Planeta, la răscruce de destine! Iarăși vom fi jucați la Ruleta rusească?
Ciclurile istorice au, în general, o durată de 30 de ani sau sunt un multiplu al acestei cifre. Suntem acum la închiderea unui asemenea ciclu, început prin deciziile de enormă importanţă luate în septembrie 1989, în Malta, de liderii de atunci ai celor două superputeri, George Bush şi Mihail Gorbaciov, dar şi în perioada de pregătire a momentului respectiv.
Superputerile îşi vor relua dialogul: de noi ce se va alege? Avertismentul pentru România; De ce este esenţial să ne reamintim acest moment? Deoarece, acum se închide o buclă istorică şi, din tote punctele de vedere, pe toate planurile de discuţie şi negociere,
Preşedinţii Trump şi Putin, par să trimită mesaje privind revenirea la masa trativelor pentru a relua ceea ce s-a decis atunci, ceea ce se anunţa ca realitate imediată şi pe termen mediu şi lung. Şi nefinalizată până acum.
Bucla de 30 de ani a arătat că o asemenea discuţie nu numai că este necesară, ci absolut inevitabilă. Atunci s-a decis dispariţia unui sistem mondial bazat pe confruntara ideologică capitalism/comunism, spunându-se că noul joc urma să fie marcat de dimensiunea colaborării economice. De atunci, a apărut şi acum a devenit vital, un concept nou, cel al securităţii economice. Astfel, pentru a asigura revenirea la un curs de normalitate al relaţiilor între marii jucători ai scenei planetare, punctul central al tuturor discuţiilor, tratativelor si evoluţiilor viitoare nu va mai fi determinat ideologic, ci economic…se va vorbi nu despre supravieţuirea ideologiilor ci despre supravieţuirea economiilor.
Aceasta era dimensiunea care se prefigura în negocierile Bush-Gorbaciov, şi exact aceeaşi dimensiune a pragmatismului economic este anunţată acum, ca teren de colaborare în viitoarea relaţie Trump-Putin. Nu e vorba despre declaraţii de amor etern, nu vom avea schimbări de… statut matrimonial în alianţele existente deja,! dar am impresia că vom avea curând o înţelegere realistă a faptului că cele două super-puteri sunt obligate să ducă mai departe protocolul de la Malta pentru a reasigura pieţele globale,mai aproape acum de a intra în vrie datorită apariţiei în aceşti ultimi 30 de ani a unor din ce în ce mai mulţi factori de explozie. Mulţi fiind reprezentaţi de emergenţa fulgerătoare a unor entităţi statale sau non-statale (ISIS, spre exemplu) care au reuşit să introducă în sistemul relaţiilor internaţionale şi a celor bilaterale SUA-RUSIA numeroşi vectori de explozie, ameninţându-le direct interesele lor economice şi pe cele ale aliaţilor lor.
Ceea ce vedem acum nu este decât o încercare de revenire la statutul de super-putere globală în numele căruia predecesorii lor încercau să remodeleze destinele lumii în septembrie 1989. Aşa a şi apărut sloganul electoral al celor doi preşedinţi care au anunţat că-şi doresc să redea ţărilor lor măreţia de odinioară ! Să le facă din nou „mari” ca atunci când aveau mijloacele şi puterea lor reală de a controla zone de influenţă vaste şi să-şi asigure capacităţile necesare pentru a evolua fiecare în calitate de super-putere. Vă invit să lecturaţi o colecţie de documente la care vă oferim acces integral. Sunt fabuloase. Vedeţi cum s-a negociat intrarea în lumea în care trăim acum. Gandit-iva ce s-a sperat, ce s-a promis, uitaţi-vă la ce-a ieşit şi veţi înţelege, poate, de ce liderii de azi au ajuns la concluzia nevoii de revenire la estimările iniţiale care, de data asta, să fie traduse în realitate pe planul relaţiilor de putere pe plan mondial. Documentele provin din arhiva NSA (National Security Agency).
Aveţi la dispoziţie texte din zona pregătirii politice a reuniunii de la Malta (corespodenţa diplomatică, notele pregătite de consilierii politici şi de securitate ai clor doi preşedinţi, pecum şi foarte importantele liste de puncte prioritare de abordat în discuţia finală). Dar, pentru a înţelege în totalitate complexitatea extremă a jocului de atunci (rămas, cum veţi vedea, absolut nemodificat ca termeni şi în acest moment), vă rog să consultaţi un document cu adevărat excepţional, transcriptul făcut de A. Yakovlev (pe atunci membru marcant al Biroului Politic al PCUS) al întrevederii dintre Papa Ioan Paul al II-lea şi Mihail Gorbaciov care s-a oprit la Vatican înainte în drumul său spre Conferinţa din Malta.
De ce mi se pare extrem de important acest document? Din cauza faptului că, sintetic, sunt expuse toate marile schimbări ce urmau să fie negociate politic dar şi că (aşa cum veţi regăsi şi unele din documentele americane) se formula un avertisment: nu vă grăbiţi cu schimbările! Căci iată ce-i spunea Papa Ioan Paul al II-lea lui Gorbaciov: „Cred că aveţi dreptate atunci când spuneţi că schimbările nu ar trebui să se producă prea repede. Suntem de acord cu faptul că trebuie schimbate nu numai structurile, ci şi mentalităţile. Ar fi greşit ca cineva să proclame că aceste schimbări în Europa şi în lume trebuie să urmeze modelul occidental. Asta este ceva care vine împotriva convingerilor mele cele mai puternice. Europa, ca participant la istoria lumii, trebuie să respire cu ambii plămâni”.
Evident, documentele de referinţă, absolut extraordinare, sunt transcrierile negocierilor Bush-Gorbaciov, acolo unde se formulează absolut toate principiile care aveau să fie la baza schimbărilor cvasi-instantanee a ordinii politice, economice şi de securitate, consfinţind prăbuşirea sistemului comunist şi desprinderea de URSS a ţărilor-satelite din Europa, printre care şi România. Problematica economică era cea cu care încep discuţiile, împreună cu speranţa că va începe o perioadă de intensă cooperare în care, aşa cum se spunea în telegrama provenind de la ambasadorul SUA la Moscova, recomandarea era să se favorizeze prezenţa sectorului privat american…dar şi problema armamentelor în general şi în special a celor nucleare.
Exact priorităţile din acest moment anunţate de Trump. Şi cred că Vladimir Putin, azi, poate repeta fără probleme analiza făcută de Gorbaciov, dar aplicată realităţilor din acest moment: „Accentul pe confruntarea ideologică nu s-a justificat în sine şi a avut ca rezultat doar criticile continue pe care ni le-am adus reciproc. Am ajuns la un punct primejdios. Şi este bine că ştim destul de multe lucruri pentru a decide să de oprim”. De aici nevoia de discuţii aprofundate pe care Preşedintele Bush care, în memoriile sale, aminteşte faptul că el a luat iniţiativa organizării întâlnirii cu Gorbaciov deoarece, scrie fostul Preşedinte al SUA:
„...am realizat faptul că a nu organiza o reuniune cu Gorbaciov devenea un lucru primejdios. Prea multe se întâmplau în Estul Europei – văzusem asta cu ochii mei – şi dacă superputerile nu începeau să controleze evenimentele, atunci acestea ar putea să destabilizeze Europa de est şi relaţiile sovieto-americane…Am văzut că est-europenii înşişi vor încerca să împingă lucrurile cât de departe vor putea„.
Semn că lucrurile evoluau într-o nouă direcţie (şi asta este un semnal extrem de important şi în contextul actual) este că Gorbaciov, vorbind în numele URSS, îi face omologului său american o promisiune unicat după cel-de-al doilea Război Mondial: „Mai întâi şi cel mai imporant lucru, noul preşedinte american trebuie să ştie că Uniunea Sovietică, în nici un fel de circumstanţe, nu va iniţia un război. Acest lucru este într-atât de important încât am vrut să vi-l repet personal. Mai mult decât atât, URSS este gata să ia în considerare posibilitatea de a nu mai considera SUA drept inamic şi şă şi anunţe public acest lucru”. Mutare care îl face pe Bush sa declare după câteva zile, la Bruxelles, că a apărut nevoia de a se termina cu diviziările în Europa, în acord cu „valori care au devenit idealuri universale„.
Se mai poate azi repeta un asemenea dialog? Se pare că există echipe de consilieri şi analişti care sunt convinşi de acest lucru… Dar, cel mai important este că liderii celor două super-puteri ştiu toate astea, exact aşa cum ştiu că, fără a accepta o asemenea deschidere, lumea s-a repoziţionat pe linia tuturor primejdiilor. Lipsa de dialog va deveni din nou, ca atunci în ’89, nu numai neproductivă, ci de-a dreptul primejdioasă şi extrem, extrem de costisitoare din punct de vedere economic?
Superputerile îşi vor relua dialogul: de noi ce se va alege? Avertismentul pentru România; De ce este esenţial să ne reamintim acest moment? Deoarece, acum se închide o buclă istorică şi, din tote punctele de vedere, pe toate planurile de discuţie şi negociere,
Preşedinţii Trump şi Putin, par să trimită mesaje privind revenirea la masa trativelor pentru a relua ceea ce s-a decis atunci, ceea ce se anunţa ca realitate imediată şi pe termen mediu şi lung. Şi nefinalizată până acum.
Bucla de 30 de ani a arătat că o asemenea discuţie nu numai că este necesară, ci absolut inevitabilă. Atunci s-a decis dispariţia unui sistem mondial bazat pe confruntara ideologică capitalism/comunism, spunându-se că noul joc urma să fie marcat de dimensiunea colaborării economice. De atunci, a apărut şi acum a devenit vital, un concept nou, cel al securităţii economice. Astfel, pentru a asigura revenirea la un curs de normalitate al relaţiilor între marii jucători ai scenei planetare, punctul central al tuturor discuţiilor, tratativelor si evoluţiilor viitoare nu va mai fi determinat ideologic, ci economic…se va vorbi nu despre supravieţuirea ideologiilor ci despre supravieţuirea economiilor.
Aceasta era dimensiunea care se prefigura în negocierile Bush-Gorbaciov, şi exact aceeaşi dimensiune a pragmatismului economic este anunţată acum, ca teren de colaborare în viitoarea relaţie Trump-Putin. Nu e vorba despre declaraţii de amor etern, nu vom avea schimbări de… statut matrimonial în alianţele existente deja,! dar am impresia că vom avea curând o înţelegere realistă a faptului că cele două super-puteri sunt obligate să ducă mai departe protocolul de la Malta pentru a reasigura pieţele globale,mai aproape acum de a intra în vrie datorită apariţiei în aceşti ultimi 30 de ani a unor din ce în ce mai mulţi factori de explozie. Mulţi fiind reprezentaţi de emergenţa fulgerătoare a unor entităţi statale sau non-statale (ISIS, spre exemplu) care au reuşit să introducă în sistemul relaţiilor internaţionale şi a celor bilaterale SUA-RUSIA numeroşi vectori de explozie, ameninţându-le direct interesele lor economice şi pe cele ale aliaţilor lor.
Ceea ce vedem acum nu este decât o încercare de revenire la statutul de super-putere globală în numele căruia predecesorii lor încercau să remodeleze destinele lumii în septembrie 1989. Aşa a şi apărut sloganul electoral al celor doi preşedinţi care au anunţat că-şi doresc să redea ţărilor lor măreţia de odinioară ! Să le facă din nou „mari” ca atunci când aveau mijloacele şi puterea lor reală de a controla zone de influenţă vaste şi să-şi asigure capacităţile necesare pentru a evolua fiecare în calitate de super-putere. Vă invit să lecturaţi o colecţie de documente la care vă oferim acces integral. Sunt fabuloase. Vedeţi cum s-a negociat intrarea în lumea în care trăim acum. Gandit-iva ce s-a sperat, ce s-a promis, uitaţi-vă la ce-a ieşit şi veţi înţelege, poate, de ce liderii de azi au ajuns la concluzia nevoii de revenire la estimările iniţiale care, de data asta, să fie traduse în realitate pe planul relaţiilor de putere pe plan mondial. Documentele provin din arhiva NSA (National Security Agency).
Aveţi la dispoziţie texte din zona pregătirii politice a reuniunii de la Malta (corespodenţa diplomatică, notele pregătite de consilierii politici şi de securitate ai clor doi preşedinţi, pecum şi foarte importantele liste de puncte prioritare de abordat în discuţia finală). Dar, pentru a înţelege în totalitate complexitatea extremă a jocului de atunci (rămas, cum veţi vedea, absolut nemodificat ca termeni şi în acest moment), vă rog să consultaţi un document cu adevărat excepţional, transcriptul făcut de A. Yakovlev (pe atunci membru marcant al Biroului Politic al PCUS) al întrevederii dintre Papa Ioan Paul al II-lea şi Mihail Gorbaciov care s-a oprit la Vatican înainte în drumul său spre Conferinţa din Malta.
De ce mi se pare extrem de important acest document? Din cauza faptului că, sintetic, sunt expuse toate marile schimbări ce urmau să fie negociate politic dar şi că (aşa cum veţi regăsi şi unele din documentele americane) se formula un avertisment: nu vă grăbiţi cu schimbările! Căci iată ce-i spunea Papa Ioan Paul al II-lea lui Gorbaciov: „Cred că aveţi dreptate atunci când spuneţi că schimbările nu ar trebui să se producă prea repede. Suntem de acord cu faptul că trebuie schimbate nu numai structurile, ci şi mentalităţile. Ar fi greşit ca cineva să proclame că aceste schimbări în Europa şi în lume trebuie să urmeze modelul occidental. Asta este ceva care vine împotriva convingerilor mele cele mai puternice. Europa, ca participant la istoria lumii, trebuie să respire cu ambii plămâni”.
Evident, documentele de referinţă, absolut extraordinare, sunt transcrierile negocierilor Bush-Gorbaciov, acolo unde se formulează absolut toate principiile care aveau să fie la baza schimbărilor cvasi-instantanee a ordinii politice, economice şi de securitate, consfinţind prăbuşirea sistemului comunist şi desprinderea de URSS a ţărilor-satelite din Europa, printre care şi România. Problematica economică era cea cu care încep discuţiile, împreună cu speranţa că va începe o perioadă de intensă cooperare în care, aşa cum se spunea în telegrama provenind de la ambasadorul SUA la Moscova, recomandarea era să se favorizeze prezenţa sectorului privat american…dar şi problema armamentelor în general şi în special a celor nucleare.
Exact priorităţile din acest moment anunţate de Trump. Şi cred că Vladimir Putin, azi, poate repeta fără probleme analiza făcută de Gorbaciov, dar aplicată realităţilor din acest moment: „Accentul pe confruntarea ideologică nu s-a justificat în sine şi a avut ca rezultat doar criticile continue pe care ni le-am adus reciproc. Am ajuns la un punct primejdios. Şi este bine că ştim destul de multe lucruri pentru a decide să de oprim”. De aici nevoia de discuţii aprofundate pe care Preşedintele Bush care, în memoriile sale, aminteşte faptul că el a luat iniţiativa organizării întâlnirii cu Gorbaciov deoarece, scrie fostul Preşedinte al SUA:
„...am realizat faptul că a nu organiza o reuniune cu Gorbaciov devenea un lucru primejdios. Prea multe se întâmplau în Estul Europei – văzusem asta cu ochii mei – şi dacă superputerile nu începeau să controleze evenimentele, atunci acestea ar putea să destabilizeze Europa de est şi relaţiile sovieto-americane…Am văzut că est-europenii înşişi vor încerca să împingă lucrurile cât de departe vor putea„.
Semn că lucrurile evoluau într-o nouă direcţie (şi asta este un semnal extrem de important şi în contextul actual) este că Gorbaciov, vorbind în numele URSS, îi face omologului său american o promisiune unicat după cel-de-al doilea Război Mondial: „Mai întâi şi cel mai imporant lucru, noul preşedinte american trebuie să ştie că Uniunea Sovietică, în nici un fel de circumstanţe, nu va iniţia un război. Acest lucru este într-atât de important încât am vrut să vi-l repet personal. Mai mult decât atât, URSS este gata să ia în considerare posibilitatea de a nu mai considera SUA drept inamic şi şă şi anunţe public acest lucru”. Mutare care îl face pe Bush sa declare după câteva zile, la Bruxelles, că a apărut nevoia de a se termina cu diviziările în Europa, în acord cu „valori care au devenit idealuri universale„.
Se mai poate azi repeta un asemenea dialog? Se pare că există echipe de consilieri şi analişti care sunt convinşi de acest lucru… Dar, cel mai important este că liderii celor două super-puteri ştiu toate astea, exact aşa cum ştiu că, fără a accepta o asemenea deschidere, lumea s-a repoziţionat pe linia tuturor primejdiilor. Lipsa de dialog va deveni din nou, ca atunci în ’89, nu numai neproductivă, ci de-a dreptul primejdioasă şi extrem, extrem de costisitoare din punct de vedere economic?
