Placerea, solicitanta putere a tentatiilor! (1)
Despre autocontrol, unii specialisti spun ca este strans legat de nivelul de evolutie atins de un individ. Si ca stapanirea de sine implica neaparat autocunoastere, intrucat nu poti controla ceea ce nu cunosti. Sau poti?
Principiul placerii vs principiul realitatii
Greu de rezistat ispitei unei recompense imediate; cei mai multi dintre noi, cand vrem ceva, vrem acel ceva pe loc, „acum”. Desigur, maturitatea si ratiunea ne cer sa asteptam, sa ne amanam placerea si asa se face ca unii reuesc sa puna bani deoparte (!), altii sa aleaga un mar in locul unei felii de tort cu ciocolata la desert.
Se stie ca orice organism viu este capabil sa exercite un soi de autocontrol asupra unei multitudini de functii si comportamente: cum ar fi sinteza proteinelor, traiectoria catre o destinatie sau obiectiv, fuga din fata unui pradator sau acumularea de provizii. Pentru ca, fara o atitudine similara, supravietuirea ar fi cu siguranta foarte scurta. In ceea ce priveste strict fiinta umana, recent, in cadrul a doua studii independente, oamenii de stiinta au demonstrat ca pot modifica autocontrolul si simtul moral al unui individ, manipuland anumite zone cerebrale cu ajutorul unui camp electromagnetic.
Potrivit lui Freud, „parintele” psihanalizei, principiul placerii este unul dintre cele doua principii fundamentale care guverneaza functionarea psihicului uman. „Teoria psihanalitica admite fara rezerve ca evolutia proceselor psihice este reglata automat de principiul placerii. Altfel spus, credem ca activitatea psihica este declansata de fiecare data de o tensiune dezagreabila sau penibila si ca scopul ei este de a diminua aceasta tensiune, inlocuind deci o stare neplacuta printr-un placuta”, scrie acesta in „Dincolo de principiul placerii”.
In acelasi timp insa, daca principiul placerii cere satisfacerea imediata si neconditionata a tendintelor instinctuale si este atotputenic in primele faze ale dezvoltarii copilului, cel de-al doilea care in viziune freudiana guverneaza functionarea psihicului uman este principiul realitatii. Si spre deosebire de primul, acesta nu mai cere satisfacerea imediata a tendintelor instinctuale: „Sub influenta instinctelor de conservare ale Eului, principiul placerii paleste si cedeaza locul principiului realitatii. Sub puterea caruia, fara sa renuntam la scopul final
Vinovat sau inocent?
Prin urmare, la pranz alegi o salata dietetica sau cazi prada tentatiei unui cheeseburger dublu? Ori, in weekend, te trezesti devreme pentru a alerga prin parc sau preferi sa lancezesti in fata televizorului? Pe cat se pare, nu depinde decat de cat de dezvoltat ai cortexul lateral prefrontal stang, o zona cerebrala aflata deasupra urechii. Descoperirea a fost facuta de Bernd Figner de la Columbia University din New York, pe parcursul unui studiu asupra dereglarilor psihiatrice asociate jocului de noroc compulsiv, consumului de droguri si alcoolismului.
„Cortexul prefrontal stang este una dintre zonele creierului care se maturizeaza mai tarziu: este cea care controleaza mecanismele recompensei si ne permite sa rezistam tentatiilor”, a explicat Figner. Iata de ce copiii si adolescentii sunt mult mai impulsivi decat adultii si reusesc cu dificultate sa reziste tentatiilor de tot soiul.
Cercetatorul si-a testat validitatea teoriei pe 52 de voluntari: le-a inhibat temporar, prin intermediul unui impuls electromagnetic, functionarea anumitor zone ale creierului, si apoi i-a intrebat daca prefera sa primeasca 20 de dolari imediat sau 30 peste doua saptamani. Toti au declarat ca prefera recompensa imediata.
Figner nu este insa singurul care s-a jucat cu electromagnetismul pe creierele cobailor umani: Liane Young, o cercetatoare de la MIT, a demonstrat si ea felul in care un camp magnetic poate altera perceptia unui individ asupra conceptului de moralitate. Mai precis, echipa condusa de Young a identificat, cu ajutorul rezonantei magnetice functionale, conexiunea temporal-parietala dreapta ca fiind zona cerebrala unde este elaborat conceptul de moralitate. A modificat apoi capacitatea de transmisie a impulsului electric in aceasta zona, aplicand pe teasta voluntarilor un camp magnetic slab, dupa care le-a cerut sa-si exprime o judecata cu privire la anumite situatii ipotetice: de exemplu, cea in care un huligan impinge intentionat o batranica, provocandu-i o fractura la un genunchi, contrapusa alteia in care o persoana provoaca acelasi incident, dar din neatentie. Pe cat se pare, campul magnetic i-a „ametit” pe subiectii implicati in studiu, facandu-i incapabili sa mai exprime o judecata morala cu privire la cele doua situatii.
va urma
