Pierit-au românii? Scrisoarea românilor din Ucraina către cetățenii României și consângenii noștri din întreaga lume
Am parafrazat titlul unui articol al lui B.P. Hasdeu („Pierit-au dacii?”), scris la adresa latinismului extremist, care propunea eliminarea literei j din alfabetul românesc, pentru că era de origine slavă. Într-o vizită la Blaj, gazdele i se adresau cu „domnule Haidău”, explicându-i savantului motivul transformării literei j în i.
Atunci, Hasdeu le-a replicat: „și cum pronunțați cuvântul coaje?”. Și s-a zis cu exagerările lingvistice, cu argumentele pseudo-științifice.
Mai târziu, Stalin, autorul cărții Cu privire la marxism-leninism în lingvistică (scrisă, de fapt, de „cercetătorii” Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe a URSS) a inventat, în scopuri politice, limba „moldovenească” (evident și poporul „moldovenesc”), moldovenii și românii din Basarabia și Bucovina fiind considerați două etnii diferite.
Recent, pe același calapod, în Serbia s-a inventat limba „vlahă”. Fiind două etnii diferite (moldoveni sau vlahi versus români), nu întrunesc numărul necesar prevăzut în legile statelor respective de a fi reprezentanți în Parlament sau de a avea învățământ în limba maternă. În România, ucrainenii sunt reprezentați în Parlament, pe când românii din Ucraina nu beneficiază de acest drept internațional.
Există un principiu de bază al dreptului roman: de a asculta și cealaltă parte („Audiatur et altera pars”), preluat din tragedia Medeea a scriitorului Seneca, contemporan cu împăratul roman Nero. Or, în contextul războiului ruso-ucrainean, dar și anterior, soarta românilor din Bucovina de Nord, Herța, Ucraina de Sud (Cetatea Albă, Ismail), este ignorată total.
Deviza Tribunei: „Soarele pentru toți românii la București răsare” este acoperită de nori grei. Niciun reprezentant marcant al românilor din Ucraina n-a fost solicitat de posturile TV din România spre a-și exprima opinia, ei fiind cei îndreptățiți s-o facă.
Fără îndoială, Putin (ce diferență între Putin și Gorbaciov!) este vinovat, este invadatorul, chiar dacă a intrat cu arma într-o altă țară sub pretextul apărării conaționalilor săi, majoritari în Crimeea și Donbas, dezavantajați de Legea Educației din Ucraina, promulgată de fostul președinte Poroșenko. Genialul Ion Creangă strecoară în Ivan Turbincă un subtil tâlc politic: Ivan este prototipul liderului politic rus, turbinca fiind traista în care introduce („pașol na turbinca”) provinciile și țările „vizitate”, având drept de carte de căpătâi Testamentul lui Petru cel Mare (prietenul lui Dimitrie Cantemir și dușmanul lui Constantin Brâncoveanu). (Întrebat cu cine se învecinează Rusia, Bulă (nu Bulai) a răspuns: „Cu cine dorește”).
Dacă autoritățile de la Budapesta sau Varșovia au intervenit în apărarea conaționalilor lor din Ucraina, „dragii” noștri președinți au rămas nepăsători. Sub președenția lui Emil Constantinescu (ministru de Externe: Adrian Severin) s-a semnat un tratat de vecinătate, recunoscând, de fapt, rapturile istorice teritoriale înfăptuite de Stalin, cu acordul tacit al SUA și al Marii Britanii (Insula Șerpilor a fost vândută pe o chitanță de mână de către Eduard Mezincescu).
La Congresul Românilor de Pretutindeni (Romfest, 16-20 septembrie 1998), organizat de părintele Gh. Calciu-Dumitreasa la Muzeul Național de Istorie, românii din străinătate au considerat acest tratat drept „act de trădare națională”.
Actualul președinte (îmi scapă numele) a mers în Ucraina, dar a refuzat să se întâlnească cu românii de acolo spre a le auzi păsurile; a avut ocazia, la o adunare ONU, să vorbească cu omologul său ucrainean, dar n-a făcut-o.
Pentru românii noștri din Ucraina nu mai avem niciun interes, nicio simpatie, nicio obligație?! Am creat filiale ale ICR în diverse localități din lume, dar unde era absolut nevoie nu, adică la Cernăuți. Am avut prilejul de a-l avea pe avocatul bucureștean Eugen Patraș, care a cumpărat la Cernăuți, chiar în centrul istoric, un imobil în care a înființat Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzaki”, încredințat acad. Vasile Tărâțeanu, în care funcționează o bibliotecă, librărie și un restaurant cu specific românesc. Deci, o inițiativă particulară (Patapievici își are sorgintea în acest ținut istoric?).
Este bine să reamintim o parte dintre interferențele româno-ruso-ucrainiene: la Kiev a activat mitropolitul Petru Movilă, despre care cunoscutul istoric Lihaciov se întreba care Petru este mai mare: Movilă sau țarul Petru cel Mare; Regina Carmen Sylva a corespondat cu Lev Tolstoi; Gogol a avut urmași cu o româncă din Transnistria, din gubernia Basarabiei inspirându-se pentru cartea sa Suflete moarte (celovecii ruși fugeau în zonele mărginașe ale Imperiului, în satul lor fiind declarați „morți”, spre a nu plăti biruri); celebrul compozitor Rahmaninov își are sorgintea în Ștefan cel Mare (despre compozitor, Raluca Cimpoi, fiica savantului, a scris o teză de doctorat); Pavel Kisseleff, cu merite edilitare incontestabile la București și Turnu Severin a elaborat Regulamentul Organic, același pentru Moldova și Țara Românească netezind calea Unirii Principatelor Române etc. Apoi, să nu-i diabolizăm pe toți rușii, anulându-le numele acordate unor străzi, cum e cazul celebrului scriitor Dostoievschi.
Vocile românilor de pretutindeni au fost auzite și ascultate la Congresele Spiritualității Românești (conduse de Adrian Păunescu), organizate anual la Alba Iulia de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (condusă de Victor Crăciun). Pentru românii din preajma Odesei din fostele așezări românești, Vadim Bacinschi se face ecoul acestora în Almanahul „Sud-Vest”, editat de „Revista română”, apărută sub egida Astrei, grație neobositei activiste Areta Moșu.
Situația românilor din nordul Bucovinei (câți au mai rămas) este tragică. La 30 mai 1998, acad. D. Vatamaniuc îmi scrie: „Bucovina a fost și rămâne în continuare victima acestei politici incalificabile. Ne luptăm cu mijloacele noastre și fără niciun sprijin din partea statului să mai facem, cât se va putea face, ca românii din nordul Bucovinei să nu dispară ca entitate națională.
Nimic nu împiedică statul ucrainean să facă aceasta în timpul cel mai apropiat. Ștefan cel Mare este declarat, oficial, agresor și școlile românești, foarte puține, sunt amenințate să fie făcute școli ucrainene.
Autoritățile administrației ucrainene de la Cernăuți nu ne-au permis să înălțăm un monument, de altfel modest, pe locul bătăliei și victoriei lui Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului” (Tudor Nedelcea, Corespondența primită, Drobeta Turnu Severin, 2021, p. 477).
Aceleași autorități n-au permis nici amplasarea unui bust pentru Eminescu, iar Casa lui Aron Pumnul, unde a locuit ca elev Eminescu (vizitată de Victor Ponta, care intenționa repararea ei capitală), stă să se prăvale; la Hlihoca, după al Doilea Război Mondial, autoritățile au demolat statuile lui Schiller și Eminescu, rămânând spre veșnicie doar monumentul soldatului sovietic eliberator (în Transnistria tronează statuile lui Lenin și Stalin). Numele celor ce zac în mormântul românilor din cimitirul din Cernăuți sunt schimbate în nume ucrainene etc.
Dar și luptătorii pentru drepturile firești ale românilor au avut de suferit. Pentru că a refuzat să șteargă sârma ghimpată de pe frontispiciul ziarului său „Arcașul”, fiul lui Vasile Tărâțeanu, student la Suceava, a murit în condiții suspecte, neelucidate nici până acum; iar în anul Centenarului, 2018, aducând din Țară cărți și afișe privind Centenarul Reîntregirii, aceluiași acad.
Vasile Tărâțeanu i s-a întocmit un dosar penal, a fost bătut, a stat în comă într-un spital din Iași aproape un an. Subsemnatului i s-a refuzat de către Consulatul Ucrainei din București viza de intrare la Cernăuți pentru o conferință Eminescu din motive puerile. Am reușit să ajung în acel oraș splendid cu Liga Culturală, printr-un șiretlic legal, plecând de la Dumbrăveni-Suceava (primar I. Pavăl, secretar M. Chiriac) de la un simpozion Eminescu.
Pentru edificare reproducem din ziarul „Tibiscus”, ce apare la Uzdin-Serbia, sub conducerea scriitorului Vasile Barbu acest „Protest” din 2017.
Românii din Cernăuți au ieșit în stradă pentru a-și apăra limba!!!
În data de 17 octombrie 2017, românii din regiunea Cernăuți au organizat un protest în fața Administrației Regionale de Stat împotriva Legii Educației, care reduce prin art. 7 dreptul minorităților naționale de a studia în limba maternă – informează Agenția BucPress.
Organizatorii acestui protest reprezentanți ai societăților pentru cultura română din regiunea Cernăuți, părinți ai elevilor, preoți și profesori, scriitori, reprezentanți ai intelectualității au adresat un memoriu de protest guvernatorului regiunii Cernăuți, Oleksandr Fișciuk, solicitându-i să ceară Președintelui țării sesizarea Curții Constituționale pentru a examina corespunderea art. 7 al legii cu normele constituționale; să ceară întregii conduceri a statului abrogarea de urgență a Legii Educației, care prin art. 7 reduce dreptul constituțional al etnicilor românilor de a studia în limba maternă.
„Școlile cu limba română de predare există în Bucovina de sute de ani și niciun regim politic, nicio formațiune statală, care a administrat acest ținut în trecut nu au îndrăznit să priveze comunitatea românească, care este una autohtonă, de a studia toate materiile în limba maternă” – se spune în memoriul de protest, citat de corespondentul Radio Cernăuți.
La miting au luat cuvântul: Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzaki”, Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească” din Ucraina, Iurie Levcic, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și promovarea Culturii Tradiționale Românești, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Dumitru Caulea, dirijorul Corului „Dragoș Vodă”, Elena Nandriș, primarul comunei Mahala, Alexandrina Cernov, director general al Editurii „Alexandru cel Bun”, reprezentanți ai comitetelor părintești ș.a. Un sobor de preoți români s-au rugat în limba română pentru pace și liniște în întreaga țară – notează Agenția BucPress.
Participanții la protest au amintit de faptul că mitingul este unul pașnic și nu înțeleg de ce dreptul de a studia în limba maternă le este luat. Cu protestatarii s-a întâlnit șefa Direcției de Învățământ din cadrul Administrației Regionale de Stat Cernăuți, Oksana Paliiciuk, care a încercat să liniștească românii nemulțumiți de ignorarea sistematică a opiniei lor referitoare la noua lege. Oksana Paliiciuk a argumentat, fără niciun succes, că legea este bună, menționând că este garantată predarea tuturor materiilor în limba română în școala primară, iar în clasele 5-9 – doar unele materii într-o limbă UE. Declarațiile doamnei Paliiciuk au trezit o și mai mare indignare românilor adunați la protest.
Vorbitorii la miting au subliniat că art. 7 al Legii Educației va determina asimilarea lingvistică a comunității românești prin faptul că o întreagă generație de copii români „va rămâne analfabetă”. Românii din regiunea Cernăuți au condamnat cu fermitate această lege, care, după părerea lor, este un act de „etnocid”. A fost amintită rezoluția APCE, care a criticat Legea Educației din Ucraina.
O adevărată provocare a fost prezența la miting, chiar la intrarea în clădirea Administrației Regionale, a unor reprezentanți ai „Corpului național”, partid de extremă dreaptă, care au scandat „Moarte dușmanilor”, „Statul nostru, legile noastre!”, „Români, sunteți cu Ucraina sau cu Putin?”. Aceștia au încercat să provoace un conflict, certând românii pentru inițiativa de a organiza acest protest.
SCRISOARE DESCHISĂ către cetățenii României și consângenii noștri din întreaga lume
Dragi frați și surori!
Facem acest apel la adeziunea dumneavoastră într-un moment de mare cumpănă pentru comunitatea noastră din Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul neantului însăși existența în leagănul limbii materne. După cum deja ați luat aminte, la 5 septembrie curent, Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă lege a învățământului, promulgată de președinte la 25 septembrie. Ea prevede, printre altele, excluziunea învățământului în limbile minorităților naționale, prin coerciție și în limba noastră natală, română.
Potrivit acestei legi, începând cu anul de învățământ 2018, limba maternă a elevilor noștri va fi admisă doar în ciclul primar. În clasele a 5-a – a 9-a toate materiile vor fi predate în limba ucraineană, cu excepția limbii și literaturii române ca obiect de studiu aparte, iar în clasele a 10-a – a 12-a, învățământul se va efectua doar în limba ucraineană. În consecință, copiii noștri vor intra în școală români și vor ieși din ea… ucraineni.
În decursul secolelor, strămoșii noștri din acest colț de Țară Ștefană s-au aflat sub diverse regimuri de ocupație, însă nimeni dintre intruși nu s-a atins de limba în care vorbea populația băștinașă. După raptul nordului Bucovinei și a Ținutului Herței, buneii și părinții noștri au fost duși în Siberia și Kazahstan, pământul și agoniseala de-o viață le-au fost confiscate, însă de limba ființei noastre nu ne-a privat nimeni. Stalin și Beria ne-au îmbrăcat graiul într-o haină insolită, însă vorbeam și studiam cu toții la școală în limba maternă, deși în rufă străină.
Abia acum, la începutul celui de al treilea mileniu, după ce Ucraina a obținut independența și a declarat că va urma calea democrației autentice, abia acum limba noastră a devenit o povară și o piedică pentru conducătorii ei, care promovează față de minorități o politică de adevărat etnocid spiritual, inclusiv lingvistic. Nu credem că există păcat mai mare decât acela de a interzice cuiva să vorbească liber și să învețe la școală în limba maternă, în limba pe care i-a dat-o Bunul Dumnezeu.
Din nenorocire, acest aspect nu este conștientizat doar de ultrapatrioții ucraineni care, în loc să-și vadă de problemele lor spirituale, vin cu interdicții și scuipă în izvorul cristalin al altor limbi materne. Astfel, procesul de deznaționalizare a românilor din Ucraina, declanșat cu 10-15 ani în urmă, când în programa școlară a fost redus numărul de ore în limba și literatura română prin introducerea cursului integral de literatură română și universală, a intrat acum în faza finală – punerea totală la index a limbii române în procesul de învățământ.
Nu cunoaștem vreo țară în lume care să interzică unei etnii băștinașe libertatea de a învăța în limba maternă. Or, toată lumea știe că orașul Cernăuți a fost atestat pentru prima oară într-un privilegiu al Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun și că prima școală din oraș, care a început să funcționeze cu mai bine de 200 de ani în urmă, a fost cu predare în limba română.
Cinismul conducătorilor Ucrainei depășește orice limită atunci când ei urmăresc să demonstreze lumii întregi că, încălcând Constituția, au procedat în felul acesta din grija părintească ce ne-o poartă. Adică, printr-un abuz de putere, ne lipsesc de posibilitatea de a învăța la școală în limba maternă, ne obturează orizonturile civilizației, mijloacele firești pentru… a ne asigura un viitor fericit în Ucraina. Chipurile, este necesar să ne însușim la perfecție limba ucraineană ca să ne integrăm mai temeinic în societate.
De fapt e vorba de a preface țara într-un spațiu coercitiv, de o asimilare fățișă, brutală a tuturor etniilor minoritare din Ucraina, și în primul rând a noastră, a românilor, pentru a nu cunoaște că suntem băștinași dezmoșteniți pe aceste meleaguri și s-ar cuveni să ne bucurăm de toate drepturile aposteriori.
Dragii noștri frați și surori! Ne-am adresat deja Președintelui Ucrainei și Președintelui României, unor instanțe internaționale, iar acum vă cerem dumneavoastră sprijinul efectiv în demersul nostru pentru prezervarea limbii materne și a spiritualității românești.
Vă implorăm: nu ne lăsați singuri în fața pericolului letal de a ne pierde limba, iar odată cu ea și ființa etnică. Cernăuțiul l-a dat literaturii naționale și celei universale pe Mihai Eminescu, a fost leagănul multor personalități marcante ale culturii noastre și ar fi un dezastru de neconceput și de neiertat să se petreacă ceea ce și-au pus în gând niște oameni fără Dumnezeu, teroriști ai istoriei.
Sperăm că vom fi auziți, înțeleși și sprijiniți în lupta noastră vitală pentru limba maternă și păstrarea identității naționale.
* * *
Alexandrina Cernov, redactor șef al revistei „Glasul Bucovinei”, membru de onoare al Academiei Române;
Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzaki” din Cernăuți, membru de onoare al Academiei Române;
Mircea Lutic, scriitor, laureat al Premiului literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române;
Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți;
Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți;
Mircea Pilat, președintele Asociației Științifico-pedagogice „Aron Pumnul” din regiunea Cernăuți;
Iurie Levcec, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești.
* * *
Extraordinara atitudine empatică a românilor din țară pentru ucraineni nevoiți să fugă din țara lor este o întrajutorare cu adevărat creștină, care dovedește necesitatea relațiilor interumane între oamenii simpli, indiferent de etnie, fie ei vietnamezi, coreeni, irakieni, sirieni, afgani, ucraineni ș.a.
Și, totuși, mă întreb în naivitatea mea, necunoscând rolul serviciilor străine, a guvernului Bilderberg, a unor lideri mondiali (G. Soros, Rotschild): ONU mai există doar pentru decor și pentru ciocnirea paharelor de șampanie la întâlnirea (adunarea) anuală? Dar Consiliul de Securitate, cu forțele de menținere a păcii? Dar Crucea Roșie Internațională, care era obligată prin statut să acorde ajutor populației vitregite (cum făceau altădată la noi reginele Elisabeta și Maria)?
Rămân doar întrebări retorice. Adevărul se va afla peste câțiva ani, când vor hotărî liderii mondiali; ce vedem azi e doar vârful aisbergului.
Autor: Tudor Nedelcea / BucPress
Sursa: yogaesoteric.net
