Poporul versus Poporul
Ceea ce spune colegul nostru Iurie Roșca* este dorința unui destin românesc autentic, unul care să rupă lanțurile sclaviei – chiar dacă unii și-au găsit un echilibru în această construcție colonială – și să ridice neamul și țara la nivelul pe care l-ar fi meritat moșii și strămoșii acestor meleaguri. Spun țara pe care o merită moșii și strămoșii, deoarece aceștia s-au jertfit realmente pentru idealul neatins de generațiile care i-au succedat:
O Țară ca un Soare!
Însă moșii și strămoșii nu s-au gândit că lupta și sacrificiile lor vor muta în democrații de nume implantate cu forța, televiziuni străine, politici străine, bani străini și ale lor slugi de palat, obiceiuri străine și ai lor consumatori compulsivi, ideologii străine și ale lor societăți muribunde!
Și cine ar fi crezut că moștenirea lui Ioan Slavici o să se închine în fața institutului Elie Wiesel de la București?
Cine ar fi crezut că moștenirea marelui moldovean M. Eminescu o să sfârșească monedă de șantaj a bucureștilor împotriva oricărui român care vrea să rupă lanțurile sclaviei jacobine?
Însă înainte de Vârf trebuie să vorbim de Bază.
Poporul este cel care, printr-o dinamică pozitivă încărcată cu demnitate și dragostea adevărată pentru aproapele său, impune schimbarea în vârful comunităților.
În primul rând Poporul trebuie să devină “providențial” și numai apoi acesta să pretindă la dăltuirea conducătorilor demni și recunoscători pentru încrederea acordată în gospodărirea comunităților.
O spun cu părere de rău, dar așa cum a identificat și Iurie Roșca, nu ne punem întrebările care trebuie și nici nu am identificat un diagnostic corect.
Până nu reușim să dărâmăm miturile fondatoare, nimic nu o să ne reușească!
Mihai Șerban
Sursa: STRATINFO & Incorect Politic
