Pe ce lume trăim? (III)
Iată că ne-a mai rămas un singur punct de acoperit din micul nostru serial: ceea ce urmează să se întâmple. Cumva, e o luptă crâncenă, dar care nu e război decât dacă treburile scapă de sub control. Războiul poate apărea strict accidental și doar dacă rudimentarii sunt lăsați să-și facă de cap. Însă, așa cum vom vedea, opțiunile acestora sunt limitate de corsetul economic al noii lumi.
Mulți mă întreabă ce am cu SUA. Cei care mă citesc mai de pe la început, știu bine că m-am poziționat critic împotriva politicilor statului american încă din timpul crizei din 2008, arătând limpede ce anume urmează să se întâmple.
Acel teribil exces a fost „rezolvat” prin cvadruplarea bazei monetare a dolarului, fapt care a adus la pachet credite ieftine și o „bunăstare” absolut dubioasă. Desigur, întreg excesul s-a văzut în creșterea aberantă a datoriei statului american și în alimentarea unui număr record de bule. Absolut toate bulele umflate la maxim au ca punct de convergență piețele americane de acțiuni, iar începutul căderii acesteia ne sugerează începutul unui eveniment de-a dreptul epocal, anume colapsul total al sistemului dolarului.
Recent, în negocierile dintre Rusia și SUA, rușii s-au declarat de acord cu integrarea Groenlandei în SUA. Nu e ciudat? Rușii sunt de acord inclusiv cu înghițirea Canadei, cu toate că asta formează un dușman mai mare. De fapt, pare-se că inclusiv chinezii ar fi de acord cu „acțiunile nebunești” ale lui Trump.
Care-i totuși miza? Fix colapsul despre care v-am vorbit.
În rezolvarea intensei probleme a datoriilor, există două variante similare ca finalitate: ori cea din topor, în care creditorii sunt puși să stea la coadă pentru a-și recupera banii, ori cea mascată, prin intermediul căreia „o schimbare fabuloasă” va avea efectul unei stabilizări monetare. De fapt ambele sunt același lucru.
În primul scenariu, SUA trece brusc la o monedă electronică bazată pe blockchain, pe care o va folosi în raport cu partenerii(contribuabili și parteneri externi). În aceste condiții, creditorii în dolari vor trebui să se așeze la coadă pentru a-și recupera debitele statului american. Doar că, așa cum se întâmplă atunci când datoriile sunt într-o monedă eminamente moartă, se ajunge la negocieri de genul „cent pe dolar”.
Celălalt scenariu presupune o „modificare geopolitică”. De exemplu, SUA înglobează o țară și, pentru a se evita eventualele confuzii, emite o nouă monedă specifică proaspăt-apărutei entități. Din punct de vedere practic, efectele sunt aceleași, dar mult mai interesant coafate.
Glumind în fața celor două scenarii, un prieten îmi spunea că e ca și cum ai fi obligat să faci sex cu o babă: în cazul primului scenariu e ca și cum baba ar veni la întâlnire nevopsită și fără dinți în gură, în timp ce, în cazul celui de-al doilea scenariu, ar veni coafată, cu placa-n gură și cosmetizată a la Hollywood. Indiferent de aparențe, operațiunea pe care ești obligat s-o suporți/execuți e fix aceeași.
Tot ceea ce ați citit până acum aparține trecutului. Care-i însă viitorul? Pentru asta trebuie să ne uităm în cealaltă parte. De-a lungul timpului v-am povestit cum a ajuns Xi președinte, mai precis despre mega-proiectul său prin care a accelerat transformarea a 10 000 de sate din epoca timpuriu-industrială în secolul XXI(vezi aici).
Apoi, am avut proiectul „Made în China”, cel care l-a disperat pe Trump și căruia, de asemenea, i-am dedicat o groază de articole.
Cum au avut loc toate aceste minuni? Cum de s-a transformat China atât de radical din anii 80 – când arăta ca o economie comunistă – până azi când arată futurist?
Ce anume s-a întâmplat acolo?
După cum am văzut, direcția strategică a urmat două traiectorii aparent contradictorii: pe de o parte economia s-a liberalizat la bază, iar de partea cealaltă instrumentele de planificare centralizată strategică s-au îmbunătățit. Aici trebuie înțeles fenomenul și, pentru a-l înțelege, trebuie să facem o disecție a programului „Made in China” care, fără doar și poate, este reușita absolută a președintelui Xi.
În doar zece ani, Xi a reușit să transforme China dintr-un producător low cost într-un lider mondial în aproximativ 15 domenii considerate strategice. Succesul programului e năucitor, reușind să transforme țara din temelii. Doar dacă vă uitați la mașinile care se construiesc în China – și care deja nu mai pot fi egalate – veți rămâne uimiți. Însă, adevăratul tezaur este ceea ce se întâmplă în IT, biotehnologie, știința noilor materiale s.a.m.d. Pur și simplu e de neînțeles.
Desigur, traseul e cunoscut: se stabilesc domeniile strategice, după care se finanțează cercetările și dezvoltarea acestor domenii prin intermediul liberei inițiative.
Cumva totul e similar evoluției din Occident atunci când izbucnește un val: apar finanțările și inițiativele. Doar că aici totul se petrece în mod diferit. În primul rând, „valul” nu apare din neant, ci este parte a unui plan elaborat în mod centralizat de o comisie de experți foarte bine conectați la evoluțiile internaționale și necesitățile țării în contextul curent și viitor. Apoi, finanțarea este, într-o proporție destul de mare, asigurată de stat. Diferența față de Occident este că aici proiectele sunt duse la bun sfârșit.
Să vă dau ca exemplu cum funcționează modelul în Occident. Orice „val” intuit de finanțatorii occidentali vine la pachet cu excese greu de digerat. Boom-ul internetului, e drept că ne-a adus apariția Google, dar nu trebuie să uităm criza dotcom. Blockchain-ul și AI-ul au condus la umflarea artificială a unei multitudini de păduchi, chestiune care a rămas necorectată deoarece statul american a mers pe paradigma emiterii infinite de monedă.
Culmea, e interesant de urmărit fenomenul startup din Israel. Aici, finanțatorii constanți ai modelului sunt Mossad-ul, alături de alte instituții afiliate armatei sau securității statului.
În Israel, startup-urile sunt modalități de finanțare a statului, dar totul se desfășoară aproape ca un jaf în serie. Mai precis, se lansează tot felul de „disrupții tehnologice” deținute de startup-uri diverse, acestea sunt umflate pe bursa din Israel, transferate pe Nasdaq sau alte burse ofertante din punct de vedere financiar și, în final, vândute la prețuri mult supraevaluate. În acest fel, Israelul profită de nebunia care a cuprins SUA.
De ce, totuși, la chinezi nu a existat o asemenea risipă? Desigur, există și acolo, dar la niveluri infinit mai mici.
Deepseek, dincolo de șocul produs în industrie, ne-a arătat cum funcționează treburile în China: faci echipe mici, cu competențe multiple și deosebit de performante.
Unde-am mai văzut noi modul acesta de lucru?
Culmea, nu e ceva original chinezesc, ci e preluat din … companiile lui Musk. Eu unul sunt un critic pe față al lui Musk, de acum mulți ani, deoarece mă deranjează cantitatea imensă de marketing care-i însoțește orice acțiune. Însă, nu trebuie negate capacitățile excepționale ale personajului.
După ce-a preluat Twitter, a inițiat o concediere în masă și a angajat o echipă atât de performantă încât un singur om a înlocuit sute de oameni din vechea echipă. De asemenea, creativitatea în companiile sale este la niveluri nevăzute în alte locuri.
Cum face Musk asta?
Prin asumarea unor ținte absolut nerezonabile. Construcția Tesla de la zero a lăsat în perplexitate întreaga industrie auto. Modul în care s-a apucat să dezvolte de la zero tehnologia spațială de la SpaceX(chiar dacă a preluat gratis o groază de know how de la NASA, primind și contracte babane) e, de asemenea, cumva inexplicabil.
Inclusiv proiectul Grok e de urmărit. Musk are o teribilă capacitate de a accelera. Și o face cu oameni puțini, la costuri mici. Musk nu e un geniu, ci un optimizator extrem. De altfel se vede cum, cu minuscula echipă a DOGE, reușește să descopere fraude masive din interiorul statului american, nedescoperite de armate de auditori profesioniști. Totul se face prin optimizare!
OK, acum vă rog să realizați că ceea ce se petrece în China este o copiere în masă a „strategiei Musk”. E ca și cum ai multiplica peste noapte Eloni Musk pe care i-ai pune să optimizeze diverse activități, fără însă să abuzeze de marketing. În China, o mână nevăzută, organizează peste noapte echipe restrânse care concurează între ele într-un mod nebunesc. Deepseek a fost tehnologia care a șocat piața, dar puțină lume știe că în 2023 analiștii occidentali spuneau că piața Ai din China s-a supraîncălzit deoarece e o competiție acerbă între … peste 100 de LLM-uri. Da, ați citit bine: PESTE 100! Păi cum se poate asta? Și dacă atunci era supra-încălzită acum cum mai e?
De fapt, chestiunea e mult mai complexă: în timp ce firmele americane joacă poker, chinezii joacă go. Diferența e fundamentală. La poker nu câștigi obligatoriu dacă ai cărți bune, ci dacă ai un psihic bun. La go însă câștigi doar dacă ești inteligent. Din rațiuni de costuri, chinezii dezvoltă totul la vedere, angajându-se de-a dreptul inexplicabil în modelul open source. De ce?
E un răspuns pe care numai un asiatic îl poate da, anume că nu contează ce ai descoperit acum, ci ceea ce urmează să descoperi. Tradiția colectivistă milenară își spune decisiv cuvântul. Chinezul, după ce-a descoperit ceva, trece disciplinat la pasul următor, căutând descoperirea următoare, exact așa cum face zidarul după ce-a așezat o cărămidă.
China își permite să joace cu cărțile pe masă deoarece știe că esențial e să aibă forță de muncă educată și creativă. Iar pentru asta e responsabil sistemul de învățământ. În plus, tendințele hedoniste sunt destul de supravegheate și nelăsate să scape de sub control.
Ce rezultă din toate cele expuse? Un conglomerat de procese absolut de neînțeles dacă nu realizezi legile discrete care rulează întregul sistem.
O să vă spun că, dacă în China ai o idee genială în ceea ce privește producția unei mașini, într-un timp record poți scoate mașina la vânzare. Fără să ai o fabrică în spate, doar bazându-te pe actuala infrastructură industrială. Și, de scos, o scoți la preț competitiv, iar de câștigat câștigă toată lumea.
Manufacturing-ul este deja la un alt nivel. Inclusiv pentru optimizarea producției nu trebuie să-ți bați capul. Ai consultanți care te ajută. Practic, cu o idee clară, poți ieși pe piață instantaneu cu produsul finit. Nu glumesc! Asta înseamnă a patra iterație a manufacturing-ului, pe care o poți vedea live în China.
Sper că s-a înțeles despre ce e vorba în ecuația viitorului. Doar că ne-a mai rămas un pas, anume să trecem de la conceptele industriale la cele geopolitice.
Cum influențează ele lumea?
Voi spune că totul se petrece la modul șocant. Centrul de greutate al lumii este format dintr-un binom, în care partea mai cunoscută e China. Celălalt membru al binomului este mult mai haotic, dar cu un potențial similar.
Cine? India. Poate că o să vă șocheze, dar vă spun încă de-acum că lumea, în scurt timp, va deveni o afacere indo-chineză.
Despre India v-am atras atenția încă din 2009, de pe vremea în care mulți îmi spuneau că sistemul de caste face imposibilă dezvoltarea. Nu este așa. India va intra în forță în noua lume tehnologică. A dovedit capacitatea de a se adapta, cu toate că va mai dura până la decolarea efectivă.
Într-adevăr, este foarte problematic modul în care își canalizează eforturile, dar țara e capabilă de o dezvoltare centralizat-liberală.
Ca idee generală, ceea ce trebuie să reținem este că centrul lumii, polul principal de putere, va fi în binomul China-India. Puterile trecutului vor gravita în jurul noului pol de putere.
Însă, noua ordine multipolară nu se va dezvolta într-un mod tiranic, ci multi-gravitațional.
Din punct de vedere al securității, fiecare centru regional de putere va fi responsabil pentru securitatea zonelor din centrul său gravitațional. Astfel nu va mai exista necesitatea ca securitatea mărilor și oceanelor să fie asigurată de SUA. Nu, fiecare putere va asigura securitatea zonelor sale adiacente.
De asemenea, fiecare putere regională va rămâne putere în măsura în care va genera un fenomen economico-strategic în jurul său. De exemplu, o construcție precum UE va putea rezista dacă va permite o integrare profundă a membrilor săi, făcându-i parteneri de succes, nu doar împărțindu-i în lideri și supuși, așa cum se întâmplă acum.
Uitați-vă la modul în care China își exercită puterea în „Belt and Road Initiative” și luați-l ca pe un manual de bune practici.
Mă opresc aici. Ce trebuie să reținem?
În primul rând că lumea s-a schimbat și se schimbă în mod accelerat.
Apoi, că modelul economic local este unul de succes doar dacă reușește să integreze strategic cercetarea-dezvoltarea cu noul model industrial, că la nivel mondial avem un nou pol de putere și că totul se reconfigurează gravitând în jurul noii paradigme și a noului centru gravitațional al lumii.
Acum aveți suficiente informații pentru a vă „așeza” în noua lume.
Prima parte aici: Pe ce lume trăim?(1)
A doua parte aici: Pe ce lume trăim? (II)
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
