Președintele Academiei Romîne Ioan-Aurel Pop : într-o societate românească grăbită, Bălcescu, Avram Iancu, Kogălniceanu și frații Golescu rămân îngropați în colbul filelor din trecut
Președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop, a deplâns, marți, dezinteresul societății românești- grăbită și preocupată de interese trecătoare- față de trecut și de marile sale personalități, scrie Agerpres.
„Ne putem plânge de un anumit dezinteres, astăzi, deopotrivă în raport cu trecutul și cu marile personalități ale trecutului. Cine să se mai gândească astăzi, la 200 de ani de la nașterea lui, la Nicolae Bălcescu? O face Academia Română. Dar într-o societate românească grăbită, preocupată de interese trecătoare și dornică să evite tot mai mult apelul la memoria colectivă și Bălcescu și Avram Iancu și Kogălniceanu și frații Golescu și Ion Ghica și Barițiu și Bărnuțiu rămân îngropați în colbul filelor din trecut”, a afirmat Ioan-Aurel Pop, la o sesiune aniversară dedicată lui Nicolae Bălcescu, organizată de Academie.
Cu toate acestea, a subliniat Ioan-Aurel Pop, la 200 de ani de la nașterea lui Bălcescu, Academia Română „e datoare să marcheze marea lui personalitate și să ne-o readucă în memorie”.
„Revoluționarii români n-au reușit atunci, la 1848 – 1849, să preia puterea statornic datorită mai ales intervenției prin forță armată a imperiilor vecine conservatoare – otoman, rus și habsburgic, dar și din cauza neînțelegerii dintre liderii unor revoluții din regiune. Pe de altă parte, nicio revoluție din Europa n-a reușit pe deplin atunci, dar ‘primăvara popoarelor’ a rămas ca un memento care a rodit treptat. Nicolae Bălcescu a ars ca o flacără pe altarul revoluției și a murit, în condiții vitrege, într-un colț al Europei unde odihnește și acum. El a transmis generațiilor viitoare un testament, un testament canalizat pe două direcții: construirea unei noi Europe bazate pe principiile democratice ale libertății, egalității și frăției și edificarea unei Românii moderne în care toți fii săi să poată trăi între fruntariile statului național unitar modern. Aceste direcții din testamentul lui Bălcescu nu s-au înfăptuit pe deplin nici până astăzi. De aceea lucrarea lui trebuie să ne rămână mereu în minte și s-o transmitem, dacă noi suntem umili epigoni, generațiilor următoare”, a încheiat Ioan-Aurel Pop.
Academia Română a organizat marți sesiunea aniversară „Nicolae Bălcescu, 200 de ani de la naștere”.
Nicolae Bălcescu (1819 – 1852), istoric, scriitor și diplomat român, rămâne unul dintre simbolurile Revoluției de la 1848. Întemeietor al istoriografiei naționale ca știință, împreună cu Mihail Kogălniceanu, Bălcescu a elaborat, din perspectiva unui istoric pasionat, studii care au vizat analiza unor subiecte îndelung dezbătute la jumătatea secolului al XIX-lea: cauzele economico-politice ale declanșării Revoluției de la 1848, izvoarele istoriei românilor, relațiile politice dintre provinciile românești și Imperiul otoman.
Academia Română l-a desemnat în 2015 membru post-mortem.
I.R.
