Pastorala IPS Daniel, Patriarhul Romaniei (fragmente)
Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, praznuita in Sfanta si Marea Sarbatoare a Sfintelor Pasti, ne arata bogatia iubirii milostive a lui Dumnezeu si a slavei ceresti daruite noua, oamenilor, in Iisus Hristos, ca noi sa fim partasi ai vietii si bucuriei vesnice a Preasfintei Treimi.
Criza financiara si economica in care se afla lumea de azi este in mare parte rezultatul lacomiei, al castigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Cand goana dupa profitul material obtinut cu orice pret, fara masura si fara morala, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine „salbatic” si se manifesta ca o patima a lacomiei, „stiintific” organizata.
Consecintele negative ale acestei crize pentru populatia saraca sunt greu de descris, deoarece saracia impusa altora creeaza multa suferinta si nesiguranta, dezorientare si disperare. In aceasta situatie de politica economica fara etica, cand totul devine nesigur si imprevizibil, schimbator si inselator, este necesar sa sporim rugaciunea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic si netrecator, drept si milostiv, dar si sa sporim vigilenta si prudenta.
Desi criza financiara si economica este in mare parte o judecata aspra pentru prea multa lacomie de lucruri materiale adunate pe nedrept si prea multa risipa de bani, ea poate fi totusi inteleasa si folosita ca un nou inceput in viata persoanelor si a popoarelor. Astfel, criza ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi, mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi.
Chiar daca suntem mai saraci din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante.
Mai pagubitoare decat saracia, ca lipsa de cele materiale, este acum, in vreme de criza financiara si economica, criza de omenie, adica slaba vointa de a fi onest si drept, harnic si generos.
Din invatatura Sfantului Apostol Pavel despre legatura adanca dintre Invierea lui Hristos si viata crestina vedem ca bogatia bunatatii lui Dumnezeu daruita oamenilor in Iisus Hristos ne cheama la fapte bune, prin care noi sa aratam in jurul nostru bogatia lucrarii harului lui Dumnezeu in lume.
Vedem, de asemenea, ca slava Invierii lui Hristos ne descopera o alta bogatie decat bogatia materiala, pamanteasca si trecatoare, si anume ne descopera o bogatie spirituala cereasca, netrecatoare, adica bogatia vietii si fericirii vesnice, care se dobandeste prin credinta vie in Iisus Hristos si prin fapte bune. Astfel, intelegem mai bine ca Hristos a coborat din ceruri, S-a facut Om, adica a luat chip de rob, ca pe noi sa ne inalte la ceruri, sa ne faca fii ai Tatalui din ceruri, ca sa mostenim imparatia cerurilor si viata vesnica.
El, bogat fiind in slava, S-a smerit si a saracit pentru noi, ca pe noi sa ne imbogateasca daruindu-ne slava infierii prin har si a invierii din pacat si moarte.
De aceea, comoara cea mai de pret si bogatia cea mai mare a crestinului este insusi Hristos – Domnul, prezent si lucrator in viata acestuia prin harul Sau, in care se arata dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh.
Traim astazi intr-o lume in care oamenii cauta mai mult bogatia materiala trecatoare decat bogatia spirituala a credintei si a vietii vesnice, iar pe langa saracia materiala tot mai aspra, se arata si o saracire spirituala a oamenilor, ca slabire a credintei, o racire a dragostei fratesti si o diminuare a faptelor bune.
Potrivit invataturii Sfintei Scripturi, bogatia apartine lui Dumnezeu, insa El o daruieste oamenilor, ca oamenii sa o daruiasca si altora, mai ales saracilor. Dumnezeu ajuta pe om sa adune bogatia, cand aceasta este o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru om.Totusi, bogatia materiala trecatoare, pamanteasca, adica averile si banii, nu trebuie sa fie scop in sine, ci mijloc de a cauta si cultiva bogatia spirituala netrecatoare, cereasca, ce se dobandeste prin iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin milostenie si alte fapte bune. Autorii Sfintei Scripturi observa cu intelepciune ca bogatia materiala este vremelnica, nestatornica, trecatoare, ea poate fi furata, poate fi distrusa, poate pieri, ea este inselatoare, ea nu indestuleaza pe om, ea este izvor de cearta si invidie, ea nu poate fi luata de om cu sine dupa moarte, iar cand devine pentru om o patima, bogatia impiedica adesea intrarea lui in Imparatia cerurilor, mai mult, grija excesiva pentru bogatia materiala inabusa adesea rodirea cuvantului lui Dumnezeu in viata omului ; iar patima lacomiei de avere sau iubirea de inavutire cu orice pret este sursa a multor nedreptati si neajunsuri, „ca iubirea de argint – constata Sfantul Apostol Pavel – este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare s-au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri”.
Pe de alta parte, Sfanta Scriptura ne prezinta si bogati buni la suflet sau milostivi, harnici si darnici, care au inteles ca bogatia lor este dar de la Dumnezeu pentru a fi daruita celor in nevoi, dobandind astfel marele dar al mantuirii, adica al iertarii pacatelor si al vietii vesnice.
Saracia are un inteles ca lipsa de bunuri materiale si unul ca lipsa de bunuri duhovnicesti sau lipsa de virtuti si calitati sufletesti. Dupa cum bogatia in sine nu este rea, ci poate fi dobandita si intrebuintata intr-un mod bun sau rau, tot asa si saracia poate fi inteleasa, acceptata si traita cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare si la fapte rele. Dumnezeu iubeste atat pe cei saraci, cat si pe cei bogati, asculta plangerea saracilor, pe care ii ocroteste, le face dreptate, ii izbaveste din necazuri, poarta grija de nevoile lor, ca pe unii bogati in credinta, ca mostenitori ai Imparatiei cerurilor. Pe de alta parte, saracii trebuie sa alerge la Dumnezeu, sa nadajduiasca in Dumnezeu, sa laude pe Dumnezeu, sa se bucure in Dumnezeu. Cine miluieste pe saraci cinsteste pe Dumnezeu, imprumuta pe Dumnezeu. Cine ajuta pe saraci va fi mantuit de Dumnezeu, va fi fericit si binecuvantat de Dumnezeu, va primi rasplata vesnica.
Cu aceasta speranta de innoire spirituala a vietii si de imbogatire in fapte bune, in lumina si pacea sarbatorii Sfintelor Pasti, va indemnam ca, prin cuvant si fapta, sa aduceti bucurie celor saraci si bolnavi, orfani si batrani, necajiti si singuri, astfel incat si ei sa simta ca Invierea Domnului Iisus Hristos revarsa peste oameni bogatia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv.
Cu prilejul Sfintelor Pasti, va adresam tuturor parintesti doriri de sanatate si mantuire, pace si bucurie, dimpreuna cu salutarea pascala: Hristos a inviat!
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13)
Al vostru catre Hristos-Domnul rugator,
† D A N I E L
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
