Președinte cu program de lucru redus din motive de incompetență?
”Klaus-Werner Iohannis e însă superior detaşat nu doar de ceea ce se petrece pe scena publică românească, ci şi de ceea ce se petrece pe scena internaţională. Cum ar putea fi altfel fără un Proiect de ţară – pe care l-a promis, fixându-şi singur ca termen de finalizare octombrie 2017”, scrie Lelia Munteanu în Gândul. Aceasta amintește câteva evenimente ratate de Klaus Iohannis care nu și-a făcut timp pentru ele fiind preocupat de vacanțe.
”Scriam, zilele trecute, că (aşa cum o dădeau sursele) preşedintele României va fi prezent la Conferinţa de Securitate de la Munchen. Am dezinformat. Mi-am făcut iluzii. Îmi cer iertare.
În agenda încărcată a preşedintelui Klaus-Werner Iohannis, din 15 februarie (când a susţinut conferinţa de presă în care a lansat sintagma epică “nişte penali”) până pe 20 februarie (când, la ora 15, e prevăzută “Primirea magistraţilor absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii”) nu apare nimic.
Pentru cei care îi consultă agenda zilnic şi chiar de mai multe ori pe zi când nu le vine să-şi creadă ochilor, astfel de spaţii albe nu sunt o noutate, apar îngrijorător de frecvent, încât sentimentul acut este că România are un Preşedinte part-time.
Nemaivorbind despre desele “vizite private”, cum le numesc scriitorii de comunicate ai Cotrocenilor, care nu îndrăznesc să le spună pe nume – “vacanţe” – şi nu le anunţă, cum se întâmplă în democraţiile de pretutindeni, decât când nu mai au încotro, atunci când apar instantaneele de prin insule exotice şi te miri de pe unde.
La Forumul Economic Mondial de la Davos de luna trecută România n-a existat, deşi am sperat până-n ultima clipă că Preşedintele va ajunge acolo, fiindcă staţiunea are excelente pârtii de schi.
Nici acum, la Conferinţa de Securitate (care a început pe 16 februarie şi se termină mâine), preşedintele Iohannis n-a găsit de cuviinţă să participe (fusese la München, în urmă cu vreo două săptămâni, la shopping). I s-a părut prea destul că se află oricum acolo ministrul Apărării, un straniu antropolog Mihai Fifor, plantat la MApN fiindcă, în urmă cu vreo doi ani, a fost refuzat de Cotroceni pentru fotoliul de la Transporturi, pe motiv că nu poseda experienţa necesară gestionării unui domeniu atât de complex.
În capitala Bavariei, se adună în fiecare an pe vremea asta elitele, demnitari şi experţi, ca să discute aprofundat politicile de securitate, crizele şi conflictele de pe glob. (Am înşirat, în textul din 9 februarie o listă întreagă de personalităţi prezente la Conferinţă).
La München, ca la Davos, nu doar dezbaterile oficiale sunt importante, ci şi convorbirile în marja reuniunii, aşa-numitele bilaterale, astfel încât un lider iscusit se poate întoarce acasă cu tolba plină. Fie şi numai titlul din 2018 – To the Brink – and Back? (Până la abis – şi înapoi?) – sau Raportul preliminar puteau stârni unui om cu o misiune curiozitatea îngrijorată şi dorinţa imperioasă de a se afla acolo.
Klaus-Werner Iohannis e însă superior detaşat nu doar de ceea ce se petrece pe scena publică românească, ci şi de ceea ce se petrece pe scena internaţională. Cum ar putea fi altfel fără un Proiect de ţară – pe care l-a promis, fixându-şi singur ca termen de finalizare octombrie 2017. E imposibil să te mişti pe marea învolburată a lumii noastre fără busolă.
Ce e un mascaron? E un ornament imens montat la prora navelor vechi, o sculptură din lemn, reprezentând un personaj mitic, ori întruchiparea vreunei virtuţi, fără alt rost decât estetic. Preşedintele bine făcut Klaus-Werner Iohannis e mascaronul de la prora României”, scrie Lelia Munteanu.
