Paine, sare si putin fabulospirit
Calatoriile in strainatate cu pasaportul sunt o amintire. Acum avem vilegiatura doar cu buletinul. De trei zile, insa, prin grija Ministerului de Externe, romanii beneficiaza de ultima facilitate in materie de preumblari peste granita: voiajul doar cu sloganul.
Pentru numai 3 milioane de euro, specialistii din MAE, impreuna cu o firma specializata in brandinguri de tara, au ticluit ceea celor li s-a parut a fi definitia cea mai compacta si cuprinzatoare a Romaniei. Dupa cateva luni de strofocari si analize competente, promotorii si-au prezentat rodul muncii si se pregatesc sa-l distribuie tuturor celor ce doresc sa calatoreasca dincolo. Alaturi de nimicurile uzuale, veti duce cu dumneavoastra in valiza si un slogan eficace, cu care sa contraziceti toate poreclele zornaitoare pe care ni le-au atarnat strainii de coada. La toate invectivele mai mult sau mai putin meritate, veti putea tranti de-acum o replica demolatoare: „Romania – fabulospirit”.
Romania mereu surprinzatoare
Asta-i formula in care specialistii de la Externe au ferecat specificul romanesc. Sloganul a si fost preluat de catre Ministerul Turismului, care a renuntat la vechiul „Romania, mereu surprinzatoare” cu care isi promovase pana acum campaniile de atragere a turistilor alogeni. Inainte de orice remarca, pare un gest riscant sa renunti la o zicere teribil de acoperitoare, chiar si la nivel de asigurari. Venea etranjerul si descoperea servicii de doua stele la pret de cinci, mitocanie chelnereasca in contul ospitalitatii traditionale sau partii de schi cu smocuri de iarba cand i se inclusese in costul biletului zapada din abundenta, n-avea de ce sa protesteze. Era doar Romania mereu surprinzatoare.
La o analiza mai atenta, insa, statul iese chiar si mai bine acoperit decat in vechea versiune. Cand va fi luat la rost pentru facilitatile din pliante cu care si-a momit clientii, hotelierul roman va putea replica cu un ranjet de prin partea locului: „Hai, ba, baieti, voi chiar ati crezut tot ce scrie acolo? Ala-i fabulospirit, ba, ce dracu’?”
Strutocamila dupa o reteta noua
Nu reiese din explicatiile date de profesionistii advertisingului cum s-a ajuns la formula asta alambicata. Desi ceva traditie tot ar fi si aici: strutocamila exista de pe vremea lui Dimitrie Cantemir, inteleptul care se galcevea cu lumea. Daca la domnitorul moldav metisajul era abuziv, intrucat nici unul din cele doua animale imperecheate nu vietuia pe-atunci pe la noi, oferta de omleta de strut „din batatura proprie” ce face fala meniurilor multor pensiuni de astazi ingaduie melanjul. Desi inca n-avem camile (dar pregatim, spun meteorologii, o desertificare masiva peste vreo 20 de ani), ne-am permis totusi sa incrucisam fabulos si spirit ca sa iasa din gaoace fabulospiritul.
Creierul a fost preferat stomacului
Pana sa se opreasca la hibridul contestat inca din nascare, creatorii de publicitate si Externele au molfait sarmalele si mititeii despre care noi, prostimea papilara, credeam c-ar avea gust de branduri de tara. Se vedea treaba ca MAE are alte gusturi si a preferat un meniu mai spiritualizat. Nu-nteleg de unde pudoarea asta de a-i refuza brandului de tara un aport de calorii, mai ales ca, micutul, e in perioada de crestere. Si mai ales ca alte tari mult mai europene si mai simandicoase decat noi nu se jeneaza sa-si etaleze imaginea chiar pe masa. Pe elvetieni, banca ii reprezinta la fel de bine ca ciocolata Milka si svaiterul; francezii se falesc cu camembert-ul lor, spaniolii se declara jigniti daca nu gusti macar o feliuta transparenta de jamon serrano, iar italienii iti interzic sa gatesti spaghete carbonara daca n-ai in camara prosciutto si parmigiano.
Noi am dat mancarea de-o parte si ne hranim exclusiv cu spirit. Si nu din oricare, ci unul fabulos. Nu stiu de vor Externele sa se ne scoata mai spirituali decat vecinii si, mai ales, decat suntem in realitate, dar e clar ca au gresit proportiile. Tocmai vrand sa obtina o combinatie eficienta, au anulat virtutile ambelor ingredientele. Neamestecate, spiritul si fabulosul ar fi ramas o formula onorabila, desi lejer metafizica, cam ca nunta cosmica a ciobanului mort din Miorita. Impreunata, insa, nasc un monstru cu un gust infinit mai insipid decat, sa zicem,? combinatia maramureseanca „mamali’cubra’cula’”. Care pentru lingvisti este un exemplu de apocopa, dar osenii il considera doar un fel de mancare foarte apreciat in nordul tarii.
Etichete am tiparit, lipsesc produsele
Fabulospiritul nu ne face niste fabulosi oameni de spirit ci doar niste indivizi cumplit de aplecati catre fabulatie. N-ar fi rau, daca spiritul fabulator n-ar fi confiscat definitiv de marii naratori exotici din America de Sud. Povestasul national Ion Creanga asteapta omologarea internationala, dupa ce Povestea povestilor abia a fost tradusa la Humanitas in engleza si franceza. Iar anecdota cu Hans Christian Andersen aflat in calatorie prin tarile romane nu are nici pe departe circulatia basmelor sale arhicunoscute; se pare celebrul scriitor danez intalnea la noi primul copil care a stiut sa-i arate pe harta Danemarca si a exclamat impresionat: „Aici incepe Europa!”.
Adevarata provocare pentru specialisti nici nu a inceput inca. Dupa ce au gasit sloganul, trebuie sa inventeze si produsele potrivite pe care sa-l lipeasca. Altminteri, vor cadea in gratuitatea maretei strategii pesediste de vremea guvernarii Nastase. Pohta premierului de-atunci de a mosi niste marci demne de eticheta „made in Romania” s-a stins tot asa de repede pre cum a venit si a generat doar o mare risipa de hartie. Slugarnici si lingusitori, supusii tiparisera masiv etichetele, dar n-au mai fabricat niciodata produsele.
