CLOSE
Search

cum se fura - search results

If you're not happy with the results, please do another search

0 575

Se pare că rețeta folosită e următoarea:

  1. Aranjezi imediat după lovitura de stat (pe care fraierii o s-o numească multă vreme revoluție) să vină la conducere niște fraieri pofticioși care pentru un tablou în plus și-un cont în Elveția sunt dispuși s-o vândă și pe mă’sa crăcănată deja…
  2. Le spui proștilor că industria lor chimică e de căcat, că sunt înapoiați rău și le promiți două bax-uri de Bonibon dacă te lasă s-o manageriezi tu, faci privatizare Mebo până le piere cheful de întreprinzător
  3. Le iei băncile și apoi le instruiești să le dea fraierilor credite căcălău cu buletinul pentru orice, apartamente, mașini (produse tot de tine, în vest), smartfoane, cizmulițe dă vară, alte acareturi la Mall, le dai cât de mult pot ei hali căcat monden din reviste gen Click și Libertatea, emisiuni „care te râzi” cu Capatos, Acces din rect și „Fraierii are talent dacă și câinii are talent”. Aici nu trebuie să precupețești vreun efort, că dacă fraierii n-au ce comenta la muncă, s-ar putea, ai dreacului, să se apuce de făcut ceva și asta nu e bine
  4. Le spui fraierilor că s-ar putea să-i atace nepoții lui Gingis Han, că trebuie musai să intre într-o alianță armată, le iei armata din țară, să nu cumva să o folosească vreunu’, Doamne-ferește, la păzit infrastructura feroviară și combinatele de furat și de evaziunea fiscală cu produse petroliere și-o trimiți cică la instruire cât mai departe, la unde a înțărcat mutu (nu fotbalistul) iapa, prin Afganistan, să-l apere pe dracu’ de tac’su. În prealabil le desființezi și diviziile de geniu, alea cu care fraierii au construit Transfăgărășanul, să nu-i încurce cumva pe cei de la Lena Construciones, în cele 24 de luni cât se screm să construiască un amărât de pasaj
  5. După ce le-ai făcut fraierilor burta mare de chipsuri, bere și Orice-Cola și-ai obișnuit pițipoancelor fraierilor că nu mai poa’ să trăiască dacă părul lor „n-are volum”, începi să racolezi forța de muncă și-o aduci la tine în țară unde-o plătești cum se cuvine, și din ăia de high-tech dar și căpșunari. Asta din două motive, ca să scazi presiunea șomajului de pe umerii guvernanților, să nu care cumva să le dea prin gând să facă locuri de muncă și ca să fii sigur că fraierii, dacă vor să deschidă iar vreo uzină, să lucreze doar cu pensionarii, ăia care se încăpățânează să mai trăiască după toate reformele în sănătate sau cu puștanii care au terminat bacalaureatul și care nu știu nici să schimbe vreo siguranță însă manevrează la perfecțiune smarfonu’Imagini pentru romania colonie
  6. Ignori complet (ba chiar îi dai și două peste bot) specialiștii care încearcă să-i lămurească pe conducătorii fraierilor că avem o groază  de rezerve pe care toți se fac că nu le văd (vezi aici )
  7. Pune-i pe reprezentanții fraierilor să semneze înțelegeri europene că trebuie musai să se transforme în paradisul energiei verzi, pune-i să ridice moriști de vânt peste tot și să plătească toate investițiile astea în timp ce termocentralele și hidrocentralele lor se duc pulii de suflet ( vezi aici articol detaliat )
  8. Dacă le-a mai rămas fraierilor cumva vreo urmă din industria chimică, de-alde OltChim cumva, bag-o în faliment, ca să fii sigur că țara asta nu mai are nevoie de gaze naturale decât puțin pentru brichetele fumătorilor și cât să se încălzească fraierii iarna
  9. Te faci că faci niște prospecțiuni (aiurea, tu știai de mult ce-i acolo) prin Marea Neagră și afli că poți scoate de acolo la gaze naturale de n-are ce să facă toată România cu ele ( vezi aici ).
  10. Prostești pe proști zicându-le că le pune Dumnezeu mâna în cap și-o să treacă pe la ei o mare conductă, Nabucco, care ar urma să-i aprovizioneze cu gaz natural ieftin (la ce dracu’ le-o mai fi trebuind, nu știu)
  11. Liberalizează prețul la gaze pe piața internă (că industrie care să mai profite de chestia asta nu mai există) pentru ca nu cumva să guițe vreun fraier atunci când o să le dai gazele pe piața externă la ce preț vrei tu.
  12. Ce să vezi, când începe Exxon să scoată gazu’ din Marea Neagră, țop, o să fie pe-aproape și-o conductă să-l trimită în afară, că în România el mai e la fel de util românului precum îi este mortului util un abonament la sala de forță. Și iacătă ce frumos devine România exportatoare de gaze naturale, alea pe care Putin le dădea cam scump vesticilor care o să le ia acum mai ieftin de la niște fraieri!

1 1580

Cum au trecut anii! Deja sunt 29 de ani de la izbucnirea revoltelor de la Timișoara. A fost sau nu Revolutie? Unii spun DA. Alții sunt categorici, NU! Odată ce s-a schimbat un sisten politic, înseamnă că a fost Revoluție. Sunt destui, chiar printre participanți, care recunosc că Revoluția ne-a fost furată. De aici a inceput jaful țării, a unei economii cu probleme dar funcționale. O industrie care a fost transformată intr-un MORMAN DE FIER VECHI! Așa a fost programat! De cine? Valoarea fierului vechi, inoxului, cuprului etc. văndut/jefuit este greu de evaluat. Sunt multe si mari interese care blocheaza informațiile. Sigur este vorba de sute de miliarde de euro.

CEL MAI NAIV POPOR?
Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite.
Când s-au dus anii? Actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.
Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…

Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:· exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;
· autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane;
· avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;
· locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;
· la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;
· centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.

Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone.

Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”.
Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?
A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi.
Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru petre roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit această etichetă?

Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii:
· România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;
· producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;
· în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;
· ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit);
· în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.

Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut.

Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro !!!
Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro!
Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!
Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică ! Ameţitoare cifre…

Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai…6 milioane azi.
Suspect!? Cineva nu raportează corect.
Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar.
Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul?
Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele.
Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură si nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.
Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră.
Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia?

După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie.
De ce s-a întâmplat acest fenomen?
Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri(întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.
Parcă intenţionat, nu a exista o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.
UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.

Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?
Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.

A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!

S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.
Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.
Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.
Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”.
A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).
A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).
Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.
S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.
Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări, etc.

Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).

Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.
Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.

Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!
Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.
Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.
Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.

Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie.
Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.
A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?

Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.

Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.

„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.
Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program si cam atat! Harta, atarnata intr-un cui!

https://ioncoja.ro/

2 322
„Ei bine, am niște vești, nu tocmai bune… Românul când se-nveselește, se-mbată ca porcul, își bate nevasta și copiii, doarme prin șanțuri și a doua zi suferă de migrene cumplite. Nici o umbră de patriotism nu mai rămâne după o beție, doar dureri de cap și indispoziții.
Românul nu trece Carpații decât să plece-n occident la muncă, în cel mai bun caz. În rest, se duce la furat, la cerșit, la „produs”, la înșelat, la proxenetism, la dat în cap.
Patriotismul îl încurcă prin străinătate, așa că-l lasă frumușel la păstrare în Vama Nadlac sau Borș. Ca să nu te faci de râs printr-o țară străină, ar trebui să-ți cari patriotismul în spinare peste tot, dar românului i se pare că e de ajuns să pomenească prin străini… de râu și ram, de folclor și peisaje și de cele mai frumoase femei din Europa, chiar dacă lumea s-a cam săturat de poveștile noastre, de drumurile desfundate pe care te chinui să ajungi la râu și la ram, de șmecheriile, șmenurile și țepele pe care le iau prin România, de prețurile nerușinate și serviciile proaste, de ospitalitatea obositoare și agasantă cu care speră românii să-și ascundă gunoiul sub preș.
De ce nu ne vor în Schengen?
Pentru că, deși nu ne place să recunoaștem, nu merităm. Pentru că suntem un neam de mâna a șaptea, primitiv, needucat, încrezut, batjocoritor, nesimțit. Pentru că noi le știm pe toate și nu ne poate contrazice nimeni. Nimeni nu ne poate învăța nimic, pentru că noi ne-am născut știind tot. Pentru că i-am umplut Europei orașele de cerșetori și hoți, de proxeneți și curve …
Pentru că acceptăm salarii de mizerie și muncim la negru. Pentru că nu avem demnitate, nu suntem solidari. Pentru că nu ne suferim între noi, ne sabotăm între noi, ne furăm între noi. Suntem solidari și ne iubim doar la beție, dar regretăm a doua zi când ne doare capul.
Românii au speriat Europa și e de înțeles de ce nu ne vor, de ce cu siguranță regretă că ne-au primit în UE când locul nostru era într-un țarc ca la Zoo. Să vină lumea și să se minuneze că-n secolul 21, undeva la marginea Europei, mai trăiesc și se-nmulțesc oamenii cavernelor.”
de Angela Tocilă
Am putea sa-i raspundem pre limba  ei  acestei persoane cu oarece indemanare in mestesugul injuraturii scrise, crezaind dumneaei – ipochimen cu fusta – ANGELA TOCILA, că lăturile de mai sus ar putea fi literatură. Ii facem insa nemeritatea onoare să-i „explice” peste veac, cum devine cazul, chiar Ion Luca Caragiale’ intr-o celebră  Epistolă catre prea fratele său  de adevarata glorie a cuvantului scris.
Frate Vlahuță,
De ce să ne facem spaimă și inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă nici mai puțină stricăciune decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s’ar putea altfel.Calitățile și defectele omenești sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni. Limbă, costume, obiceiuri, apucături intelectuale și morale, religiuni – precum și toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale împrejurărilor prin care au trecut – îi pot arăta ca și cum s’ar deosebi mult cei dintr’un loc de cei dintr’altul; ei însă, în fundul lor, pretutindeni și totdeauna sunt aceiași. Nu există pe pământ speță zoologica mai unitară decât a regelui creațiunii. Între un polinezian antropofag și cel mai rafinat european, alta deosebire hotărâta, nu există decât modul de a-și găti bucatele. Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rău, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai așa, altul mai altminterea; dar, la urma urmelor, toți sunt la fel.
 Așadar, să nu ne mai facem inimă rea și spaimă gândindu-ne ca lumea româneasca ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotarât; neamul acesta nu e un neam stricat, e numai nefăcut înca; nu e pân’acum dospit cumsecade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frântă; încă nu crede în dreptate; înca nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poata comanda;  înca nu știe de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată încredere în nimeni… Fript cu lapte, suflă și ‘n brânză. N’a ajuns să cumpăneasca bine ceea ce i se pune împotrivă; și astfel înca nu înțelege că în mâna lui ar sta să-si îndrepteze soarta și să dispună apoi de-a ‘ntregul de ea – precum e drept și precum are să și fie odată.
În fine, nu are înca destula îndrazneală să-și răfuiască socotelile cu „binevoitorii lui epitropi”.  Dar cu vremea, trebuie să vină și asta; trebuie să vină și înțelegerea fără de care nu poate fi o națiune sigură de avutul ei, nici de onoarea, nici de viitorul ei.
Românii sunt astăzi un neam întreg de peste zece milioane de suflete, având una și aceeași limbă (nu ca s’o lăudăm noi), extraordinar de frumoasă și de … grea, având un mod de gândire deosebit al lui, o comoara neprețuită de filosofie morală, de humor și de poezie – cu atât mai originala avutie cu cât este un amestec de mosteniri si de dobândiri antice, grecesti, slave, orientale si altele, pecetluite toate cu netăgăduită lui nobila pecetie romanică, latină, care-l arată bun și netăgăduit stăpân al lor.
 Din aceasta stăpânire seculară a lui rezultă și puterea nebiruită de asimilare a acestui popor, ce încă d’abia pe departe începe a-și simți importanța în lumea europeană. Și de aceea, este așa greu de ‘nțeles teama ce o au unii de „înstrăinarea neamului românesc”, „de alterarea spiritului național”, de… „pierderea românismului”!
Să se piarza neamul românesc? – Auzi dumneata! … Dar să ne temem că are să se prapadească, să se piarza, așa de azi pe mâine, până nici nu s’a ridicat încă bine’n picioare, un neam de zece milioane!…
De ce?… Fiindca un Fănică oarecare, sec, n’are destul respect pentru antemergatorii progresului nostru cultural?… fiindcă un muțunache maimuțește apucăturile și tonul de boulevardier parisien?”
P.S. Nu iti este rusine, cucoana?

1 296

Postul de radio Europa Libera, a fost inființat in anul 1950 de CIA. Pentru ca administratia americana sa nu poata fi acuzata ca se… implica grosolan in problemele interne ale altor tari, postul cu pricina a fost preluat si finantat din anul 1972 de Congresul SUA, Political-Corect …pana la Dumnezeu.  Acest post ne-a anuntat …primul ca la Timisoara din ordinul lui Ceausescu: au fost ucisi 60.000 de romani. De inebuniseram cu totii de indignare! Minciuna ne-a scos in strada, si Ceausescu a căzut.. EL, intr-un proces inscenat pe repede inainte si desfasurat impotriva oricarei proceduri penale, ne-a spus, olteneste, un mare adevar: la mijloc sunt (au fost) “agenturilii”… Si iata, afland ca-n  Romania, iar scartaie democratia, și nu prea asculta „supusii”, sunt readuse  in actualitate … “agenturilii”. Adica…renaste din propria minciuna postul de radio Europa Libera., unoscutul „maestu in manipulari’‘ si descoperire de neocomunisti si …agenti sovietici, pe stil nou!  

Deci de-acum „Europa libera” va emite din nou catre Romania. Poate chiar din Romania, ca e mai kinki!! Au aflat ei, proprietarii, ca aici alte „agenturi” ar vrea sa le ia locul si noi, tâmpiti cum suntem, tragem cu urechea la te miri ce cantece de sirena… Căci, când l-am rasturnat pe Ceausescu, se pare ca nu mai putin de 7 servicii straine au conlucrat… inclusiv audio la succesul “revolutiei” romane,… in care au murit nevinovati atit de multi romani.
Bref, Ceausescu trebuia inlaturat, dar a fost ucis mai ales la dorinta lui Silviu Brucan si a FMI, pentru a nu vorbi prea mult despre Malta si despre agenturi… 

“Agenturile” au colaborat cu multi specialisti – maestri in diversiune, cu specialisti in razboiul psiho-tronic, cu specialisti in IT , si in psihologie, dar și în psihologia natiunilor, cu implicarea mass-media proprie sau aservită. Ba chiar cu priceputi in meteorologie… De fapt, cred ca  tocmai ei, ultimii „specialisti in Zavere” au propus …devansarea revolutiei programata initial la Iasi si izbucnita inainte de termen la Timisoara. Urmau, in plina iarna, vreo 10 zile superbe ca de toamna …„aranjata” ca la C.M. de fotbal din Rusia – si  oamenii puteau sa iasa in talie pe strada si sa reziste multe zile.

Mai tineti minte imaginile transmise de TVR Libera cu pretinsul cantar din aur cu care Zoia Ceausescu isi cintarea carnea cumparata din strainatate sau pretinsele robinete din aur din baia familiei Ceausescu?  Mai tineti minte ca (fara nici o proba – dar asta ar fi un alt subiect de articol), sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte (printre altele) pentru ca au vrut sa fuga in strainatate pe baza unui milliard de dolari ascuns in Elvetia?
Toate au fost minciuni, si s-a dovedit ca sunt minciuni penibil de credibile… Presedintele Havel, n-a ascuns propriului popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem. Inclusiv despre factorii de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.

Este insa o metoda prin care propaganda promovata de serviciile secrete, in frunte cu CIA, actioneaza asupra celor naivi ori deja „imbecilizati”. Vă amintiți ca dupa moartea lui Yasser Arafat, au aparut intr-o anume presa, stiri ca si acesta ar fi ascuns vreun milliard de dolari in Elvetia? Va amintiti ca dupa  ce Ghadafi a iesit din ascunzatoare pentru a se intilni cu Hillary Clinton si a fost ucis, s-a spus ca furase lazi cu artefacte de aur cu care sa fuga din tara? Nici Che Guevara, nici  Nicolae Ceausescu, nici Saddam Hussein, nici Moamar al Gadaffi nu au vrut bogatii  (dictatorii la putere, nu au vrut bogatii pentru ei… Se credeau eterni!)

Uite ca prostii de noi, credeam… Dar adevarul este ca cei care cred fanatic intr-un ideal, cu toata nebunia lor, nu-si doresc bogatia. Cel mai bun exemplu este Che Guevara, cel mai mare erou, probabil, în tot secolul trecut, cel care provenind dintr-o familie bogata si care avind o meserie banoasa, si-a jertfit viata luptind impotriva imperialismului, caruia noi am fost vinduti…(ddr)

0 481
Intr-un articol recent, celebrul economist Joseph Stiglitz, laureat Nobel, analizeaza cele 5 motive fundamentale care, in opinia lui, ne-au adus in situatia de criza in care suntem.
Dr. Joseph Stiglitz este extrem de apreciat in randul economistilor americani. Fost vicepresedinte si economist-sef al Bancii Mondiale pana in noiembrie 1999, apoi seful consilierilor economici ai presedintelui Clinton, dr. Stiglitz este azi profesor la Universitatea Stanford si Guest Scholar la Institutul Brookings. Este curent solicitat de marile firme de consultanta si cutreiera America pentru a tine conferinte.

Factorul ce a atras atentia asupra problemei globalizarii a fost criza asiatica din 1997, dupa care au urmat Rusia, Brazilia, Turcia.
“Factorul cheie in 1997 a fost liberalizarea pietelor de capital, conform ideologiei FMI. Dar asta a permis capitalului speculativ, pe termen scurt, sa intre si sa iasa fara restrictii de pe piata. Industrii intregi pot aparea si disparea peste noapte, generand tulburari enorme in economie, in societate, inclusiv recesiune. 

Cum a procedat FMI in criza asiatica? In Coreea, a impus ridicarea dobanzii de la 9% la 25% si apoi la 40%. Urmarea: jumatate din firmele coreene au dat faliment; in Indonezia, trei sferturi. Apoi, au cerut suspendarea ajutoarelor sociale. Atunci, am spus: in sase luni, populatia se va revolta. Stiti ce a raspuns FMI? Au zis: nu-i nimic, trebuie sa sufere.”
Problema este ca, urmare a revoltelor, capitalul a fugit din Coreea, iar criza s-a adancit. sursa: novopress.info“Deci politicile impuse de FMI au fost nu numai nedrepte si nemiloase, ci si antieconomice. Ele contrazic orice manual de economie, violeaza toate principiile pe care copiii nostri le invata la scoala.

Greselile pe care le face FMI vin din conceptia lor fundamentalista despre piata. Ei ignora ca nicaieri nu exista piata perfect libera: exista reglementari financiare, protectia consumatorului, standarde etc., deci o multime de limitari. Iar fara asemenea reguli si legi, sistemul de piata nu poate functiona.

Pe de alta parte, obiectivul nr. 1 al institutiilor internationale nu este stabilitatea financiara globala, ci sa asigure veniturile creditorilor de pe Wall Street, chiar cu pretul unor dezechilibre in alte parti ale lumii. Interesele particulare, secretomania care acopera adoptarea deciziilor si lipsa democratiei caracterizeaza aceste institutii. La FMI, nu functioneaza sistemul un om egal un vot, ci un vot egal un dolar, dar nu de orice fel, ci dolarul din 1944.” In aceste conditii, este imposibil sa fie controlate politicile FMI si ale celorlalte institutii.

“Globalizarea este un proces esentialmente pozitiv si poate fi o resursa pentru dezvoltare, dar pana acum n-a dovedit-o. Protestele anti-FMI sunt justificate, chiar daca personal nu agreez toate ideile promovate cu asemenea prilejuri. Dar actiunea societatii civile imi da speranta ca organizatiile care conduc astazi lumea vor fi candva reformate.”

In patru pasi, reteta FMI condamna pacientii la criza
Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, critica programele FMI. Retetele de tara ale FMI au dat gres. In Est, Polonia si-a respectat contractul, iar acum o duce rau. La fel de rau o duc si romanii, cu mentiunea ca ei nu au fost consecventi in respectarea acordurilor stand-by.

Ponoasele le trag natiunile sarace. Guvernele au nevoie de FMI pentru o buna imagine pe pietele internationale de capital, dar si pentru echilibrarea deficitului bugetar, pentru ca aceasta este destinatia imprumuturilor acordate de institutia financiara. FMI-ul pretinde, in schimb, respectarea unui program de tara in patru pasi.

Privatizarea este primul. Stiglitz afirma ca, sub acoperirea si folosind conditiile impuse de Banca Mondiala pentru acordarea de credite, politicieni locali se grabesc sa privatizeze companiile, in dezavantajul national, dar cu avantaje personale. Corporatiile multinationale pot cumpara ieftin industriile locale. In competitie pentru capitalul strain, statele supraoferteaza: facilitati fiscale, salarii mici, zone libere, promisiuni de descurajare a miscarilor sindicale. Multinationalele pot ajunge sa detina controlul total in anumite ramuri ale economiei, cu riscurile de rigoare pentru economiile nationale.

Criza  orchestrata de inalta elita mondiala

“Toata lumea se află în acest moment, intr-o criza diabolic orchestrate de inalta elita mondiala, in special, familiile Rotschild si Rockefeller, cu scopul de a spolia toate popoarele lumii de bogatiile pe care le au si de a-si indeplini visul secular, acela de a conduce, pe fata, nu din umbra ca si pina acum, intreaga planeta.”
Aflindu-se pe ultima suta de metri, elitele au conceput aceasta criza, adica lovitura finala, acum 16 ani, prin conceperea bulei imobiliare din Statele Unite (Fannie si Freddy ) si mai ales a bulei derivativelor. Au reusit prin coruptie si prin folosirea mass-mediei, care e 100% in mina lor, ca guvernele sa inchida ochii la escrocheriile unor escroci mai mici sau mai mari, gen Maddoff, sau la devalizarea a 125 Miliarde de dolari in Iraq, etc.
Astfel ca la momentul pertinent, au denunutat chiar ei, escrocheriile ce se desfasurau, amplificind efectele prin presa si televiziune, declansind astfel criza.
Criza au declansat-o cu scopul distrugerii tuturor sistemelor bancare ale statelor lumii, bazindu-se pe cea mai mare escrocherie si bataie de joc: BAIL OUT-UL (SALVAREA DE LA ÎNEC) BANCILOR FALIMENTARE IN SUA si UK; sa se dea din banii contribuabilor fonduri bancilor, fara nici un control din partea statului, fara sa le ceara actiuni in schimb, sau sa li le impuna conditii in favoarea cetatenilor. Dealtfel, primind acesti bani fara nici un control sau sistem de a fi verificati, bancherii imediat si-au permis sa-si acorde niste bonusuri nesimtite, dupa ce ca tot ei au adus bancile in pragul colapsului.

Semnarea acestui bailout de 780 Miliarde $, a fost posibil prin fortarea politicienilor sa semneze un document de 1600 pagini, numit Stimulus Bill, fara nici o prezentare prealabila a continutului, ci doar cu o ora inainte de semnare. Politicienilor li s-a spus ca daca nu semneaza, guvernul va declansa legea martiala.

Justificarea semnarii acestui act a fost, pasamite, sa ajute economia americana (indirect, cea globala ce ar fi fost afectata de caderea firmelor de asigurari), prin crearea de noi locuri de munca si prin impulsionarea sistemului economic. De fapt banii au ajuns cca 80% la banci si nu s-au creat locuri de munca. Restul au fost canalizati spre diverse firme `’prietene`’ a celor din sistem.

Ce este socant e, ca nici pin azi, Banca Rezervei Federale, nu vrea sa spuna unde s-au dus, la ce banci, cele 2,2 TRILIOANE de dolari din banii contribuabililor.
Banca Mondiala, pentru cine nu stie este organic legata de Banca Rezervei Federale a SUA, care este o BANCA STRICT PRIVATA (în documentarul de azi se spune că este de fapt un cartel cu protecţie federală), nu se afla sub controlul guvernului SUA si unde actionari sunt familia Rotschild 80% si Rockefeller, 20%.
De asemenea FMI este un organ foarte “eficient” al acestor elite bancare.

Aici se prezinta o scurta istorie a acestor organisme:
Ca sa nu mai existe nici un dubiu, ca actuala stare este cauzate de conspiratie: Banca Rezervei Federala a stopat din 23 Martie 2006, publicarea cantitatii toatale de dolari in circulatie, pentru a se pregati pentru viitorul de acum. Astfel se tiparesc bani fara acoperire, in nestire si nu se stie exact valoarea inflatiei:

http://safehaven.com/article-4108.htm

Economistul Peter Schiff (ca si Ilie Serbanescu al nostru) a anuntat inca din 2006, presidentia SUA, mai marii bursei si Rezervei Federale, ca se va produce o criza de proportii. A fost tratat cu condescendenta si bataie de joc. Va rog priviti:
Comisia de verificare a bursei americane, SEC, a fost informata acum 10 ani, ca escrocul Madoff desfasoara un joc piramidal tip schema Ponzi (Caritas), dar nu au luat nici o masura sa investigheze. Aici este prezentata ancheta senatorului asupra sefilor SEC, care nu stiu ce sa raspunda, ca niste copii prinsi cu lectiile nefacute…
De altfel, in ultimul film, The Obama deception (Inselaciunea lui Obama), patriotul si luptatorul american impotriva Noii Ordini Mondiale, Alex Jones, ilustreaza foarte sugestiv ce s-a intimplat in lume in ultima vreme.

Cu banii FURATI de la oameni, elitele si-au permis sa ruineze piata petrolului. De ce? Ne-a spus Soros de ce: Pentru ca mai exista tari rebele, cum e Iran, Rusia sau Venezuela care nu vor sa joace cum le cinta Noua Ordine Mondiala. Si chiar el, spune cu satisfactie, ca Chavez nu poate finanta o revolutie bolivara cu 40$/baril si ca lui Ahmadinejad nu-i da mai mult de un an ca presedinte.
Cu banii furati, elitele mentin pretul scazut la aur, si il cumpara in cantitati industriale. Intre timp se tiparesc cantitati necontrolate de bancnote care vor prabusi in viitorul apropiat moneda SUA.

Elitele cumpara cele mai valoroase proprietati, firme si bunuri pe nimica toata. Cu o parte din acesti bani furati, isi angajeaza ARMATE PRIVATE, deoarece se asteapta ca in momentul cind oamenii vor afla de marea tradare, sa protesteze cu violenta. In SUA platesc firma Blackwater, actual Xe (ce a actionat in Iraq), iar in Europa este constituita o armata NATO secreta, de elita:

http://www.globalresearch.ca/articles/GAN412A.html

De asemenea ei isi construiesc BUNCARE SUBTERANE, (20 MILIARDE $ per bucata), unde se pregatesc sa se retraga in caz ca nu mai pot controla masele dezlantuite. Şi se mai întreabă contribuabilii americani unde sunt mii de miliarde de dolari dispărute.

https://antiglobalizare.wordpress.com

1 686
Circulă pe net un mesaj semnat Declic, redactat de cîțiva  juni. Nu știu dacă sunt zăltați pe cont propriu sau plătiți de cineva. Nu știu cine îi susține și cine îi impinge în acest comportament antiromânesc. Poate numai ceața din subconștientul lor vînturat. Ei confundă anticorupția cu anti-România.

Nu știu dacă lucrează într-o multinațională sau protestul este  profesia lor, ca și pentru Mălin Bot, Cristian Mihai Dide și Angi Şerban. Oricum, nu își asumă o identitate. Lucrează pe Facebook și încearcă să transforme populația într-o  mulțime secretă  de agitatori. Pentru ei, partidele sunt corupte. SRI-ul și DNA-ul, nici vorbă. Liberalii și Klaus Iohannis sunt curățenia întruchipată. Averea lor este numai din meditații și salarii. Şi a lui Dacian Cioloș, la fel. O teorie rudimentară, extremistă, care pune pe toată lumea într-o oală murdară și care nu înseamnă nimic, începe să fie reluată obsesiv pe net.

Mă îngrozește această lume a cinstei de paradă, a patriotismului violent, a moralei trîmbițate, a anticredinței pe post de credință. Ei sunt proprietarii patriotismului și a iubirii de limba română scrisă fără diacritice, a cinstei procurorilor și ofițerilor de servicii secrete pe care nu trebuie să-i controleze nimeni. Ei sunt sfinții patriei, în altarul căreia tronează icoana preacinstitei fiice de procuror comunist. Ea se numește Laura Codruța și la poalele  sale se închină tractoristul brazdelor prin dreptate, numit Augustin.

 Ştiți că lumea aceasta este plină de tragediile unor grupuri conduse, la momente tragice, de niște impostori zăltați? Așa mi se par ai noștri juni, porniți ca orbii împotriva corupției. Ei sunt luptători pentru dreptate și adevăr numai pe bază de porniri isterice și de donații. Ei bine, mă îndoiesc. Mă uit cu groază la ce lume vine și  scrie „1 Decembrie“ cu d mic și care a deposedat Limba Română de toată dantelăria scrierii sale.

Am urmărit, mai zilele trecute, o  duduie reprezentînd un  grup numit Funky Citizens. Limitarea umană în carne și oase, plus țîfna și o limbă română de lemn, plină de  greșeli grosolane și dezacorduri. O chema Cruceru. Şi ea și colegii ei sunt cei mai vehemenți acuzatori ai stîlcirii limbii române de biata noastră prim-ministru.

Am ajuns la fundul sacului. Şi politicienii și-au bătut joc de aniversarea Centenarului, și junii  sfertodocți vor să iasă pe străzi, folosind o sărbătoare națională pentru răbufnirile minții lor greu de catalogat. Iată ce scrie  generația care vrea să pună labele (învelite în cuvinte mari) pe viitorul țării noastre:

 ”Pe 1 decembrie Liviu Dragnea, C.P. Tăriceanu, Viorica Dăncilă și toți ai lor vor face paradă de patriotism. Ca în fiecare an vor lansa, cu o mână pe inimă și alta pe drapel, apeluri la unitate. Ne vor chema să celebrăm Marea Unire, să intrăm în horă cu ei. Să lăsăm la o parte, pentru o zi, tot ce ne dezbină și să ne concentrăm pe valorile ce ne unesc. Problema este că pe mine nu mă unește nici o valoare cu acești oameni, nu am cum să fiu în aceeași horă cu ei.

Vor poza în urmașii celor ce au înfăptuit Marea Unire, vor mima patriotismul, iubirea de țară. Festivitățile sunt pe cale să fie confiscate de cei ce-și fură țara și își apără interesele de clan. Televiziunile aservite se pregătesc să spună doar povestea lor despre unire pentru a le legitima guvernarea. Nu putem permite așa ceva! Noi, membrii Declic, suntem suficient de mulți și de puși pe treabă pentru a transmite un mesaj mai puternic decât discursurile lor ipocrite. Să reamintim tuturor ca ei sunt lideri legitimi doar în Penalistan, nu în România celor 100 de ani. Iată la ce ne-am gândit.

Comunitatea Declic a lansat, la începutul acestui an, pancarta 100 de ani în Penalistan. Am înlocuit festivismul fals cu un semnal de alarmă. Ei ne vor în Penalistan. Noi am ieșit în stradă și le-am spus că ne dorim să trăim, în continuare, în România. Noi cu cătușe din carton în mâini, corupții cu cătușe adevărate! De 1 decembrie vom sărbători Marea Unire, fără ipocrizie, îngrijorați pentru țara noastră”.

Ei umblă cu mîna întinsă pe net pentru a primi un ban ca să își confecționeze afișe și pancarte ca să transforme ziua de 1 Decembrie în  Ziua Preacinstiților Patrioți  Zăltați!

Bucurați-vă de 1 Decembrie pînă cînd străzile marilor orașe nu se umplu de acești tembelo-patrioți-istericoși!

Autor: Cornel Nistorescu

Cotidianul

1 219

Mişcarea #rezist se individualizează prin câteva trăsături
– Atitudinea politică primează, este deasupra oricărei alte valori, chiar deasupra lui Dumnezeu, deasupra vieţii, a binelui. Reacţia lui Cristian Dide în faţa morţii jandarmeriţei dovedeşte această axiologie.
– În lupta politică totul este permis, nu există nicio limită, obscenitatea şi dejecţia sunt permise. M..E PSD şi pungile cu excremente aruncate în jandarmi dovedesc asta.
– Egalitatea de arme şi fair-play-uri sunt noţiuni ruşinoase. Ei pot insulta, dar dacă sunt la rândul lor insultaţi consideră că au dreptul să devină violenţi. Vezi cazul Iordache.
– Ei au, prin definiţie, dreptul la liberă exprimare, ceilalţi sunt etichetaţi drept pesedişti, comunişti, vânduţi atunci când se exprimă liber. Aşa se întâmplă permanent pe Facebook.
– Ei sunt oameni, cei care au alte păreri sunt şobolani. Atitudinea nazistă este afişată cu mândrie. Toţi liderii #rezist sunt agresivi, vezi cazul Sandi Matei.
– Anarhia este considerată benefică, totul este de deborât, nimic nu este de pus în loc.
– Nu văd nicio ruşine în a fi mercenari şi când se va dovedi că au primit bani mulţi pentru proteste se vor mândri cu asta.
Toate aceste 7 simptome dovedesc faptul că mişcarea #rezist este o formă de sociopatie.

Caracteristicile comune ale celor cu această tulburare de personalitate sunt:
• mint și fură în mod persistent;
• tendința de a viola drepturile altora (la proprietate, fizică, sexuală, legală, emoțională);
• inabilitatea de a păstra un serviciu;
• lipsa de interes față de siguranța sa și a altora;
• lipsa regretului că au făcut rău altora;
• prezența unui farmec superficial;
• impulsivitate;
• un simț extrem de îndreptățire;
• inabilitatea de a-și face sau a menține prietenii.

Persoanele cu tendințe psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorințe și nu manifestă empatie pentru alții. Acești oameni nu țin cont de norme și reguli și au o inclinație mai mare spre a comite infracțiuni.
Sunt oameni care au trăsături narcisiste și egoiste, cu o părere foarte bună despre sine și cu o încredere exagerată în propriile abilități.
Persoanele cu trăsături machiavelice sunt cinice, distante emoțional și neafectate de morală. Ele înșală și manipulează oamenii pentru a obține avantaje personale.

Ancheta DIICOT cu privire la finanţarea mişcării #rezist ar trebui însoţită de un studiu sociologic cu privre la incidenţa sociopatiilor în societate, precum şi de un studiu psihologic care să descopere modalităţile de prevenire a organizării persoanelor cu tulburări de personalitate în mişcări cu caracter politic.
Cei care i-au finanţat le cunosc profilul psihologic,ştiu cum pot fi manipulaţi, ce fel de soft comportamental le este potrivit.

Autor: Gheorghe Smeoreanu

Sursa: Justitiarul

0 994
Dincolo de orice orientări politicianiste, adevărul trebuie rostit cu glas tare şi cu fermitate. După experienţa devastatoare a afilierii la U.E. (a se citi Imperiul Haosului European), România anului 2018 a ajuns o jalnică epavă a navei „ceauşiste”. Pe durata a aproape trei decenii a fost jefuită ca-n codru, a fost şi este stigmatizată, pusă la colţ de fiecare „ciumete”, uns membru al Parlamentului European „cu «renumeraţie» nesimţită… Coane Fănică”. Rând pe rând, la pupitrele de comandă ale Ţării s-au perindat – conform nefastului algoritm politic – un melanj dezastruos de incompetenţi, corupţi şi trădători de Neam şi Ţară. Au furat cât au putut, încurajaţi şi susţinuţi de ipocriţii „tunari” occidentali. Astăzi, România nu mai este ţară suverană, ci o colonie corporatistă din care bogăţiile românilor sunt şterpelite „la vedere” de „Imperiul Haosului European” cu sprijinul samsarilor şi rechinilor a multinaționalelor.

Îndobitocirea sistematică prin drogul-televizor, a fost şi a rămas principala arma de distrugere în masă a populaţiei României, scopul fiind atingerea zicerii lui Petre Ţuţea… „un popor de idioţi”, uşor de controlat, uşor de condus, uşor de jefuit!
Am plecat în ’89 cu „Ne-am trezit din hibernare/ Şi-am strigat cât am putut:/ Sus Cutare! Jos Cutare!?”… Occidentul ne-a dat brânci, reuşind să ne convingă că noi am vrea – chipurile – să ne înjugăm de bună voie ca animale de povară la căruţa „Imperiului Haosului European”.
După sacrificii incomensurabile, ne-am aliniat regulilor occidentale, precum glăsuia Constantin Tănase:
 „Ia corupţia amploare,/ Cum nicicând nu s-a văzut,/ Scoatem totul la vânzare?/ Şi cu asta ce-am făcut?// […] Pentru-a câştiga o pâine,/ Mulţi o iau de la-nceput,/ Rătăcesc prin ţări străine?/ Şi cu asta ce-am făcut?”…utohtoni.

Modus-ul operandi al impostorilor autointitulaţi politicieni a îngăduit instaurarea unui fenomen distructiv: exportul materiei cenuşii, al experienţei şi priceperii profesionale, al specialiştilor de înaltă calificare, efect nociv al escrocheriei numită pompos „privatizare” şi soldată cu vânzarea sau distrugerea intreprinderilor româneşti şi – sine die – a locurilor de muncă.
Dovadă că istoria se răzbună, repetându-se este situaţia politico-economică din România, care nu diferă prea mult de cea din timpul marelui actor.
Luna august a fost, pentru români, o lună de foc: 23 august 1939 – Pactul Hitler-Stalin, 23 august 1944 – Trădarea regelui Mihai… şi, revenind în actualitate, 10 august 2018 – tentativa ratată a loviturii de stat. Scenariul de la „Colectiv” şi „Guvernul meu”, acţiuni care au atins cote ale performanţelor eşuate greu de atins, un anume personaj nu şi-a mai putut regăsi liniştea navetei săptămânale. Escapadele „spontane” pe alte meleaguri nu-i dau pace „antiromânului perfect”, cum îl numea recent cineva, convenabilă dovedindu-se însă pâra la Înalta Poartă.

Constatăm că cine îndrăzneşte să prezinte – pe bază de documente – adevărul, e pus la colţ, riscând să poarte haine vărgate „cu executare” – vezi cazul istoricului Ioan Scurtu, amendat şi pus să-şi retragă un articol publicat în februarie 2017, în ziarul „Cotidianul”. De asemenea, pentru afirmaţiile publice, Darius Vâlcov a fost amendat de C.N.C.D. cu 2.000 de lei, iar Liviu Pop a primit avertisment. Să ne amintim, în aprilie 2018, ziarul israelian de limba engleză „The Ierusalem Post” titra : „How can Romanian President Klaus Werner Iohannis, who for 23 years was also the president of the Democratic Forum of Germans in Romania, which claims to be the legal successor to a former Nazi organization, be a friend of Israel? Last Friday, Iohannis expressed his opposition to the government’s proposal to move the country’s embassy to Jerusalem”[1] (Cum poate președintele Klaus Werner Iohannis – care timp de 23 de ani a fost și președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, ce se pretinde a fi succesorul legal al unei foste organizații naziste – să fie un prieten al Israelului?).

Rezultatele slugărniciei sunt vizibile. După ce U.E. a declarant că România tratează minorităţile cu o generozitate neîntâlnită în nicio ţară europeană, recent, vreo 20 de parlamentari europeni din Germania, Suedia, Polonia, Ungaria, Elveţia și Lituania au semnat un proiect de rezoluţie prin care cer luarea unor măsuri urgente pentru a solicita României protejarea minorităţilor naţionale. „Intensitatea şi frecvenţa defăimărilor colective venite din cercurile guvernului şi eşecul altora de a se distanţa în mod public din acestea sunt motive de îngrijorare. Adunarea Parlamentară ar trebui să investigheze implementarea protecţiei minorităţilor naţionale în România şi să solicite urgent României să-şi respecte îndatoririle pentru a proteja minorităţile naţionale – în acest caz protejarea minorităţii germane”[2]. Nu este greu de dedus că în spatele operaţiunii s-ar fi putut afla o „persoană importantă, nu spui cine !”.

De parcă n-ar fi fost de ajuns, reprezentanţii „drapelului celor 12 stele” aplică după propriile criterii, propriul slogan „Unitate în diversitate”, prefăcându-se că nu observă acţiunile hoardei destrămării României. Dintre ei nu puteau lipsi Satana în sutană – eternul inamic al românilor – şi ăl de s-a săturat de România. O reeditare a „Declaraţiei de la Budapesta” din 1989, ediţie revăzută, adăugită şi bântuită de iredentism desuet şi nociv. O noua sfidare la adresa sărbătoririi de către români a înfăptuirii României Mari adăugată doliului maghiar cu prilejul Zilei Naţionale a României – 1 Decembrie.
Perfidia alambicată a separatiştilor îşi revarsă veninul cu puţine zile înainte de 1 Decembrie 2018 definind-o „100 de ani de neîmpliniri”. Semnatarii: Gabriel Andreescu, Tőkés László, Lucian Nastasă-Kovacs, Szilágyi Zsolt, Marius Tabacu,. Bodó Barna, Cristian Sandache, Toró T. Tibor, Radu Raileanu, Bakk Miklós, Sabin Gherman, Dávid László, Ramona Băluțescu, Liviu Antonesei, Eckstein Kovács Péter, Florian Mihalcea, Kolumbán Gábor, Mircea Toma, Molnár Gusztáv, Ovidiu Pecican, Szilágyi Ferenc, Cristian Pîrvulescu, Kincses Előd. Marea mea mirare este lipsa cel puţin a unei semnături – o posibilă scăpare a iniţiatorilor : Lucian Boia.RoExit 2

Textul declaraţiei anti-România – Guvernul României să se autosesizeze !
„Transilvania a fost și poate să devină un spațiu de complementaritate și poate să devină un model de pluralism cultural și religios. Promovarea identităților și tradițiilor care dau specificul Transilvaniei este în folosul și al românilor, și al maghiarilor. Condițiile securității ambelor comunități naționale sunt frontierele stabile și respectarea drepturilor minorităților. Nu există niciun element care să opună, astăzi, interesele românilor și maghiarilor. Aspirațiile maghiarilor la autonomie culturală și teritorială sunt dezideratele unei mai bune organizări și servesc deci tuturor. Alimentarea confuziei dintre autonomie și independență reflectă uneori neînțelegere, alteori intenția rea a manipulării. Nu există nimic care să opună, astăzi, interesele României și Ungariei. Conducerile de stat actuale pot sau nu să corespundă idealurilor societăților noastre; pot face ce trebuie sau pot greși și în privința problematicii interetnice. Criticile la adresa lor, venind din interiorul sau din afara țării, nu au de ce să afecteze raporturile pe termen lung dintre cele două popoare. Conducerile sunt oricum schimbătoare, căci venirea și plecarea lor de la putere, la un moment dat, rezultă din chiar natura sistemelor democratice în care trăim.

Maghiarii din această țară sunt cetățeni ai statului român având drepturi egale și inalienabile de a propune modelele de reconstrucție a statului-patrie comun. Distanța luată de ei față de celebrarea Centenarului aduce la lumină o temă fundamentală pentru istoria celor 100 de ani: ce a însemnat veacul care a trecut din perspectiva comunității maghiare? Vorbind în numele ei, liderii politici au semnalat repetat ceea ce cvasitotalitatea maghiarilor percep drept „100 de ani de neîmpliniri”. Or, este firesc să facem din acest an unul de bilanț și să întâmpinăm dezideratele neîmplinite ale minorității, acestea necontravenind intereselor generale, permițându-i să se simtă confortabil în România, deci în propria ei țară.

Centenarul Unirii Transilvaniei cu România oferă românilor și maghiarilor ocazia de a resuscita idealul promis în anul 1918: să fim o patrie a românilor, maghiarilor și a celorlalte minorități constitutive ale unui stat devotat împlinirii aspirațiilor fiecărei comunități. Este un obiectiv care nu poate fi realizat peste noapte. Dar putem transforma acest ideal într-un proiect de țară al anilor ce vin. Apelăm la compatrioții noștri și la autoritățile publice să onoreze Centenarul refuzând incitarea naționalistă și conflictul, favorizând construcția și speranțele”.

Oare care ar fi „speranţele” semnatarilor? Domnilor guvernanţi, tăcerea echivalează cu trădarea şi trădarea vine de la Bruxelles. Singura şansă de supravieţuire a statului national român este RoExit! Cu asumarea tuturor urmărilor… că de păgubiţi, am fost destul. Ajunge!
Ion Maldarescu

[1] https://www.jpost.com/Opinion/Why-is-Romanias-president-refusing-to-relocate-the-embassy-to-Jerusalem-552769
[2] https://evz.ro/zeci-de-parlamentari-europeni-iohannis-discriminare-valcov-liviu-pop.html

http://www.art-emis.ro/ & 

0 338

Inaugurat pe 8 mai 1972, Muzeul Național de Istorie al României a fost închis, parțial, în 2002 și, de atunci, niciodată deschis. Toate țările din jurul nostru – Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova ori Ucraina posedă un astfel de edificiu, unele chiar cu 800.000 de piese. Din 2002, MNIR se chinuie să găsească un spațiu, cel de pe Calea Victoriei fiind inadecvat. Actualmente se pot vizita doar Tezaurul, Lapidariumul și Copia Columnei lui Traian

”NU SUNTEM FĂCĂTORI DE ISTORIE. SUNTEM FĂCUȚI DE ISTORIE” Martin Luther King, (1963)

”Vă aducem la cunoștință faptul că, în acest moment, muzeul are deschise spre vizitare expozițiile permanente – Tezaur Istoric, Lapidarium și Copia Columnei lui Traian – , precum și expozițiile temporare organizate în holul central”.

Acesta este mesajul ”oficial” cu care ești întâmpinat în momentul în care ”vizitezi” pagina Muzeului Național de Istorie a României. Dacă te duci, fizic, la clădirea veche de pe Calea Victoriei, același lucru. La subsol se găsesc Lapidariumul șiTezaurul Istoric și…atât. Poate ai norocul să prinzi o expoziție temporară, la parter, de genul ”Primele Calculatoare Românești”…
De mici suntem învățați că ”Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar, şi vai de acel popor care şi-a perdut religia suvenirilor”, după cum spunea Nicolae Bălcescu. Titlul poate părea cerșetor de clickuri.
 Dar cum se poate numi o nație care, de 15 ani, nu are un muzeu național de istorie? Care-și depozitează exponatele de o valoare inestimabilă prin subsolurile insalubre și pline de apă ale Casei Presei Libere? Inclusiv „Țărani săpând la fundație, în 1894.” În spate se poate distinge Biserica Stavropoleus…

Palatul Poștelor, ridicat cu binecuvântarea Regelui Carol I : Povestea pleacă la drum în 1890, când Mihai Șutu solicită ridicarea unui Palat al Poștelor. Proiectul e aprobal în acelali an, pe 5 mai. Locul ales este vatra Bălăcenilor, unde se afla una dintre cele mai vechi mahalale ale Bucureștilor. Pe 20 octombrie 1894 se pune piatra de temelie, în prezența Regelui Carol I. Din 1895 și până în 1899 se lucrează aproape non stop, iar în octombrie 1899 încep să funcționeze, în noul palat, unul dintre cele mai frumoase din Europa, divizia tehnică și cea de contabilitate. E inaugurat, fără fast, în 1901, iar ”oficial” în 1903.

Anii trec. Trece și cel de-al Doilea Război Mondial. Vine comunismul. La 3 martie 1968, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri al RSR, se decide înființarea, la București, a Muzeului Național de Istorie a României. Se iau în calcul mai multe variante – Palatul de Justiție, Palatul Primăriei Capitalei sau ridicarea unui sediu nou. Se rămâne laPalatul Poșelor, iar lucrările de modernizare și amenajare pornesc la drum în 1970. Inițial, se dorește ca inaugurarea să aibă loc pe 8 mai 1971, cu ocazia aniversării a… 50 de ani de la fondarea PCR, dar, până la urmă, panglica este tăiată pe 8 mai 1972.

Vorbim despre ceva grandios, din toate punctele de vedere. Organizarea expoziţiei permanente a presupus amenajarea, proiectarea şi realizarea a 55 de săli de expunere cu o suprafaţă expoziţională de 15 000 m2; au fost instalate 1 500 sisteme de expunere în care au fost expuse ccirca 50 000 de valori de muzeu; au fost întocmite 300 de texte explicative de săli şi vitrine; au fost alcătuite 64 hărţi, 80 de grafice și 9 000 de etichete. Prima formă a expoziţiei permanente a fost organizată în 40 de zile! S-a lucrat aproape zilnic, câte 14-16 ore. Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie a R.S.R., aşa cum a rezultat, era întinsă în 50 de săli, la care se adăugau Cabinetul Numismatic, Lapidarium-ul şi Tezaurul Istoric. La etajul al doilea a existat, pentru scurt timp, expoziţia de artă medievală românească. De asemenea, aripa dinspre Splaiul Independenței a găzduit Muzeul Sportului. În 1989, muzeul deținea 650.000 de obiecte!!!

În 1994, la 100 de ani de la începera lucrărilor, se ridică, pentru prima oară, problema consolidării sediului sau a mutării exponatelor în altă parte. Clădirea a fost serios cutremurată de seismele din 1940 și 1977. În 2000 se face o analiză concretă. În 2002 apar zvonurile că s-a făcut rost de bani, iar în septembrie, același an, expoziția permanentă a MNIR este împachetată, obiectele luând drumul depozitelor, unele insalubre, de la Casa Presei. Se oferă un termen limită,septembrie 2005. Însă, la finalul acestuia se constată că edificiul de pe Calea Victoriei este consolidat doar în proporție de 50 la sută. Se aruncă un nou termen –2007, dar nici acesta nu poate fi respectat. Din acel moment, începe degringolada. An de an se anunță că se lucrează, că se consolidează, dar muzeul rămâne închis. Trec 10, 15 ani, degeaba. Încep să curgă bancurile stil ”Radio Erevan”: în 2017 se împlinesc 45 de ani de la deschidere și 15 de la închidere… Astăzi, nimeni nu poate confirma nimic, nici chiar directorul instituției. Nu se știe dacă fostul Palat al Poșelor se va consolida, în totalitate, vreodată, ori dacă se va găsi o soluție de transladare a exponatelor. În 2018 se poate vizita doar Lapidariumul (unde se găsește o copie a Columnei lui Traian) și Tezaurul Istoric. Atât. Uneori, la parter, au loc diferite expoziții temporare care au – sau nu – legătură cu tematica instituției. Singurele vești despre MNIR apar atunci când lumea face bășcălie de statuia de pe trepte, cea a Împăratului Traian, vandalizată aproape în fiecare an.

Cât despre Muzeul Național de Istorie, așa cum începe povestea, așa se și termină. ”Despre planuri însă nu vom vorbi, fiincă deocamdată nu sunt istorie”, scrie pe site-ul oficial. ”Nu sunt istorie”, dar ușile-s închise, spre etaje, de 16 ani…Am dorit să vedem care este situația muzeelor naționale de istorie la vecinii noștri. Peste tot ele există și viețuiesc în sedii impunătoare, pline de istorie la rândul lor.

UNGARIA: Pe 25 noiembrie 1802, contele Ferenc Szechenyi decide să doneze o colecție impresionantă, de 11.884 de cărți, 1.156 de manuscrise și 2.019 monezi de aurpentru a putea fi expuse, ceea ce este considerat a fi începutul Muzeului Național de Istorie. Care se mută, în 1847, într-un edificiu proiectat de către arhitectul Mihaly Pollack. Are șapte expoziții permanente, iar pe scările sale s-au filmat scene din ”Evita”, celebrul film lansat pe 25 decembrie 1996, cu Madonna în rolul principal, cel care a primit premiul Oscar pentru cea mai bună melodie, ”Don’t cry for me, Argentina!” E tare, dar e…

SERBIA: Muzeul Național de Istorie al Serbiei apare pe 20 februarie 1963, sub denumirea de Muzeul Național de Istorie al Iugoslaviei. Posedă, actualmente, 25 de colecții, cu 35.000 de obiecte.

BULGARIA: Este de-o vârstă cu muzeul nostru, apărând pe 5 mai 1973. Conține 650.000 de obiecte, doar 10 la sută dintre acestea fiind expuse. Se află sitiuat în Boiana, o zonă exclusivistă, într-o clădire impunătoare, unde a trăit fostul dictator communist Todor Jivkov.

REPUBLICA MOLDOVA: Muzeul Național de Istorie al Republicii Moldova (în foto) se ivește pe lume pe 21 decembrie 1983, fiind bazat, la început, pe fondul Muzeului republican al Gloriei Militare. În 2006 absoarbe și Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei, ajungând la 348.619 piese de patrimoniu. Din 1980 până în 1987 se lucrează la ridicarea actualului sediu, unul destul de modern. Sunt 5.700 mp, cu 12 săli de expunere și o dioramă. 

UCRAINA: Site-ul este senzațional, în nouă limbi de circuație internațională, printre care și chineza! Muzeul a apărut în 1899, sub denumirea de Muzeul Antichităților și Artelor, devenind, din 1917, muzeu național de istorie. Funcționează într-o clădire de patrimoniu, ridicată între 1937 și 1939 și adăpostește 800.000 de piese.

RUSIA: Muzeul Istoriei Naționale a plecat la drum după o idee a lui Ivan Zebelin și Aleksei Uvarov, în 1872. În 1883, pe vremea Țarului Alexandru al II-lea, avea, deja, 11 expoziții. În 1996 dispunea de 4.373.757 piese!

SUA: Apărut în 1964, ca Muzeu al Istoriei și Tehnologiei, devine, din 1980, Muzeul Național al Istoriei Americane, ca parte a Institutului Smithsonian, cel mai mare ansamblu muzeal din lume, cu 168 de instituții afilitate. Adăpostește 3.300.0 00 de piese, cam 1.000.000 pentru fiecare 100 de ani de istorie americană.
Din 5 septembrie 2006 până în 21 noiembrioe 2008, o parte a clădirii a fost închisă, pentru reparații în valoare de 85.000.000$. Apoi, în 2012, o altă aripă a fost consolidată, contra sumei de 37.000.000$…

Prof.dr.ion Coja

0 617
Dacă avem un Stat Paralel (Deep State, État profond) – dacă există, el e destul de incoerent -, Statul Paralel din România va conduce, măcar în parte, timp de şase luni Uniunea Europeană. Nu e simpatică perspectiva ? Cum de nu ! Să-i mai conducă şi pe ei, mai ales pe germani, austrieci, olandezi, luxemburghezi, pe esticii din Grupul de la Vişegrad, care nu ne vor şi pe noi, că noi ne-am cam săturat de atâta Stat Paralel. La fel cum britanicii, italienii sau grecii s-au săturat de U.E. şi de moneda euro.

În aceste zile la Bucureşti, în prim-plan, Dacian Cioloş, fost prim-ministru venit din neantul bruxellez, umflat cu pompa politică şi mediatică de acelaşi Stat Paralel, o vrea înlocuită de urgenţă pe Viorica Dăncilă, prim-ministru de paie al P.S.D. şi ALDE (Tăriceanu). Tot aşa o vor „zburată” pe Dăncilă şi „progresiştii” globalizanţi din U.S.R., P.N.L., P.M.P., prin care fluieră acelaşi Stat Paralel. Dar Vioricăi Dăncilă nici că-i pasă! Pentru că oricum nu ia nici o decizie, evită participarea la masacrul din P.S.D. anunţat de peste tot. A plecat, probabil, din nou după bani în Oman şi Qatar. Qatar-ul deţine postul Al-Jazeera şi echipa Paris Saint-Germain, precum şi o mulţime de proprietăţi în Occident, mai ales în Franţa.

Dacă nu va aduce bani din Emirate, se va fi plimbat, la fel ca Elena Ceauşescu, pe care o aminteşte irepresibil, în special cu coafura. La fel cum Liviu Dragnea seamănă cu Nicolae Ceauşescu din ultimii săi ani, când suferea de diabet. Statul Paralel produce, ca şi statul comunist (nedemocratic), cam acelaşi gen de cupluri politice. După cuplul politic dezastruos Traian Băsescu-Elena Udrea, avem astăzi şi cuplul, tot politic şi tot dezastruos, Liviu Dragnea-Viorica Dăncilă. Ne învârtim în cerc.
De unde are Liviu Dragnea atâta putere? Evident, nu din votul pretins democratic, cumpărat cu găleţi şi tricouri, cu fasole şi cârnaţi, cu o sută-două de lei. S-a scris recent că teleormăneanul ar deţine o avere de 500 de milioane de euro, avere făcută din mici afaceri ca Tel Drum şi mai ales din leafa de funcţionar la stat. Mai are cineva în P.S.D., un partid de baroni şi de milionari (ca şi alte partide – n.r.), o asemenea avere? Oare cu câţi bani se poate cumpăra P.S.D. de la actualul proprietar? Şi dacă tot ne punem întrebări la care nu vom primi răspuns, oare care mai sunt averile lui Adrian Năstase şi Traian Băsescu? (sau ale lui Mugur Isărescu, Petre Roman, Klaus Iohannis & Co.? – n.r.) Tot miliardari, tot miliardari ? În lei vechi sau în euro ?

Deep State RomanianElena Udrea, „cel mai bun ministru” al guvernării Băsescu, e în aceste zile arestată în Costa Rica. Averea ei a fost estimată recent la 400 de milioane de euro. Oare a făcut această avere fără ştirea lui Băsescu şi a Statului Paralel (Securitatea nouă, interlopii, politicienii şi ziariştii promovaţi, forţe oculte de ocupaţie economică străină)? Pe vremuri, când stătea cu fundul pe biroul fostului Preşedinte, fosta şefă a eseistului Andrei Pleşu, Elena Udrea, era ridicată în slăvi de toţi jurnaliştii Statului Paralel. Unii o atacau, chipurile, dar era numai ca să-i facă imagine – erau cei cu grade mai mari şi mai siguri pentru sistem. După speculaţiile la zi, soarta favoritei fostului preşedinte Băsescu ar depinde de F.B.I., care o vrea martoră într-o anchetă referitoare la fostul ambasador american la Bucureşti, avocatul Mark Gitenstein, un apropiat al lui Joe Biden (şi şef al Fondului Proprietatea din România – n.r.). Se va mai întoarce vreodată averea Elenei Udrea la Bucureşti din paradisurile fiscale şi din S.U.A., unde a ajuns ?

Corina Creţu, azi comisar european, cam de aceeaşi anvergură cu Elena Udrea şi Viorica Dăncilă, adică nişte anonime fără Statul Paralel inventator şi protector, a reapărut pe prima pagină a ziarelor şi în breaking news-urile televiziunilor de ştiri. E de notorietate sprijinul politic al lui Ion Iliescu pentru Corina Creţu (vezi cartea de amintiri a celebrului artist Eugen Mihăescu, „Între linii”), sprijinul lui Liviu Dragnea pentru Viorica Dăncilă, ca să nu mai vorbim de sprijinul lui Traian Băsescu pentru Elena Udrea. Corina Creţu s-a remarcat printr-un atac foarte corect politic, „european”, la PSD, partidul din care provine, în numele U.E., pe care o reprezintă. Codrin Ştefănescu, fost P.R.M. şi fan al decedatului Corneliu Vadim Tudor, azi purtător de cuvânt P.S.D., i-a răspuns naţionalist şi suveranist. Mentorul Corneliu Vadim Tudor ar fi mândru de ucenicul său. Se răzvrăteşte Statul Paralel (Securitatea etc.) împotriva Uniunii Europene chiar cu puţin timp înaintea datei fatidice de 1 ianuarie 2019 ?

Chiar dacă va fi după dorinţa lui Dacian Cioloş şi vom avea un guvern mai decent, compus şi din profesionişti, nu numai din arivişti şi fripturişti, noul guvern va fi dictat tot din birourile umbroase ale Statului Paralel, va fi tot al Sistemului. Adică nu va fi deloc un guvern democratic, cum nu a fost nici lamentabilul guvern tehnocrat condus de Dacian Cioloş. Începând cu 1 ianuarie 2019, U.E. va fi condusă, măcar parţial, de o ţară care nu face parte din Spaţiul Schengen, nu a aderat la moneda euro şi, mai ales, e monitorizată de un umilitor Mecanism de Cooperare şi Verificare (M.C.V.).

Cei care cred că Uniunea Europeană e o construcţie factice, neviabilă, falimentară, cei care cred că euro e o monedă ficţională, nesusţinută de structuri economice statale consistente, un fel de marcă în folosul Germaniei, vor fi, în sfârşit, răzbunaţi. Pe lângă Bruxelles şi Strasbourg, Bucureştiul va fi a treia capitală a unei Uniuni în pragul imploziei. Oare cine va plăti pensiile enorme ale eurodeputaţilor români „descurcaţi” dacă U.E. se prăbuşeşte? Tot biet popor român săracul ?

Autor: Petru Romoșan

Art-emis

0 488

Subiect fabulos, dar din motive necunoscute insuficient cercetat de istoricii români din prezent, fenomenul unirii voievodatelor a fost unul prezent în conştiinţa naţională a tuturor valahilor, cu mult timp înainte de reuşita lui Mihai Viteazul.
Astfel, devin deosebit de interesante tendinţele unor urmaşi de-ai lui Ştefan cel Mare, precum voievozii Bogdan cel Orb (1504-1517), Ştefan Rareş (1551-1552), Ştefan Lăcustă (1538-1540) şi Alexandru Cornea (1541), care, în ciuda scurtelor lor domnii, s-au luptat nu doar să păstreze graniţele Moldovei, ci şi să-şi extindă autoritatea în spaţiul istoric si etnic românesc, profitând politic de completa prăbuşire a regatului Ungar asupritor de după bătălia de la Mohaci.

Toţi principii şi voievozii români au preferat ca în anul 1526 să aibă o neutralitate binevoitoare faţă de sultanul Soliman Magnificul, asistând la dispariţia de pe scena istoriei a vecinului catolic care ocupa abuziv Transilvania de secole. Pentru ei, coroana maghiară reprezenta o ameninţare mult mai gravă decât cea otomană (mai ales dacă ţinem cont de statulul favorizat, de Case ale Păcii – Dar-al ahd, de care se bucurau Valahia şi Moldova – si chiar romanii transilvaneni – în faţa turcilor.

 Un alt susţinător al unirii tuturor românilor,acceptat de Istambul , a fost voievodul moldovean Petru Rareş care la un moment dat reuşise să se facă domn peste 210 localităţi din Transilvania. 
Cronicile maghiare spun mult despre acest voievod: „La trecerea trupelor lui Rareş în anul 1529, toţi atârnă de el şi nimeni nu poate mişca altfel, iar acei valahi din cauza limbii comune cu uşurinţă s-au unit cu el făcând o uniune”. Mulţi observatori contemporani lui Petru Rareş, precum Paulo Giovio notează că „moldoveanul cerea ţara pentru el” şi cerea comunităţilor săseşti să „nu stîrnească mânia noastră, şi să respecte drepturile oamenilor noştri, că ce alt domn puteţi avea?”
 De fapt, Petru Rareş a fost foarte aproape de a reuşi unirea tuturor românilor, pe calea militară în prima sa domnie, şi pe cea diplomatică în cea de-a doua. Căci în anul 1542, fruntaşii românilor transilvăneni au acceptat propunerile de apropiere făcute în numele lui Rareş şi al voievodului muntean Radu Paisie (1535-1545), aceştia declarând:”„În mod  deschis şi prin voinţa tuturor, voim să facem Dietă şi să facem comerţ cu aceste regate”, măsură care ar fi dus la desfinţarea vămilor controlate de coroana maghiară”.

 Desi Petru Rareş a murit fără ca acest deziderat să fi fost înfăptuit, ideea sa a fost preluată de cei doi fii ai săi, Iliaş Rareş (1546-1551) şi Ştefan Rareş. Conform generalului Castaldo, care intrase cu trupe Transilvania,aceşti doi succesori ai lui Rareş cel batran reprezentau, alături de voievodul muntean Mircea Ciobanul, pericole serioase pentrupolitica Habsburgilor „obligati” ai sprijini pe unguri, în marele Areal etnic  voievodatelor româneşti.
Aceştia au fost de fapt iniţiatorii răscoalei antiimperiu  a românilor ardeleni din anul 1552. Dupa decăderea militară a Moldovei în urma războiului de uzura cu turcii din anii 1572-1574 au  urmat jefuirea în valuri dupa turci si de către  tătari… Împlinirea primei unirii avea să revină ca sarcină Ţării Româneşti prin personalitatea providenţială a lui Mihai ,fiulul lui Pătraşcu Vodă.

În ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, politica europeană de atunci se caracteriza prin reluarea confruntărilor habsburgo-otomane, atât unii, cât şi ceilaţi urmăreau deţinerea supremaţiei în regiunile central- estice europene (în speţă, teriotoriul fostului regat ungar) şi sud-est ul european, adică Valahia şi Moldova.
Din aceste motive politico-strategice, prezenţa şi importanţa Ţărilor Române nu putea scăpa atenţiei forţelor beligerante. Aflăm aşadar din cronica raguzanului Giovanni de Marini Poli, că cele trei voievodate pot aduna peste 100.000 de războinici valoroşi (un număr considerabil pentru acele vremi), precum şi că prin cucerirea lor de către Habsburgi s-ar priva astfel aprovizionarea otomanilor cu necesarul de hrana si alimente,plus nutreţuri pentru cai…

Ținuturile noastre erau nimic altceva decât miză importantă şi câmpuri de bătălie pentru puternicii Europei şi ai Asiei.

Singura soluţie care se impunea pe atunci, a fost ridicarea la luptă armată pentru evitarea dispariţiei statale, pericol impus aproape în egală măsură de Imperiul Otoman, Imperiul Romano-German, şi mai nou, Regatul polon...
Amintim că doar între anii 1580-1590, când era apogeul scoaterii la mezat a tronurilor Moldovei şi Munteniei, s-au jefuit din voievodate peste 3.450.000 galbeni… La această sumă colosală se adăugau obligaţiile pentru Înalta Poartă, concertizate sub forma plătirii haraciului.
În faţa acestor crude realităţi, Mihai Viteazul mai avea o singura sansa: s-a angajat într-un adevărat razboi de eliberare si unificare a intregului Neam Romanesc, confruntare de  lungă durată cu otomanii si apoi cu habsburgii si slugile unguresti!.
Singur în faţa unuia dintre celui mai puternic imperiu din vremurile sale, Mihai Viteazul s-a văzut nevoit – precum Mircea, Vlad şi Ştefan – să ceară ajutor material şi militar Apusului.

Oastea lui Mihai Viteazul, pictură de Georghe Tăttărăscu    Oastea lui Mihai Viteazul, picutră de Georghe Tăttărăscu

Pentru ca, la fel ca iluştrii săi înaintaşi, Viteazul să se vadă în cele din urmă păcățit, trădat, furat şi lăsat singur în faţa tăvălugului otoman de către aceeaşi Europă Apuseană protestant-catolică. Europă care nu dorea de fapt protejarea romanilor ortodocşi, ci sacrificarea lor prin transformarea voievodatelor româneşti într-o zonă tampon de care să se lovească mereu otomanii distrugând-o treptat.
Astfel, Europa Apuseană scăpa de o populaţie incomodă, care refuzase si rezistase secole întregi de tentative nereuşite de catolicizare (mai ales românii transilvăneni), concomitent cu slăbirea aparatului de luptă otoman care nu de puţine ori fusese înfrânt de naţia nesupusă şi dârză a valahilor.
Cu toate că la Praga şi Cracovia era cunoscut planul unionist al lui Mihai pe baza rapoartelor agenţilor imperialo-papali Germanico Malaspina şi Sigismundo della Torre, liderii europeni nu au susţinut decât în primă instanţă noţiunea unui stat unitar românesc, condus de un lider român.
După numeroasele sale succese, Mihai a fost sacrificat pentru interesele meschine ale Habsburgilor în zonă, căci aceştia au anticipat că odată stabilizat statul român, un conducător puternic şi experimentat în lupte precum Mihai Viteazul nu le-ar mai fi permis amestecul în treburile interne ale voevodatelor, plus nu ar fi tolerat continuarea jefuirii bogăţiilor Transilvaniei, odată cu izgonirea nobilimii alogene maghiare constituită cu de la sine putere în clasă opresoare de secole a etnicilor români. 

 Este deci limpede  că Habsburgii care dominau pe atunci  mare parte din Europa continentală, iar prin Spania controlau Lumea Nouă, coastele Africii şi Indiile Orientale, nu vroiau existenţa unui stat centralizat, necontrolabil  şi independent la graniţele lor.
Mihai Viteazul, cel numit „Malus Dacus” adică Dacul cel Rău în lb. latină, de cronicile maghiare ale vremii (încă o dovadă istorică atât asupra faptului că în Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi direcţi ai dacilor, cât şi asupra politicii anti-imperialiste a Viteazului) a fost ucis în mod laş şi absolut inutil, doar pentru a nu periclita cumva intersele austro-germano-polone în Ţările Române.

0 225
 Lucian Boia decorat de nemți pentru că a demitizat istoria românilor?

Demitizarea istoriei naționale nu este pe gratis. Aceasta se răsplătește financiar prin edituri și „onorific” prin medalii acordate de ambasadele marilor puteri interesate ca popoarele „neocolonizate” să își piardă încrederea și stima de sine. Și cum se poate face asta? Ușor prin interpretarea trecutului într-o manieră persiflantă, ironică și demitizatoare.

De circa 20 de ani, Lucian Boia ne învață prin cărțile sale scoase într-un tiraj suspect de mare că noi românii suntem „altfel”, adică ultimii din Europa: incapabili să iubim occidentul civilizator și interesele țărilor mari care îl compun, că nu suntem democrați, că suntem prea creștini ortodocși, adică bizantini, că Mihai Viteazul nu știa ce face, iar Decebal e o parte a istoriei care nu are nicio legătură cu spațiul nostru, că românii nu sunt democrați și privesc spre Rusia, că suntem incapabili să ne guvernăm singuri, noroc cu austriecii și germanii superiori care ne-au cucerit, exploatat și „civilizat” (furându-ne sute de ani resursele), că Iorga și Constantin Noica erau prea naționaliști, că istoriografia noastră e prea optimistă și nu critică trecutul, că grofii în Ardeal erau stăpâni cumsecade, că românii nu s-au bătut cu turcii, că Ștefan cel Mare iubea femeile (și nu bărbații?), că Eminescu era „nebun”, că românii nu au cu ce se lăuda în istorie etc, blabla ș.a.m.d.

Sigur că după astfel de alegații parafrazate, pentru Lucian Boia a venit și răsplata din partea puterii protectoare Germania, țara care conduce de fapt Uniunea Europeană ca pe un land federal. Distrugerea trecutului și încrederii de sine a unei națiuni se răsplătește cu bani și onoruri în general. Poporul fără memorie, identitate și rădăcini poate primi foarte ușor lațul stăpânirii străine cu ajutorul cozilor de topor, la care le pute tot ce e românesc și creștin și tot ce ține de bărbăția națională. Recolonizarea României în interesul german oferă după faptă și răsplată?  Lucian Boia decorat de nemți pentru că a demitizat istoria românilor? Demitizarea istoriei naționale nu este pe gratis. Aceasta […]

Lucian Boia a fost decorat miercuri, 17 octombrie 2018, cu Crucea de Merit în rang de cavaler a Ordinului de Merit al Republicii Federative Germania. Boia a primit distincţia din partea ambasadorului Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la reşedinţa acestuia din urmă. În finalul discursului său, Lucian Boia a vorbit despre valorile la care ţine cel mai mult. „În ce cred eu? Aş alege două din marile mele credinţe. Cred în libertate. Dacă ar fi să aleg între mai multe, aş alege cu siguranţă libertatea. S-a întâmplat, şi bine a fost că s-a întâmplat, să se prăbuşească comunismul. Nu ştiu ce aş fi făcut, nu s-ar fi ales nimic de toate gândurile mele, din toată opera mea, dacă ar fi continuat acest regim caracterizat în primul rând prin lipsa libertăţii.”, a mărturisit el. De asemenea, Boia şi-a declarat ataşamentul faţă de proiectul european. „Cred în proiectul european. (…) Mă gândesc în primul rând la România, care dacă n-ar fi fost în Uniunea Europeană sau dacă n-ar fi fost admisă România în Uniunea Europeană, cred că ar fi semănat astăzi destul de bine cu Belarus. Din fericire, nu este aşa, nu este chiar aşa, nu este încă aşa şi să sperăm că nu va fi niciodată.”

Ambasadorul Cord Meier-Klodt l-a omagiat pe Lucian Boia, înainte de a-i decerna distincţia şi şi-a mărturisit ataşamentul faţă de opera sa. E normal să-ți omagiezi agentul istoriografic distrugător al miturilor românești? „Cărţile sale ocupă un spaţiu larg în multe biblioteci private din ţară. Am avut prilejul să fac personal această constatare. De multe ori ocupă aproximativ un metru de raft. Cel puţin aşa este aici, la mine acasă.”, a afirmat Cord Meier-Klodt.
Totodată, a subliniat el, opera lui Lucian Boia „contribuie la o şi mai profundă înţelegere asupra României în opinia publică germană. Volumele sale «Istorie şi mit în conştiinţa românească» şi, mai recent, «De ce este România altfel?» au găsit şi la noi mulţi cititori interesaţi, contribuind astfel la aprofundarea relaţiilor noastre bilaterale.”, a subliniat diplomatul german. Cord Meier-Klodt a afirmat că opera lui Boia aduce în lumină şi marile provocări ale Europei actuale.

O istorie fără mituri fondatoare e doar o simplă poveste golită de conținut. Realitatea tristă este că Lucian Boia – de fapt este doar eseist și nu istoric – a fost răsplătit pentru mancurtizarea istoriei națiunii noastre, indirect în favoarea Germaniei, care a transformat UE într-un imperiu confiscat, unde libertatea de exprimare este tot mai îngrădită de către instituții plătite să sufoce libera exprimare. Pun pariu că acad. I. A. Pop nu va fi medaliat de ambasadorul Germaniei și de nicio altă mare putere din UE, pe motiv că vorbește corect, demn și pe izvoare despre istoria adevărată a poporului român. Lucian Boia și-a primit doar recompensa pe munca prestată de demitizare a istoriei românilor, fără nicio legătură cu meseria și instrumentele muzei Clio.

Ionuț ȚENE

Sursa: NapocaNews.ro. & http://www.justitiarul.ro & 

 

 

0 185
La declararea Războiului Întregirii Neamului, considerat de iudeo-comunişti ca un război imperial­ist, erau în ţară în jur de 500.000 evrei declaraţi şi alte zeci de mii clandestini. Dintre aceştia trebuiau să răspundă la mobilizare în jur de 50.000, adică 10%; românii din 7 milioane prezentând la mobilizare până în decembrie 1917: 741 399 de militari, în timp ce evreii au prezentat numai 15.959 militari.
Prima concluzie: cu mult peste 50% dintre evrei s-au sustras de la mobilizare, adică 34.041 evrei. Dintre cei 15.959 militari evrei prezentaţi la mobilizare, prin certificate medicale false, prin corupţie şi protecţie politică, 7 980 s-au aşezat la serviciile auxiliare; din cei 7.979 repartizaţi la unităţi, 20% au dezertat înainte de a pleca pe front; iar din cei plecaţi pe front o bună parte au dezertat la inamic, punându-se în slujba acestuia ca tălmaci, spioni, delatori şi furnizori de alimente şi furaje;
Alţii dezertând la ruşi după izbucnirea revoluţiei şi devenind fie „revoluţionari” de profesie, fie terorişti. Excepţiile sunt cei care şi-au slujit ţara precum tatăl istoricului Nicolae Minei.
Regimentul 13 infanterie, Ştefan cel Mare, cu garnizoana Iaşi are la mobilizare 1040 de evrei.
Dintre aceştia, 276 dispar fără urmă, 176 dezertează la inamic, 71 sunt necombatanţi, 2 sunt condamnaţi pentru delicte militare şi după primele lupte se prezintă la regiment 161 evrei.
Un deplin mister pluteşte peste cei 452 evrei care ar fi trebuit să fie trecuţi la rubricile morţi, răniţi, dispăruţi. Am făcut sondaje la următoarele regimente: 67/55 Bacău, regiment decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”; din 448 evrei, 130 au dezertat, 7 au dispărut, restul s-au aciuit pe la servicii. Regimentul 37 Botoşani a avut 359 evrei din care s-au făcut nevăzuţi 135, au dezertat la inamic 59, la servicii s-au tupilat 63, s-au evacuat 68; după primele lupte s-au prezentat 108. Din regimentul 4 Argeş au fost condamnaţi la moarte 2 evrei din totalul de 23, dintre care 9 au dispărut, unul a dezertat la inamic şi 9 s-au pitit pe la servicii. SONDAJUL ESTE GRĂITOR.

Adăugăm câteva date suplimentare. La Regimentul 2 Vâlcea au fost doar 16 evrei din care au dispărut 5, alţi 2 au dezertat la inamic, unul nu s-a prezentat la mobilizare, 3 s-au aciuit la arsenal şi doar un singur evreu a fost pe front. Din Corpul de Armată de la Iaşi au dezertat: Schechter Burăh, ofiţer medic-ajutor, Rosenzweig Moritz plutonier T.R., Ingher lacob medic, Bercovici Iosef sublocotenent rezerva, Gaicher Iosef medic-ajutor, Goldemherg Lazar, Rozman Isidor, Reistadt Aron, medici ofiţeri, Hugo Zeigher locotenent, lista continuând pe lungi coloane dezonorante şi descalificante.

Raportul Nr. 3424 din 24 octombrie 1916 al Corpului de grăniceri laşi, adresat Marelui Stat Major: „…Am onoarea a comunica, ca în ziua de 27 septembrie a. c. un camion rusesc închis, voind a trece în Rusia prin punctul Sculeni, soldatul grănicer Cetăţeanu Teodor fiind de santinelă, 1-a somat să se oprească… Şoferul rus, soldatul Gherşov Ivan n-a vrut să oprească autocamionul, grănicerul român 1-a blocat şi la controlul camionului s-au găsit: …ascunşi în pânză şi înveliţi în saltele pe dezertorii evrei: Sfarţ Bercu Haim din Reg. 34 Infanterie, David Smil Iancu din Reg. 69 Infanterie, Froim sin Iancu, Iancu sin Iţic, Avrum sin Iţic, Sloim sin Iţic din Regimentul 77 Infanterie.” Raportul cu numărul autocamionului rusesc: 15956, suma plătită de fiecare dezertor soldatului rus, 100 de ruble şi unitatea şoferului: Coloana 16-a automobilistică rusă.

Omagiez memoria evreilor care au făcut jertfa suferind alături de români, pe veteranii evrei ai Războiului întregirii, apreciind însă la justa şi semnificativa lui valoare aportul evreimii în tragedia pe care a străbătut-o poporul român în anii 1916-1919, fără să uit atrocităţile săvârşite de bandele iudeo-bolşevice asupra soldaţilor şi ofiţerilor români în campania pentru eliberarea Ungariei de sub Bela Khun, călăul iudeo-bolşevic al maghiarimii, ucis mai târziu de Stalin.

Sursa material: https://www.scribd.com/document/56533514/Romania-ca-o-prada-Radu-Theodoru, fragment preluat din articolul Românii, victime ale terorismului iudeo-bolşevic

0 296

Un document militar mai puțin obișnuit a fost facut public de ziarul Adevarul: un Raport despre un furt… Un furt jegos intre doua armate aliate, in plin razboi! Nu e vorba de Ticalosia de la Wiena, unde Hitler a „reusit” sa aputeze Ardealul, promis fascistului Horthy...  De data asta nu romanii au fost hotii,ci atat de „corectii” reprezentanti ai natiei germane, care si atunci, in 1943 la Viena (ca si pe front, ca si acum (!), ne trateaza cu neprmisa si jegoasa superioritate. Nu credem că este un simplu incident. Au furat ei 1/2 din Transilvania, făcand pe arbitri „impartiali”… Hai siktir maine kamarad!
Din rândurile de mai jos se pot desprinde unele concluzii si despre relațiile „ostasesti” dintre germanii și românii aflați pe Frontul de Est, la un an de la Bătălia Stalingradului ,cand maresalul von Paullus a „propus” la masacru in prima linie, diviziile romanesti. Noul document este inca o dovada care vine în sprijinul ideii că, si în anii 1943-1944, germanii au tratat cu aceeasi superioritate camarazii români, atitudine care, de multe ori, atunci a dus la situații tensionate…  Iata faptele:

DOCUMENT: Confidențial Nr. 255,17, decembrie, 1943,Divizionul 12 A.A. către; Regimentul 15 A.A.

Am onoarea a raporta următoarele: În ziua de 7 noiembrie 1943, orele 8,00 dimineața, sergentul-major mecanic Turcitu Sterie, șeful Secției Auto a divizionului, împreună cu șoferul fruntaș Tăbăcaru Nicolae, ctg. 1941, au fost trimiși cu mașina Ford-Marmon, cu numărul de circulație A.073437, de la P.C. (Punctul de Comandă – n.S.T.) Divizion, care se afla la Gussakowka, la atelierele H.K.P. din Cherson, pentru a aduce una cutie de viteze, necesară turismului divizionului.  Ajungând la atelier, au intrat cu mașina în curte, închizând contactul și luând cheia la ei. În timp ce șoferul îi dădea ajutor subofițerului mecanic pentru a aduce cutia de viteze, un ostaș german se suie în mașină și pornește. Subofițerul mecanic și șoferul, văzând aceasta, au fugit, însă mașina s-a îndepărtat de ei.

Timp de circa 8 ore, subofițerul mecanic și șoferul au căutat mașina, însă a fost imposibil de găsit. În ziua de 8.XI.1943, orele 9,00, sublocotenentul Mănuș Mihai, adjutantul divizionului, află de la un ostaș român că o mașină Ford-Marmon se găsește în comuna Cernebwaiewka, într-o coloană de mașini germane, care staționează în această comună. Organizează o echipă de 10 ostași înarmați cu una pușcă mitralieră și merge la fața locului. Când ajunge acolo, găsește mașina ascunsă în dosul unei case, la o depărtare de cca 600 m. de locul unde a fost văzută.
În momentul când s-a apropiat de mașină, i s-a spus sublocotenentului Mănuș Mihai, de către un subofițer german, că mașina este germană și nu dă voie nimănui să se apropie de ea. Mașina avea încă numărul de circulație românesc și, în plus, în armata germană nu există astfel de mașini. Lângă mașină se găsea materialul necesar pentru a vopsi mașina în culoarea celor germane. Atât subofițerul german, cât și trupa care era de față, au fost foarte obraznici, dând naștere astfel la neînțelegeri care au fost observate și de populația civilă rusă. Sublocotenentul Mănuș Mihai a insistat foarte mult a evita orice scandal, dorind să ia înțelegere cu un ofițer german, însă în zadar, deoarece a fost imposibil. Din teamă că până va aduce un ofițer german de la aerodrom, mașina ar fi fost dusă din acel loc, a fost nevoit de a o lua cu forța.

Cu toate investigațiile făcute de a afla numele unității, nu s-a putut afla. Văzând aceasta, sublocotenentul Mănuș Mihai a luat următoarele numere de circulație a autovehiculelor în coloana cărora s-a găsit mașina [românească]: WL.206313; -WL1372-;WL.23665 Pe mașini mai aveau și indicativul „HETY”.
În cele din urmă, ostașii germani se îndepărtează de mașină, rămânând numai un subofițer german, căruia i s-a pus întrebarea: si a răspuns că și ei și-au pierdut mașinile în retragere și trebuie să și le recupereze. Față de cele raportate mai sus, Rog să binevoiți a dispune de cele legale.

0 472
CEA MAI MARE FRAUDĂ BANCARĂ din istoria ROMÂNIEI: BNR a păgubit statul român cu miliarde ca să salveze băncile! Cum a fost furată populația
Băncile din România au fraudat sau au ajutat la fraudarea populației și a firmelor, sub atenta supraveghere a Băncii Naționale, acuză economistul Lucian Isar.
Una din temele predilecte ale retoricii BNR este aceea că, deși a ratat propriul obiectiv în 11 din ultimii 12 ani, a gestionat sistemul de stat fără ajutor de la statul român, însă acest lucru este fals, atrage atenția economistul Lucian Isar, într-un articol publicat pe site-ul personal.
„Sistemul bancar a fost susținut ascunzând pierderile reale cu știrea BNR și cedarea de avuție din partea statului român. Băncile ce operează în România au fraudat sau au ajutat la fraudarea populației și a firmelor, sub atenta supraveghere a BNR. Găurile au fost acoperite prin mai multe canale. Unul din cel mai transparent a fost cel al titlurilor de stat.
Toată lumea realizează acum, după 8 ani, că politica monetară și de credit a generat, declanșat și agravat criza din România. Cursul de schimb la 3,1, creditare în valută cu mesaje de leu tare, dobânzi la lei extrem de ridicate inclusiv când toate celelalte bănci centrale coborau dobânzile”, a declarat fostul ministru.
Potrivit economistului, ascunderea pierderii băncilor de către statul român nu e nouă. În cazul Bancorex, pierderea a fost acoperită de toți românii care făceau plinul de benzină, timp de 10 ani.
„Injectarea de bani în sistemul bancar prin canalul titlurilor a fost orchestrată de BNR și achitată de populație și firme prin taxe și impozite. BNR a ținut dobânzile sus în piață inclusiv după declararea oficială a crizei în România. Acest „mic” amănunt a afectat negativ economia reală dar a permis finanțarea datoriei publice la dobânzi ridicate, de care au profitat băncile.
Cea mai mare deținere de titluri o au băncile comerciale iar ca și proxy după ajustarea cu dimensiunea bilanțului, cele cu probleme. Mai pe șleau, cu cât mai problematică banca cu atât mai multe titluri în bilanț (proporțional). Băncile Nu pot cumpăra titluri în sume foarte mari la o singură emisiune. Prin urmare au avut nevoie ca BNR să țină dobânzile ridicate ani la rând”, a explicat Lucian Isar.
Pentru a arăta dimensiunea banilor pierduți de bugetul statului doar pentru că BNR a ținut dobânzile sus pentru a ajuta băncile să acopere pierderile, Lucian Isar prezintă următorul calcul:
  • Dobânzile au coborât de la aproximativ 9% la 2,75% la perioade de 5 ani.
  • Să admitem pentru simplificare, diminuând pierderea repurtată de stat, că descreșterea lentă a dobânzilor cu care se împrumută statul român în moneda națională a fost de doar 5%.
  • Datoria în moneda națională în această perioadă deținută de bănci a fost mult peste 10 miliarde de euro echivalent.
  • Să admitem pentru simplificare, diminuând pierderea repurtată de stat, că suma împrumutată de stat în monedă națională în această perioadă a fost de doar 10 miliarde de euro.
  • Durata modificată a unui instrument cu maturitatea la 5 ani este în jurul a 4,3 ani.
  • Să admitem pentru simplificare, diminuând pierderea repurtată de stat, că statul s-a împrumutat cu această durată medie de 4,3 ani în această perioadă.
„Rezultă o pierdere netă pentru statul român (la prima aproximare) de nici mai mult nici mai puțin de 2,15 miliarde de euro adică aproximativ 1,4% din PIB-ul României spart de BNR pentru a ascunde pierderile băncilor.
Cetățenii au plătit taxe și acestea s-au dus pe plata costului suplimentar al finanțării doar pentru că BNR nu a coborât dobânzile cum era necesar. Pierderile repurtate de economia reală depășesc în această perioadă 20% din PIB”, a concluzionat Lucian Isar.
Sistemul bancar românesc este controlat de băncile străine, cele mai importante instituții financiare românești sunt CEC și Eximbank (si de/pe aici s-a furat imens). Ponderea lor în piață este de sub 10%.
BNR este condusă de 26 de ani de Mugur Isărescu.
Prev1...959697...163Next Page 96 of 163
Numarul: 7465 | Data: 2024-09-25


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT









©2015 InfoBrasov.net