Părelologii de pe la televiziuni, politicieni, jurnaliști sau analiști, nu înțeleg că Iohannis are toată puterea
Un val seismic de lături și de prosteli televizate s-a revărsat peste români de la prăbușirea absolut justificată a lui Orban de la cârma partidului liberalilor aflați în război civil partinic. Nesfârșite pseudo și protoanalize despre șansele sau neșansele de care beneficiază sau nu Cîțu pentru a rămâne premier. Predicții și presimțiri despre mersul moțiunilor de cenzură, cel împiedicat al USR-Plus-AUR, sau cel mai vijelios al PSD.
Lideri politici cu pretenții de personalități semnificative ale vieții politice românești, emit teorii fantasmagorice despre alianțe pe sub masă, trădări, sau despre alianțe de ultimă secundă, pentru a perpetua sau nu guvernul Cîțu. Un lucru nu este auzit pe la nicio televiziune sau instituție de presă, ferm și nedisimulat, asertat precum un postulat al realității politice și sociale românești: Anume că președintele Iohannis decide. Are concentrată in mâinile sale intreaga putere, prezidențială, executivă, coercitivă, informativă și parlamentară. Trăim intr-o republică absolut prezidențială, omniprezentă, omnipotentă și omniscientă, care gestionează plenar toată realitatea contingentă care i se întâmplă poporului român.
Opoziția de carton nu are dorința nici să vadă nici să audă, are cine de la servicii
Ori, aceste lucruri nu sună bine la televizor chiar și afirmate de către liderii Opoziției, de Ciolacu bunăoară. Căci, dacă președintele statului este decidentul a toate cele ce sunt și se rotesc după soare, ei ce rol mai au, în afară de cel de a clănțăni zilnic in spațiul public, fără vreun efect consistent asupra vieții sociale a românilor? Iată de ce, dacă Iohannis va decide că premierul Cîțu trebuie să continue, acesta va continua.
Când Iohannis a decis că Orban trebuie să plece pentru că e prea mincinos și prea prost, acesta a plecat, și încă cu coada intre picioare chelălăind de nervi și de frustrare. Pentru că are un întreg sistem bine rodat și bine pus la punct de menținere a puterii politice și administrative prin intermediul puterii coercitive, încât orice rezistență a oricui ar fi o curată nebunie.
Ce pot face oamenii dezorganizați și dezinteresați din clasa politică alienată și alterată până la disoluție împotriva oamenilor coagulați și galvanizați de unul dintre cele mai bine organizate sisteme din lume?
Odinioară Securitatea lui Ceaușescu era considerată una dintre cele mai eficiente sisteme de siguranță națională și de reprimare de pe planetă. Să credem că acei oameni ai acelui sistem, sau metehnele și discipolii lor au dispărut subit în neantul istoriei? Nu, ei s-au reorganizat și s-au rafinat in actualele servicii românești.
Toate atuurile sunt pe față la președintele Iohannis, ca și cele din mânecă
Așa că dacă Iohannis consideră că guvernul Cîțu mai trebuie să gestioneze această pandemie și această iarnă cumplită care ne așteaptă, așa va fi. Dacă președintele consideră că premierul Cîțu trebuie să demisioneze, acesta va demisiona înainte chiar ca Iohannis să-și ducă gândul radical până la capăt.
Chiar dacă pică la moțiunea de cenzură, guvernul actual își continuă activitatea până la desemnarea unui nou premier, care să-și treacă guvernul prin Parlament, chiar dacă-și continuă interimatul doar prin hotărâri de guvern și ordine de ministru. Îl poate propune premier pe generalul Nicolae Ciucă ulterior, o mai veche feblețe a sa, care poate induce și o disciplinare a populației în perioadele de restriște pandemică.
Apoi, dacă nici acesta nu trece la vot în Parlament, îl poate propune din nou pe Florin Cîțu, care va trece sigur la vot in același Paralment care l-a demis în urma moțiunii de cenzură. De ce? Fiindcă parlamentarii nu vor risca alegeri anticipate în urma cărora nu se vor mai regăsi în Legislativ, pierzând trei ani de indemnizații nesimțite și de trafic de influență profitabil pentru ei și pentru familiile lor.
Astfel că tot voința lui Iohannis se va înfăptui. Iar restricțiile drastice pentru nevaccinați îi vor încolona ineluctabil pe români la centrele de vaccinare, pentru că ei consideră încă în conformitate cu proverbul ,,Capul plecat sabia nu-l taie”, că e mai bine să fie bine, decât să fie rău. Iar românul are capacitate de îndurare și de anduranță extremă. Ceea ce nu are, este voința de a se lupta iarăși și inutil pentru drepturile sale. Până într-o zi, vorba poetului.
Libiu Mateescu
