Pe malul Dambovitei, nu al Tamisei!
De cateva zile bune, am o mare problema. Ma hotarasem sa devin „diasporean”. Alesesem si tara; Anglia. Marele Albion. Regina, printi si printese, lorzi, orologii si poduri célèbre, British Museum, Hyde Park…. fotbal, rugby, cricket. Si multi emigranti de toate neamurile si de toate culorile. Intr-un cuvant – o tara de vis. A visurilor mele intr-o seara rece, de inceput de iarna… pe malul Dambovitei, nu Tamisei! Dar visul meu de-o seara e pe cale de a fi spulberat. De un lord. Distins. Pe nume Norman Tebbit. Cum? Nu-l stiti? Pacat. Merita sa fie bagat in seama. De cand declara senin: ”De la a fi un susținător al statutului Marii Britanii de membru al Pieței Comune în 1970, am ajuns să cred că ar fi mai bine ca Regatul Unit să fie in afara Republicii europene a secolului 21. Noi, britanicii, avem o istorie de mii de ani de auto-guvernare. Am fost liberi și democratici mai mult decât orice altă națiune.
Uniunea Europeană este prea diversa, prea birocratica, prea corporatista și prea centralistă pentru a putea fi o democrație funcțională. Suntem bucuroși să facem afaceri cu prietenii noștri europeni și cu restul lumii – dar preferam să ne guvernam noi insine!”.
Mai nou, linistea patriarhala de la castel fiindu-i tulburata de tzunamii-ul imigrantilor, a lasat o idée geniala, cum numai un Lord ca el putea s-o faca: imigrantii care doresc sa vina in Anglia sa fie intrebati de partea cui au luptat stramosii lor in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Si acum am o mare dilema. Tata a luptat si pro si contra (a cui? Se subintelege!). Ma va accepta Lordul nostru? Pardon! Al lor! Mai mult, dstinsul Lord isi exprima speranta ca pe noi, amaratii de imigranti, ne va invata cu timpul si cricket. Sportul lui preferat. Nu al meu, mai ales dupa ce am citit recent ca un arbitru de cricket a murit, primind o minge in maxilar… Mai mult, a murit, tot dupa o lovitura receptata cu mingiuca aia, si un jucator de cricket; australian, ce e drept, nu englez. Oare Lordul Tebbit practica nobilul sport?
Daca, totusi, ma hotarasc sa ma duc in Anglia, am sa il caut pe Lordul Tebbit doar o sa-i pun si eu o intrebare. De partea cui a fost distinsul sau compatriot, Churchill, cand a scris lui Stalin, in 1944, pe faimosul servetel cifra 90%, in dreptul Romaniei? Indiferent de raspuns, am sa ii iert multe lordului. Si nu numai lui. Intregii ograde a lorzilor britanici, pentru ca ”Mare e gradina lorzilor, Doamne!”.
Deocamdata, raman acasa. Nu voi lupta de partea nimanui. Voi lupta cu mine insumi. Sa-l uit pe Lord Tebbit. Pe Churchill insa nu! Ion Holban-Jianu
