Patriotismul nu trebuie sa incite la ură!

Teleky Pal: „Suntem cea mai detestată naţiune şi vom deveni profanatori de cadavre. Sunt vinovat că nu v-am oprit!”. Și s-a sinucis!

De fața cu invitatul lor de onoare, unduitorul LIVIU DRAGNEA, fostul președinte al UDMR, Marko Bela, le-a spus franc la Zalau, celor 800 de delegați la Congresul UDMR că: nimeni nu poate să le ceară cetatenilor romani de nationalitate maghiara  să sărbătorească unirea Transilvaniei cu România. Ba chiar Marko Bela s-a întrebat, cu retorica sa sovina, de ce ar trebui sărbătorit în 2018, 100 de ani de la Marea Unire, de către maghiari, în condițiile actuale (!?), când unele drepturi nu le-ar fi fost acordate în România ?”Oare noi, ungurii, pe lângă faptul că am recuperat o parte, nu totul din acele drepturi și bunuri care ne-au fost luate, foarte exact, ce ar trebui să sărbătorim? Să sărbătorim ceea ce s-a întâmplat în 1959 când s-a închis Facultatea Bolyai și pe timpul lui Ceaușescu când limba maghiară a fost degradată ca o limbă de bucătărie în dictatura comunistă? Nimeni nu poate să ne ceară să sărbătorim acest lucru. (…)  Pot să spun este chiar imposibil”, a declarat, de la tribuna Congresului, Marko Bela.
Dar tupeul merge si mai departe:
„Oare în 2018 ce o să sărbătorească românii? Oare are România ce sărbători în afară de faptul că prin voința puterilor câștigătoare cu 100 de ani înainte s-a creat statul modern român și că este un moment important istoric indiferent de atitudinea noastră?
Ce o să sărbătorească majoritatea românească anul viitor, împreună cu noi sau fără noi? (…)  Democrația parlamentară deplină să o sărbătorim? Poate statul de drept care este în ruine?”, a spus Marko Bela.
Deși a recunoscut că, în ultimii 20 de ani, și UDMR a fost la guvernare, Marko Bela a spus că, astăzi, românii și maghiari (care si-au vazut sacii in căruță…) nu mai au aceleași obiective...
„Mulți o să înțelegeți ironia pe care o afișez, dar asta este o autocritică, pentru că și noi am fost participanți la ceea ce s-a întâmplat în ultimele decenii, la bine și la rău. Este bine că am avut obiective comune cu românii, este rău că nu mai avem, nu prea mai avem, pentru că, cine știe, România fără noi nu ar fi devenit membră a Uniunii Europene ! El le-a transmis maghiarilor că pot sărbători totuși că mai sunt aici și au supraviețuit tuturor regimurilor politice.
„Este adevărat că totuși putem sărbători ceva, că după 100 de ani suntem tot aici, nimeni nu ne-a putut izgoni, nu ne-a putut asimila, am trecut peste fascism, am supraviețuit comunismului și după 1989 am avut putere să reluăm totul de la zero. UDMR nu a deviat de pe calea pe care a apucat-o în 1990”, a încheiat Marko Bela. Cata dreptate sa aiba acest fost lider iredentist pe fata, care, impreuna cu o gasca puturoasa, jumatate turnatori, strecurati in fruntea UDMR, au santajat fara rusine, pe rand, toate partidele romanesti, precum „o cocota ce s-a dat, pe rand, fiecaruia” in functie de pretul negociat?

Cuprinşi de o frenezie hungarofobă împinsă până la sadism nevrotic, în deja obişnuitul lor dispreţ faţă de orice normă de convieţuire paşnică, mai ales atunci când îşi propun să cinstească memoria celor care de-a lungul istoriei au necinstit România, încălcându-i ostentativ Legea fundamentală prin aceea că nu o respectă (Art. 51), nu îi sunt cetăţeni fideli (Art. 50, 1), se raportează la ea ca şi cum nu ar avea niciun fel de obligaţii (Art. 15, 1), o defăimează îndemnând la ură naţională, la discriminare, separatism şi violenţă publică (Art. 49, 1) etc. Astfel liderii UDMR nu ratează niciun prilej să se manifeste astfel, sub masca unui fals patriotism sintetizat atât de bine de cel mai mare poet al Ungariei, Ady Endre: „Am învăţat… că este patriotic să înjuri germanii, sârbii, românii, slovacii. Aşa să fie? Dacă este aşa, eu declar solemn că nu sunt patriot” („Nagyvarodi Naplo”, 16 iunie 1903).

De hungarismul acesta de paradă politică, al unui mult invocat drept istoric milenar axat pe obţinerea de drepturi pe care, de altfel, maghiarii nu le-au acordat niciodată altor naţionalităţi, ca să nu mai vorbim de faptul că până şi în zilele noastre ei nu doresc, pur şi simplu, egalitatea cu românii, ci drepturi suplimentare. De asemenea atitudini s-au delimitat şi alţi intelectuali de vază ai ţării vecine: Bela Bartok, Jozsef Attila, Albert Szentgorgyi etc..
Aceste câteva exemple pozitive sunt suficiente, desigur, ca să înţelegem că nu toţi maghiarii sunt la fel, căci, după cum ştim cu toţii, nici nu există pădure fără uscături… Şi încă mai ştim şi o vorbă sfântă, atât de potrivită şi pentru acei concetăţeni maghiari care scot sabia urii interetnice, sub pretextul inaugurării pe tot cuprinsul Transilvaniei a unor monumente istorice cu simbolistică antiromânească, „cine seamănă vânt, culege furtună”…
Cam asta a vrut să spună şi generalul Paul Romano Cheler de la tribuna Alba-Iuliei, la aniversarea a 72 de ani de la Marea Unire, când invoca faptul că doar Armatei a IV-a Transilvania (al cărei comandant a fost) îi sunt suficiente 48 de ore ca să ocupe Budapesta! Cu siguranţă că, aducându-şi aminte de memorabila zi de 3 august 1919, ora 16, când Armata Română cucerea Budapesta, acest general român şi-a dorit să fixeze şi mai bine în anumite conştiinţe gestul caporalului Bivolaru, din Severin, de a aşeza prea hulita de ei opincă românească în vârful steagului Ungariei, de pe sediul Parlamentului ungar, unde a stat o săptămână, în timp ce pe celebra stradă Andrassy avea loc defilarea de onoare a Diviziei I-a a armatei noastre, în faţa generalului-comandant Gheorghe Mărdărescu. Numai aşa, un fel de răspuns este potrivit la atâta batjocură adusă de maghiari Naţiunii Române de-a lungul unui mileniu însângerat…Da, au fost si trădători ai istoriei naţionale!

Că noi, românii de jos, am fost si trădaţi în sentimentele cele mai profunde în această politică iresponsabilă de compromitere a propriei noastre identităţi naţionale în ce priveşte conservarea monumentelor, ne-o dovedeşte şi situaţia penibila de la Arad, acolo unde s-a pus punct final unei revoluţii, cea de la 1848-49, în care maghiarii se fac vinovaţi de masacrarea a circa 40.000 de români! Ordinele pogromului antiromânesc au fost date atunci de 13 generali, motiv pentru care toţi au fost judecaţi şi executaţi din ordinul comandantului armatei austriece. Şi aici, la Arad, cu un tupeu incalificabil, maghiarii udemeristi de după 1989 au exercitat presiuni pentru reamplasarea „Monumentului libertăţii”, dedicat celor 13 criminali! Ce credeţi că s-a întâmplat, în condiţiile în care absurdul situaţiei a fost înţeles corect de edilii arădeni, care au refuzat în 1999 să dea curs iniţiativei maghiare? „Marele” om de cultură Plesu în ton cu fostul prim-ministru, lejerul… Adrian Năstase, a semnat actul cu pricina şi… „problema” cu monumentul antiromânesc s-a rezolvat! La fel de vinovat ca Pleşu este şi fostul ministru al Culturii, acad.  Răzvan Theodorescu!
De nenumărate ori „anesteziatele” noastre autorităţi politice şi culturale, au manifestat aceiaşi indolenţă crasă şi în aprobarea inaugurării unor monumente istorice ale altor criminali de război maghiari (cum ar fi Lajos Kossuth, Albert Wass, Marton Aron etc.), în timp ce bustul fostului şef al Statului Român, Ion Antonescu, prin aceşti impostori au acceptat fără pic de demnitate şi bărbăţie să fie prigonit, izgonit şi „ascuns” de ochii românilor săi din (şi în) Bucureşti, Cluj-Napoca, Sărmaşu (judeţul Mureş) etc..
Un alt exemplu dezonorant îl reprezintă „grupul statuar Matei Corvin” din Cluj-Napoca, unde românul Matei Corvin (regele Ungariei) este prezentat artistic ca un învingător în faţa căruia, deşi Ungaria nu a cucerit niciodată Moldova, steagul Moldovei este… aplecat! Ca să „salveze” cumva situaţia, marele nostru istoric Nicolae Iorga a menţionat expres pe o tăbliţă anexată pe monument că, de fapt, Matei a fost învins la Baia (până şi istoricul maghiar Lendvai precizează că acest rege, de origine română, deşi n-a repurtat „niciun război victorios”, a „întrupat strălucirea naţiunii ungare şi apogeul puterii ungare”). Bineînţeles, „tăbliţa” marelui savant român, care punea în ordine realitatea istorică, a fost îndepărtată de autorităţile române in frunte cu fostul premier Boc, evident, la presiunea maghiarilor!

Dacă monumentele maghiare anterior enumerate tronează bine-mersi în public, sub un soare care îşi revarsă generos razele şi peste cei buni şi peste cei răi, în schimb monumentele ridicate celor mai de seamă români au fost devastate de maghiari, de-a lungul vremii (în special între anii 1940-44), când, sub teroarea imperativă şi inumană a maghiarilor, nenumăraţi români din Transilvania au fost asasinaţi şi expulzaţi, ceea ce l-a determinat pe primul ministru al Ungariei de atunci, Teleky Pal, si el „patronul ororilor”, să declare spasit în Parlamentul de la Budapesta, în octombrie 1941, că „asemenea fapte opresive luate împotriva unei populaţii paşnice şi dezarmate sunt incompatibile cu ţinuta unui stat civilizat” (iar în scrisoarea sa de adio, înainte de se sinucide prin împuşcare, poate cuprins şi de remuşcările faţă de violenţa antiromânească, a scris: „Suntem cea mai detestată naţiune şi vom deveni profanatori de cadavre. Sunt vinovat că nu v-am oprit!”).
Din respect faţă de adevărul istoric, care ţine în acest caz de barbarismul şi păgânismul din om, vă prezint faptele reprobabile săvârşite de maghiarii fanatici împotriva monumentelor cu simboluri scumpe pentru Naţiunea Română: bustul poetului George Coşbuc din Năsăud a fost tăiat cu bomfaierul şi aruncat în WC; obeliscul lui Mihai Viteazul de la Guruslău a fost aruncat în aer; la Oradea au distrus statuile regilor Ferdinand I şi Carol al II-lea, a reginei Maria, a lui Delavrancea, a generalului Traian Moşoiu, a lui Mihai Eminescu (au aruncat-o în Crişul Repede); troiţa lui Baba Novac de la Cluj-Napoca a fost deteriorată; statuia lui Nicolae Bălcescu de la Sovata a fost devastată la 10 martie 1990; după 1989, maghiarii au făcut presiuni ca monumentul ecvestru al lui Avram Iancu de la Târgu-Mureş să fie mutat în Ţara Moţilor, iar „Lupoaica” de la Cluj-Napoca nu a scăpat nici ea de obsesiile lor naţionalist-şovine!
Nu cred că ar mai fi ceva de spus. Decât, sigur, să ne împrejmuim cu semnul sfintei şi dătătoarei de viaţă cruci!

Share on Facebook

Tweet

Follow us