile cele mai pestilențiale ale cloacei politice românești. Acum, întrecând cele mai negre previziuni, în fruntea țării se află Căzătorul pe gânduri.

Preludiu cu basme și balade
Știam încă din fragedă copilărie, ca și dumneavoastră de altfel, că suntem un popor de gânditori. Și nu gânditori de mâna a doua. În profunda noastră stare de gândit ne apropiem periculos de mult de filozofie. Vă amintiți, desigur, basmele copilăriei. Povestioarele pline de tâlc, adevărate opere invadate de profunzimea gândirii populare (sau de imaginația câtorva scriitori care au avut îndrăzneala de a se crede vocea poporului). Din gândirea aceea viermuind de regi, regine, Cosânzene, Feți Frumoși și Zmei înfricoșători, transformată în poveștile pline de suspans șoptite seara la urechea copilașilor, s-au născut legendele copilăriei noastre.
Spre exemplu, prin cuvintele meșteșugite ale incomparabilului Petre Ispirescu s-a întrupat Prâslea cel Voinic. Un „nesocotit” (așa cum regele tată îl caracterizează) care prin istețime a reușit să-l afle pe hoțul merelor de aur din grădina părintească.  Cum isprava sa depășise putința fraților mai mari, conform blândei logici ancestrale românești atunci când este vorba de cei mai capabili decât noi (logică păstrată intactă până în zilele de azi), Prâslea trebuia ucis. De cine? De cei mai puțin pregătiți. Adică, de frații săi. Pentru ce? „Pentru că fusese mai vrednic decât dânșii”[1].
Tot din adâncimea gândirii populare s-a ivit și balada Mioriței: „Unul dintre cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești”… „un simbol al perenității poporului român[2] 
Învățată în școală, frecventă temă de examen, exemplu academic în ceea ce privește gândirea specific românească, balada are, ca și în exemplul precedent, crima drept fir călăuzitor al acțiunii. Crima din invidie. Doi ciobani uneltesc să îl ucidă pe al treilea. De ce? Românesc de simplu! Ca să-i fure oile ”mai mândre și mai cornute”[3]. Emoționante pilde pentru copilașii noștri!

Noi ne respectăm proverbele, sunt ale noastre!
Ne-au mai rămas în minte, și le purtăm mândri pretutindeni cu noi, adevăratele nestemate ale înțelepciunii românești – proverbele și strigăturile. Trăim cu ele în cuget și ne sunt modele de urmat în viață: „Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou!”, „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea” sau, crema gândirii populare aplicată cu sfințenie în mai toată istoria noastră, „Nu urina contra vântului!”. Ca dovadă a perenității și eficienței acestor adevărate concentrate de gândire populară este direcția în care am ales să ne facem nevoile și acum, la început de secol XXI. Niciodată cu fața la vânt. Chiar dacă vântul, nestatornic cum îl știm, și-a schimbat dramatic bătaia, suflând cu tărie dinspre apus și nu din răsărit așa cum o făcea cu câteva decenii în urmă.

Ganditorul de la Cotroceni

În sfârșit, după opt milenii de stat pe fund și cugetat, ni s-a arătat Alesul
Suntem, incontestabil, deși ușor derutați de realitate, urmașii demni ai Gânditorului de la Hamangia. Au trecut 8.000 de ani și noi continuăm să stăm pe fund și să cugetăm. Nimic nu ne-a putut clinti din această poziție comodă. Doar că, români fiind, de cele mai multe doar să stăm. Așteptăm cu calm ca altcineva să gândească și, eventual, să muncească în locul nostru…
Norocoși însă, ca unicul popor care paște în minunata Grădină a Maicii Domnului, providența nu ne-a lăsat să ne pierdem vlaga așa, vegetând sprijiniți pe propriile părți dorsale. Acesta este, cred, singurul motiv pentru care a venit pe lume și ne-a ajuns conducător de țară un vajnic sas. Ce l-a recomandat pentru a ne fi în frunte? O mulțime de fapte demne de luat în seamă, unele chiar susceptibile de a fi numite minuni.
El este singurul dintr-o întreagă generație care a reușit ca dintr-un modest salariu de profesor și din câteva meditații și-și cumpere șase case în buricul târgului, una mai mândră decât alta. Dacă nu mi-ar fi teamă că voi comite un sacrilegiu, aș fi putut spune că minunea aceea cu împărțirea pâinii și cu apa transformată în vin par a fi, pe lângă realizarea sasului, lucrări de începător. Dar faptele sale minunate nu s-a oprit aici.

El, un submediocru profesor de fizică, este acela care a fost ales primar al urbei în care locuia deși nici una dintre abilitățile sale nu-l recomandau pentru o asemenea demnitate. Tot el, continuându-și miracolele, a readus în legalitate o organizație de orientare nazistă scoasă în afara legii în toate țările Europei, inclusiv în România. Și nicio autoritate a statului n-a încercat, măcar, să-l  împiedice dacă nu să-l pedepsească pentru o asemenea îndrăzneală. Pe deasupra, sfidând bunul simț, a mai și înzestrat acea organizație cu bunuri imobile în valoare de câteva miliarde de lei! Ați crede că este suficient. Dar nu! Fabulos pentru orice om normal, el a ajuns canditatul la președinție al unui partid din care, oficial, aproape că nu a făcut parte. Apoi, de data asta chiar incredibil, a câștigat alegerile prezidențiale după o răsturnare spectaculosă de scor demnă de a fi numită o minune doar prin ea însăși, doar prin faptul că a fost posibil să se producă.
Ce face acest personaj acum pentru noi? Ce învățătură ne aduce el nouă, celor pe care îi consideră nedemnii săi supuși? El ne oferă cu generozitate exemplul de neprețuit al gândirii îndelungate! Când, în plină campanie electorală, l-am văzut căzut pe gânduri, zâmbind condescendent, tăcut și plin de o superioară dezorientare la fiecare întrebare ce i se adresa, când am descoperit că nu-i în stare să lege în mod logic câteva cuvinte într-un timp rezonabil (ceea ce mi-a amintit imediat că în istoria noastră am fost pe deplin dotați cu conducători gângavi!), când i-am citit genetica inclinație spre gândirea prea îndelungată dinaintea efectuării oricărei acțiuni, fie ea, acțiunea, oricât de simplă, recunosc cu smerenie, nu mi-am dat seama ce dar de neprețuit ne trimisese Creatorul.

Iertată fie-mi Doamne sinceritatea, l-am crezut cam tâmp. Abia mai apoi, atunci când prin aplicarea creatoare a gândirii sale profunde ne-a demonstrat că are nevoie de două luni pentru a citi vreo 10 pagini, când semnătura sa pentru destituirea unei procuroare (căzută în păcatul de a se crede latura feminină a Lui Dumnezeu coborâtă pe Pământ) i-a consumat câteva luni bune de gândire, când s-a gândit sute de zile înainte de a-și pune apostila pentru schimbarea unor miniștri ori când, iată, se încheie semestrul de gândire pentru a accepta destituirea procurorului general pe care până la urmă l-a pensionat, realizez adevărata dimensiune a valorii sale pentru noi. Oricât am fi noi de nevolnici, suntem nevoiți să recunoaștem: gândește! Și să nu credeți că-i este ușor. De aceea este nevoit, sărmanul, să suporte îndelungi sesiuni de schiat, partide interminabile de golf sau plimbări recreative pe bicicletă la șosea. Ca să nu mai vorbim de vacanțele dese, cât mai dese, în cele mai neașteptate locuri de pe mapamond.

Acest adevărat fenomen rar ce ne-a fost hărăzit conducător este nevoit să suporte pauze lungi, chinuitoare, țintuit în fotoliu prezidențial aflat în inospitalierul cabinet din Palatul Cotroceni. Sau, și mai dificil pentru profunda sa gândire, să susțină uneori cuvântări însumând chiar și câteva zeci de cuvinte. Spre nenorocirea noastră, după cum bănuiesc că înțelegeți, există și alte o mulțime de demersuri omenești care îl scot, violent, din starea sa normală. Din  permanenta și tăcuta sa gândire. Desigur, imediat au apărut invidioșii care îl vor alungat de pe scaun, întors în neînsemnata urbe pe care o adusese de unul singur  la stadiul de capitală culturală europeană sau și mai rău, care să-l dorescă pierdut în anonimat mână în mână cu fermecătoarea doamnă Carmen. Ei sunt nemernicii care l-au poreclit Klaus Kontra sau Bețe în roate fiindcă nu sunt în stare să priceapă că îndelugata sa gândire este spre binele României. Și, prin extrapolare la o personalitate de asemenea dimensiuni, inclusiv fizice, spre bunul mers al Europei și al lumii întregi.

Cu gândul la posteritate, un referendum, un plebiscit…
De aceea vă propun ca, înafara referendumului pe care după o tradițional îndelungată gândire s-a hotărât să-l declanșeze personal alesul nostru, să-i mai cerem, cu respect, încă un plebiscit. Un plebiscit prin care poporul, singurul capabil să-și hotărască soarta în aceste zile de deplină suveranitate, să-l aleagă președinte pentru totdeauna fără a ne mai încurca în Constituție (vedem deja, în cazul acestui „ales”, Constituția este deja o normă depășită). Mai târziu, mult mai târziu, după ce și-o da și el omenescul sfârșit în timp ce gândește adânc din scaunul prezidențial, tot prin referendum (cinstindu-i astfel democratica înclinarea spre consultarea poporului prin reprezentanții săi firești – O.N.G.-urile) să-i ridicăm o statuie din bronz, geamăna celei vechi de opt milenii a Gânditorului de la Hamangia. Una care să-l eternizeze cu capul în mâini și așezat pe vine, intitulată „Căzătorul pe gânduri de la Cotroceni”. Monument emblematic pe care să-l plasăm pentru veșnicie în mijlocul pieței unde, alături de poporul clocotitind la focul generat de îndemnul „vreau guvernul meu”, ni s-a arătat ca un simbol al generației sale marcat în mulțimea admiratorilor de neuitata geacă roșie. Va fi un semn pentru viitorime! O nouă dovadă de înțelepciune populară. Un gest menit a ne aminti la nesfârșit că am trăit vremurile glorioase ale Căzătorului pe gânduri.

Teodor Palade

2 1610

Desi exista de mult timp, fenomenul OZN a luat amploare incepand cu anul 1947, când americanul Kenneth Arnold a declarat ca a vazut pe 27 iunie noua „farfurii zburatoare”.
Termenul a fost folosit pentru toate aparitiile aeriene inexplicabile pâna în 1952, când Fortele Aeriene Americane au adoptat termenul OZN, adica Obiect Zburator Neidentificat.

În urma observatiilor din ultimele decenii, s-a stabilit ca OZN-urile au forme diverse, de la discuri, sageti, triunghiuri echilaterale, sfere, cupole, cilindri sau mase diforme negre, fara propulsie vizibila ori audibila, pâna la lumini cu capacitatea de a-si schimba rapid directia sau de a se opri brusc.

În multe cazuri, aceste obiecte zburatoare s-au dovedit a fi mijloace de transport ale unor fiinte umanoide necunoscute, împartite de obicei în doua mari categorii: cele mici de statura (cu o înaltime ce depaseste cu putin un metru), cu piele de culoare cenusie, cu capete mari si cele înalte (peste 2 metri), cu piele alba, cu par blond sau alb si cu ochi albastri, asemanatoare nordicilor din Europa.
Nu s-a reusit pâna în prezent stabilirea naturii ori originii acestor fiinte, care sunt totusi considerate extraterestre, deziinformatiile pe care le-au transmis oamenilor cu care au intrat în contact sunt adesea contradictorii.
De asemenea, nu s-a reusit stabilirea intentiilor acestora ori scopul prezentei lor pe Terra. Din zecile de mii de marturii adunate pâna în prezent reiese ca acesti asa-zis extraterestri obisnuiesc sa îsi faca aparitia pe ascuns, la adapostul noptii, si sa rapeasca oameni pe care îi supun unor experimente misterioase, cel mai adesea de natura sexuala. Au fost lansate diverse teorii despre intentiile cât si despre locul lor de provenienta, însa niciuna nu a fost acceptata în mod conventional. Singura ipoteza pe care majoritatea omenirii a acceptat-o ca adevar este cea care sustine ca misteriosii vizitatori sunt extraterestri iar OZN-urile, navele lor spatiale.
eoarece aparitiile OZN-urilor s-au înmultit considerabil, cercetatorii fenomenului au realizat o clasificare a lor. Astfel, daca un OZN este observat la o distanta mai mica de 150 de metri, fenomenul se numeste „întâlnire de gradul 1”. Aflat la aceeasi distanta, adica la mai putin de 150 de metri, obiectul lasa si urme, vorbim despre o „întâlnire de gradul 2”. Daca apar si ocupanti ai OZN-ului, se considera o „întâlnire de gradul 3”. Iar rapirea de persoane reprezinta „întâlnirea de gradul 4”, termen introdus mai recent decât primele 3.

Desi fenomenul OZN este considerat unul relativ recent, s-a observat ca exista dintotdeauna, fiind prezent în cronici din cele mai vechi timpuri si în toate colturile lumii. De exemplu: În 2.346 î.Hr., deasupra Chinei au fost vazuti zece sori. Se spune ca arcasul divin Tzu-Yu a doborât noua dintre ei. Tot noua sori au aparut deasupra Japoniei în anul 9 î.Hr. În ambele cazuri, tarile au fost afectate de dezordini imediat dupa aceste aparitii.
În 480 î.Hr., câteva OZN-uri au trecut în zbor deasupra zonei Salamina, unde grecii au distrus apoi flota invadatoare a lui Xerses.
În anul 332 î.Hr., Alexandru Macedon a asediat timp de sapte luni orasul fenician Tyr din Libanul de astazi.

Conform Istoriei lui Alexandru cel Mare, deasupra taberei macedonene au aparut la un moment dat cinci „minunate scuturi zburatoare” aranjate în forma de V. Dupa un scurt tur deasupra orasului, „cel mai mare dintre scuturi a eliberat o forta ca un fulger, care a nimerit o parte din ziduri. Acestea s-au spart, iar apoi au venit si alte fulgere. Zidurile si turnurile se prabuseau, ca si cum ar fi fost construite din noroi. Astfel, armata asediatoare a putut sa intre cu usurinta în oras”.
Trei ani mai târziu, în timp ce armata lui Alexandru se pregatea sa traverseze Indusul pentru a ataca India, niste discuri zburatoare au bombardat elefantii macedonenilor, silindu-i astfel sa se retraga.
În anul 50 î.Hr., Cicero nota în De Divinatione ca de multe ori au aparut doi Sori sau trei Luni, globuri stranii si flacari pe cer, s-au auzit zgomote ciudate pe cer, Soarele s-a ridicat noaptea si un nor parea ca straluceste.
În secolul I, Plinius cel Batrân scria în Istoria naturala despre un scut de foc care a traversat cerul, aruncând scântei, în timpul consulatului lui Valerius si Marius.
Un vechi document coreean relata ca, în primavara anului 316, „30 de stele mari au zburat pe cer spre apus”.
În anul 312, împaratul Constantin si armata sa au vazut pe cer o „cruce de foc” în timpul marsului cstre Roma.
Conform Nihongi, în anul 637 o mare stea a plutit de la est la vest, facând un zgomot asemenea tunetului.
Pe 11 august 671, un obiect în flacari a fost vazut zburând catre nord în mai multe locuri din Japonia, cu un an înaintea razboiului lui Jinshin.
În a unsprezecea zi a lunii a opta din anul 682, un obiect având forma unui steag budist de botez, de culoarea flacarii, a plutit în spatiul gol catre nord, fiind vazut în toate provinciile.
În ziua a douazecisiuna a lunii a unsprezecea din anul 684, în amurg, sapte stele s-au deplasat împreuna catre nord-est, lasându-se dupa un timp în jos.
Peste doua zile, la apus, o stea mare a cazut în regiunea din Rasarit. Între orele 19-21, constelatiile au aparut în dezordine iar stelele au cazut asemenea unei ploi. Putin mai târziu, o stea s-a napustit în sus, catre zenit, a mers mai departe împreuna cu Pleiadele pâna la sfârsitul lunii, când a disparut.

În Europa secolului al IX-lea, cronicarul Gabalis nota aterizarile unor nave în anii 742 si 814.

În descrierea asediului de la castelul Sigiburg din anul 776, Analele Laurissene (din secolul al XII-lea) relateaza aparitia unor obiecte zburatoare, care i-au pus pe fuga pe atacatori.

Textul chinez din secolul al X-lea, Calatorie în Apus, contine un pasaj ciudat: „în timp ce calatorul se ridica tot mai sus si mai sus, cerul se face tot mai negru, ca si cum s-ar fi lasat noaptea”. Din câte stim noi, primul om care a vazut cerul negru a fost Iuri Gagarin în 1961.
Cronicarul englez Tillbury nota ca, într-o duminica a anului 1270, în orasul Bristol din Anglia, o corabie mare plutea prin aer la 30 de metri deasupra bisericii. La un moment dat ancora corabiei s-a prins de turla, iar un omulet a iesit si a eliberat nava. Dupa ce localnicii au început sa arunce cu pietre în el, omuletul a intrat în nava si si-a luat zborul.

Historia de Statu Ecclesiae Dunelmensis consemneaza ca un OZN stralucitor a fost observat în 1320 în Anglia, la moartea abatelui Durham.
Pe 11 octombrie 1492, aflat pe corabia Santa Maria în Triunghiul Bermudelor, Cristofor Columb a observat o lumina iesind din apa.
Fernando Magellan si alti exploratori au vazut lumini asemanatoare.
Pe 14 aprilie 1561 în Nürnberg (Germania) si pe 7 august 1566 în Basel (Elvetia) s-au luptat pe cer sfere si discuri mari, colorate în rosu, albastru si negru. Unele dintre ele au cazut pe pamânt apoi au ars, fara sa lase urme.

În Letopisetul Tarii Moldovei scris de Ion Neculce (întâmplarea din 8 noiembrie 1517) si în Analele Brasovului(evenimente din 26 august 1536, 14 si 19 ianuarie 1549, 12 aprilie 1600, 29 martie 1604, 16 noiembrie si 9 decembrie 1613, 9 august 1687 si 5 septembrie 1694) exista relatari despre discuri rosii, bile de foc, sori si stele ce se deplasau tacute pe cer ziua si noaptea, lumini albe si rosii ce se deplasau cu zgomot de tunet în complicate evolutii aeriene si discuri aurii, asemanatoare cu Luna, ce apareau ziua.
Analele Brasovului mai consemneaza ca la 15 februarie 1730, între orele 18 si 21, un obiect stralucitor s-a deplasat pe cer schimbându-si culoarea alternativ în alb si rosu.
Pe 15 octombrie 1595, în timpul atacului lui Mihai Viteazul asupra orasului Târgoviste, oras aflat pe atunci sub ocupatie otomana, a aparut o „cometa” bizara care a stat tintuita pe cer, deasupra taberei muntene, timp de „un ceas sau doua”, pentru ca apoi sa dispara fara urma.
Nu numai cronicile valahe, dar si cele italiene si germane au preluat informatia. Trebuie mentionat faptul ca aparitia cometelor era strict observata si notata în arhivele vremii de catre astronomii europeni. Si totusi, nicio cometa nu pare sa fi trecut, în mod natural, pe cerul Valahiei în anul 1595.

Jurnalul lui John Winthrop, al doilea guvernator al coloniei Massachusetts Bay, publicat în 1790 sub numele History of New England 1630-1649, contine numeroase aparitii de OZN-uri în Muddy River din Boston.Cartea Theatrum Orbis Terrarum, scrisa de amiralul Blaeu, contine descrierea si desenul unui astfel de obiect.
În anii 1668, 1783 si 1787, astronomii francezi, englezi si germani observau ciudate pete luminoase care se deplasau deasupra partii întunecate a discului lunar.
Prima relatare a unui OZN vazut printr-un telescop vine de la pastorul puritan din America coloniala, Cotton Mather, care în 1714 a observat un obiect straniu în dreptul Lunii.
În 1731, deasupra localitatii Kilkenny din Irlanda, a fost observat un obiect luminos iesind dintr-un nor rosu. Acelasi obiect a fost vazut în toata Europa, pe parcursul unei întregi saptamâni.
Un vechi manuscris banatean nota aparitia la 6 decembrie 1737 a unui mare obiect aerian stralucind într-o culoare rosu intens, care a stationat între orele 18 si 20 pe cer, separându-se si recuplându-se apoi din nou.
Un alt document românesc descrie ca, pe 27 noiembrie 1793, Luna a zburat cu mare viteza pe cer timp de câteva ore în decursul zilei.
În 1794, Societatea Regala de Stiinte din Londra a primit din partea astronomului Wilkins o comunicare stiintifica despre aparitia unui obiect luminos pe suprafata Lunii.
În 1795, trei baieti din Nova Scotia, Canada, s-au hotarât sa viziteze Oak Island dupa ce au observat pe tarmul ei lumini verzi, în miez de noapte.

Acolo au gasit un tunel adânc, ce a primit numele The Money Pit, ce are diferite platforme din lemn, saltele din fibra de nuca de cocos (care nu exista în Canada) si bucati de piatra cu inscriptii ciudate. În urma cercetarilor, s-a descoperit ca insula este un sistem hidraulic urias.
Pe 10 august 1809, astronomul britanic J. Stavely scria ca a zarit un obiect aerian stralucitor ce s-a deplasat rapid pe o traiectorie neregulata printre nori.
În 1812, Stan Irimie din Sacele-Brasov nota ca a observat „o stea mare cu mai multe raze” care s-a deplasat initial spre est, apoi s-a întors în vestul Europei.
Stralucirea obiectului aerian avea o intensitate variabila, iar deplasarile sale au putut fi observate timp de patru luni în toata Europa. Ofiteri francezi si rusi, astronomi germani, englezi sau olandezi, savanti italieni si francezi au notat frecvent evenimentul, iar Lev Tolstoi l-a imortalizat în Razboi si Pace.
Francis Arago mentiona în 1820 faptul ca, în timpul unei eclipse de Luna, observatorii din Embrun (Franta) au vazut o serie de obiecte luminoase care se deplasau în formatie, având o traiectorie rectilinie.
Numarul din 22 ianuarie 1853 al ziarului Hetilap relata ca pe 6 ianuarie 1853, la ora 6, a aparut deasupra Vienei o bila de foc care a disparut si a aparut de trei ori.

Când a disparut definitiv, a facut-o cu zgomot de tunet. Numarul din 28 decembrie 1853 consemna ca la 20 decembrie 1853, „un nor de forma conica” s-a deplasat pe cer, deasupra Sibiului, „miscându-se în jurul axului sau, cu un zgomot ca de locomotiva, a carui intensitate alterna la intervale regulate”. Dupa câteva minute, „norul a disparut printr-un mic fulger”.

Sinteză din cronicile vremii
În iulie 1868, la Capiago (Chile) s-a observat un obiect aerian luminos si foarte zgomotos, ce parea „un imens condor metalic cu ochi de foc”.
Pe 22 martie 1870, echipajul navei Lady of the Lake a observat un disc cenusiu care zbura pe cer, lasând în urma „o coada luminoasa”.
În 1874, preofesorul Schafarik de la Observatorul Astronomic din Praga nota ca un disc alb stralucitor a traversat suprafata Lunii, ramânând vizibil mult timp. Apoi, luminile au disparut brusc.
Pe 15 mai 1879, în Golful Persic, începând cu ora 21:40, vasul Vulturul a fost urmarit timp de aproape o ora de un ciudat obiect aerian luminos, compus din doua roti cu diametrul de 40 de metri, între care era plasat un cilindru cu lungimea de 160-170 de metri. Câteva zile mai târziu, obiectul a fost observat de echipajul navei Patna în aceeasi zona.
În 1896 se semnalau pe scara larga OZN-uri în vestul Americii.

Nu doar în cronici sunt întâlnite OZN-uri si ocupantii lor, ci si în textele religioase.
Biblia descrie atât fiinte coborâte din cer, cât si obiecte zburatoare cu care acestea se deplasau.
Descrieri ale unor astfel de obiecte se întâlnesc la Moise, Iezechiel, Isaia si Matei.
La începutul decadei 1970, cercetatorul NASA Joseph Blumrich a ajuns la concluzia ca ceea ce a descris Ezechiel era o nava spatiala.

Inginerul de structura german Hans Herbert Beier a realizat o schita dupa cladirea pe care Iezechiel a construit-o pentru „carul Domnului”, demonstrând ca naveta încapea perfect în templu. În A Doua Epistola catre Corinteni 12:2-4, apostolul Pavel vorbeste despre un om care a fost rapit si dus pâna în al treilea cer.
În Facerea, Enoh a fost la rândul sau rapit si dus în cer, eveniment descris pe larg în Cartea lui Enoh.
Apocalipsa, ultima carte a Noului Testament, relateaza faptul ca si Ioan a fost rapit de pe Pamânt si dus într-un loc unde se aflau multi îngeri si Mesia.
În apocriful slavon Vedenia lui Isaia, acesta a fost ridicat la cer de un înger si dus într-un loc unde a primit niste învataturi secrete. Desi i s-a parut ca au trecut doar doua ore, când s-a întors pe Pamânt îngerul i-a marturisit ca s-au scurs 32 de ani.
În Manuscrisele de la Marea Moarta sunt, de asemenea, prezentate OZN-uri.
În Geneza este scris ca „oameni au venit din Cer si alti oameni au fost luati de pe Pamânt si dusi în Cer. Oamenii veniti din Cer au ramas mult timp pe Pamânt”.
În Apocalipsul lui Moise, Adam si Eva au vazut o nava luminoasa pe cer, din rotile careia iesea fum, trasa de patru vulturi.
Într-un text apocrif atribuit lui Avraam, el a vazut un car cu roti de foc acoperite cu ochi, iar pe roti era un tron învaluit în flacari ce curgeau în jurul lui.

Alte mărturii ale antichități
În cartile tibetane Tantjua si Kantjua sunt descrise aparate de zbor preistorice, numite „perlele cerului”, facute din aliaje de fier si un metal dur, negru, identificat de cercetatorii americani cu titanul.
În cartea hindusa Samsaptakabadha sunt descrise amanuntit aparatele de zbor ale zeilor (din care iesea foc) si vehiculele pe care le foloseau la sol.
În Samarangana Sutradhara se vorbeste despre mari nave aeriene, a caror pupa împrastia în timpul deplasarii „foc si mercur”.

Motoarele ionice proiectate astazi se bazeaza si ele pe folosirea plasmei propulsive obtinuta din vaporii de mercur.

În epopeea Ramayana, veche de cinci milenii, sunt descrise Vimanas care zburau la mari înaltimi, propulsate de mercur si producând un puternic curent de aer. Se ridicau sau coborau în picaj brusc, puteau zbura cu mare viteza si se puteau opri aproape instantaneu în aer, dar produceau un zgomot extrem de puternic la decolare si aterizare.

În Mahabharata, veche de sapte mii de ani, printul Arjuna l-a întâlnit pe zeul Indra si pe sotia acestuia, Sachi, conducând un „car ceresc de lupta încununat cu raze”, vehicul care îsi ia zborul dupa ce Arjuna este luat la bord. Indra l-a luat si pe Judhisthira în car pâna în cer, apoi l-a adus pe Pamânt pentru a-i învata pe oameni „legea întelepciunii”.

Absolut toate culturile, din cele mai vechi timpuri, vorbesc în miturile lor despre fiinte, majoritatea venite din Cer, care au creat si civilizat oamenii, le-au transmis acestora cunostinte si i-au supravegheat de-a lungul timpului.
Aceste entitati, aidoma extraterestrilor din zilele noastre, au capacitatea de a zbura, de cele mai multe ori ajutate de vehicule, au arme teribile, locuiesc în Cer sau sub Pamânt, rapesc oameni, se împerecheaza cu ei ori le transmit învataturi.
Daca majoritatea i-au numit zei, în anumite perioade de timp si în anumite locuri au purtat diverse denumiri, fiind numiti îngeri, demoni, spirite, zâne, spiridusi, fauni ori satiri. Iata câteva exemple:

În anul 66, comandantul roman Cestius si-a retras trupele din Ierusalim, aparent fara niciun motiv, romanii întorcându-se pentru a asedia orasul abia dupa patru ani.
O explicatie pentru aceasta retragere misterioasa se gaseste  în Razboiul iudeilor a istoricului Flavius Josephus: „Câteva zile dupa sarbatoare, în ziua de 21 a lunii artemisius, s-a produs un fenomen de necrezut si uimitor. Înainte de asfintitul soarelui, multimea a putut privi care si ostiri de soldati înarmati, ivite pe neasteptate în vazduh”.

O armata asemanatoare apare si în Cartea a patra a Regilordin Vechiul Testament. Când armata siriana a asediat cetatea Dotan pentru a-l prinde pe Elisei, profetul i-a aratat unui slujitor ca nu are de ce sa se teama: „si a deschis Domnul ochii slujitorului si acesta a vazut ca tot muntele era plin de cai si care de foc împrejurul lui Elisei” (6:17).

În Nihongi scrie ca în anul 200 exista în satul Notorita un barbat numit Hashiro-Kuma-Washi („Pana alba de vultur”), ce avea aripi pe corp.
Acesta avea capacitatea de a zbura si de aceea nu se supunea ordinelor imperiale, jefuind de multe ori poporul.
În anul 460, împaratul Oho-Hatsuse-Waka-Taka a mers la vânatoare pe muntele Katsuraki. Deodata a aparut un barbat înalt, care semana cu împaratul la fata si la comportament, ce s-a recomandat ca fiind zeul Hito-Koto-Mush („Un Maestru al Cuvântului”).
Cei doi au vânat împreuna iar seara zeul l-a însotit pe împarat pâna unde se sfârsea apa râului Kume. Iar în prima zi a lunii a opta din anul 661, pe vârful muntelui Asakura a aparut un demon ce avea o palarie mare, ce privea în jos la ceremoniile funerare ale împaratesei.
Marele gramatician sanscrit Panini scria prin anul 400 în Calatoriile lui Panini ca initiatii sunt adesea luati în plimbare de extraterestri catre Mercur si Venus.
În 840, Agobard a descris cum vrajitori veniti din cer au fost omorâti cu pietre în orasul francez Lyon.
În opera Orlando Furiosul (cântul 1, stanta 8) din 1510, poetul renascentist Ariosto scria despre „demoni impozanti care traversau cerul în nave mari de sticla”.
Paracelsus si Montfaucon de Villars (în Le Comte de Gabalis) scriau în secolul al XVII-lea, în modul cel mai serios, despre silfi, gnomi si nimfe care apareau înaintea oamenilor, reînviind vechile incantatii babiloniene.

În manuscrisul The Secret Commonwealth of Elves, Fauns and Fairies din 1691, reverendul Robert Kirk din Aberfoyle (Scotia) descria o organizatie secreta a elfilor, care calatoresc adesea prin aer si locuiesc în interiorul Pamântului, în locuinte largi, luminate de lampi vesnice si focuri care nu au nevoie de combustibil. Apar si dispar la dorinta, dar pot fi invocati si prin farmece. Nu par a fi devotati lui Dumnezeu, nici a avea vreo religie, însa filosofia lor este ca nimeni si nimic nu moare, dupa parerea reverendului.

Cercetatorul Walter Evans-Wentz scria în 1909 ca în muntii din Marea Britanie traiesc spiridusi, numiti de irlandezi Gentry, iar de scotieni Good People. Acestia rapesc oameni tineri si inteligenti, pot paraliza pe oricine dintr-o privire, traiesc în castele subterane în care ramân vesnic tineri, mâncarea lor nu contine sare iar cine le gusta mâncarea nu se mai poate întoarce vreodata acasa.
În teza sa de doctorat la Universitatea statului Indiana, folcloristul Thomas Eddie Bullard nota ca, în multe traditii, zânele rapesc oameni si îi duc în regate subpamântene, în care timpul se scurge altfel fata de Pamânt.
Dupa chestionarele lui Nicolae Densusianu, ielele din folclorul românesc rapesc oameni si fac hore noaptea, „vin pe sus cu lautari”, îndeosebi „cimpoieri”„au lumânari aprinse” si „joaca în pomi”.
Pe unde trec ele „nu mai creste iarba”„ramâne o potcoava de iarba rosie” sau „se înegreste iarba în forma de cerc”.
Astrofizicianul Jacques Valle citeaza un numar mare de scrieri despre nesatioasele dorinte erotice ale zânelor si spiridusilor fata de oameni, despre credinta ca zânele sau alte fapturi fantastice pândesc copii mici, pentru a-i rapi. Acest detaliu abunda si în folclorul indienilor din America de Nord.
Incubii (masculi) si sucubii (femele) erau considerati de teologii medievali drept demoni proveniti din îngeri decazuti, care adesea se împerecheau cu pamântenii.
Sfântul Augustin poseda marturii demne de încredere, potrivit carora „silenii sau faunii, numiti de obicei incubi, le-au chinuit adesea pe femei, cerând si obtinând favoruri sexuale de la ele”.

Scrierile sfârsitului de Ev Mediu sunt bogate în relatari privind atacurile sexuale ale acestor fiinte.
Într-un calendar francez din secolul al XV-lea, demonii sunt înfatisati penetrând cu ace pântecele victimelor.

Din scrierile teologului medieval Sinistrari reiese ca, în vremea sa, clericii erau tot atât de derutati de multimea de rapoarte privind incubii si sucubii, precum sunt cercetatorii fenomenului OZN de astazi.
El era intrigat si ca acesti demoni nu se supun exorcistilor si nu se tem de obiecte sfinte, concluzionând ca incubii si sucubii nu intra în aceeasi categorie cu diavolii de care sunt posedati unii oameni.
Martin Luther era ferm convins ca demonii realizeaza experimente sexuale pe oameni, iar Sfântul Toma D`Aquino scria în Suma Theologica din 1273: „daca se nasc copii din împreunarea cu demonii, aceasta nu este din samânta lor sau din trupurile pe care si le-au asumat, ci din samânta luata de la anumiti barbati în acest scop, întrucât acelasi demon care actioneaza ca sucub pentru un barbat devine incub pentru o femeie”.
Desi mai multi autori medievali si-au exprimat pareri similare, în 1489, Ulrich Molitor, doctor în legi de la curtea lui Constantiu, si-a manifestat astfel îndoielile: „Nu mi se pare posibil ca Diavolul, actionând ca demon feminin cu un barbat, sa poata culege samânta si sa o poata transmite dupa aceea, ca demon masculin, unei femei, si de aici sa se nasca o descendenta”.
Despre „demoni”, Jean Sider afirma în Contacte supraterestre 2„Demonii erau vechii zei ai pagânismului si au fost transformati în creaturi diabolice de capii Bisericii pentru nevoile cauzei sale si a întaririi dominatiei asupra tuturor straturilor populatiei”. În aceeasi carte, adauga: „Chiar si divinitatile silvestre din primul mileniu au fost declarate diabolice. Diana devine Hecate, apoi Regina Sabatului, apoi Diavolul pur si simplu”.
În traditia islamica sunt mentionati djinii, fiinte invizibile care se pot materializa si dematerializa dupa dorinta. Djinii îsi pot schimba forma sau marimea, rapesc adesea oameni pe care îi ridica în vazduh si apoi îi transporta la distante mari. De asemenea, pot avea copii cu femei pamântene.
În Japonia, tengu sunt zeitati minore, descendente ale zeului razvratit Susano-o, capabile de a zbura, ce practica adeseori „rapiri divine”. Locuiesc în zonele muntoase si traiesc în colonii.

Într-o legenda, un om pe nume Takegoro obisnuia sa priveasca micutii tengu care se jucau lânga un pin de lânga lacul Shinji.
Într-o seara a disparut si a aparut brusc peste trei zile, cu hainele rupte pe el, palid la fata, cu o sclipire ciudata în ochi si cu un bat în mâna, de care nu s-a mai despartit niciodata.
În fiecare dimineata omul fugea din casa, i se auzea vocea din vârful pinului, unde vorbea cu un batrân tengu, apoi era vazut zburând pe cer. Tengu îl obligau zilnic sa zboare cu ei si îl amenintau cu moartea în caz de nesupunere. Dupa aproximativ 20 de ani a fost lasat în pace, a gasit multi bani iar batrânul tengu l-a mai vizitat din când în când.

Indienii din America de Nord sunt familiarizati cu fenomenul OZN.
La scurt timp dupa ce si-a publicat volumul Rapire (1994), profesorul John Mack a început sa fie contactat de vindecatori si lideri ai indienilor din Statele Unite, care i-au spus ca populatiile indigene din America de Nord considera ceea ce numim noi „rapiri OZN” ca facând parte din rânduiala lumii.
Acest fapt nu este cunoscut cercetatorilor fenomenului sau mediilor academice deoarece subiectul este sacru, neputând fi discutat cu oricine, dar si din cauza ca opiniile minoritatii indiene despre fiinte din alte tarâmuri nu sunt luate în serios, fiind etichetate ca folclor.
Wallace Black Elk, vindecatorul tribului Lakota, spunea: „Învatatii albi numesc asta OZN deoarece au pierdut contactul cu Întelepciunea, Cunoasterea, Puterea si Harul, au pierdut contactul cu poporul din stele”.
Samanul Bernardo Peixoto, din localitatea braziliana Para, povestea ca, în 1994, a întâlnit în jungla 3 fapturi umanoide cu pielea cenusie, cap triunghiular, ochi mari, mâini foarte lungi si costume învaluite de o „aura din lumina pura”. Acestea au afirmat ca au fost trimise de Marele Spirit ca mesageri, „deoarece noi n-am putea sta fata în fata cu acea imensa energie”. Batrânii satului i-au explicat lui Bernardo ca s-a întâlnit cu ikuyas, care poarta de grija oamenilor de câteva milenii. Ei nu se arata oricui, vin sub forma de omuleti, globuri luminoase sau animale si uneori se împreuneaza cu pamântence, care dau nastere unor copii hibrizi.

Toate aceste fiinte, numite zâne, spirite, demoni ori djini, par sa descrie perfect extraterestrii din ziua de azi sau zeii din trecut. Exista si alte legaturi dintre extraterestri si folclor, religie ori mitologie, lucru care reiese din relatarile celor care sustin ca au avut întâlniri de gradul 3 sau 4. De exemplu:

George Adamski povestea ca s-a întâlnit în 1952 cu o entitate numita Astar Seran, comandantul unei armate de 10 sau 20 de milioane de fiinte, ce dispune de o uriasa flota „a pacii universale” de nave extraterestre, provenite din „Federatia Libera a Planetelor”.
În 1951, George Van Tassel a stabilit prin chaneling un contact cu acelasi Astar, presupus comandant al unei statii spatiale, controlate de Consiliul Celor Sapte Lumini de pe planeta Shanchea.
Tot Astar este cel care, pe 26 noiembrie 1972, a întrerupt emisiunile TV în sudul Angliei, pentru a transmite pamântenilor un mesaj.
Astar are acelasi nume cu zeul luceafarului de dimineata în mitologia vest-semitica. La etiopienii precrestini, el era zeul cerului. Numele se pare ca a fost împrumutat pe filiera araba de la zeita mesopotamiana Istar.
Tot George Adamski afirma ca s-a întâlnit cu un alt extraterestru, ce se numea Fircon. Dupa cum observa Whitley Strieber în cartea Transformation, Fir Conn era numele unui rege care a domnit în Tara Galilor în secolul al VII-lea. Numele este compus din cuvintele galice „fir” („barbat”) si „kon” („cap”).
Într-o noapte de iulie în anul 1952, în zona desertului Mojave din California, mecanicul de întretinere Truman Bethurum a fost invitat într-o nava de opt sau zece omuleti înalti de 1,40-1,50 metri. Acolo a întâlnit-o pe sefa expeditiei, Aura Rhanes, o femeie superba. Conform lui Whitley Strieber, cel care a remarcat conexiuni între povestirile unor contactati si folclorul galic, „aerach reann” înseamna în limba galica aproximativ „trupul ceresc al aerului”.
Fermierul elvetian Eduard Meier sustine ca pe 28 ianuarie 1975 s-a întâlnit cu extraterestri din roiul stelar al Pleiadelor. Una dintre ei, o blonda de o frumusete tulburatoare, în ciuda vârstei de 400 de ani, se numea Semjase. Numele ei este asemanator cu cel al capeteniei îngerilor veghetori din Cartea lui Enoh, Samyaza sau Semjaza.

În noaptea de 13 decembrie 1973, ziaristul si pilotul de curse Claude Vorilhon (ce si-a schimbat ulterior numele în Rael, întemeind secta raelienilor) a fost invitat într-o nava de un omulet. Acolo a întâlnit fiinte dotate cu ratiune superioara, numite Elohim, care l-au invitat sa fie ambasadorul lor printre pamânteni. Elohim este numele dumnezeului biblic din cartea Facerii, precum si numele divinitatilor ugaritice.

Pe 2 august 1952, mecanicul de aviatie Orfeo Angelucci a auzit o voce apartinând „fratelui spatial” Neptun, care l-a anuntat ca Pamântul este amenintat de un dezastru, numit „Marele Accident”.
În ianuarie 1953, Angelucci a fost transportat spiritual pe o alta planeta, unde a întâlnit o frumoasa extraterestra, numita Lyra, si pe prietenul acesteia, Orion.

Neptun era zeul marilor la romani, numit Poseidon de catre greci. Orion poarta numele vânatorului din mitologia greaca, cel care a fost ucis din greseala de zeita Artemis si ridicat apoi pe bolta cereasca alaturi de credinciosul sau câine, Sirius. Orion a dat numele unei constelatii, probabil cea mai importanta din religiile antice.

Taximetristul londonez George King a fost anuntat mental într-o noapte de mai 1954 ca va deveni purtatorul de cuvânt al unui „Parlament Interplanetar”.
Mesajul era venit de la „fratia cosmica a stapânilor spatiului”. Unul dintre acesti „frati cosmici” era Stapânul Aetherius, un venusian batrân de trei mii de ani. Acesta poarta numele lui Aether, zeul spatiului sau al aerului superior la grecii antici.

Pe 2 octombrie 1984, la ora 23:45, Karen L. din Norvegia a vazut intrând în camera ei trei entitati cu înfatisare umana, înalte de peste 1,80 metri, îmbracate în salopete argintii mulate pe corp. Au urmat mai multe contacte prin dicteu automat si calatorii astrale. Una dintre entitatile pe care le-a întâlnit în aceste calatorii se numea Tzador. Acest nume seamana izbitor cu Tzadok (sau Zadok), primul Mare Preot din templul lui Solomon, conform mitologiei ebraice.

„Lab Nine”, grupul condus de Andrija Puharich si James J. Hurtak, tinea legatura în mod constant cu noua entitati, începând cu 1952, dupa cum relateaza Lynn Picknett si Clive Prince în Conspiratia Stargate.
Aceste entitati sustineau ca sunt „Cele Noua Principii si Cele Noua Forte” ale Universului, dar si Dumnezeu, Elohim ai evreilor, eonii gnosticilor si Marea Eneada de la Heliopolis.

Lui Puharich i-au spus ca sunt reîncarnarea zeului egiptean Horus. Acelasi lucru îl afirma în transa si Rose, sotia ocultistului Aleister Crowley.

În septembrie 1974, una dintre aceste entitati, ce s-a recomandat drept Tom, a afirmat ca este Atum, Harmarkus si Harenkur ai egiptenilor, ultimele doua fiind nume alternative ale lui Horus. O alta entitate s-a prezentat ca fiind Ra, zeul Soarelui la vechii egipteni.
Conform celor noua entitati ale grupului „Lab Nine”, Iisus este „ultimul dintre noi care a vizitat planeta Pamânt”.

În cartea The Secrets of the Saucers (1955), mecanicul de aviatie Orfeo Angelucci scria ca „fratii spatiali” i-au marturisit ca Iisus a fost unul dintre ei.
Frank Stranges afirma ca în cladirea Pentagonului s-a întâlnit cu un venusian numit Val Thorn, ce afirma ca este un fel de misionar interplanetar aflat în slujba „Domnului”, sugerând ca el ar fi chiar Iisus.
Taximetristul George King a fost anuntat mental în 1954 ca înalti conducatori spirituali ai omenirii, precum Krisna, Buddha sau Iisus, continua sa traiasca pe alte planete si ne viziteaza din când în când pentru a încerca sa asigure supravietuirea speciei umane.
În 1965, doi astronauti sovietici de pe o statie orbitala au vazut la aproximativ 1285 de mile de Pamânt o epava extraterestra, cu un diametru de circa 31 de metri si o lungime de aproximativ 186 metri. Fizicianul Serghei Georgevici spunea ca nava purta un semn ce aduce cu Quetzalcoatl, zeul comertului, artelor, mestesugurilor, cunoasterii si fertilitatii pentru azteci.

Pe 26 decembrie 1980, un OZN a aterizat în padurea Rendlesham din Suffolk County (Anglia), la 80 de mile nord-est de Londra.
Au fost trimisi acolo militari, printre care sergentul James Penniston si aviatorul John Burroughs. Au gasit o nava triunghiulara neagra, înalta de 6,5 picioare si lata de 9, ce avea lumini albastre si portocalii, cu o lumina galbena ce trecea printre ele. În jurul navei se gasea o ceata portocalie. Pe nava erau desenate diferite simboluri, asemanatoare hieroglifelor egiptene. Când a atins nava, Penniston a avut o viziune: o multime de 1 si 0, un fel de cod binar. A notat ceea ce a vazut si abia în octombrie 2010 a introdus acel cod într-un computer. A reiesit mesajul „explorarea umanitatii continua pentru evolutie planetara”, dar si coordonatele 53º 09’ 42.532” N / 13º 13’ 12.69” V, ce indica o insula misterioasa, scufundata, cunoscuta în legendele celtice ca Hy Brasil.
Numita „cealalta Atlantida”, se spune ca a fost casa unei civilizatii foarte avansate, ce folosea tehnologie acustica si vindecare vibrationala.

Toate aceste date ne indica faptul ca în spatele denumirilor de extraterestri, zei, îngeri, demoni, spirite, zâne etc. se gasesc aceleasi entitati.Mai mult, se pare ca nu se afla pe planeta noastra de câteva decenii, ci de cel putin câteva mii de ani. Daca este adevarata aceasta ipoteza, ar trebui sa le gasim „amprentele” nu doar în texte, ci si sa avem dovezi concrete ale prezentei lor.
Dovezi care exista din abundenta, fiind considerate drept „anomalii” de catre oamenii de stiinta conservatori. Aceste anomalii, în fata carora stiinta ridica neputincioasa din umeri, nu pot fi puse decât pe seama fiintelor superioare care ne-au vizitat planeta din cele mai vechi timpuri pâna astazi, ori macar pe tehnologia lor.

Iata câteva dintre urmele zeilor, desi metodele de datare sau acuratetea informatiilor ramân, totusi, discutabile:
Revista UFO Nachtrichten relata în numarul 263 din 1980 despre descoperirea, într-o mina din S.U.A., a unei arme vechi de 250 milioane de ani. Expertii carora li s-a dat spre cercetare ciudatul obiect nu au putut descoperi cum functioneaza. Concluzia lor este ca „sunt dovezi în sprijinul afirmatiei ca arma nu este de origine terestra”.
În 1934, la periferia oraselului London din statul Texas, Statele Unite, a fost gasit un ciocan vechi de 60-80 milioane de ani. Analiza spectroscopica indica un aliaj necunoscut înca în industria umana.
Paleontologul sovietic Aleksander Petrovici Kaznatev a dezgropat în Iacutia craniul unui bou moscat, vechi de 40.000 de ani, ce are între arcade o gaura de glonte de calibrul 9 mm. Craniul se afla în prezent la Muzeul de Paleontologie din Moscova.
O bucata de feldspat, scoasa la lumina în 1865 din mina Abbey de lânga orasul Treasure din statul Nevada, Statele Unite, avea în interior un surub de 5 centimetri lungime, vechi de câteva milioane de ani.
Pe 13 februarie 1961, lânga Olancha din California, Mike Mikesell, Wallace Lane si Virginia Maxey au gasit o bujie de automobil, veche de 500.000 de ani.

În 1969, în Urali a fost gasit într-un filon carbonifer vechi de milioane de ani un cilindru de fier, cu suprafete lise si regulate.
În Inyo-County din California, Statele Unite, într-o pestera cu peretii acoperiti de picturi, se poate distinge o rigla de calcul cu lama dubla.
O bucata de cuart descoperita în California contine un ac de fier perfect conservat în cristalul transparent care s-a format în jurul sau acum multe milioane de ani.
În 1973, lânga orasul Aiud din România s-a gasit un obiect de aluminiu, vechi de câteva sute de mii de ani, realizat prin evidente procedee industriale, alaturi de oasele unui mastodont.
Din câte stim, aluminiul a fost produs pentru prima oara în 1883 iar mastodontii au existat înainte de aparitia omului, pâna acum 800.000 de ani.
În 1851, în Statele Unite s-a descoperit un obiect în forma de clopot, dintr-un metal asemanator zincului sau unui aliaj de argint, vechi de câteva milioane de ani.
În 1867, în mina de carbune Hammondsville din statul american Ohio a fost dezvelit întâmplator un zid de ardezie, acoperit de hieroglife egiptene. Filonul de carbune în care se afla zidul avea 2 milioane de ani vechime.
La Tihuanaco în Bolivia s-a gasit o reprezentare a unui toxodon, animal disparut cu mult înainte de sosirea omului primitiv în zona.
În 1928, la iesirea din Marele Canion din Statele Unite s-a descoperit o vale laterala adânca, numita de indieni Hava supai („peretii pictati”). Falezele ce flancheaza valea sunt acoperite de petroglife vechi de peste 10.000 de ani. Printre oamenii aflati la vânatoare de mamuti si bizoni se afla tyrannosauri, stegosauri si iguanodoni. Stiinta a stabilit ca oamenii si dinozaurii nu au fost contemporani, uriasele reptile disparând cu 65 milioane de ani înaintea aparitia omului.

Pietrele descoperite de profesorul Cabrera in Ica din Peru înfatiseaza oameni alaturi de dinozauri, calarindu-i sau luptându-se cu ei.

Un mozaic elenistic vechi de cel putin 2.000 de ani, descoperit în secolul al XVII-lea în localitatea italiana Palestrina, prezinta înfatisari ale grecilor si etiopienilor aflati la vânatoare pe malul Nilului. În acest mozaic se poate vedea clar o reptila ce seamana foarte bine cu un dinozaur, vânata de oameni.
În pesterile din insulele indoneziene s-au descoperit desene ce înfatiseaza dinozauri.
În Egipt sunt foarte multe desene reprezentând apatosauri. Aceiasi dinozauri au fost desoperiti si pe un cilindru mesopotamian, datând din 3.300 î.Hr.
Au fost gasite câteva urme de picior omenesc alaturi de cele ale unor dinozauri, aflate în acelasi strat geologic, cu o vechime de 70-140 milioane de ani. Oamenii de stiinta din fosta Uniune Sovietica au facut publica descoperirea unor urme de om în acelasi strat cu urme de dinozaur. Si în Parcul National „Dinosaur Valley” din Texas au fost gasite numeroase astfel de urme.
În 1959, dintr-o mina din Italia s-a scos la iveala un schelet omenesc aflat în straturi geologice vechi de câteva milioane de ani.
Amprenta unei ghete-senila, asemanatoare celor ale cosmonautilor, a fost descoperita in desertul Gobi, imprimata într-o placa de nisip pietrificat de câteva milioane de ani.
O urma de cizma lasata în nisipul din Fisher Canyon din statul american Nevada acum 15 milioane de ani a fost scoasa dintr-un bloc de carbune.

În 1968, în Delta din Utah, Statele Unite, a fost descoperita o urma de gheata, încrustata pe o portiune de sol pietrificat, ce contine un trilobit în conturul sau. Trilobitii au aparut în Cambrian acum 555 milioane de ani si s-au stins în Permian, acum 220 milioane de ani. Vechimea urmei de pas ce a strivit trilobitul este estimata la 440 milioane de ani.
La Blue Lick Springs, în statul american Kentucky, s-a gasit un mastodont fosilizat la o adâncime de 3,6 metri. Un metru mai jos, sub el, s-a descoperit o terasa facuta din pietre cioplite si îmbinate între ele fara mortar. Ramura Mastodont a disparut la sfârsitul Pleistocenului, cu sute de mii de ani înainte de aparitia omului.
Pe platoul de la Marcahuasi, în Peru, sunt stânci sculptate în forma de lei, camile si struti, animale care traiesc în Africa. Pe lânga acestea mai exista stânci cu forme de fapturi preistorice, disparute cu milioane de ani în urma.
În 1801, Alexander von Humboldt a descoperit în America Centrala, în muntii Encaramada, în savana de lânga Cuycara si în selva dintre râurile Cassiquiare si Orinoco, stânci uriase, pe vârfurile carora, la înaltimi inaccesibile, sunt reprezentati tigri, crocodili, sori, stele si multe desene indescifrabile, dintre care unele par siluete umane. Acele stânci sunt numite de indieni „tepumereme” („pietre pictate”).

Lânga orasul mexican Acambaro s-au gasit numeroase statuete stravechi din lut, reprezentând cai, rinoceri, camile si dinozauri.

La Im Habeter si Hoggar s-au gasit desene vechi de 6.000 de ani, din Neolitic, cu scene de dans ritual, asemanator unui balet de curte regala. În desene se poate observa ca albii, mai putin numerosi, ocupa o pozitie privilegiata, în timp ce negrii se gasesc în situatii dependente de albi. De exemplu, pe o fresca, o femeie alba este personajul principal, în fata ei dansând barbati negri sau care poarta doar masti negre.
În celebra pictura murala numita Doamna Alba, veche de 3-5.000 de ani, descoperita la Brandberg, în Africa de Sud-Vest, într-o pestera de pe asa-numitul „Munte de Foc” din desertul Namib, o femeie alba, zvelta, mai înalta decât însotitorii ei, este îmbracata în pulover pe gât si cu mâneci, pantaloni strâmti, manusi, jartiere, ciorapi, pantofi, iar parul sau rosu este prins într-o plasa cu diamante. În spatele ei se afla un barbat alb ce poarta cizme si pe cap o casca cu viziera. Ceilalti oameni, majoritatea negri, sunt goi, având doar podoabe si arme specifice perioadei.

În desenele gravate de la Lussac-Poitou din Franta se pot observa oameni în haine moderne, adica sacouri, palarii, sorturi.

În desenele descoperite pe platoul sâncos de la Tamanrasset din Sahara de Nord sunt siluete umane îmbracate în costume incomode si groase, având casti rotunde prevazute cu câte doua vizoare foarte mari, perfect circulare.
În 1979 au fost descoperite în valea Cioulout din Mongolia desene rupestre vechi de 5.500 de ani, gravate în peretii unei galerii cu lungimea de 12 km. Ele reprezinta animale care planeaza deasupra Soarelui si a Lunii, oameni, serpi si figuri antropomorfe inexplicabile, greoaie, unele având câte trei degete la mâini si la picioare.

În 1969, pe o stânca din Fergana din Uzbekistan a fost gasit un desen neolitic ce reprezinta un om cu o casca sferica etansata, prevazuta cu antene. În spate are un dispozitiv ciudat, foarte asemanator cu aparatele de respirat folosite pentru evolutia libera în spatiul cosmic.
Cercetatorul rus G. Satki descoperise înca din 1961 doua desene asemanatoare. Primul, din apropierea satului Ohna din Kazahstan reprezinta un umanoid al carui cap e acoperit cu o casca de scafandru înconjurata de raze. Al doilea, situat în apropierea localitatii Navoy din Uzbekistan, vechi de peste 5.000 de ani, reprezinta oameni dotati cu aparate respiratorii.

O tava descoperita în El Salvador reda zborul unei fiinte umanoide pe deasupra palmierilor, într-un vehicul lung, de forma unui trabuc.
În 1956, în Alpii italici, un arheolog francez a gasit un desen neolitic ce reprezenta un om cu haine greoaie, cu dispozitiv cilindric de respirat în spate si casca rotunda cu vizor si antene.
În 1956, la Jebbaren, în podisul Tassili din Sahara algeriana, cercetatorul francez Henri Lhote a gasit sute de pereti acoperiti cu picturi si gravuri redând mii de animale si oameni. Printre ele se afla personaje cu vestimentatie neobisnuita pentru acea epoca. Ele tin în mâini verigi de care sunt fixate niste cutii dreptunghiulare. Doua dintre ele au antene parabolice fixate pe crestetul castilor sferice. Alte aproape 20 de personaje au casti rotunde. În centrul platoului, pe o stânca solitara, troneaza figura  Marelui Zeu Martian, înalt de 6 metri. Are un costum complet etansat, asemanator celui spatial, si o casca ce are câteva fante în dreptul nasului si gurii.

Statuetele Gangu din orasul Kamukai, atribuite culturii Djemon, veche de 7-8.000 de ani, înfatiseaza personaje în costume fara cusaturi, cu garnituri de etansare între casti si costume, cu vizoare rotunde, identice Marelui Zeu Martian din Tassili.

În pesterile din Norvegia si Suedia s-au gasit picturi neolitice reprezentând humanoizi cu capetele rotunde, mari si uniforme, fara trasaturi distincte, precum si obiecte aeriene cu aripi, care nu pot fi asemuite cu pasari.
Pe stâncile de la Val Camonica din Elvetia, arheologul Emmanuel Anati a gasit desenati oameni cu costume asemanatoare actualelor combinezoane de aviatie. Pe capete au casti rotunde, prevazute cu antene, iar în mâini tin obiecte triunghiulare.
În 1913 si între 1969 si 1970, în masivul Air, la Kori Taguei din Nigeria s-au gasit numeroase gravuri rupestre de acest gen. Un humanoid are acelasi ciudat combinezon cu pantaloni bufanti si cizme asemanatoare celor de aviator, o casca rotunda cu antene si alte elemente tehnice dispuse pe partea centrala a costumului.
Într-un basorelief vechi de 4.000 de ani din Guatemala, un om cu plete si barba este îngenuncheat în fata unei fiinte stranii, ce sta cu mâinile în solduri. Are un costum de scafandru: cizme înalte, pantaloni bufanti, bluza cu centura si cadran rotund în partea stânga a pieptului, manusi cu un singur deget, casca rotunda cu vizeta, de la care pleaca un furtun spre rezervorul din spate.

La Tihuanaco în Bolivia s-au descoperit statuete sau chipuri umane de piatra. Unele au capetele acoperite cu casti rotunde, cu o multime de accesorii neidentificabile (tepi, bile, triunghiuri, cercuri).
La Delamer în Australia au fost gasite gravuri rupestre vechi de 10-12.000 de ani, reprezentând personaje în costume de scafandru.
În Insula Pastelui, pe vârful vulcanului Rano Kao, la ruinele lui Orongo („satul oamenilor-pasari”) si pe Motunui („insula oamenilor-pasari”) sunt gravate în lava dura chipuri de oameni cu aripi si cap de pasare, cu ciocuri lungi, pline de dinti.
Cele peste 15.000 de statuete Dogu, datând dintre 14.000 – 300 î.Hr., descoperite în muntii provinciei japoneze Aomori, reprezinta umanoizi cu costume pline de detalii tehnice: casti rotunde, echipate cu antene, lanterna, vizoare cu monturi speciale si filtre de lumina, difuzoare si filtre respiratorii. Japonezii spun ca acesti Dogu au venit din cer si i-au învatat pe oameni diferite lucruri, cum ar fi ceremonia ceaiului, folosirea wasabiului, arhitectura, limbajul, alfabetul si, în general, tot ce tine de cultura lor.
Între 1970 si 1979, în Kazahstan au fost descoperite multe obiecte metalice antice. Printre ele se afla o mica statuie din bronz, ce reprezinta un humanoid cu combinezon greoi, ce formeaza corp comun cu casca de pe cap, prevazut cu cizme si manusi.

În desertul San Pietro din Chile au fost gasite pe niste dealuri gravuri lungi de zeci de metri, reprezentând fiinte umanoide cu aripi, figuri geometrice si inscriptii sapate în piatra, având litere de peste 2 metri lungime, asemanatoare alfabetului runic.

În Peru, în valea dintre orasele Nazca si Palpa, a carei suprafata masoara 120 kilometri patrati, se afla gigantice desene si linii, asemanatoare unor piste de avion.
În provincia Arequipa, în deserturile Majes si Sihuas (la 1.000 kilometri sud-est de Lima) se gasesc desene asemanatoare celor de la Nazca, vechi de peste 3.000 de ani. Printre ele se afla un sarpe lung de 72 de metri si lat de 2 metri. În apropiere exista doua cetati cu ziduri groase de 5-6 metri, vechi de 6 milenii. Un alt mister din Peru este asa numita Banda de Gropi, localizata în Valea Pisco. Acolo sunt mii de gropi, adânci cam de doi metri, cu o distanta de un metru între ele. Banda poate fi observata doar din avion.
În sudul Angliei, în valea dintre orasele Oxford si Swindom, se afla celebrul„Cal alb de la Abingdon”. Desenul, având 110 metri lungime, a fost realizat prin decuparea unui strat adânc de gazon de sub care a aparut suprafata orbitor de alba a cretei, ce formeaza de fapt solul.

„Calul” este stilizat cu un surprinzator rafinament artistic, fiind realizat într-o maniera ce poate fi calificata drept moderna. Datorita faptului ca în apropiere s-au descoperit resturile unor asezari celte din epoca fierului, în care au fost gasite monede având imprimate imagini asemanatoare, s-a presupus ca uriasul desen a fost realizat de triburile de calareti celti care au trait în acele locuri cu peste 2.000 de ani în urma.
Sub aspect tehnic însa realizarea lui ramâne inexplicabila, indiferent de perioada ei istorica, deoarece desenul poate fi vazut destul de bine numai de pe vârfurile unor coline situate la distante variind între 800 si 3.000 de metri, astfel ca, daca celtii ar fi condus trasarea lui din acele locuri, ar fi avut nevoie de telemetre, teodolite, ingineri topografi si în special de un mijloc de comunicare la distanta pentru a transmite coordonatele respective executantilor. Desenul se vede cel mai bine din avion, de la o înaltime de 800-1.000 m, si este atât de clar conturat încât în cel de-Al-II-lea Razboi Mondial a fost nevoie sa fie camuflat, pentru a nu servi drept reper pilotilor germani.
În comitatul Somerset din Anglia, o mlastina a fost secata, astfel încât contururile canalelor si portiunilor secate sa reproduca o parte din harta cerului. Lânga Cambridge, pe colinele Gog si Magog se zaresc câteva figuri stranii, iar la Cerne Abbas se remarca o gigantica silueta humanoida.
La Mochica din Peru s-au gasit masti funerare, statuete, figurine si basoreliefuri apartinând civilizatiei incase moche, de prin 1.500 î.Hr., ce prezinta o stranie multitudine de tipuri rasiale si somatice: arabi, evrei, negri, mongoli, japonezi, greci si scandinavi care, teoretic, au ajuns în Peru abia dupa conquistadorii lui Pizarro. Unele statuete sunt sculptate în piatra iar altele, în special mastile funerare, sunt realizate din jad verde de provenienta necunoscuta.

Mari cariere de piatra dura s-au gasit în fostul Sumer, la Gar Kobeh (din 40.000 î.Hr.) si la Baradostian (30.000 î.Hr.), în Norvegia, Germania si Franta (de prin 15.000-10.000 î.Hr.), în America de Sud, în Egipt, în Polinezia si în China (din 30.000-10.000 î.Hr.).

La Ezeon-Geber s-a descoperit un adevarat furnal metalurgic, dotat cu un vast sistem de cosuri, canale de aerisire si cazane complexe cu deschizaturi simetrice, din care se obtinea cupru. Aceasta topitorie are peste 6 milenii. În sudul Africii s-au gasit mine de aur vechi de 150.000 de ani, iar în Peru, vechi de 50 de milenii. În afara de aur, în Peru oamenii sapau dupa cuart, hematita si ocru rosu. Cel mai vechi harpon, cel mai vechi topor-târnacop de miner si cel mai vechi vârf de lance cu doua caneluri (de tip baioneta) din lume au fost descoperite pe teritoriul României de astazi, având aproximativ 20.000 de ani.
La Sanidar, pe fostul teritoriu sumerian, a fost descoperit scheletul unui copil, vechi de aproape 45.000 de ani, ce prezenta indicii clare de iradiere cu izotopi de plumb si cobalt.
În 1972, în regiunea Moanda din Gabon s-au gasit trei pungi alungite de minereu de uraniu saracit. Acolo au fost depuse 500 de tone de uraniu 235, care a fost folosit în reactoare atomice moderne aflate în alt loc. Acestea functionasera timp de 100 de milenii, acum aproximativ 1,7 miliarde de ani.

Cetatea Cnossos din Creta dispunea de instalatii sanitare cu 1.600 de ani înaintea erei noastre.
Orasele Pompei si Roma din Italia erau alimentate cu apa prin conducte de plumb.
De pe fundul lacului Nemi de lânga Roma a fost scoasa o valva veche de peste 1.900 de ani, denumita „valva Caligula”, cu suprafete netede si perfect executate.
Cetatile mayasilor, incasilor si aztecilor aveau impresionante lucrari de canalizare, rezervoare uriase si conducte de piatra.
Pe o epava a unei galere scufundate în anul 78 î.Hr. lânga insula greaca Antikythera, s-a gasit un aparat care prezinta ciclurile solare si selenare în corelatie cu miscarile Pamântului, precum si pozitia tuturor planetelor sistemului nostru solar. Adica îi ajuta pe navigatori sa calculeze punctul unde se aflau si directia de urmat în timpul noptii. Acest dispozitiv poate fi considerat un computer primitiv.
La Tihuanaco din Bolivia, pe peretele de la iesirea de nord a vaii este reprodusa cu exactitate harta fluviului Amazon cu toti afluentii sai.
În 1929 s-a descoperit harta amiralului turc Piri Reis, ce a trait în secolul al XVI-lea. Pe harta era reprezentata Antarctica fara gheata, asa cum era acum câteva milioane de ani. La fel ca si harta amiralului Reis, cea a lui Orontius Finnaeus prezinta Antarctica în detaliu, cu sute de ani înainte sa fie descoperita.
La sfârsitul secolului al XIX-lea, arheologul britanic Sir Flinders Petrie a gasit în Egipt un burghiu de granit cu caneluri facute cu precizie. Granitul nu ar fi putut fi taiat decât cu un diamant, iar în Egipt nu s-au descoperit astfel de pietre pretioase.
În primul secol al erei noastre, matematicianul si inginerul grec Hero a construit un motor bazat pe aburi, numit aeolipile.
Când în anul 214 î.Hr. au fost atacati de o flota romana, grecii din orasul sicilian Syracuse s-au aparat cu o arma creata de Arhimede, formata din oglinzi uriase. Folosind lumina soarelui, grecii au creat o raza care a ars flota romana.
În ianuarie 1981 s-au gasit într-o grota de lânga orasul mexican Guzman desene gravate în piatra, vechi de peste 28.000 de ani, ce reprezinta figuri geometrice.

Numeroase documente medievale, scrise de cronicari europeni (ca englezul Roger Bacon si francezul Geoffroy de Villehardouin) sau orientali (ca bizantinii Laonikos Chalchochodylas, Ioannes Kinnamos si Georgios Akropolites sau arabii Abul Feda si Abul Faragius) descriau „lampi fara moarte”, pe care niste fiinte venite din cer le daruisera unor cetati, eroi sau întelepti din Europa, Asia si Africa.
Aceste surse de lumina erau facute dintr-un material necunoscut si aveau forma de sfera. Se aprindeau singure, nu foloseau combustibil, nu produceau fum sau miros si dadeau o lumina si o caldura intensa. Daca erau atinse în timp ce functionau, sferele declansau explozii atât de puternice, încât puteau distruge cetati sau orase întregi.

În arhivele secrete ale Cavalerilor Templieri (printre altele în Botezul focului, statutul secret întocmit de magistratul Roncelinus si pastrat partial într-un pergament din 1240, aflat astazi la Vatican), în campaniile lor din Orientul Mijlociu si bazinul mediteranean, templierii au întâlnit orase care posedau sfere metalice foarte mari, furnizoare de caldura si lumina.
În insula Cipru, câteva fortarete si palate din Famagusta si Nicosia au fost distruse prin explozia unor astfel de sfere, dupa cum consemnau în secolul al XIV-lea cronicile Ordinului, cancelarul Ciprului, Philippe de Mezieres si învatatul Guillaume de Machaut.
Când au cucerit o cetate de pe coasta siriana în secolul al XII-lea, templierii au descoperit „un glob ce lumina fara încetare”. Marele Maestru a poruncit ca obiectul sa fie aruncat în mare, caci era, fara îndoiala, „o lucratura diavoleasca”. Dupa ce globul a fost aruncat, o furtuna a pornit din senin si toti pestii din zona au murit.
Învatatii din perioada renascentista, ca englezul William Gilbert sau germanii Konrad Peutinger si Johannes Jager, amintesc si ei despre lampile ce ardeau zi si noapte, gasite în cripte si cavouri subpamântene din Anglia si Germania.Din pacate, acele lampi au fost distruse fie de autoritatile religioase, fie în timpul razboaielor.

În Matto Grosso din Paraguay, conquistadorii au gasit un stâlp înalt de 8 metri, în vârful caruia se afla „o luna mare” ce lumina toata cetatea si alunga întunericul pe distante de sute de metri.
În incendiul ce a urmat jefuirii orasului, obiectul a disparut, nemaifiind gasit printre ruine, dupa cum consemna cronicarul Barco Centenerra.
Soldatii lui Orellana, trimis de Pizarro în cautarea legendarului Eldorado, au gasit pe malurile Amazonului, printre numeroasele populatii indiene, un trib de femei albe, razboinice. Indienii le-au spus ca acele femei veneau din orase bogate în aur, puternic fortificate si luminate de „sori mai mici” care rasareau noaptea pe bastioane.

Tinând cont ca si pe o fresca din templul zeitei Hathor din Dendera sunt înfatisati doi oameni care poarta becuri uriase, iar în Bagdad din Irak au fost descoperite 12 baterii, putem sa afirmam ca stramosii nostri cunosteau electricitatea.

În insula Pastelui din Pacific sunt peste 800 de statui uriase, numite moai. Statui asemanatoare se gasesc în Tihuanaco din Bolivia, oras vechi de aproximativ 17.000 de ani.

În Monte Albain din Mexic, vârful unui munte a fost complet taiat si nivelat. Acolo se afla un oras megalitic extrem de vechi.
În 1994, Robert Bauval a demonstrat ca piramidele de la Giza sunt dispuse într-o ordine precisa în dreptul celor 3 stele ale constelatiei Centura Orion. Iar daca piramidele de la Giza sunt construite din blocuri de piatra de câte 2-3 tone fiecare, templele din apropiere sunt facute din blocuri de câte 200-300 de tone fiecare.

În Puma Punku din Bolivia sunt blocuri mari de granit foarte bine finisate, îmbinate ca într-un puzzle.

Inginerul specialist Christopher Dunn a gasit la Abu Rawash un bloc de granit cu o taietura adânca. El spune ca singura metoda de a face o astfel de taietura este folosirea unui fierastrau cu diametrul de 11 metri. Lânga piramidele de la Giza se afla santuri pentru aceste fierastraie uriase.
La cetatea Blidaru din România s-a descoperit beton dacic care, pentru oamenii de stiinta, este un fel de „supa metalica” alcatuita din titan, nichel, argint, cupru, vanadiu, siliciu, aluminiu si natriu, iar liantul nu este calciul, ci un compus al siliciului.
Tot în România, la Sarmizegetusa, exista roci radioactive dar si sulfura de fier, vanadium, nichel si siliciu. Pe multe pietre ale constructiilor dacice nu se dezvolta microvegetatia, iar muschiul creste foarte greu. În schimb, pietrele care au fost scoase din zona au prins muschi si au fost deteriorate de intemperii. Cercetatorii presupun ca, sub pietre, dacii au instalat lupe de argila care aduna razele infrarosii si ultraviolete, împiedicând dezvoltarea bacteriilor.

Pe coasta de nord-vest a Frantei, la sud de Marea Britanie, se afla Carnac, unul dintre cele mai importante situri preistorice. Pe o portiune de doua mile se afla peste trei mii de pietre megalitice, ce cântaresc între 50 si 100 de tone, ajungând chiar si pâna la 350 de tone, care formeaza figuri geometrice. Se pare ca au fost ridicate între anii 4.500-2.500 î.Hr. Oamenii care viziteaza locul spun ca simt energii puternice. O legenda spune ca gigantii au construit Carnacul.
În 1994, în Turcia, un pastor a descoperit ruinele orasului Gobekli Tepe. Testele indica o vechime de peste 12.000 de ani, cu sapte milenii mai veche decât cladirile din Mesopotamia. Aici sunt pietre uriase în forma de cerc, coloane masive de 19 picioare, animale sculptate (mistreti, tatu si gâste) care nu traiesc în zona. În 13 ani de cercetari nu s-a gasit nici macar o singura unealta pentru taiat sau sculptat pietrele.
Oamenii din Epoca de Piatra au realizat o retea de tuneluri subterane care traversa întreaga Europa, din Scotia pâna în Turcia, potrivit arheologului german Heinrich Kusch.
Acesta sustine într-o carte ca a gasit dovezi ale acestor subterane în sute de asezari neolitice de pe întregul continent.
„Numai în Bavaria, Germania, am gasit 700 de metri din aceste tuneluri subterane, iar în Styria, Austria, am descoperit 350 de metri. În Europa au existat mii de tuneluri, de la nord, din Scotia, pâna la Marea Mediterana”, spune arheologul.

Cele mai multe dintre tuneluri nu au un diametru mai mare de 70 de centimetri, cât sa încapa o singura persoana. Subteranele sunt intercalate cu colturi, spatii mai largi sau camere de depozitare. „Nu toate tunelurile sunt legate între ele, însa, luate împreuna, formeaza o masiva retea subterana”, sustine Heinrich Kusch.
La 800 de kilometri de sudul orasului Cairo, în desertul nubian din Egipt, la Nabta Playa, se afla unul dintre cele mai vechi observatoare astronomice din lume. Situl a fost descoperit în 1974 de catre arheologul Fred Wendorf. Cercetarile indica faptul ca observatorul astronomic are 7 milenii, fiind cu o mie de ani mai vechi decât cel de la Stonehenge.
În sudul Armeniei, în provincia Syunik, la aproximativ 225 kilometri sud-est de capitala Erevan, se afla orasul Sisian. Alaturi de el se gaseste un vast platou cu multe pietre ce cântaresc mai mult de 50 de tone si se întind pe o jumatate de kilometru. Aici se afla Carahunge, Stonehenge-ul armenian, ce are aproximativ 7.500 de ani. Asezarea celor 203 pietre de bazalt corespunde constelatiei Cygnus sau Lebada. Tot aici se gasesc si petroglife vechi de 10 milenii, ce reprezinta fiinte ciudate.

Stonehenge, piramidele din Egipt si cele din America, alaturi de alte constructii megalitice, au fost construite în functie de alinierea planetelor.
În nord-vestul statului New Mexico se afla o mare concentrare de ruine antice, zona cunoscuta astazi ca Chaco Canyon. Construite între anii 900 si 1150, cele 15 complexe sunt alcatuite din structuri cu 4 etaje si sute de camere. S-a descoperit ca locuitorii lor posedau cunostinte avansate de astronomie.
La Fajada Butte, aflat la intrarea în canion, 3 bucati gigantice de roca sunt pozitionate lânga 2 petroglife în spirala, gravate în spatele stâncii. În timpul solstitiilor si echinoctiilor, acele roci capteaza lumina Soarelui în asa fel încât pumnale de lumina stralucesc în diferite zone ale petroglifelor.

În cartea The Orion Zone din 2006, arheo-astronomul Gary David a lansat ipoteza ca pozitia geografica a ruinelor Hopi din sud-vestul Americii oglindeste cu precizie structura unor constelatii. Centura Orion este îndreptata catre cea mai stralucitoare stea, Sirius.
Structurile Hopi sunt îndreptate spre Chaco Canyon. Centura Orion se oglindeste în complexele mayase de-a lungul Strazii Mortilor din Mexico City (ce indica cea mai mare piramida din lume, Cholula) si în piramidele de la Giza (ce indica orasul Heliopolis).

Steaua Sirius B, care a fost descoperita în 1960, se învârte în jurul lui Sirius A în 50,09 ani.
Dogonii din Mali o cunosc de aproape doua milenii si stiu ca rotatia ei este de 50 de ani. Ei mai spun ca Sirius B este mic si greu. Abia în anii 1960-1970 telescoapele americane au furnizat dovezi care atesta ca Sirius B este unul dintre cele mai grele corpuri ceresti cunoscute. Un centimetru cub din materia sa ar cântari 50 de tone.
Sumerienii cunosteau înca de acum 4 milenii existenta stelei Sirius A, pe care o numeau Ninurta. Pentru egiptenii antici, aceasta stea o reprezenta pe zeita Isis.

Siturile arheologice din toata lumea nu sunt localizate la întâmplare, ci sunt conectate prin Grila Lumii, un tipar geometric de energie ce traverseaza globul.
În provincia iraniana Behystan a fost gasit un basorelief în care este redat regele Darius salutându-l pe Ahura Mazda (zeul suprem al persilor). Acesta zboara pe deasupra celorlalti într-o lada cu aripi, de sub care tâsnesc raze, iar în mâna stânga tine o inconfundabila mansa de pilot.
De fapt, în toata Mesopotamia au fost gasite tablite si gravuri pe care erau reprezentate stele înconjurate de raze, în jurul carora graviteaza planete de marimi variabile. Plus reprezentari ale unor diverse personaje ce purtau pe cap stele sau fiinte care zboara în globuri înaripate.
La Kun-Ming, în provincia chinezeasca Yunan, de pe fundul unui lac din apropierea orasului s-au ridicat la suprafata, în urma unui cutremur, câteva piramide de piatra pe care erau sapate ciudate masini cilindrice-fusiforme, orientate în zbor spre cer.
În Rusia s-a descoperit un basorelief reprezentând un obiect asemanator unei nave spatiale, formata din 10 sfere lipite între ele, asezate pe un cadru dreptunghiular sustinut de 2 stâlpi masivi, deasupra carora sunt plasate alte câteva sfere mai mici, dispuse simetric.

La începutul secolului trecut, cautând de-a lungul râului Magdalena, hotii de morminte au descoperit un cimitir vechi de peste 1.500 de ani, apartinând civilizatiei precolumbiene Tolima. Printre obiectele funerare gasite, o duzina reprezinta avioane. În 1997, expertii germani în aviatica Algund Eenboom si Peter Belting au construit o copie a unui avion, numit de arheologi „insecta de aur”, echipând-o cu tren de aterizare si motor. „Insecta” a zburat fara probleme.
În 1891, într-un mormânt din anul 200 î.Hr. de la Saqqarah din Egipt, arheologii francezi au gasit un avion mic din lemn de sicomor. Mormântul îi apartinea lui Pa-di-imen, care a trait în secolul al III-lea î.Hr. Desi egiptologii considera ca este vorba doar despre o pasare, nu toata lumea a acceptat aceasta varianta. În 2006, expertul în aeronautica si aerodinamica, Simon Sanderson, a construit un model la scara al aceluiasi avion, de 5 ori mai mare. Spre surprinderea multora, avionul a zburat, astfel demonstrându-se ca „pasarea” din Saqqarah este reprezentarea unui planor.
Tot în Egipt, pe peretii unui templu din Abydos se pot vedea reprezentarile unui elicopter, al unui avion si al unui submarin.

Multe picturi din Evul Mediu înfstiseaza obiecte zburatoare neidentificate, în special aflate în strânsa legatura cu religia. Una îi înfatiseaza pe Iisus si Dumnezeu lânga un obiect ciudat, ce seamana izbitor cu satelitul Sputnik.

Pe o pictura din anul 1350 din Kosovo apar OZN-uri conduse de oameni ce asista la crucificarea lui Iisus.
Pictura Buna Vestire a lui Crivelli din 1486 arata un OZN ce lanseaza o raza spre capul fecioarei Maria.
Numarul 1 al revistei Supermagazin afirma ca, în 1991, o echipa de arheologi englezi si israelieni a descoperit în Ierusalim un manuscris vechi de doua milenii, ce contine 30.000 de cuvinte. Acest manuscris, care a fost restaurat dupa 2 ani, mentioneaza „trasuri de foc” care au coborât din cer în Nazaret, în ziua rastignirii lui Iisus.

Stiinta ramâne în continuare incapabila sa ne ofere raspunsuri referitoare la aceste „anomalii”, ignorând faptul ca fiintele considerate extraterestre, aflate astazi pe Terra, sunt aici din cele mai vechi timpuri.
Urmele lor se gasesc peste tot, în fata ochilor nostri, indicând o alta istorie a umanitatii, diferita de cea predata în scoli.
Stramosii nostri au consemnat parti din ea pe cale orala, le-au reprezentat grafic în picturi, sculpturi sau desene rupestre, dar si în scris, în carti, papirusuri, tablite de lut, pe peretii templelor sau pe stele din piatra.
Pentru a ne cunoaste adevarata istorie, ar trebui sa învatam sa ascultam ceea ce înaintasii nostri încearca sa ne transmita de zeci de mii de ani.
Sa încetam sa consideram fabulatii ceea ce difera de ceea ce stim si sa încercam sa gasim substratul acestor asa-numite basme.
Iar pentru a afla istoria ascunsa a lumii, trebuie sa aflam cine sunt zeii, ce sunt, de unde provin si care este adevaratul motiv al prezentei lor pe planeta noastra.http://www.mixdecultura.ro

0 332

Cât de nesimțit poți să fii ca să căpușezi bugetele instituțiilor de stat, și în același timp să vorbești, în nesimțirea ta, de corupție? Mai știam câte ceva despre Rareș Bogdan când se lăuda că-i dă Coldea mesaje în direct, cu ce să spună, dar să bagi mâna până la cot în banii statului și să te dai mare luptător anticorupție, nu numai că e hoție la drumul mare, dar este culmea tupeului de borfaș și a nesimțirii. Pentru că asta este Rareș Bogdan: Un borfaș de rând.

În legătură cu Hoția, dacă DNA ar face o mică anchetă, ar vedea că multe astfel de furăciuni sunt cu încredințare directă, adică e ditamai abuzul în serviciu acompaniat de complicitate la abuz în serviciu, adică Rareș Bogdan este, în opinia mea, bun de Pușcărie.
Lui nu o să i se întâmple nimic, pentru că e omul președintelui Iohannis, la rândul lui un hoț de case de la stat dovedit, care urlă despre corupție. “280.000 de euro a luat şi de la Romgaz, aproape 100.000 de euro de la Electrica Transilvania Nord şi 110.000 de euro şi de la Hidroelectrica” (Blog Sorina Matei)
“Firmele lui Bogdan au primit de la Primăria Cluj Napoca cel puţin 177.972 de euro, bani publici” (blog Sorina Matei)
“firmele lui Rareş Bogdan au încheiat contracte de 127.000 de euro cu Universitatea de stat Babeş Bolyai din Cluj Napoca, de 23.000 de euro cu Universitatea Tehnică de stat din Cluj Napoca, de 2300 de euro cu ARCUB din subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi de 308.000 de euro cu Autoritatea de Supraveghere Financiară condusă la acea vreme de Angela Toncescu, trimisă în judecată pentru fapte de corupţie.”(!!!) (blog Sorina Matei)

În total vreo 1:300:000 de euro!

Am făcut politică activă vreo douăzeci și șapte de ani și nu prea am văzut așa ceva! Contracte de PR pentru toți, să nu stea la coadă!
Ce dracu de nevoi o fi avut ASF (308 000€, adică vreo cincisprezece miliarde de lei) Primăria Cluj (?!?), pe bune? Ăștia sunt cu acte de corupție pe față, jaf organizat din bani publici!

Cele mai tari sunt:
* Romgaz (280.000 €)
* Electrică Transilvania Nord (100.000 €) și
* Hidroelectrica (110:000 €).

Romgaz( 280:000€!!!) Și ăștia, ca și ăia de la TransGaz- unde Kovesi a ascuns dosarul lui frates-o și a băgat-o pe Bica în Pușcărie pentru a-l acoperi, aveau nevoie de PR(!?!)

Una peste alta, jaf la drumul mare și hoție ca-n codru.
Normal ar fi ca Rareș Bogdan, prins cu furăciunile, să anunțe că se va retrage de pe lista PNL. Da’ de unde! Borfașul strigă „Jos Corupția”, urlă ca apucatul pe scene și pe unde apucă, că-i ține Iohannis și DNA spatele și-i acoperă furăciunile.
Normal ar fi ca DNA să se autosesizeze, pentru că, de când s-a înscris în PNL, Bogdan e membru de partid. Mai vedeți!
Vă spun demult că asta este Măreața Luptă Anticorupție în România, făcută să apere hoțiile unora care fură ca-n codru.
Felicitări Sorina Matei pentru curaj și profesionalism!

Autor: Gelu Vișan
Gelu Vișan Blog

0 253

În ciuda vieții amoroase tumultoase pe care a trăit-o de-a lungul anilor, Ion Țiriac pare să-și fi găsit în sfârșit liniștea și fericirea în brațele unei femei, care este cu mult mai tânără decât el.

Irina Deleanu, fostă campioană la gimnastică ritmică, este cea care i-a furat inima omului de afaceri.
Bruneta în vârstă de 43 de ani a fost surprinsă de nenumărate om la brațul omului de afaceri, și deși cei doi nu au făcut nicio declarație oficială, este clar că  trăiesc o frumoasă poveste de dragoste.

Aceasta este cea mai importantă sportivă din istoria gimnasticii ritmice românești.
A adus României medalia de bronz  la Campionatul Mondial din 1992 și a fost a treia în proba de minge la Europenele din 1990.

În prezent, aceasta este președintele Federației Române de Gimnastică Ritmică, potrivit Fanatik.ro.

0 154

Autorităţile… de-acolo spun că cei trei se îndeletniceau de fapt cu cerşitul şi cu furatul prin vecinătatea monumentului istoric, însă de câteva zile se angajaseră ca zilieri în echipele responsabile cu lucrările de restaurare ale turlei (cum se cede, avem si tzigani restauratori la Paris !!), doar pentru că îşi propuseseră să serbeze într-un mod mai puţin obişnuit ziua de naştere a unuia dintre ei, pregătind din timp momentul şi chiar transmiţând petrecerea printr-un live pe Facebook.

Cei trei ar fi fost reţinuţi de autorităţile franceze după ce au fost fotografiaţi 
(inclusiv sonor?) de mai mulţi turişti occidentali vigilenti, la închiderea programului de vizită, distrându-se cu manele, mici şi bere la pet în… vârful impozantului edificiu parizian!

Gestul a stârnit un scandal larg mediatizat de presa din Paris, (dar ascuns de presa pesedista!) fiind considerat de preşedintele  Macaron drept un veritabil atentat la fiinţa poporului francez: 
„Mă gândesc la toţi catolicii şi la toţi francezii, inclusiv islamici. Asemeni tuturor compatrioţilor noştri, alaturi de sotia mea sunt foarte trist în această seară să văd cum ţiganii români au reuşit să incendieze o parte din fiinţa noastră naţională! Ma gandesc încă, daca sa ma mai duc la SIBIU, la samitul lui Johan, sau nu…”

Speriat de emotia Primei Doamne de la Elisee, Ministrul de Interne ad interim a deschis o ancheta cu cei trei muncitori români în stare de arest, apoi a  sesizat Ambasada  şi i-a cerut procurorului general să preia cazul… Ca la ei nu se lucreaza direct, cu serei-ul!
Ați urmărit o stire „Fekete news”.

Viktor Pitigoi-Francois

0 382

După cum știm, nici o dictatură nu este perfectă!  Cum nu a fost, bunăoară, nici dictatura  ceaușistă.  Pentru mulți, totuși, discuția pare să fi fost legată de calitatea salamului, unde dictatura ceaușistă a eșuat lamentabil.  Unii mâncau celebrul salam cu soia,alții, nomenclaturiștii, încercau să se îndestuleze cu salamul de Sibiu...  Dar cât salam de Sibiu puteai să mănânci?  La un moment dat chiar te apuca revolta!  Pare să fie și cazul lui Rareș Bogdan, fiul lui Ioan Bogdan, directorul general al Combinatului de produse sodice de la Ocna Mureș.  Directorul unui  ditamai combinatul , ajungeai , pe vremea comuniștilor, doar dacă aveai dosarul ”beton”, cu carnet de partid tot beton, dacă erai un tovarăș de nădejde, dacă luptai pentru propășirea socialismului și comunismului,dacă nu aveai rude în străinătate etc.
Și, după revoluție, sarcina grea a falimentării industriei și a ”privatizării”… avea nevoie de „specialisti” Așadar, pe locul vechiului combinat, astăzi avem Parcul Industrial Ocna Mureș și, ați ghicit, director este tot fostul… tovarășIoan Bogdan de odinioară, adica… domnul Bogdan-senior de astăzi.
Fostul barosan ceausit…cum ar veni , nu a fost vreun dizident, cum nici fiul lui nu a luptat împotriva …tatalui sau,comunist notoriu pe vremea comunismului.  A facut-o  laRealitatea Tv. , plin de fariseism, trei decenii mai târziu. Cât curaj la actualul leader liberal !!  Cât patriotism!! ”El ,RARES a intrat în afaceri în 1995, (când încă era student!), cu un SRL – devenind primul dealer Connex din Cluj-Napoca
În această firmă, Bogdan era asociat cu alt  Rareș , fiul generalului  Stoian Rusu, fost șef al Miliției Cluj în decembrie 1989 și… primul șef al unității “Doi și-un sfert” (serviciul secret al Ministerului de Interne!). 

Tot atunci, la mijlocul anilor ’90, Rareș Bogdan a fost șeful organizației de tineret a PNL Cluj și coleg de an la Științe Politice cu Eduard Hellvig, actualul director al SRI”, scrie Pressone
Pe atunci copiii de nomenclaturiști nu aveau nici o treabă…de a-l critica pe Ion Iliescu, atâta timp cât Ion Iliescu era la putere.  Nu-i bai,  cu două decenii mai târziu…recupereaza o luptă de dus cu un pensionar bolnav,de 90 de ani.  Cât curaj!  Cât patriotism!Iraționalitate și delir, mitomanie, o fobie accentuată fatza de ”dușmani” invizibili, vag identificați ca… susținători ai unui alt partid, o derivă autoritaristă, anti-democratică,motivata de ură viscerală pe motiv de vârstă, de clasă socială sau de etnie, folosind un discurs ce promovează ”valori” precum șantajul, violența, suspiciunea față de majoritate.

Comportamentele lui Rareș Bogdan nu mai relevă doar prostia lui sinceră și gregară, ci și un orgoliu nesusținut de micimea proprie, ce se înfățișează caricatural și în vestimentația gen Farfuridi.  
I s-a spus Dichisitul”, ”Orhidel”, ”Batistuță, este cunoscut si pentru comportamentele sale de parvenit, de cocalar frustrat ce visează la averi și opulență.  La partide de golf cu miliardari…  Ca și Iohannis!!  La Cluj, „opera” împreună cu Tavi Hoandră o cafenea ce gemea de kitsch, genul cu televizor pus în ramă de tablou etc. și care trebuia să ilustreze un ștaif imperial, trimiterea fiind la Habsburgi.   

Cei care s-au mirat de portretul sau, expus…pe bune la un muzeu din București, să n-o mai facă!  Este exact în același context…  Trist,dar adevarat.  Este în ton cu muzica ce se cântă pe malurile Dâmboviței și Someșului, acela de a înlocui intelectualii și patrioții adevărați cu caricaturi umane, care pentru niște arginți își vând nu doar țara, ci și familia sau chiar sufletul.   Și știum exact ce spunem!  Rareș Bogdan nu a avut nici un scrupul în a susține făcătura de justiție macovist-koveșistă ce încerca să-i pună cătușe socrului său – Vita Lászlo-doar pentru că era om de afaceri maghiar și DNA-ul lucra la celebra mistificare prin care a fost trimisă în instanță Horváth Anna, viceprimarul Clujului, în speță fiind ”necesară” și o alegație privind existența unui așa-zis grup infracțional.

Dar, să revenim!  Pe aceeași stradă cu cafeneaua Lor funcționa și ”celebra” florărie Kara, ”în sil parizian”, dar care afară de faptul că împopoțona coridoarele Operei din Cluj anual, la … ”Balul Operei”, nu producea decît găuri.  ”Conform datelor de la Minsterul Finantelor, firma prin care s-a deruleaza afacerea cu aranjamente florale a soției lui Rareș Bogdan a inregistrat pierderi timp de patru ani consecutiv (2009-2012), deficitul fiind de exact 665.214 lei . Din 2013,d.na Florina Bogdan a trecut pe o alta firmă,  SC Kara Events Napoca SRL”, relatează Ziar de Cluj

Așadar, soția lui Rareș Bogdan se angajează jurist la Călin Mitică de la Transferoviar Grup,(…) doar trimis în judecată de procurorii DNA pentru spălare de bani și mită.Adica la un ”necorupt”…  Dar, dacă vorbim de Călin Mitică, vorbim și despre libanezul Mohammad Murad (care se chinuie să-i umple conturile lui Rareș Bogdan pentru că i-ar promova imaginea) și chiar de Viorel Hrebenciuc.  Ce mică și rotundă e lumea!  Și ce de stânga-dreapta pare.  Cât de social-democrată și de liberală concomitent!                 

E absolut imposibil ca Rareș Bogdan să confunde patriotismul cu ceea ce el promovează! Nu poți fi patriot în timp ce îi urăști pe  cetățeni din țara ta. 
Cu toate acestea el se dă mare patriot, anume genul de patriot care se luptă cu corupțiea, care vrea justiție, care visează pușcării pentru ”hoți”.  Asta, desigur, stând la Realitatea TV care nu doar că se află în insolvență de aproape 8 ani, dar care a și păgubit România prin neplata dărilor către stat cu simbolica sumă de… 25 de milioane de euro
Este  absolut imposibil caRareș Bogdan să confunde patriotismul cu jefuirea țării.  Adică ceea ce promovează el, ”România în primul rând” (ce făcătură  de slogan furat!) cu niște unii care au demonstrat cum se poate jefui țara mai bine decât o făcea PD-ul cand arunca resursele  în brațele băncilor și corporațiilor străine. 
Să nu-i omiteți din poză pe Falcă, pe Blaga, pe Hava și pe ceilalți slujitori ai celor care jefuiesc România în primul rând… 
Merită să trecem mai departe de miliardele de euro prăduite prin ”împrumutul preventiv” de la FMI?  Poate ne explică Orhidel de ce ”patriotul” Buda votează împotriva României în Parlamentul European?  Sau mai contează? (Sursa:Ziar de Cluj)

afiș PNL/PD 

Să facem un scurt tur de orizont.  Din câteva clicuri pe net, aflăm că ”patriotul” și necoruptul Rareș Bogdan adoră banii publici.  Uite aici, zice că a încasat un mizilic de 486.440 lei taman de la Hidroelectrica
Ce să vezi, tot o firmă aflată în insolvență, dar care avea nevoie de ”imagine” și, ca atare, s-a gândit să apeleze la un ”specialist” cum e Rareș Bogdan. 
N-o zic eu, o spune Hidroelectrica: „Facem precizări privind relatia contractuală dintre Hidroelectrica şi societatea Trend Communication, avându-l ca acţionar pe realizatorul de televiziune Rares Bogdan şi, ulterior, pe fratele acestuia, Horia Bogdan: Contractele s-au derulat, cu intermitenţe, în perioada 2006-2012, ultimul contract fiind reziliat la intrarea Hidroelectrica în insolvenţă; în perioada 2006-2012, Hidroelectrica a decontat către Trend Communication plăţi în valoare totală de circa 486.440 lei (TVA inclus).
Contractele au avut ca obiect servicii de analiză calitativă şi sinteză privind imaginea de ansamblu în media a SC Hidroelectrica SA, precum şi servicii de realizare a unor rapoarte de audit ce includ strategii media imediate pentru contracararea efectelor campaniilor sau materialelor negative de presă la adresa beneficiarului, precum şi tactici de contrabalansare a apariţiilor negative cu cele pozitive”, se arată în comunicatul Hidroelectrica. Nu e tare?

Rareş Bogdan a primit în 2007 şi 2008 si de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (actuala Autoritatea de Supraveghere Financiară – ASF) 8 contracte în valoare totală de 308.708,65 euro.  
Contractele au fost acordate fără licitaţie în urma unor proceduri de „solicitare de oferte”.  Obiectul contractelor a fost reprezentat de organizarea de întâlniri între reprezentanţii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi reprezentanţi ai pieţei de asigurări, ai administraţiei publice locale, ai mass media, scrie Grupul.ro, care publică și contractele. 
Apoi, deputatul Sebastian Ghiță avea să mai adauge pe listă ”sume uriase, bani negri, de la persoane precum BlejnarVanghelieCalin Mitica
Maricel Pacuraru și alţi oameni certaţi cu legea”, însă nu a făcut în vreun fel dovada celor afirmate. 
Deloc incredibile ar fi și relațiile cu fostul primar al sectorului 5, mai ales că Rareș Bogdan a prestat pe scenă și ca prezentator al Vanghelionului , de exemplu. Iar acolo se discuta despre împărțirea banilor proveniți din diverse șpăgi.

0 434

Extincţia populaţiei.
Emigrare masivă, forţată de slăbirea rapidă şi dramatică a economiei naţionale şi de existenţa unei săracii care plasează România pe locul doi în Europa, cu 40% din totalul populaţiei aflat sub pragul de subzistenţă – numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate, numai pe parcursul anului 2009, a fost de circa 3.000.000 de persoane, urmaţi apoi anual de alte sute de mii -.
Exodul creierelor – medici, ingineri, informaticieni, cercetători, specialişti din toate domeniile. Natalitate în picaj accentuat– Romania se află în al 26-lea an de declin
demografic. Dacă la începutul anului 1990 România avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o populaţie de sub 20 de milioane. Creşterea ratei sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în 2011, în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”.
Sistemul medical în colaps – lipsa fondurilor de la bugetul de stat şi a medicilor etc.
– Practicarea unui sistem de învăţămât total neperformant – dacă în 1930, potrivit
recensământului, în România numărul analfabeţilor era de 9,8 milioane de persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese aproape eradicat, în prezent, România a ajuns din nou ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, cu peste 2 milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de licee din România niciun elev nu a reușit să promovezpe examenul maturității. În 2013, rata medie de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 55,4%.
CONCLUZII:
“Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine, acolo este patria) – sentinţă formulată de poetul roman Marcus Pacuvius (220-130 î.Hr.), citat de Cicero în Cartea a V-a din “Tusculanae Disputationes”, anul 45 î.Hr. Acest dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi patria!„ (Unde este pâine, este patria), a fost declarat deviza emigranţilor de pretutindeni, de scriitorul J.Hector St.John de Crevecoeur, în cartea sa „Letters from an American farmer”, publicată la Londra, în anul 1782.

Neantizarea teritoriului naţional.
Vânzarea şi concesionarea de terenuri cetăţenilor străini, în baza unor legi inacceptabil de permisive. – S-a terminat cu „Nu ne vindem ţara!”-.Jupuirea României prin retrocedări frauduloase de bunuri immobile – case, terenuri/munţi, păduri etc. – chiar şi sate întregi(!) cu bisericile şi
cimitirele lor, pădurile defrişate masiv imediat după dobândirea lor în instanţă.
Despăgubiri uriaşe, urmare a unor supraevaluări exagerate – permise de o legislaţie special concepută pentru jaf şi acordate inclusiv cetăţenilor străini, printre care chiar şi moştenitori ai unor hortişti şi criminali de război(!).
CONCLUZII:
„Corruptissima republica plurimae leges” (Statul cel mai corupt are şi cele
mai multe legi), dicton al istoricul Publius-Cornelius Tacitus (55–115 d.Hr.).

Spolierea economiei naţionale.
În “strategia “haotică a politicilor economice româneşti de după ’90, sigura certitudine predictibilă a fost corupţia.
Desfiinţarea industriei – site-ul http://www.ziar15minute.net/2013/04/04/ prezintă o listă, cuprinzând 1256 de mari întreprinderi româneşti, cu peste 1000 de angajaţi pe unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de salariaţi, care au fost distruse, falimentate sau privatizate fraudulos de către guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani. Întreaga suprafață a României concesionată străinilor pentru exploatarea tuturor resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc.), în condiţii dezavantajoase statului român. Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii păguboase dictate din exterior – fregate, avioane, armament etc. Un sistem financiar bolnav, cu o economie subterană uriaşă – în anul 2013, reprezenta 40 de miliarde de euro, cu un mecanism de impozitare fiscală neeficient – în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld. Euro – şi având funcţionari corupţi până la cel mai înalt nivel – vezi cazul fostului şef al ANAF Sorin Blejnar -, cu împrumuturi uriaşe la bănci precum FMI şi BM – aflată la zero în 1989, la începutul anului 2010, România avea o datorie externă totală de 80,2 mld. Euro/numai într-un an, 2009, România a împrumutat 17,9 mld. Euro.
CONCLUZII:
Românii trăiesc drama unor fenomene economice care parcă fac parte dintr-o nedescoperită încă “Lege a distrugerii accelerate”. Ceea ce s-a construit în România în zeci de ani, dispare în luni, săptămâni şi zile.
În 1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul personal că, în România, clasa politică era compusă în totalitate din secături. Câţiva ani mai târziu, referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul Victor Eftimiu declama: „M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!”.
O explicaţie a dezastrului economic în care a ajuns astăzi România este şi faptul că, printre cei care conduc politic destinele ţării de peste doua decenii, evoluează în exclusivitate secături, lichele şi canalii.
Gaura (neagră) din steag, simbolul, plin de semnificatii (sumbre) al “revoluţiei” din decembrie 1989 http://www.danceyou.info/tag/constitutie.

4. Corupţia endemică.
Şeful statului (!) – 68 de dosare penale: acuzaţii de fals, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, bancrută frauduloasă, delapidare etc.-, prim-miniştri (!), miniştri, funcţionari la toate nivelurile, magistraţi, procurori, politicieni din întreg spectrul politic, parlamentari, baroni locali, “ciocoi” de toate dimensiunile şi culorile sunt cercetaţi sau chiar condamnaţi în afaceri monstruoase de corupţie şi de jefuire a avuţiei naţionale – în decembrie 2014, 32 de şefi de Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau anchetaţi sau arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie –. Şi, „cireaşă pe tort”, multe dintre aceste infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată, selectivă, uneori implicată direct în fapte de corupţie de mare gravitate – a se vedea cazul procurorului şef(!) al DIICOT, Alina Bica şi cel al judecătorului la CCR (!), Toni Greblă. În privinţa „dispariţiei” Flotei României (peste 100 de nave comerciale, România pelocul 9 în topul mondial, în 1989), procurorii anticorupţie au decis neînceperea urmăririlor penale (NUP) pentru 7 persoane implicate, pe motiv că o expertiză proprie(!) a DNA a stabilit “un prejudiciu zero”(!), iar pentru fostul preşedinte Traian Băsescu, pe motiv că “faptele nu există”(!).
Ce se poate deduce din aceste hotărâri ale procurorilor DNA? Eventual, ipoteza absurdă că un Triunghi al Brmudelor înghite nave româneşti, astfel că, pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi („fapta nu există”) şi nu sunt pagube materiale („prejudiciu 0”). În mintea procurorilor DNA, singurii „iniţiaţi” ai naţiei, navele sunt undeva în zona esoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi, proştii de români. Aşa ceva…?!?!
CONCLUZII:
România este mare, cine fură ăla are!”, „Ţara noastră îi bogată, fură tăţi şi nu să gată!”- ziceri din popor. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!” – lozincă scandată la demonstraţiile de stradă. http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16996675- România este percepută drept una dintre cel mai corupte ţări din Europa http://www.dantomozei.ro/2014/04/1

Distrugerea patrimoniului cultural naţional.
Furtul la dimensiuni monstruoase, mai ales în perioada vidului legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte, obiecte de artă populară, tablouri, icoane, mobilier religios, bijuterii, elemente și chiar structuri din case populare – vezi şi afacerea GOJDU.
Ministerul Culturii nu are o “Listă a monumentelor istorice” la zi, cu o evidenţă clară asupra fiecărui monument în parte – Aceasta deficienţă gravă, denotă lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu efecte devastatoare, în care distrugerile sunt aproape permise -.
Restituiri ilegale de bunuri de patrimoniu. Neglijarea intenţionată a promulgăriiunei legislaţii protective pentru patrimoniul cultural naţional – lăsând cale liberă jafulu generalizat-.
Fonduri nesemnificative, ca şi inexistente, alocate de la bugetul de stat – Ministerul Culturii are doar șase angajați ?!?!?! care se ocupă de întregul patrimoniu cultural al României,la care se adaugă specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu.
Zeci de şantiere arheologice au fost pur şi simplu abandonate.
CONCLUZII:
“Patrimoniul cultural din România este o chestiune de siguranță națională”-citat din interviul acordat de Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România,ziaristului Vlad Ignat şi publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013) şi în revista Historia (aprilie 2013).
Piese, de câte 1-1,5kg. (!) bucata, turnate din aur provenit de la monede Koson
topite au fost vândute în străinătate ca fiind brăţări dacice şi, o parte (13, cântărind 12,633 kg), au fost răscumpărate ulterior, prin acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume exorbitante (6 milioane de Euro). Excrocheria îşi face efectul şi acum! http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/bratarile-dacice-turnate-in-secolulxx- 109776 http://pensiunea-scarisoara.ro/
În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat (!?) Castelul Bran (folosința), bun de patrimoniu inestimabil, reginei Maria. E un blestem faptul că în România s-au găsit nemernici prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi în toate structurile sociale. La moartea sa, regina nu a lăsat castelul ţării căreia i se cuvenea, ca bun de patrimoniu de neînstrainat şi l-a trecut în testament în proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român, fiind amenajat şi administrat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată cu bani din bugetul statului român, în 1993.
La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice foarte controversate, castelul este retrocedat. La data de 1 iunie 2009, intră pe deplin în posesia habsbur gilor moștenitori: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat. Principalul vinovat al acestei acţiuni incalificabile împotriva patrimoniul cultural al României este fostul ministru al culturii Adrian Iorgulescu, implicat şi în alte afaceri necurate asemănătoare: retrocedarea Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de aur etc.
Dar, e vinovată şi clasa politică de după 1989, în întregimea ei, pentru elaborarea legislatiei actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei.
legislatiei actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei.
La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai Pelin scria în „Cronica Română”: „Acum, Dominic de Habsburg vrea să vândă ceea ce i s-a oferit în conditii perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca lui Adrian Iorgulescu să-i intre în cap că se joaca cu focul?
Actualul guvern îl apară şi-i cântă în strună, dar n-ar fi exclus ca un alt guvern să-i
ceară socoteală pentru escrocheriile puse astăzi în operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu va surveni, omul oricum va rămâne în istorie ca un ministru pe care l-a durut undeva de soarta patrimoniului cultural naţional şi de soarta culturii, în general… În schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei comisii de anchetă, care să cerceteze condiţiile evident suspecte în care a fost cedat unui cetăţean străin un bun remarcabil de patrimoniu cultural şi istoric. Ii dorim succes, deşi ne îngrijorează faptul că această comisie va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin zelul căreia s-au acoperit destule matrapazlâcuri.”* Ceea ce, din păcate, s-a şi întâmplat cu adevărat.

Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române  
Ortodoxia este percepută ca religie naţională în Romania, în primul rând datorită faptului că 86,8% din populație este de această confesiune (conf. recensământului din 2002) –. Scoaterea religiei din şcoli. Acceptarea pe teritoriul României a activităţii tuturor cultelor, sectelor, mişcărilor religioase esoteric – gen Biserica Scientologică -, şi a grupărilor spirituale –gen MISA – “Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut”, iniţiată de Gregorian Bivolaru şi bazată pe practici sexuale neotantrice. Presiuni şi sprijin material din partea unor cercuri oculte din exterior pentru dezvoltarea în România a mişcărilor de emancipare a homosexualilor – având ca efecte directe disoluţia instituţiei familiei şi subminarea
moralei creştine. Atacuri sistematice în mass-media –propagarea de informaţii denigratoare – şi în zona creaţiei artistice – filme, piese de teatru, artă plastică – blasfematoare: – Piesa de teatru „Evangheliştii” scrisă de Alina Mungiu Pippidi, în 1992, ridiculizează întreaga istorie a mântuirii. Iisus Hristos este prezentat ca un om fără personalitate, un pretext pentru o mare farsă religioasă, un profet supus manipulării şi apetenţei sexuale. Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un ucigaş, iar evangheliştii sunt nişte impostori plătiţi să scrie la comandă despre evenimente inexistente.
Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi culminează cu un act de sex oral(!) între Iisus şi femeia păcătoasă, care în Biblie este prezentată ca o pildă luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi picioarele Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat „Evangheliştii” drept „cea mai bună piesă românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un „proiect de resuscitare(!) a dramaturgiei româneşti”. Piesa a fost pusă in scenă la Ateneul Tătăraşi din Iaşi.
Filmul„După dealuri”, scenariul şi regia de Cristian Mungiu, este inspirat de romanele semnate de Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005 al unei tinere care a murit  a o mănăstire izolată din România, după o exorcizare.
În fapt, este vorba despre acţiunile unui călugăr şi ale câtorva călugăriţe, ale căror fapte psihopatice, prin generalizarea indusă, sunt proiectate explicit asupra imaginii bisericii ortodoxe. Criticul de film Mircea Valeriu Deacă susține că“reperul principal al filmului ar fi icoana bisericească”. Pelicula a avut premiera la 19 mai 2012, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu. http://roncea.ro/2012/11/21/
CONCLUZII:
În Pastorala de Crăciun din 2014, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus: „Credinţa noastră nu este un articol de import. Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român.
Este temelia vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este siguranţa noastră în faţa neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio generaţie nu-l are, de a înstrăina sau profana, după gustul timpului, acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor şi generaţiilor româneşti… Or, eliminarea religiei din şcoli este un atentat la fiinţa noastră naţională, la credinţa neamului nostru românesc, este o ofensă a maiestăţii divine”.

Discreditarea sentimentului naţional.
Ridiculizarea noţiunii de patriotism. Aruncarea în derizoriu a valorilor naţionale. Crearea psihozelor facebookiste – componentă a manipulărilor cu ţinte globaliste -. Intoxicarea tradiţiilor naţionale şi a folclorului românesc – fenomenul “bălălău”, manelismul -.
CONCLUZII:
A. „Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor“ – politicianul Columbian Alberto Lleras Camargo.
B. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban pe ban pe ban, pun ban pe ban / Fac afaceri mari în stil American / Că cel mai mult şi cel mai mult / Un lucru în viaţă mi-a plăcut / Să am euro şi parai / Dar fără să ridic un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata Bani cu sacu / Şi-i dau toţi să fiu al dracu / Şi când îmi vine mie pe chelie / O ţin din beţie în beţie / Vagabond de meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine / Atunci scapă-mă de tine / Dar dacă te joci cu focul /Am să-ţi fac electroşocuri.” (Nicolae Guţă).
“Trimite o felicitare de ziua naţională speciei urbane ce arborează drapelul naţional cu mândrie.”
Această felicitare poate fi accesată şi expediată gratis prin bunăvoinţa site-ului:
http: www.ejungla.ro/felicitari/fullsize/1_Decembrie

Diabolizarea poporului.
Promovarea pe plan mondial a unor imagini deformate în mod grotesc despre români, cu generalizări defăimătoare şi profund umilitoare. Românii, cei mai fioroşi hoţi, tâlhari şi criminali. Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul cel mai nemilos din lume. “Revoluţia” din ’89, cea mai sângeroasă. Dictatorul cel mai odios – Oare cine şi de ce a hotărât executarea acestuia în ziua sfântă a Crăciunului? – Nivelul de inteligenţă al românilor printre cele mai scăzute – Un studiu ştiinţific, publicat în 1940, de prof. C. Rădulescu-Motru, demonstra că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală şi o rapiditate în gândire peste medie.
O altă cercetare, realizată în 2010, de profesorul Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe români, în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al popoarelor europene, pe locul 27 din 29 de ţări . Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi. Oportuniştii cei mai jalnici.
CONCLUZII:
Dacă este să dăm crezare acestor cercetări privind nivelele de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm că locul codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la categoria de alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să spună sau nu vor să răspundă –, se datorează unei degradări continue a societăţii româneşti.
Ultimele două opinii sunt pe cale de a fi larg acceptate. În primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că multe dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu mâna noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui semnificativ impuls. “Prietenii” ştiu din partea cui – vine provocarea -, de ce – este declanşată – şi cum – se manifestă.

EPILOG.
Tendinţele aproape suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de secol 21, vin ca o mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE – NOVUS ORDO SECLORUM – Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva, eventual că moare şi capra vecinului – este că nu suntem singurii în această situaţie.
Vestea proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lănciilor
şi nu este nici o noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul sângelui”, apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie– au o duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva haosului”.
Articolul complet se poate accesa la urmatoarea adresa: https://archive.org/stream/VasileMaiereanPreliminarii.

0 170

O cercetare efectuată de Universitatea Australiei de Vest, publicată în jurnalul Royal Society Open Science, arată că bărbații infideli pot fi depistați prin intermediul trăsăturilor lor faciale, scrie Mediafax, citând The Guardian.
Experții au afirmat că bărbații cu trăsături mai „masculine” sunt mai predispuși să fie catalogați drept infideli. Același tip de persoane par să fie mai deschiși cu privire la faptul că au înșelat sau au „furat” partenerele altor bărbați. Cu toate acestea, cercetătorii insistă că rezultatele sunt modeste, iar oamenii ar trebui să fie precauți în a încerca să-i depisteze pe cei vinovați de adulter doar după față.
Echipa de cercetare susține că îndoielile față de bărbații cu trăsături mai masculine – precum creasta sprâncenelor pronunțată, o linie a maxilarului mai accentuată și buze mai subțiri – au oferit un avantaj în evoluție, permițându-le femeilor heterosexuale să descopere partenerii ”ciudați” și bărbaților să recunoască un potențial rival, care să le seducă partenera.

Studiile anterioare în acest domeniu au sugerat că femeile sunt capabile să descopere bărbații infideli după o poză a feței, iar caracterul masculin al unui chip a reprezentat un factor cheie în judecată. Bărbații care au privit imagini cu femei nu au reușit să descopere foarte multe femei care comit adulter. Totuși, nu a fost clar dacă oamenii își pot da seama dacă cineva de același sex este infidel sau nu.

Specialiștii au descris, în jurnalul Royal Society Open Science, cum i-au pus pe participanții albi și heterosexuali să judece trăsăturile faciale ale altor 189 de adulți fotografiați și folosiți într-o cercetare precedentă. Ei au ales 293 de bărbați și 472 de femei, care au studiat poze cu femei și 299 de bărbați și 452 de femei, care au privit imagini cu bărbați. Posibilitatea ca persoana din imagine să fie infidelă a fost măsurată pe o scară de la unu la 10.
Persoanele din pozele folosite în cercetare au afirmat anterior că au înșelat sau au luat partenerul unei alte persoane. Imaginile lor au mai fost judecate după gradul de atractivitate și de încredere inspirată și după cât de masculine sau feminine păreau.
Rezultatele au arătat că atât femeile, cât și bărbații, au dat note mai mari imaginilor bărbaților care au recunoscut că au fost mai infideli.
„Cu alte cuvinte, percepția asupra infidelității ar putea conține un sâmbure de încredere în fețe masculine”, au afirmat autorii. Cu toate acestea, nu au existat niciun efect pentru imaginile cu femei.

Când echipa de cercetare a examinat ce aspecte ale fețelor bărbaților ar fi oferit indicii cu privire la infidelitate, ei au observat că trăsătura principală a fost aspectul masculin pronunțat. Analizele mai amănunțite au confirmat că aceasta este legată de recunoașterea în sine a adulterului, dar că nu este complet prezisă.

Experții au insistat, însă, că mai există alți factori care arată dacă cineva este infidel. „Infidelitatea dovedită adevărată variază în mostrele pe care le-am pus la dispoziție, iar 4-8% din variație este justificată de media perceperii infidelității acelor fețe”, a afirmat doctorul Yong Zhi Foo, primul autor al cercetării Universității Australiei de Vest.

Grupul de cercetare s-a declarat surprins că participanții la studiu au idenficat adulterul doar la bărbați. Ei au sugerat că acest rezultat ar putea fi justificat de mai mulți factori, printre care se numără folosirea produselor cosmetice de către femei, care maschează trăsături și gesturi, și predispoziția redusă a acestora spre infidelitate.
Aceștia au susținut că au avut nevoie de mai multe experimente, cu un număr mai mare de participanți – inclusiv oameni mai bătrâni, care ar fi avut mai mult timp să își înșele partenerii.- pentru a găsi rezultate concludente.

Doctorul Kristen Knowles, specialist în psihologie evoluționistă la Universitatea Queen Margaret din Edinburgh, a afirmat că rezultatele cercetării din Australia sunt interesante pentru că au creat o conexiune clară între percepțiile de infidelitate și acțiunea propriu-zisă. Ea a afirmat că rezultatele pot fi văzute doar la bărbați pentru că femeile nu sunt atât de deschise în a afirma că și-au înșelat partenerul sau au „furat” pe cineva care era deja într-o relație.
Cu toate acestea, Knowles insistă că nu doar bărbații cu trăsături mai masculine sunt mai infideli. „Ar trebui să fim conștienți de faptul că aceste comportamente sunt incredibil de complexe și sunt, probabil, influențate de mulți factori, precum aspecte sociale și culturale, personalitate, genetică și experiențe de viață”, a declarat aceasta.

0 545

Învăţaţii, care au scris multe cărţi cu coperţi frumoase, în special în vestul Europei, au eşuat de mult în ochii mei. Istoricul Ernest Gamillscheg conchide că „problema istorică a devenit problemă politică, ceea ce n-a înlesnit cunoaşterea adevărului”.
Criteriile politice, pe de o parte, şi spiritul ştiinţific şi homerian pe de altă parte, trebuiesc despărţite. Numai aşa pot apărea în Europa cărţi şi documentare de adevărată valoare. Ultimii cincizeci de ani nu au fost generoşi din acest punct de vedere. Cu toate că ei au umplut bibliotecile Europei. Evoluţia europeană a ultimilor 10 ani lasă însă, deasemenea, puţine speranţe pentru viitorul apropiat. 

Totul depinde însă de statul român, dacă va reuşi să-şi apere şi valorifice comorile culturale care stau ascunse – mulţumesc lui Dumnezeu! – în pămîntul ţării. Dar statul român actual şi-a desfiinţat Legea Patrimoniului Naţional! De ce? Căci toate ţările Europei au această lege! Totul depinde de învăţaţii români, dacă ei vor şti să-şi folosească documentele în piatră descoperite, în special, în ultimii 50 de ani. Documente nefalsificate într-o lume a falsificărilor. Pietre care, gravitaţional, pot tăvălui fel de fel de teorii, care mai de care mai fanteziste. 

Ioan Mugioiu

„În războiul troian erau tot aşa de mulţi zei şi-ntr-o tabară şi-n cealaltă. Asta era o dreaptă şi elegantă viziune, de care modernii – prea pasionat sau prea josnic – nu sînt capabili. Ei vor ca raţionalitatea să fie în orice caz partaică. La începutul civilizaţiei noastre i-a reuşit lui Homer luxul obiectivităţii; la noi, antipozii unei epoci târzii, există, încă, numai loc pentru poziţie” (E.M. Cioran). 

Am vizitat, în vara lui 2001, o expoziţie în Germania, despre Troia. Niciun cuvânt, în toată expoziţia, despre traci, cu toate că troienii erau traci. Deşi, într-o publicaţie germană, Der Spiegel, puteam citi, cu zece ani înainte: Cumpăna civilizaţiei nu stă, aşa cum cercetătorii pînă acum au crezut, în Orientul Apropiat, ci în Europa. Mii de ani înaintea scribilor templelor sumeriene, preoţii Europei vechi foloseau primele semne de scris ale istoriei omenirii. Învăţătura «ex oriente lux» s-a adeverit, în lumina acestor cunoştinţe”. (Der Spiegel, Nr. 41-1990 ). Se foloseşte acelaşi drum bătătorit, redus la modelul greco-roman. 

«Pelasgii şi Thracii au în realitate multe drepturi să privească ca aducătorii civilizaţiei epocei de peatră în Tesalia, Beotia şi Phocis» scria, în 1912, Ioan G. Andrieşescu, în studiul său «Dacia înainte de Romani».
De fapt, Andrieşescu nu făcea decât să confirme ceea ce spusese, despre geto-daci, Clement Alexandrinul, în perioada 150-215 d.Ch: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei. Trebuie să mergem mai departe acum, să arăt lămuritor că filosofia greacă a furat din filosofia barbară… Pentru că trebuie să mai spun că cei mai mulţi dintre ei au fost de neam barbar şi şi-au făcut ucenicia printre barbari… Pe Platon îl găsim că laudă pe faţă pe barbari şi îşi aminteşte că atît el cît şi Pitagora au învăţat mai multe şi mai frumoase învăţături, trăind printre barbari”.

Faptul că transferurile culturale s-au făcut dinspre spaţiul Carpaţi-Egee către întreaga Europa, încă din timpurile întunecate şi apoi, timp de o mie de ani, din Bizanţ, este scris cu literă mică. O dorinţă şi a Vaticanului, unde o mulţime de documente din perioada antică şi evul mediu sînt ţinute secret. Există cumva teama că se prăbuşesc diferite mituri? Cu mult înaintea strălucirii Culturii Bizantine şi a aureolei Culturii Greceşti, a plutit pe cerul Europei spiritualitatea şi rafinamentul Culturii Trace: prima mare cultură a Europei. 

(Extras din cartea «O mică incursiune în Cultura Română» de Ioan Mugioiu)

http://www.cunoastelumea.ro/

0 266

Sărbătorile Paştilor, momente cănd rememorăm Patimile, Moartea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. De aceea vom aduce în atenţie adevărul-miracol al coborîrii Luminii Sfinte la Mormîntul lui Iisus din Ierusalim, această milenară şi  repetabilă minune atestată a creştinismului. Miracol divin care l-a făcut pe † Sfîntul Ioan Damaschin să scrie în canonul Învierii: „Acum toate s-au umplut de lumină – şi cerul şi pământul şi cele dedesubt”. An de an, credincioşii prezenţi în biserică au prilejul să observe o lumina precum un fulger, care vine prin cupola aflată deasupra Capelei Sfîntului Mormînt.
O lumină comparată cu un glob care se împrăştie în mici bucăţi ce ajung pînă la lespedea pe care a stat Trupul lui Hristos, aprinzînd vata presărată deasupra. Lumina de un albastru-deschis, care se schimbă în mai multe nuanţe sub ochii miilor de martori, coboară la Sfîntul Mormînt din Ierusalim, în Noaptea de Înviere doar în Biserica Ortodoxă.
Sfînta Lumină este considerată dovada clară a dreptei credinţe, cea mai elocventă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Este modul prin care Iisus ne transmite că stă alături de credincioşi, este darul sfînt pe care Iisus înviat ni-l face, amintindu-ne de lumina care a luminat mormîntul în momentul Învierii Sale.
Lumina aminteşte, totodată, de lumina care a fost în jurul Sfîntului Mormînt şi pe care, străjerii, văzînd-o, s-au speriat şi au dat piatra la o parte şi au văzut mormântul gol.

Faptul că Învierea a fost reală este dovedit de atitudinea conducătorilor de atunci, după ce soldaţii i-au anunţat că  mormântul este gol. Evenimentul i-a speriat pe cei care îl răstigniseră, încît la  miezul nopţii, au convocat autorităţile vremii şi au decis să-i mituiască cu bani pe soldaţi ca să spună că au dormit şi au venit apostolii şi L-au furat pe Iisus. Dar, ei puseseră o piatră uriaşă, extrem de grea, la intrarea mormîntului păzit de o sută de soldaţi.
Lucru extrem de important, pentru că trupul lui Iisus nu putea fi furat avînd o piatră uriaşă la uşă, iar cei o sută de soldaţi care păzeau mormîntul nu puteau adormi toţi, instantaneu. Evenimentul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Deşi a fost prezentată în mai multe scrieri începînd cu secolul 4 e.n., minunea a început să fie documentată sistematic pe la 1106, menţionată fiind şi în scrierile călugărului rus Daniel.
Menţionăm că şi măsurătorile ştiinţifice efectuate de către fizicianul rus, Andrei Volkov, la Mormîntul lui Iisus Hristos, în Sîmbăta Mare a anului 2008, confirmă venirea Sfintei Lumini şi dezvăluie fenomene pe care chiar el le caracterizează „de necrezut şi complet inexplicabile”
Lumina venită din cer în Noaptea Învierii, un foc nepămîntean, imaterial, de culoare albăstruie, care poate fi atins timp de cîteva minute fără să ardă, aprinde într-un mod miraculos candela din Sfîntul Mormînt.
Focul cel viu, strălucind ca un fulger, aprinde din zbor candelele de la intrarea în biserică, precum şi lumînările unora dintre pelerini. Nimeni nu poate nega miracolul, efectul său puternic şi fascinant, contribuind la întărirea credinţei în Dumnezeu.

Invierea lui Iisus

Să ne amintim etimologia cuvîntului „Paşti”. Unii spun Paşti, alţii, în mod deformat, Paşte. Etnologul Simion Florea Marian afirmă că sărbătoarea are la origini – trecînd peste etapa ebraică „pesah” – azimioara numită pască. Alţi cercetători opinează că mielul jertfit poartă numele de „pască”, nume dat ulterior unui cozonac cu brînză, pregătit special de Paşti.
 Receptat ca un plural, s-a folosit de-a lungul timpului fie „la Paşti”, „de Paşti” „Sărbătorile Paştilor”, fie „Sărbătorile de Paşti”. Aşadar, Paşti e pluralul de la pască şi nu „Paşte”.
Divagaţiile pe această temă alimentează o falsă problemă. Cercetînd Dicţionarul Tezaur al Limbii Române, editat de Academie,  vom găsi următoarele atestări: la Coresi găsim „Paştile”: „Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”. La Varlaam: „mieluşelul Paştilor”.
Mai aproape de noi, la George Coşbuc găsim „Paşti”: „Era după Paşti şi era un timp bun”.
Întîlnim şi nume date celor născuţi în perioada Paştelui: în româneşte Pascu, în alte ţări, Pascal. Originea sa se află în adjectivul latinesc paschalis, derivat din substantivul pascha, care înseamnă „pascal”, „de Paşti”.
În documente, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 găsim varianta autohtonă Pascu. Orice nume ar purta – Pascu, Pascal, Pasquale, – „omul nu e decît o trestie plăpîndă, dar este o trestie cugetătoare”, afirma cu peste 300 de ani în urmă, Blaise Pascal.

Aşadar, e necesară menţinerea în viaţă a cuvîntului „Paşti”, varianta „Paşte” fiind un fel de furculition, întîlnit şi la Negruzzi, Delavrancea şi Haşdeu, ultimul, tot mai folosit în ultimii ani, la presiunea mass-media. Afirm aceasta pentru că de-a lungul vremii a tot fost fraudată limba română cu franţuzisme ieftine, dar, mai cu seamă, astăzi cu englezisme şi deraieri după urechea unor neisprăviţi. Deviaţia Paşte s-a dezvoltat din sintagma „Paşte fericit”, Paşte este verb (DEX), şi aşa va rămîne, şi se referă la acţiunea erbivorelor de a se hrăni cu plante sau iarbă.
Eu vă urez tuturor „Paşti fericit!”, prilej cu care ne amintim şi de capitalismul barbar, cel de toate zilele, care nu ţine de Înviere, de lumină, de iertare, de toleranţă, de foame, de sete, de speranţă, de deznădejde, de iubire creştină, de veşnicie.
N-are nici cea mai mică legătură cu valorile creştinismului, cu miracolul Învierii lui Iisus, ci cu ateismul şi consumerismul „ştiinţifico-fantastic”, niciodată în criză. Uriaşii cu picioare de lut, cu doctorate în materie de agnosticism, care îşi trăiesc opulenţa în „Grădinile suspendate ale Semiramidei”, închinîndu-se, cum spunea Balzac, zeului Mamon, mai devreme sau mai tîrziu, vor pieri şi ei, muritori fiind.
Cînd vine vorba de îmbuibare, între lipsa de conştiinţă şi conturile grase, milionarii noştri au un singur dor: să chefuiască de Paşti în abundenţa risipei şi a destinaţiilor de lux. De unde compasiune pentru popor? E ca şi cum ai pune un pix în ghearele unei maimuţe şi i-ai cere să scrie o poezie. Mîntuitorul a îndurat şi pentru ei chinurile răstignirii şi moartea de pe Cruce, dar ei continuă să-şi trăiască viaţa după model păgîn, făcîndu-L pe Iisus să îndure din nou Vinerea Sfintelor Patimi.
Mîntuitorul, în bunătatea Lui, e gata să le ofere iertare, dacă se căiesc şi o cer, dar gîndul lor stă la alte oferte.

La praznicul cel mare al Învierii Domnului Iisus este binevenită toată suflarea. Românul tradiţional, care nu negociază cu el însuşi cînd vine vorbă despre Dumnezeu, ştie să facă diferenţa între credinţă şi spectacol şi primeşte cu post, curăţenie, milostenie şi rugăciune, Sfîntul Paşti. De unde au, de unde nu, de unde au economisit, românii vopsesc ouă, pun de veacuri pe masă o bucată de miel, cozonaci şi pască, nu uită dă dăruiască şi celor lipsiţi, dar sînt un popor mîndru pentru că îl au pe Dumnezeu şi au credinţa în miracolul Naşterii şi Învierii Mîntuitorului.
Minte cel ce spune (parafrazîndu-l în locul nepotrivit pe Napoleon („drumul spre inima soldatului trece prin stomac”) că spiritualitatea românilor trece mai întîi prin burtă. Sfîntul Paşti reprezintă pentru românii de pretutindeni evenimentul fundamental al creştinismului: Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare, iar Biserica „sobornicească şi apostolească” – cel mai de seamă fapt istoric al omenirii, zidit pe adevărul istoric şi tainic al Învierii lui Iisus Hristos. Să mergem în miez de noapte în lăcaşurile Sfintelor Biserici! Slujitorii Domnului ne aşteaptă cu făcliile aprinse pentru a-L vedea pe Iisus strălucind în lumina cea curată a Învierii.

Să mergem să luăm lumină, astfel ca în noi să rămână lumina şi dragostea lui Iisus. Să mergem să cîntăm împreună cu Sfîntul Damaschin: „Acum toate s-au umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Să prăznuiască toată făptura, Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit”. Să mergem cu toţii să ne bucurăm de triumful milenar, care nu se poate compara cu niciunul din cele prin care trecem de-a lungul vieţii. Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus ne va binecuvînta pe toţi cu darul sfînt al iubirii Sale de oameni, cu dragoste frăţească, cu dorinţa de bine şi pace lăuntrică. Dacă pentru unii fraţi ai noştri Sărbătoarea Paştilor rămâne o sărbătoare fără prea mari semnificaţii, este, poate, pentru că au lăsat nelămurite facultăţile sufletului, iar spiritul lor nu-l poate simţi pe Hristos înviind. Dacă inima este angrenată în goana după bogăţii şi în lupta împotriva oamenilor, nu mai încape în ea nicio bucurie duhovnicească. Dacă pe tronul raţiunii stau viclenii şi minciuni, nu se mai pune problema unor gînduri adevărate, realmente raţionale. Adevărul gîndirii este jertfelnicia: atunci cînd vreun om are un gînd jertfelnic, să ştie că se află în adevăr. Dacă tot trupul musteşte plăcere, nici vorbă de curăţie. Aşadar, Hristos, prin Biserica Lui, al cărei cap este în veac, ne cheamă la Înviere, dar nu oricum, ci cu voinţă nestrămutată de îndreptare şi cu fapte care să o demonstreze.

Cu cît mai mare ne va fi bucuria, cu atît se vor întări credinţa şi nădejdea, bazate pe existenţa adevărului că Hristos a Înviat!

Maria Diana Popescu

0 745

După cum știm, nici o dictatură nu este perfectă!  Cum nu a fost, bunăoară, nici dictatura  ceaușistă.  Pentru mulți, totuși, discuția pare să fi fost legată de calitatea salamului, unde dictatura ceaușistă a eșuat lamentabil.  Unii mâncau celebrul salam cu soia, alții, nomenclaturiștii, încercau să se îndestuleze cu salamul de Sibiu.  Dar cât salam de Sibiu puteai să mănânci?  La un moment dat chiar te apuca revolta!  Pare să fie și cazul lui Rareș Bogdan,fiul lui Ioan Bogdan, fostul, până in 1990 directorul general al Combinatului de produse sodice de la Ocna Mureș. 
Nota bene: Director de combinat ajungeai pe vremea comuniștilor doar dacă aveai dosarul ”beton”, cu carnet de partid tot beton, dacă erai un tovarăș de nădejde, dacă luptai pentru propășirea socialismului și comunismului, dacă nu aveai rude în străinătate etc.  Și, după revoluție, sarcina grea a falimentării industriei și a ”privatizării”… 
Așadar, pe locul vechiului combinat, astăzi avem Parcul Industrial Ocna Mureș și, ați ghicit, director este fostul tovarăș Ioan Bogdan de odinioară, domnul Bogdan de astăzi. 

Nu a fost vreun dizident, cum nici fiul lui nu a luptat împotriva comunismului pe vremea comunismului.  O face, plin de fariseism, trei decenii mai târziu.  Cât curaj!  Cât patriotism! .”El a intrat în afaceri în 1995, când încă era student, cu un SRL – primul dealer Connex din Cluj-Napoca.  În această firmă, Bogdan era asociat cu Rareș Rusu, fiul generalului în rezervă Stoian Rusu, fost șef al Miliției Cluj în decembrie 1989 și… primul șef al unității “Doi și-un sfert” (serviciul secret al Ministerului de Interne).  Tot atunci, la mijlocul anilor ’90, Rareș Bogdan a fost șeful organizației de tineret a PNL Cluj și coleg de an la Științe Politice cu Eduard Hellvig, actualul director al SRI”, scrie Pressone.     

Copiii de nomenclaturiști nu aveau nici o treabă… de a critica pe Ion Iliescu, atâta timp cât Ion Iliescu era la putere. Nu-i bai, cu două decenii mai târziu… recupereaza o luptă de dus cu un pensionar bolnav, de 90 de ani.  Cât curaj!  Cât patriotism!               
Iraționalitate și delir, mitomanie, o fobie accentuată fatza de ”dușmani” invizibili, vag identificați ca… susținători ai unui alt partid, o derivă autoritaristă, anti-democratică, motivata de ură viscerală pe motiv de vârstă, de clasă socială sau de etnie, folosind un discurs ce promovează ”valori” precum șantajul, violența, suspiciunea față de majoritate.

Comportamentele lui Rareș Bogdan nu mai relevă doar prostia lui sinceră și gregară, ci și un orgoliu nesusținut de micimea proprie, ce se înfățișează caricatural și în vestimentația gen Farfuridi.  
I s-a spus ”Dichisitul”, ”Orhidel”, ”Batistuță”, este cunoscut pentru comportamentele sale de parvenit, de cocalar, de frustrat ce visează la averi și opulență.  La partide de golf cu miliardari.  Ca și Iohannis! 
La Cluj, „opera” împreună cu Tavi Hoandră o cafenea ce gemea de kitsch, genul cu televizor pus în ramă de tablou etc. și care trebuia să ilustreze un ”ștaif imperial”, trimiterea fiind la Habsburgi.   
Cei care s-au mirat de portretul sau, expus la muzeu, la București, să n-o mai facă!  Este exact în același context…  Trist.  Este în ton cu muzica ce se cântă pe malurile Dâmboviței și Someșului, acela de a înlocui intelectualii și patrioții adevărați cu caricaturi umane, care pentru niște arginți își vând nu doar țara, ci și familia sau chiar sufletul.   Și știu exact ce spun!  

Rareș Bogdan nu a avut nici un scrupul în a susține făcătura de justiție macovist-koveșistă ce încerca să-i pună cătușe socrului său – Vita Lászlo-doar pentru că era om de afaceri maghiar și DNA-ul lucra la celebra făcătură prin care a fost trimisă în instanță Horváth Anna, viceprimarul Clujului, în speță fiind „necesară” și o alegație privind existența unui așa-zis grup infracțional.
Dar, să revenim!  Pe aceeași stradă cu cafeneaua Lor funcționa și ”celebra” florărie Kara,.. ”în sil parizian”, dar care afară de faptul că împopoțona coridoarele Operei din Cluj anual, la … ”Balul Operei”, nu producea decît găuri. ”Conform datelor de la Minsterul Finantelor, firma prin care s-a deruleaza afacerea cu aranjamentele … florale a soției lui Rareș Bogdan a inregistrat pierderi timp de patru ani consecutiv (2009-2012), deficitul fiind de 665.214 lei (aproximativ 150.000 de euro).  Din 2013, Florina Bogdan a trecut pe o alta firmă,  SC Kara Events Napoca SRL”, relatează Ziar de Cluj.  O alternativă la situția existentă, soția lui Rareș Bogdan se angajează jurist la Călin Mitică de la Transferoviar Grup, trimis în judecată de procurorii DNA pentru spălare de bani și mită. La un ”necorupt”… 
Dar, dacă vorbim de Călin Mitică, vorbim și despre libanezul Mohammad Murad (care se chinuie să-i umple conturile lui Rareș Bogdan pentru că i-ar promova imaginea) și chiar de Viorel Hrebenciuc.  Ce mică și rotundă e lumea!  Și ce de stânga-dreapta pare.  Cât de social-democrată și de liberală concomitent!                 

E absolut imposibil ca Rareș Bogdan să confunde atat de jenant patriotismul, cu ceea ce el promovează
Nu poți fi patriot în timp ce îi urăști pe majoritatea cetățenilor din țara ta.  Cu toate acestea el se dă mare patriot, anume genul de patriot care se luptă cu corupțiea, care vrea justiție, care visează pușcării pentru ”hoți”.  Asta, desigur, stând la Realitatea TV care nu doar că se află în insolvență de aproape 8 ani, dar care a și păgubit România prin neplata dărilor către stat cu simbolica sumă de 25 de milioane de euro
Este  absolut imposibil ca Rareș Bogdan să confunde patriotismul cu jefuirea țării.  Adică ceea ce promovează el, ”România în primul rând” (ce făcătură  de slogan furat!) cu niște unii care au demonstrat cum se poate jefui țara mai bine  decât o făcea PD-ul cand arunca resursele  în brațele băncilor și corporațiilor străine. 
Să nu-i omiteți din poză pe Falcă, pe Blaga, pe Hava și pe ceilalți slujitori ai celor care jefuiesc România în primul rând… Merită să trecem mai departe de miliardele de euro prăduite prin ”împrumutul preventiv” de la FMI?  Poate ne explică Orhidel de ce ”patriotul” Buda votează împotriva României în Parlamentul European?  Sau mai contează?

afiș PNL/PD  

Să facem un scurt tur de orizont. Din câteva clicuri pe net, aflăm că ”patriotul” și necoruptul Rareș Bogdan adoră banii publici
Uite aici, zice că a încasat un mizilic de 486.440 lei taman de la Hidroelectrica. Ce să vezi, tot o firmă aflată în insolvență, dar care avea nevoie de ”imagine” și, ca atare, s-a gândit să apeleze la un ”specialist” cum e Rareș Bogdan.  N-o zic eu, o spune Hidroelectrica: „Facem precizări privind relatia contractuală dintre Hidroelectrica şi societatea Trend Communication, avându-l ca acţionar pe realizatorul de televiziune Rares Bogdan şi, ulterior, pe fratele acestuia, Horia Bogdan:
Contractele s-au derulat, cu intermitenţe, în perioada 2006-2012, ultimul contract fiind reziliat la intrarea Hidroelectrica în insolvenţă; în perioada 2006-2012, Hidroelectrica a decontat către Trend Communication plăţi în valoare totală de circa 486.440 lei (TVA inclus). 
Contractele au avut ca obiect servicii de analiză calitativă şi sinteză privind imaginea de ansamblu în media a SC Hidroelectrica SA, precum şi servicii de realizare a unor rapoarte de audit ce includ strategii media imediate pentru contracararea efectelor campaniilor sau materialelor negative de presă la adresa beneficiarului, precum şi tactici de contrabalansare a apariţiilor negative cu cele pozitive”, se arată în comunicatul Hidroelectrica.

Nu e tare? Rareş Bogdan a primit în 2007 şi 2008 si de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (actuala Autoritatea de Supraveghere Financiară – ASF) 8 contracte în valoare totală de 308.708,65 euro. Contractele au fost acordate fără licitaţie în urma unor proceduri de „solicitare de oferte”.  Obiectul contractelor a fost reprezentat de organizarea de întâlniri între reprezentanţii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi reprezentanţi ai pieţei de asigurări, ai administraţiei publice locale, ai mass media, scrie Grupul.ro, care publică și contractele. 
Apoi, deputatul Sebastian Ghiță avea să mai adauge pe listă ”sume uriase, bani negri, de la persoane precum BlejnarVanghelieCălin Mitica
Maricel Pacuraru și alţi oameni certaţi cu legea”, însă nu a făcut în vreun fel dovada celor afirmate. 
Deloc incredibile ar fi și relațiile cu fostul primar al sectorului 5, mai ales că Rareș Bogdan a prestat pe scenă și ca prezentator al Vanghelionului , de exemplu. Iar acolo se discuta despre împărțirea banilor proveniți din diverse șpăgi…

Premierul maghiar Viktor Orban are planuri mari pentru al treilea mandat consecutiv în fruntea Ungariei. El a declarat în Parlamentul de la Budapesta că vrea un fel de Schengen care să grupeze naţiunile din aşa-numitul bazin carpatic, într-un fel de nucleu economic asemănător cu cel vestic care au apropiat Franţa, Germania, Anglia, ţările Benelux şi mai apoi, cele scandinave.

Viktor Orban NU a nominalizat statele respective, dar din punct de vedere geografic, Munţii Carpaţi au atingere ori străbat, pe lângă Ungaria, alte şase ţări central şi est-europene – Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina, România şi Serbia.
Precum amiralul fara flota, Horthy Miclos, după Diktatul de la Viena, care avea in spate forța brutala a trupelor fasciste ale Germaniei și acel aventurier politic a dat buzna tocmai in acest iluzoriu Schengen; care, in mintea lui primitiva de mic diktator, s-ar potrivi „la fix”… dupa conturul Ungariei Mari!! 

În acelaşi timp, prudent cu …sefii, premierul s-a declarat un susţinător al Uniunii Europene. „Avem nevoie de UE cum şi UE are nevoie de noi, dar trebuie să renunţăm la visul nebunesc al Statelor Unite ale Europei”, a conchis şeful guvernului de la Budapesta. El, mai priceput la fotbal, ar pune la cale un alt vis nebunesc.
Ia cititi ce-l duce mintea:
„Doresc să-i conving pe vecinii noştri că împreună am putea deveni regiunea europeană cu cea mai mare securitate,(?!) cu cea mai rapidă dezvoltare, un spaţiu unitar(!?) din punct de vedere economic, comercial şi al transporturilor în Bazinul Carpatic.
Anii trecuţi am dovedit de multe ori că nimeni nu trebuie să se teamă de maghiari, iar cei care cooperează cu noi, au de câştigat”, a declarat , efectiv abulic , premierul Ungariei. 

Altfel spus, noi venim cu petrolul, gazele, cărbunele, lemnul padurilor, marmura, aurul si ce a mai scapat nefurat din Romania de catre fostul Schengen si voi …cu steagul rosu-alb -verde!! Ba și cu o propaganga aia revizionista  ce pute de la o posta a  sovinism de o insolentza fara seaman! Băi piticule, tu nu ai intzeles ca romanii au mai avut un pitic mic cu părul mare, care, tot asa, se declară leaderul economic al zonei … si al luptei pentru Pace ?
Macar atunci Romania avea o economie cu un PIB de 2,4 ori mai mare decat al Ungariei si isi platise prosteste toate datoriile! De un aventurier ca tine, cu curu-n doua luntri, care „o suge la alt Mare Licurici”, crezi tu ca avem noi nevoie? Cand ii pupi sub coada pe rusin-ai cum sa gandesti ca Bush …  si n-o s-o duceti mai bine.
Și Ceausescu a jucat la doua capete si s-a ales praful de megalomania lui! Tocmai tu mai lipseai sa te dai farul calauzitor al „Bazinului Carpatic”
Sti ceva: Hai Siktir, băi chilipir,/ nu te crede nici Bichir/ când iți umfli tu beșica / s-o sperii pe Veorica…

Viktor Orban a depus joi jurământul în al treilea mandat consecutiv de premier al Ungariei, după ce a fost re-reales în mod oficial de Parlament şi unde a evocat proiecte până cel puţin în anul 2030. Tot ca Ceausescu si Putin…Poate ei sa te ia in seama!

d.d.rujan

Atat ne mai lipsea sa intre si BNR pe mana politicienilor. Ar fi avut soarta marilor privatizari (petrol, gaz, siderurgie, etc.). Am fost rugat să scriu și un punct de vedere legat de chestiunea AURULUI! Nu am vrut, întrucît chestiunea nu e tranșată și mi-ar plăcea să se rostogolească mai mult în atenția publică!
Este evident că INFORMAȚIILE DIN ZONA BNR (datorită „discreției” n.r.) sunt foarte puțin rare.
Nu există transparență în afara unor comunicate oficiale seci care vin dinspre acest BUBOI NAȚIONAL al ROMÎNIEI!
Înainte să intrăm în subiect, subiect greu de înțeles fiindcă oamenii au fost mințiți 29 de ani și le e greu să creadă ADEVĂRUL, să citim un comunicat de presă dat de slugoiul DAN SUCIU.
„Orice modificare a legii 312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României are nevoie de un aviz din partea Băncii Centrale Europene.”
E simplu de înțeles: teritoriul ROMÂNIA NU NE MAI APARȚINE dacă noi trebuie să cerem voie să ne autogospodărim!
Lucescu de 4 ani repetă ca un papagal același lucru: toate efectele negative pe care le suferim cu toții sunt cauzate de aceeași boală! În 1989 s-a executat de către MAFIA INTERNAȚIONALĂ (khazară, talmudică, sionistă, cum vreți voi dar MAFIE) o LOVITURĂ DE STAT în colaborare cu MAFIA LOCALĂ.
În 1989 nu familia CEAUȘESCU a pierdut ci întreg poporul român!
În acești 29 de ani, MAFIA INTERNAȚIONALĂ a dezvoltat o întreagă structură de administrație formată din zeci de mii de agenți strecurați în toate nivelele și zonele de administrare a societății!
Aceasta se numește pe scurt STAT PARALEL! El este practic invizibil întrucât se ascunde în interiorul STATULUI ROMÂN și-i schimbă deciziile făcîndu-l să funcționeze ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN.

Din acest motiv SCHIMBAREA CULORII POLITICE a partidelor de guvernămînt nu conduce la schimbare reală!
Din acest motiv este cretin să așteptați ca vreun alt partid politic, indiferent de nume, să producă schimbare în bine la nivelul firului ierbii!
Imaginați-vă un autobuz controlat prin calculator și internet unde indiferent cît de mult schimbăm pe cel care stă pe locul șoferului, ruta și modul de deplasare al autobuzului nu se va schimba atît timp cît ADEVĂRATUL ȘOFER al autobuzului (invizibil pentru pasageri) nu se schimbă!
Dar să ne întoarcem la AUR!
Prima noțiune, de care nu ați auzit niciodată la așa-zisa școală sau în spațiul public, și pe care ESTE OBLIGATORIU SĂ O ÎNȚELEGEȚI este SENIORAJUL.

SENIORAJUL este diferența de profit pe care CEL CARE EMITE O BANCNOTĂ (sau un mijloc de plată) între VALOAREA NOMINALĂ DE PIAȚĂ și COSTUL DE PRODUCȚIE (hîrtie, cerneală, curentul electric, paza, etc) al acelei BANCNOTE!
SENIORAJUL este de obicei o valoare enormă (pentru bancnota de 100 de dolari FED este de 99.90 dolari ce reprezintă de 999 de ori mai mult decît costul de producție) și datorită legislației, SENIORAJUL nu este cunoscut pentru BNR și nici impozitat!
Cînd eu am înțeles cît de ușor și de simplu funcționează acest mecanism și am văzut INCAPACITATEA OAMENILOR DIN JURUL MEU DE A PRICEPE ACESTE NOȚIUNI SIMPLE, nu am mai avut odihnă pînă nu am început să scriu!
Să recapitulăm:
Niște băieți deștepți, au descoperit acum 400 de ani o cale de a FACE AVERE DIN NIMIC iar FURTUL LOR (din nimic nu poți face ceva decît dacă furi) să fie perfect acoperit legal!
La începuturile comerțului oamenii făceau troc: schimbau ce aveau sau produceau pentru munca sau ce aveau nevoie!
Trocul însă îngreunează schimbul economic!
O societate este cu atît mai dezvoltată și mai prosperă, cu cît schimburile de muncă/produse/servicii între cetățeni este mai rapid!
Astfel BANCNOTA folosită ca mijloc de plată AJUTĂ FOARTE MULT schimburile economice și economia!
Cu o singură condiție: BANII să fie EMIȘI SUVERAN adică STATUL NAȚIONAL SUVERAN să emită banii, să încaseze muncă/produse/servicii și să REDISTRIBUIE această bogăție înapoi poporului!
În acest moment, TOȚI BANII DE PE PĂMÎNT, NU SUNT EMIȘI SUVERAN!
Sunt emiși SUB MONOPOL PRIVAT adică o CORPORAȚIE GIGANT pe nume BIS, ce are filiale în toate țările, ARE DREPTUL, EA ȘI NUMAI EA, SĂ EMITĂ BANI!
Filiala din UE a acestei corporații se numește ECB (Banca Central EUROPEANĂ) iar BNR este filiala din colonia România.
Folosind puterea de a corupe a banilor, BIS (Banca Reglementelor Internaționale -Bank for International Settlements, cu sediul la Basel) și-a asigurat PROTECȚIE din partea tuturor guvernelor!
Astfel legea 312/2004 de funcționare a BNR, cît și tratatul de aderare la UE (art 130) NE SPUNE CLAR CĂ POPORUL NU SE POATE ATINGE DE ACTIVITATEA de la BNR.
BNR, în conformitate cu dorințele proprietarilor corporației MAMĂ BIS, încasează un SENIORAJ IMENS (de vreo 50 de miliarde de euro ANUAL dar suma ar putea să ajungă chiar și la 100) și-l transformă o parte în AUR iar alta cumpără hîrtii fără valoare numite bonduri de trezorerie la Guvernul SUA.
PE scurt, românii muncesc pe salarii stabilite de un guvern controlat de BIS (prin BNR care il creditează via Băncile Comerciale) pentru o CORPORAȚIE GIGANT care direcționează o parte din aceste sume către poporul american.
Acest sistem de vase comunicante fac posibile TRANSFERUL DE BOGĂȚIE între întreaga populație a Pământului și un grup restrîns de oameni pe care eu am denumit-o MAFIA INTERNAȚIONALĂ!
NAȚIONALIZAREA BNR întrerupe această hemoragie de avuție ce pleacă din ROMÂNIA către alte zone și întoarce această avuție către poporul român!
Așadar cînd vorbim de AVUȚIA NAȚIONALĂ este obligatoriu să includem în primul rînd SENIORAJUL ENORM (aproximativ 50 miliarde de euro ANUAL) alături de păduri, teren agricol, petrol, resurse solice și subsolice!
Cei care vorbesc NAȚIONALIZARE fără a NAȚIONALIZA ACTIVITATEA DE LA BNR sunt ignoranți și proști!
Însă nu trebuie să ne supere întrucât această informație a fost un secret pentru care s-au asasinat mii de oameni timp de 400 de ani!

Cei cu AURUL BNR?
Păi dacă BNR e privat cum poate AURUL acesteia să fie al românilor?
Este adevărat că din punct de vedere moral, AURUL este obținut din MUNCA ROMÂNILOR, însă cadrul legal ANTIROMÂNESC e clar!
AURUL BNR nu aparține poporului român și de asta și-au permis să-l depoziteze la LONDRA!
Și atunci de ce această discuție?
Ce v-a zis LUCESCU să scoateți capul din TV fiindcă acolo nu există interes să fiți informați?
Propaganda GLOBALISTĂ, care servește interesele corporației BIS, nu poate accepta ca poporul român să se trezească după 29 de ani de comă!
Și atunci e simplu să spui că DRAGNEA și PSD vor repatrierea aurului ca să-l fure!

Adică MAFIA INTERNAȚIONALĂ chițăie că MAFIA LOCALĂ vrea să-i fure ce au furat ei mai întîi!
Să ne lămurim bine: cele 100 de tone cît zice BNR că „avem” sunt nimic față de SENIORAJUL de 1500 de tone anual pe care BIS le fură de la români!
Adică repatrierea aurului BNR deviază atenția de la adevărata discuție: NAȚIONALIZAREA SENIORAJULUI!
MAFIA LOCALĂ trebuie să reacționeze în fața exterminării la care e supusă de MAFIA INTERNAȚIONALĂ!
Atacul la pilonul unde e PUTEREA CĂTUȘELOR s-a produs deja!
Acum este atacul la pilonul unde e PUTEREA BANILOR ȘI CREDITULUI!
MAFIA LOCALĂ nu vrea ELIBERAREA NAȚIONALĂ, ci doar coabitare fără imagini la TV cu cătușe și mascați!
MAFIA INTERNAȚIONALĂ a decis lichidarea MAFIEI LOCALE întrucât aceasta nu permite EXTERMINAREA POPULAȚIEI INDIGENE!
Spre exemplu, blocarea genocidului de la Roșia Montana sau otrăvirea acviferului de adîncime cu gazele de șist, este o dovadă că MAFIA LOCALĂ nu acceptă aceste mijloace de exterminare în masă!
Așa că asistăm la un aspect interesant al istoriei noastre: suntem aproape de EXTINCȚIA FINALĂ și acum avem șansa ELIBERĂRII NAȚIONALE!
În ADEVĂR este PUTEREA!              
Bogdan Subțirelu

* * *

Nota redacției:
Devine lămuritoare poziția fiecărui partid în chestiunea aurului de la Londra: partidele care se opun acestei măsuri sunt partide controlate strict de mafia internațională, celelalte mai au ceva românesc în ele…
Sursa: Ion Coja

0 238

   
Rmânia
e atacata de falsi profeti ai democratiei, ametiti  de ranchiuna, in cautand posibilitatii de a acapara lumina reflectoarelor.  Ideea ca România se destrama sub ochii nostri este leit-modelul promovat isteric pe „sosial-media”, multiplicand climatul toxic in care se vor desfasura alegerile din luna mai.  Daca nu, un „ceva”…altceva va veni sa intoarca  spirit revolutionar, aceste alegeri care promit sa fie cele mai comproise din cate am vazut. Vor castiga  sabotorii? Va capota  ideea unei Europa Mare, sau acceptam ca resentimentele si ura ne vor inconjura si ne vor inghiti.
Cine trage semnalul de alarma impotriva acestor incendiatori ai sufletului si spiritului care  vor sa ne distruga libertatile?

Au trecut mai bine de doi ani de cînd o „crema” a românilor renumește drept ”ciuma roșie” toată aceasta agitație mitingistă și virtuală a presupusilor lideri autohtoni; de la Pleșu si Caramtru (tata si fiu)  până la Oana Bellea, Rebegiuc, Liicheanu, Lăbărescu, Blanziana, (astia fara copii, ca …n-are). Cu totii insa dmobilizati de vechea chemare „dai si lupta” impotriva ofensivei analfabeților, a idiocrației.
Pare mult mai ușor statul la mitinguri pe arșiță ori pe ger, strigînd din toți rarunchii lozinci muiste, reevaluate filosofic decît să se facă pasul spre un partid, spre listele de candidați. Astfel  niciun intelectual mai de soi nu a intrat în vreun partid autohton. Și, chiar daca a muscat din nada promisiunii ,acool e mut ca peștele.
Oare,, în ceasuri de restriște puterea exemplului personal nu e atît de mare încît să merite un sacrificiu?. Să fie adevaratul leader, doar alde Medelin Bot si reinventatul „golan” stradal Ceausescu? De ce nu se implică mai serios numele sonore ale societății civile în reabilitarea opozitiei românești, aflate în grea suferință? Că intrebari „de ridicat” ar fi destule. De ce nu are România un Havel și se minte, pe mai departe, cu alde mediocrul Iohannis? se intreaba ostalgic Bogdan Tiberiu Iacob .
De ce  pe listele europarlamentare gasim doar un amalgam de odrasle securiste, ori amante de partid, ori sinecuristi, oameni ai serviciilor si lideri expirați în căutarea unei pensii mai dulci?
O explicație ar fi  că implicarea civică – și doar atît – a intelighentziei autohtone nici măcar nu e sinceră, ci e stimulată de structuri secrete, adesea pe bază de șantaj, iar acestea nu doresc cu adevărat penetrarea politicii de figuri cu greutate intelectuală. Nu se știe ce gînduri i-ar încerca odată ajunși în vîrf.

Extraordinar de exact puncta cu decenii în urmă, marele Mircea Eliade: De câte ori plutesc în aer psihoze politice, de câte ori se întâmplă sau se așteaptă ceva grav – o revoluție, o reformă acerbă, un atentat, o schimbare esențială a ordinei sociale – bietul „intelectual” român își pierde mințile”(…). Alege permanent doar agitația sterilă,  pe margine, în locul intrării într-o luptă autentică, aspră, dar salvatoare pentru nație, pe termen lung. În cel mai fericit caz, încearcă să-și bage la înaintare și să-și căpătuiască doar odraslele.
Cateva exemple:
Oana Pellea lansează public chemarea la revoluție, ca ultimă soluție, …inainte de polutie, pentru a nu ajunge ca în Venezuela. Mai lucid la 101 ani, filosoful Mihai Șora plînge din cauza guvernanților, pentru că a văzut ”ce şerpi şi broaşte le ies pe gură la Bruxelles”.
Detestatul pulitolog comunist poate  se exprimă public mai rău ca la bodegă: ”Un scatofag bine remunerat. Este jegul personificat (...) imi ridic vocea si spun: Marş de-aici, javra râioasa! Esti intruchiparea proverbului facerea de bine, amor cu mama…)”.
Stiu eu, poate la ovrei asa o fi…
Mai „nuanțat”, fiul lui Ion Caramitru   trăitor ani de zile în crema occidentului, e și mai radical: ” un OUG retroactiv in prima zi de guvernare care sa anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce in pușcărie imediat pe toți ? Ce ne-ar împiedica dacă exista precedent ?
Și de ce nu am face asta ÎNAINTE de a alinia toată legislația cu recomandările MCV si ale Comisiei de la Veneția ? Așa scăpăm și de voi și rezolvam și toată legislația juridică rapid (ca nu o sa mai aibă cine sa o blocheze – veți fi toți la Rahova și Jilava). Așa că gândiți-vă bine ce faceți !!!!!(…)
Trebuie sa câștigam alegerile sau – dacă le masluiesc și le fură masiv – sa le dam foc” scrie el pe Facebook la adresa coaliției de la putere.
Si mai „interesant”; Un ziarist cunoscut  imploră serviciile secrete să intervină de urgență pentru salvarea țării.(!?). Halal salvatori…
Foarte interesant, de-a lungul istoriei, în situații politice dificile oamenii își puneau speranțele în armată, ca soluție extremă, să preia puterea pînă se revine la normal. La noi se lucrează mai original, salvarea musai să vină de la specialiștii în plantat microfoane și spionat de pe gard.

Una peste alta, faptul că marii intelectuali ai Europei trag semnalul de alarmă și cheamă la acțiune e, poate, cea mai bună veste a momentului.
Intelectualii noștri, deocamdată, încă nu au ieșit din rutina glorificării lui ”Muie PSD”, a sanctificării lui Bot, Dide și Sandy.

0 197

Victor Ponta a scris pe Facebook, în replică la critici ale lui Traian Băsescu la adresa sa: Ignoraţi-l pe băsescu-nu mai poate să iasă din lada de gunoi a istoriei României!”. 

„băsescu reprezintă tot ce este mai urât, mai murdar, mai ticălos în politica românească-a tăiat pensiile şi salariile în timp ce îi proteja pe Udrea şi Blejnar; a fost trimis acasă de 90% din români prin Referendumul din 2012 şi s-a agăţat de scaun ca un nemâncat; a vandur interesele ţării pentru avantaje josnice ; a făcut dosare politice împotrivă adversarilor şi a denaturat actul de Justiţie ; i-a trimis pe Dragnea şi pe Valcov că să distrugă PSD şi pe baronii pedelisti ca să paraziteze PNL; Basescu a minţit, a furat şi a vândut pe oricine!
În loc să plătească în faţa românilor pentru tot răul făcut-vrea acum si 5 ani un loc călduţ la Parlamentul European (că acolo whiskey ul e ieftin şi au zbor direct spre Costa Rica)! Votaţi ProRomania- votaţi Corina Creţu!

La câteva ore după această postare, madam Udrea – aprope sora geamană a renumitei amante Elena Lupescu, a scris o replică foarte dură în care îl ironizează pe „cameleonicul Victoras”, îi aminteşte cum în 2009 voia ca Traian Băsescu să îl ia în PDL şi susţine că Ponta beneficiază de sprijinul „Securităţii de rit nou”, condusă de naşul lui, George Maior. 
„Mai, victore, ca să scriu ca tine, tot fără caracter ai rămas! (n.r.aluzie la faptul că şi Ponta a scris cu literă mică numele lui Traian Băsescu) Mă aşteptam şi eu la puţină recunoştinţă din partea ta! 
Dar aşa cum nu i-ai fost recunoscător lui Adrian Năstase, care “te-a făcut om mare”, cum ar zice Delia, la fel te porţi şi cu Traian Băsescu. Ştii tu, cel la care ai venit să te ia în PDL în 2009, care te-a făcut preşedintele PSD şi la care mă rugai tu să îţi fac lobby, ca era cât pe ce să nu te pună prim-ministru, cu toate alegerile pe care le câştigase USL cu tot!E adevărat ca nu ai apelat doar la mine, te-a mai ajutat şi securitatea de rît nou, condusă de nas’tu, Maior.

Aşa cum tot securitatea speri tu să te scape liber în dosarul contractelor de avocatură semnate cu Turceni şi Rovinari, care ţi-au rotunjit conturile”, îi transmite Udrea actualului lider „Pro România.
Vă reamintim că cei doi, Elena Udrea și Victor Ponta au nășit împrună, o numire de tristă amintire pentru Justiția română, Laura Codruța Kovesi pentru funcșia de șef la DNA.

Numarul: 7465 | Data: 2024-09-25


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT