Permis de port-topor de Sarbatori
Cand a venit vorba de sacrificarea porcului romanesc dupa rit occidental, am sarit toti in sus ca arsi. Insi care, in viata de zi cu zi, n-avem nici in clin nici in manecuta cu traditiile si obiceiurile am tipat ca din gura de sarpe ca ne sunt suprimate in felul asta cutumele si folclorul mioritic. Ca Uniunea Europeana vine sa ne calce pe gat frumoasele datini, sangeroase si emotionante, mostenite din strabuni, ca sa ne ofere in schimb niste tehnici de laborator, aseptice si insipide. Unde mai pui ca erau si insonore – prin asomarea occidentala, ograzile taranilor ar fi fost vaduvite de guitatul disperat al porcului injunghiat, care gadila atat de placut urechea in Ajun de Craciun, la concurenta cu colindele ingeresti.
Cu asomarea s-a rezolvat – nu se poate anu’ asta! Prapaditii de medici veterinari de la noi n-au 2000 de euro de cheltuit pe asomatoarele lor ca sa faca hatarul Uniunii Europene. Din lipsa de bani si de chef european, vom mai petrece un Craciun delectandu-ne cu practicile noastre sangvine si grohaitul lugubru al godacilor indopati peste an.
Cutitul cu lama lunga, ascutit pe piatra de rau, a scapat neatins de normele comunitare ce reglementeaza portul sculelor taioase in prejma porcului. Dar nu doar custura taraneasca a scapat teafara de impactul cu legislatia europeana. Taranul si padurarul de la noi pot folosi nestingheriti topoarele si drujbele. Daca Europa n-a reusit sa ne emotioneze in legatura cu stridentele sinistre emise de Ghita inainte de a-si da sfarsitul, a ratat si induiosarea la capitolul paduri. Milioane de brazi vor continua sa cada rapusi de securi, intr-o tara in care jaful ca-n codru practicat la scara nationala nu era sa lase nedefrisat tocmai codrul.
N-am vazut in nici o piata brasoveana brazi ecologici, pe care sa-i cumperi la ghivece mari, pe care sa-i returnezi dupa trecerea sarbatorilor, ca sa poata fi replantati. S-or mai gasi prin vreun mall bucurestean, unde se uita lumea la ei la niste curiozitati vestice si se minuneaza despre cat de tampiti pot fi occidentalii astia sa-si bage asa ceva in casa tocmai de Craciun! Cand apartamentul inghesuit de la bloc sau viloaiele supradimensionate trebuie sa miroasa negresit a cetina autentica si a datina verde. Sau invers.
Reclama, unde dintre cele mai bune pe care le-am vazut difuzate la televizor, cu un taran asezat satisfacut pe o buturuga proaspata, cu sangele copacului doborat prelingandu-i-se pe maini si pe topor, n-a prins la populatie. Cred ca, pana la urma, ne lipseste cultura muzicala. Ne delectam porceste cu galgaitul asurzitor al sangelui ce tasneste din jugulara sectionata a animalului cu sorici, dar nu percepem vaierul cetinii cand oameni inarmati cu topoare si drujbe ii dau tarcoale.
Chestie de ureche.
Vifor Rotar
