Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?
Mihai Vinereanu este acuzat că ,,încearcă să anuleze adevărul științific demonstrat cu prisosință de la anul 1780 și până în prezent de comunitatea științifică românească și internațională: limba română este o limbă romanică…”
,,Demonstrat cu prisosință”. ,,Cu prisosință” înseamnă din belșug.
Întrebarea este: unde-i belșugul acela de demonstrații care susțin romanizarea? Personajele enumerate mai sus au lăsat doar vorbe. Papii nu erau cercetători. Ei au scris niște scrisori, în care pretinsa romanizare a dacilor de către legionari era un motiv de a mai catoliciza un stat.
Legații lor, care ne-au ,,cercetat” din viteza trăsurii, au lăsat niște rapoarte. Cică frapați de asemănarea limbii române cu latina, ei au tras măreața concluzie că ea provine din latina legionarilor. Lucru susținut ,,cu prisosință” de la 1780 și până în prezent de către savanții noștri pe puncte.
Nu pot să nu admir ingeniozitatea papilor. A inventa o etnogeneză falsă pentru un popor cu scopul de a-l catoliciza este un lucru ce ține de o inteligență ieșită din comun. Dar savanților noștri pe puncte trebuie să le amintim un principiu de bun simț. Asemănarea limbii române cu latina înseamnă un singur lucru: că limba română se aseamănă cu latina. Nimic mai mult. Concluzia măreața că româna provine din latina legionarilor trebuie demonstrată. Lucru care n-a fost făcut niciodată.
Limba română este urmașa limbii traco-dace!
Și iată apare, în sfârșit, o lucrare lexicografică originală în care autorul demonstrează, din punct de vedere etimologic, că limba română este urmașa limbii traco-dace. Cum reacționează cea mai prestigioasă instituție lingvistică din țară?
Și-a îndemnat lucrătorii să corecteze DEX-ul și celelalte dicționare copiate unele din altele? L-a invitat pe Mihai Vinereanu, în calitate de coleg de peste ocean, la o discuție științifică?
În toate științele se admit ipoteze de lucru. Cercetătorii se adună în simpozioane. Le discută. Aduc dovezi. Așa se dezvoltă științele. Științele, dar nu istoria și lingvistica românească. Aici există dictatura unei dogme. În stilul acestei dictaturi, se publică o recenzie, în care autorul deplânge ,,fantastica hipertrofiere a lexicului românesc autohton”. Iată ce-i doare pe susținătorii dogmei.
Lucrătorul instituției academice nu-i interesat de adevărul științific. El are de apărat o teorie oficială și o carieră în cadrul acestei teorii, de aceea va căuta noi idei-proptele pentru a susține teoria-mamă. Așa numai pentru ca să mai adauge o negație împotriva lucrării lui Vinereanu, ne spune că ,,dominația romană a durat în provinciile Dunărene, cu extinderi și restrângeri, până în 602”.
,,Argumentul” acesta îmi amintește de alt truc al custozilor romanizarii. Când începuse să se descopere documente, care atestau că latinitatea noastră este de origine dacică, îndată a apărut ideea-proptea: cică dacii au început să fie latinizați cu mult înainte de cucerirea lor de către Traian.
Dogma impusă de dictatura academică
E un paradox al erei tehnologice. Dogma impusă de dictatura academică are la dispoziție atâtea mijloace de manipulare. Și totuși își pierde din credibilitate. Se autodiscreditează, susținând aceleași povești absurde de acum o sută cincizeci de ani (împreunările colective între legionari și dăcițe; romanizarea dacilor liberi prin ciobani și negustori), negând evidențele și respingând lucrările valoroase, apărute la noi și peste hotare. Valoarea acestor lucrări stă în faptul că sunt scrise de personalități cu simțul cercetării și sunt bazate pe noile descoperiri arheologice.
În schimb, opurile savanților pe puncte îndreptate împotriva cercetătorilor, care susțin originea traco-dacă a limbii și a poporului român, dacă nu sunt simple înșirări de termeni savantlâcoși, sunt replici batjocoritoare compuse din clișee: ,,elucubrații dacomanice”, ,,delir dacomanic”, ,,tracomanie”, ,,dacomanie”, ,,tracoman”, ,,dacoman”. Iar cireașa de pe tort este ,,teorie nocivă”. Nu sunt expresii academice și nu au ce căuta în opuri cu pretenție de recenzii sau studii științifice publicate în reviste oficiale. Sunt cuvinte-cheie manipulatoare, menite să sperie tinerii cercetători și masa de intelectuali curioși. Citindu-le, am impresia că autorii lor sunt niște comisari în scurte de piele, camuflați în savanți pe puncte, și care, ascunși în buncărul romanizării, mitraliază imaginea temerarilor ce îndrăznesc să contrazică dogma. Nici nu vor să audă că proveniența limbii române din traco-dacă poate fi o ipoteză de lucru. Nu! Este o teorienocivă!
Pentru cine? Pentru români nu este nocivă. Adevărul că limba română are rădăcinile cele mai normale, în limba strămoșilor noștri geto-daci, întronează, în sfârșit, logica și bunul simț în atât de mult chinuita etnogeneză a poporului nostru.
Originea traco-dacă a limbii române este nocivă pentru cei care au inventat teoria romanzării. Îndeosebi pentru urmașii lor. Selectați după principiul crede și nu cerceta, aceștia nu sunt în stare să facă față unor probleme cu grad înalt de dificultate. Ori, a scrie un Dicționar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică înseamnă o muncă intelectuală enormă. Cinste lui Mihai Vinereanu! Lucrarea Domniei Sale a dat o replică serioasă etimologiilor fanteziste din DEX.
Să luăm un exemplu. V-ați întrebat vreodată care-i originea verbului românesc a gândi? Uitați-vă în DEX.
L-am luat de la maghiari. Din gond, care la ei înseamnă grijă. Observați absurdul situației. Adică dacii s-au lepădat de verbul ce desemna activitatea creierului uman, dar nu se știe de ce nu l-au luat de la legionari. Bine, să zicem că legionarii nu aveau timp să gândească. Trebuia păzit aurul, trebuiau însămânțate dăcițele. Și-apoi mai erau și dacii liberi, care îi atacau permanent. Dar de ce nu l-au luat de la slavi?
Vă închipuiți ce situație inedită: a stat ,,populația aceea romanizată” o mie de ani fără a avea verbul care-l deosebește pe om de animal. I-a așteptat pe maghiari, ca să ia de la ei substantivul gond (grijă), pe care l-a transformat, printr-o logică lingvistică cunoscută numai de autorii DEX-ului, în verbul românesc a gândi.
De ce savanții pe puncte nu observă această și alte absurdități etimologice? Pentru că gond a lor este alta. Corectarea etimologiilor fanteziste din DEX duce la ,,hipertrofierea lexicului românesc autohton”. Ceea ce demoleaza automat teoria romanizării.
Nu ne rămâne decât să le arătăm Dicționarul Etimologic al domnului Vinereanu, unde acesta dovedește că verbul românesc a gândi provine din radicalul proto-indo-european ghend (a prinde, a înțelege), iar gond-ul maghiar este împrumutat din română. Apoi să le răspundem răspicat: limba română provine din traco-dacă, prin urmare este firesc ca lexicul autohton să fie mare. Iar teoria romanizării este sortită dispariției, pentru că este falsă și ridicolă.
Un articol de Iulia Brînză Mihăileanu
Extras din cartea Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?, apărută la editura Geto Dacii. Cartea este disponibilă aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html
