Politicienii nostri sunt din alt film
In seara dinaintea decernarii Oscarurilor, postul Realitatea a organizat o sindrofie ce s-a vrut o minuscula si mioritica replica politica la ceea ce s-a intamplat in Kodak Theatre din Hollywood, district of L.A. Realizatorul si invitatii au votat pentru nominalizatii din politichia romaneasca, la categorii similare celor pe care le rasplateste Academia Americana de Film cu celebra statueta. Inspirata idee nu s-a bucurat insa de atmosfera pe care o merita; invitatii in studio n-au fost dintre cei mai inspirati vorbitori de pe scena politica. Oscarului de la Realitatea i s-ar fi cuvenit niste comentarii mai suculente, pe care insipizii politicieni invitati n-au fost in stare sa le produca. Oricum, initiativa a fost remarcabila, asa cum au fost si nominalizarile pregatite tot de Realitatea. Cea mai izbutita propunere a fost cea pentru coloana sonora, in care primarul incatusat al Craiovei, Antonie Solomon, era surprins cantand pe o scena o melodie populara ca o premonitie muzicala pentru ce a avea sa i se intample.
Festivitatea de la Realitatea merita, insa, putin ajustata. Ar fi fost potrivita o sectiune pentru premierea prestatiei in rol secundar a unor protagonisti care nu credeau ca sunt distribuiti pe locul doi la inceputul filmarilor. Mircea Geoana ar fi incasat cu siguranta premiul cel mare, desi in calitate de supporting actor – agent de sprijin, cum ar veni – Vanghelie ar merita distinctia de cel mai agitat si slobod la gura interpret la sustinere. Orban, iesit si el al doilea in infruntarea cu Antonescu, nici nu merita pomenit dupa ce candidatura lui la sefia partidului n-a valorat nici doi ludovici la numaratoare. Traian Basescu cel mai bun actor e deja o banalitate, dar merita la fel de bine si titlul de regizor al scenei politice romanesti, sufleur maxim de replicii, aranjor de culise si inspirator machiavelic de jocuri actoricesti. Viorel Hrebenciuc este mic copil de recuzita, iar Ion Iliescu merita mai degraba premiul pentru intreaga cariera. Dar si asta e compromis de ultimele informatii din filmul Revolutiei, pe care il deruleaza de ceva vreme jurnalistii de la Adevarul si B1TV, care afirma ca Iliescu ar fi cerut ajutor Moscovei in 1989. Pentru ca nu avem astazi titrarile la filme in ruseste este doar pentru ca Moscova nu a crezut atunci in lacrimile lui Iliescu si unor generali de Secu nu le-a suras ideea interventiei rosii.
Jurnalistii de la Realitatea au uitat, de asemenea, sa includa pe lista efectelor speciale flacara violet, care a dat culoare si a intetit pana la incandescenta campania prezidentiala.
Gaselnita celor de la Realitatea imi inspira un alt soi de premiere, pentru o competitie in care filmul si politica se imbina cum nu se poate mai bine. Iar pelicula in care joaca fara exceptie politicienii romani este Avatar. Filmul in care personajele reale si masinile exorbitante ale pesedistilor sunt lasate la poarta iar in platoul de filmari intra avatarurile lor social-democrate si pedestre. In care Ioan Ghise vine in carne si oase la televizor si uita pana si sa-si trimita avatarul sa voteze in Parlament. In care pe ministrii Cabinetului Boc ii ia avatarul pe dinainte si debiteaza gogomanii sinistre la acelasi televizor. In care asfaltatorii ne tin de ani de zile in drum cu un avatar de autostrada, pe care or s-o termine cand va fi plecat toata lumea din tara – pardon, din sala.
Niste bastarji fara glorie, ca sa nu nedreptatim o alta superproductie – Inglorious Basterds – titrata intentionat gresit de Quentin Tarantino, in care toti politicienii mioritici si-ar gasi un loc.
Pentru oricare proiectie ar opta, insa, e clar ca politicienii nostri sunt din alt film.
Vifor Rotar
