Pământul natal al secuiului e și pământul meu! Așa cum România este și pământul secuiului! Dar dacă nu o vrea, nu-i vina mea, ca român!
La Sibiu, am fost martorii unei reîntîlniri televizate a sașilor de pretutindeni. Cu emotionanta fidelitate sașii (cei, puțini, rămași în țară, dar și cei plecați) simt nevoia de a fi, iarăși și iarăși, prezenți în țara obîrșiei lor. Fără efort, fără emfază, fără declarații obeze, se comportă ca și cum ar avea nu o singură patrie, ci două: patria etniei proprii, dar și patria locului în care s-au născut. Una nu o exclude pe cealaltă. Ba dimpotrivă: ele se potențează reciproc, asemenea unui ferment suplimentar de bogăție interioară.
„Cum așa?“. Poți fi, simultan, patriot neamț și patriot român?“ Ba bine că nu! Și în cap de listă îl voi aminti pe regele Carol I, neamț get-beget, dedicat însă României fără ezitare și fără concesii. E Omul care a modernizat radical țara după unirea Principatelor și cel care i-a obținut independența, după secole de dominație otomană. Uităm prea ușor și de Karl Storck, fondatorul școlii românești de sculptură modernă, în succesiunea căruia a apărut si Brancusi.
De neocolit este uriașul patrimoniu de cultură și civilizație lăsat, în Ardeal, de minoritatea sașilor în cei 800 de ani de conviețuire cu noi.
Neobișnuit e și impulsul cîtorva saxoni transilvăneni de a reveni în țară după 1989, dedicîndu-se generos și discret unui eficient efort de reconstrucție. Poți fi deci patriot autentic și pe „frontul“ nației din care faci parte, și pe frontul țării tale de adopție.
Pe acest fundal, sîntem mirati că un distins intelectual ca dl Kelemen Hunor poate declara, vag încruntat, că maghiarii din România nu pot și nu vor să sărbătorească centenarul Marii Uniri.sublinia nu de mult Andrei Plesu OK! Nu-i obligă nimeni! Sînt, probabil, și mulți români care vor trece prin acest episod cu alte griji decît cele ale comemorării. Dar o legitimă ceremonie națională nu face parte din acest tip de manifestări. Dar unui exces nu i se răspunde cu altul. Avem exemplul sașilor, pe care cetățenia română nu-i otrăvește, nu-i apasă, nu-i ține prizonieri într-o cronică idiosincrazie.
Poți fi, iată, bun sas și bun român. La fel, poți fi, cred, bun maghiar și bun român. Dacă nu poți duce „povara“ acestei duble apartenențe, vei defila mereu dinaintea celor cu care conviețuiești de cînd te-ai născut cu mina resentimentară a victimei de serviciu, a dezrădăcinatului captiv în indispoziții de secol XIX.
Dacă două patrii îți sînt prea mult, riști să nu te mai identifici deplin cu nici una. Ai inteles Dle Hunor?
Multora care nu suntem maghiari, (dar care avem,pe bune, prieteni maghiari inca din copilarie) ,ne mira,de exemplu, ca in UDMR se afla, inclusiv in Parlamentul Roman, maghiari cu dubla cetatenie, care au jurat credinta …pe doua constitutii, pe doua drapele tricolore, adica sa fie patrioti …și colo.si colo!
Daca ar fi fotbalisti de nationala, n-ar putea juca decat la una dintre echipe. Iar daca ai apucat sa imbraci un anume tricolor, chiar Fia si FIFA iti interzice sa joci …si cu branza-n traista, si cu sufletu-n rai! Deci cel putin intr-o parte, acesti cetateni au mintit!! Vom lansa in acest sens o Motiune catre cetatenii romani si maghiari pentru a-i intreba daca este corect sa beneficiezi de aceleasi drepturi cetatenesti UNICE, in …doua tari! Sa votezi, adica, si la Bucuresti si la Budapesta !!
Normal este, la nivel national, sa iesim in acest cerc vicios: iar cei care au optat altfel, respectivii sa nu mai beneficieze de dreptul de a alege si de a fi ales in Romania, Daca asta vor, astfel UDMR ar ramane cu mult mai putini parlamentari, si nici ca organizatie politica n-ar mai exista in Parlamentul Roman!
Prof.Deak Andrei