Pink Embassy
Adică Ambasada Roz, aÈ™a ajunsese să fie poreclită, par les connaisseurs, Ambasada Statelor Unite din România. Mai pe româneÈ™te spus, Ambasada homosexualilor. Asta pe vremea când la BucureÈ™ti ambasador al Statelor Unite ajunsese unul, Michael Guest. Ne-am tot crucit noi, românii, homofobi – parcă aÈ™a se zice!, homofobi cum ne-a lăsat bunul Dumnezeu! Un homosexual declarat, fudul de beteÈ™ugul său, pe care nu se sfia să-l afiÈ™eze cu ostentaÈ›ia unui bulibașă care-È™i pune pe el toate lanÈ›urile de aur pe care le poate duce! Cu un astfel de individ ne-am pomenit la BucureÈ™ti ca ambasador al Americii, desemnat de Bill Clinton!!!… Îi aÈ™teptam pe americani de o veÈ™nicie să vină să ne înveÈ›e democraÈ›ia È™i toate libertățile lăsate Omului, iar americanii ni-l trimiteau pe acest ciudat, pe această curiozitate a naturii!… Mai deplorabilă reprezentare a Statelor Unite nici că se putea imagina!…
Ceea ce nu înÈ›eleg nu admit!, spun unii. Nu e cazul meu. Ceea ce nu înÈ›eleg, asupra a ceea ce nu înÈ›eleg, eu tac! Nu scot o vorbă! Cazul homosexualilor, de pildă! Dacă nu reuÈ™esc să le înÈ›eleg ciudata aplecare, în schimb înÈ›eleg È™i nu pot accepta prozelitismul homosexual! Care denotă intenÈ›ia de a produce anumite efecte asupra celorlalÈ›i, în sînul societății care te-a acceptat! IntenÈ›ia de a propaga un comportament deviant de la normalitate! Iar aÈ™a ceva nu este de acceptat! Prozelitismul este ceva de prost gust în general vorbind, oricum, dar mai ales atunci când îl practici într-un mediu în care eÈ™ti musafir, ba chiar musafir nepoftit, nedorit.
Această regulă, căci regulă este!, nu am inventat-o eu. Este o regulă pe care o respectă È™i o aplică chiar È™i cei care din acest neica nimeni au făcut ambasador american! Adică Departamentul de Stat, celebrul! Curând după instalarea lui Michael Guest la BucureÈ™ti au început să ajungă la înaltul for american informaÈ›ii tot mai detaliate despre prozelitismul deÈ™ucheat practicat de ambasador. InformaÈ›ii însoÈ›ite de fotografii de la orgiile organizate la reÈ™edinÈ›a domnului ambasador. Am văzut È™i eu câteva poze È™i filme de-astea, absolut cutremurătoare. Dezgustătoare până la milă È™i compasiune pentru actori. Iar majoritatea actorilor erau tineri români, unii minori chiar, pentru a căror racolare la Pink Embassy se organizase o adevărată reÈ›ea de proxeneÈ›i, bine plătită!…
…De unde È™tiu eu toate astea? De la ancheta declanÈ™ată la Departamentul de Stat al Statelor Unite. Această anchetă a È›inut seama È™i de opinia unor cetățeni români pe care i-a considerat reprezentativi pentru societatea românească. Pe o listă destul de lungă, alături de mine mi-aduc aminte că au mai figurat opiniile È™i semnăturile lui Aurel Șeitan È™i Matei Boilă. Alte nume, ale unor persoane în viață, nu-mi îngădui să mai dau. PrezenÈ›a mea pe lista respectivă se datora, probabil, faptului că protestasem public atunci când ne-am pomenit că Washingtonul ne pricopseÈ™te cu aÈ™a ambasador! Ca om È™i ca român mă simÈ›isem jignit, desconsiderat È™i ultragiat de venirea lui Michael Guest la BucureÈ™ti.
Din discuÈ›ia cu trimisul Departamentului de Stat am aflat însă că guvernul american trimisese la BucureÈ™ti o listă cu câÈ›iva, vreo trei, posibili ambasadori ai SUA, dintre care să alegem noi ambasadorul! Iar cineva din fruntea guvernului român, spre mirarea Departamentului de Stat, l-a ales să vină la BucureÈ™ti pe Michael Guest! Deci bietul Michael nu fusese un musafir chiar aÈ™a de ne-dorit la BucureÈ™ti, cum îl considerasem eu… Se găsise printre noi nevrednicul care să-l placă pe Michael ca ambasador al Americii la BucureÈ™ti!…
Pe scurt: ancheta Departamentului de Stat s-a încheiat cu demiterea din funcÈ›ie a lui Michael Guest, care nu a apucat să-È™i ducă până la capăt mandatul său de ambasador exhibiÈ›ionist! O demitere mai discretă, dar demitere, pe care mass media românească a trecut-o sub tăcere.
Uitasem de individul care poartă numele Michael Guest!… Iată însă că individul nu a uitat de noi È™i a intervenit zilele trecute în disputa legată de demiterea lui Traian Băsescu!… Ceea ce ne obligă să ne aducem È™i noi aminte de ipochimen, cât rău a făcut nu numai Statelor Unite, dar È™i multor români È™i, în general, României! O bună parte din acest rău este probabil secret de stat È™i nu vom È™ti niciodată preÈ›ul integral al acestui ambasadorlîc jalnic È™i penibil… Mult a mai pierdut prestigiul american de pe urma acestui nefericit individ!
Cu asemenea apărător, e de sperat să piardă È™i Traian Băsescu! Eram îngrijorat de sprijinul tot mai vizibil, mai jenant È™i mai inacceptabil pe care ambasada SUA È™i unele autorități americane i-l arată individului cel mai odios din viaÈ›a noastră politică în ultimii doisprezece ani. Demis pentru incompetență de colegii săi în ianuarie 1990, Băsescu a revenit imediat la suprafață cu sprijinul unor entități oculte, nici până azi identificate fără niciun dubiu. Bâjbâim atunci când încercăm să înÈ›elegem pe cine trebuie să punem la stâlpul infamiei, vinovat pentru ascensiunea atât de nemeritată a lui Traian Băsescu. Oare la Departamentul de Stat nu se È™tie cât de „puÈ™căriabil” este Traian Băsescu, È™i asta nu de ieri, de azi, ci chiar de dinainte de 1990?!
Eforturile unor politicieni de la Bruxelles È™i Washington, împinse până dincolo de orice limită a decenÈ›ei politice È™i diplomatice, sunt eforturi de a susÈ›ine un cadavru politic intrat în descopunere. Un hoit! Ne-au derutat total aceste eforturi americane! Ce să înÈ›eleg eu că mai rămâne din Occidentul de la care am sperat atâtea, dacă Occidentul îÈ™i pune obrazul pentru un neobrăzat ca Băsescu?!… Acest Băsescu pe care în chipul cel mai democratic electoratul român l-a declarat demis! Cum să nu te apuce disperarea că nici măcar în Statele Unite nu mai putem să ne punem nădejdea noastră de mai bine, atât de omenească?! La cine să mai nădăjduim dacă la America nu se mai poate?!…
…Noroc cu neisprăvitul de Michael! Perversa hahaleră s-a făcut hârtia de turnesol de care aveam nevoie! M-a făcut să pricep: Occidentul trebuie privit È™i luat numai È™i numai aÈ™a cum este! Și aÈ™a cum este normal să fie o lume atât de vastă! Trebuie prizat în toată complexitatea sa, în toată lipsa sa de omogenitate È™i consecvență! Am greÈ™it, naivi È™i generoÈ™i, imaginându-ne înainte de 1990 o Americă È™i un Occident idealizate, sedii statornice ale valorilor la care È›ineam noi cel mai mult! Iar după 1990 decepÈ›ia noastră a crescut zi de zi, ceas de ceas…
Dar nu trebuie să ne dezguste prea mult alde Philip Gordon ori Michael Guest, aÈ™a cum nici un George Patton sau JFK nu trebuie făcuÈ›i prototipul americanului. Homo americanus, la fel ca È™i homo sovieticus, este mai i-real decât orice alt prototip uman din istorie!…
AÈ™a că n-am să fac dintr-un ambasador demis al Statelor Unite un reprezentant al poporului american, la fel cum nu fac nici din preÈ™edintele demis al României un reprezentant al românilor! Amândoi, îmi vine să zic, sunt niÈ™te accidente ale naturii!
Dar greÈ™esc, căci sunt È™i ei reprezentativi, chiar foarte reprezentativi, pentru realitatea care azi, se pare, este predominantă, este cea mai impozantă realitate: realitatea Răului! Omni-prezenÈ›a Răului, inclusiv È™i îndeosebi în structurile politice superioare, aÈ™a zis înalte, oricât de josnică ar fi făptura celor care funcÈ›ionează în interiorul acestor structuri, ca ambasadori, ca miniÈ™tri, ca preÈ™edinÈ›i! OmniprezenÈ›a Răului, pentru care depun dovadă numiÈ›ii Guest È™i Băsescu, Barroso È™i Gordon. Și dracul îi mai È™tie pe toÈ›i câÈ›i or mai fi fiind, pe toate meridianele minunatei noastre planete.
Cât ai să-i mai rabzi, Doamne?!
