“Pe vremea lui Ceauşescu ăştia ar fi ajuns în faţa plutonului de execuţie!”
Adrian Vasilescu, aburitor de serviciu aflat în solda ocultei BNR, plângea la UM Digi pe umărul bietelor bănci. Ştiaţi că băncile străine au adus în perioada crizei peste 4 mld. EUR pentru susţinerea subsidiarelor autohtone? – ne întreaba el retoric, asemeni unui blând bunicuţ.
Ei bine, eu unul ştiam asta. Şi, de asemenea, mai ştiam un lucru pe care Vasilescu l-a ocolit cu ticăloşie, anume că asta e doar o parte infimă din cât ar fi trebuit să aducă respectivele instituţii în România.
Să-i reamintim domnului Vasilescu faptul că demenţa de pe piaţa imobiliară din 2006-2008 a fost generată de băncile păstorite de stăpânii săi?
Că isteria creditării în franci elveţieni a intrat în România tot în urma iniţiativei aceloraşi „băieţi deştepţi”?
Că ordonanţa de urgenţă a lui Boc pentru eliminarea clauzelor abuzive (ABUZIVE, dl. Vasilescu!) nici măcar acum nu e implementată, existând în continuare pe rol mii de procese ale unor oameni distruşi de abuzivele contracte de credit la care BNR a închis ochii?
Dar totuşi, ar trebui să trecem la cifre. Spune dl. Vasilescu despre cei 4 mld. EUR astfel încât prostovanii care stau bovin să se uite la UM Digi să se „înfioreze” de plăcere.
Dar ceea ce nu spune dl. Vasilescu este că, prin eliberarea rezervelor minime obligatorii către bănci, contribuţia BNR la nota de plată a fost de aproximativ 13 mld. EUR.
De asemenea, prin intermediul împrumutului de 20 mld EUR luat de la FMI, BNR a „produs” lichiditate în piaţă. 
Cum se transpune această lichiditate puţini ştiu deoarece e vorba tot de o suveică: banii au intrat în conturile BNR, acesta le-a pus la dispoziţia băncilor la o dobândă standard, iar băncile, cu aceşti bani, au cumpărat titluri de stat încasând moca diferenţialul de dobândă. Asta n-a mai spus-o dl. Vasilescu.
Ce-a mai spus însă dl. Vasilescu, chiar c-ar trebui să vă pună pe gânduri. Cică e atât de dezastruoasă această ordonanţă încât s-ar putea ca la un moment dat, în criză, băncile să pice, iar statul ar trebui să-şi asigure bani pentru a le salva. Şi că, din experienţa crizelor trecute, salvarea băncilor a fost, în final, benefică economiei.
Totuşi, bre tataie, ce mama dracu’ performanţă economică livraţi voi acolo în condiţiile în care aceste sugative aflate în poziţii monopoliste dau faliment la fiecare criză? Văzând toate aceste monstre(sic!) de ticăloşie, stau să mă gândesc că pe vremea lui Ceauşescu ăştia ar fi ajuns în faţa plutonului de execuţie.
Autor: Dan Diaconu
