Paradox uninominal: pui stampila pe X si il votezi pe Y
Pe vremea cand era doar un proiect, cetatenii au primit cu drag legea votului uninominal. De ce? Fiindca erau convinsi ca vor putea da votul acelor persoane pe care le considera potrivite sa ii reprezinte. Chiar si dupa ce legea a fost adoptata, multi au fost convinsi ca au, in sfarsit, libertate absoluta de exprimare si multi inca mai cred asta. In realitate, votul de duminica este o mare porcarie. In primul rand pentru ca absenteismul va fi urias. In ciuda sondajelor care dau ca sigura o prezenta la vot de 48%, pulsul strazii arata ca mai mare de 25% nu va fi. Pentru absenteism exista trei cauze principale:
– despartirea votului pentru presedinte de cel pentru senatori si deputati, romanii fiind inca tributari sindromului celui mai iubit fiu al poporului care trebuie ales cam in unainimitate
– lehamitea autodobandita sau impusa prin manipulare (frecvent auzi ca nu are rost sa mergem la vot, ca indiferent cine iese noua tot rau ne va fi, ca toti sunt hoti etc.)
– stabilirea datei alegerilor la mijlocul unui interval de trei zile libere, prezentate cu obstinatie drept minivacanta; televiziunile s-au intrecut sa ne povesteasca ce fac romanii in minivacanta, cum petrec, unde pleaca, ce oferte senzationale au agentiile de turism, astfel incat s-a facut din plecatul din localitate sau din tara un must-have iar romanul ambitios se va rusina sa fie vazut in fata blocului ori prin curte, cand de fapt lumea buna pleaca la Bran sau la Viena.
Asadar lumea va fi plecata si cine nu se afla in colegiul sau nu va vota, intrucat legea nu prevede asa ceva. Si pe buna dreptate: este aproape imposibil sa duci la o sectie de votare dintr-o gara sau la o ambasada buletine de vot de la toate colegiile din tara si sa si ghicesti cati vin din fiecare colegiu sa voteze la respectiva sectie. Deci, pauza.
O alta hiba este pragul electoral. Spre deosebire de locale, unde partidele mai mici au avut sansa sa fie reprezentate in consiliile locale daca in localitatea in cauza s-a depasit pragul electoral, aici chiar daca intr-un colegiu un candidat ia 100%, daca partidul din care face parte nu depaseste pragul electoral la nivel national, voturile sale sunt facute cadou PSD-ului, PNL-ului ori PD-L –ului. Pleaca omul hotarat sa-l voteze pe Vasile si votul sau ajunge, prin redistribuirea din etapa a doua, la Gheorghe pe care nu l-ar vota nici sa-l pici cu ceara. Asta e! O buna parte dintre votanti dau votul exact cui nu vor.
Si o a treia problema o reprezinta candidatii. Pentru a nu risca sa se faca de ras (desi temerile nu sunt justificate) multi oameni buni stau pe tusa. De-abia s-au completat candidatii din colegii. Unii sunt candidati de mare valoare in domeniul lor profesional dar zero ca politicieni si cunostinte generale pentru a putea desfasura activitatea de parlamentari. Altii sunt oportunisti care care cu putin noroc ajung in parlament. Altii au drept calitate banii pe care i-au pompat in campanie si carora le pasa de romani cum le pasa de ciulinii Baraganului. O sa avem un Parlament “inocent” si probabil ineficient.
Pana una alta, dintr-un proiect menit sa sporeasca puterea cetateanului, uninominalul a ajuns un banc: tu votezi pe cine vrei tu, ca in parlament intra cei pe care ii vor ei. De unde se vede treaba ca un sambure de adevar este si in sloganul unui anume partid care zice ca noi cu voi (adica cetatenii cu candidatii preferati) ei cu ei (papusarii din culise cu papuselele politice favorite, care dintr-un motiv sau altul se lasa manipulate)
Cu toate astea voi vota exact cum imi dicteaza constiinta. Dar imi vine sa ii trag pe unii in teapa din Piata Revolutiei!
Bianca Sorescu
