Primele idei din negocierile SUA-Rusia
Încep să iasă la suprafață elemente ale discuțiilor de la Riad. Echipele de negociere au avut discuții îndelungate pe marginea temelor esențiale. Rușii, așa cum era de așteptat, au venit cu temele făcute. Partea bună a fost că au găsit de partea cealaltă parteneri care au lăsat de-o parte obtuzitatea și au trecut la negocieri serioase.
Într-adevăr, tema principală a fost conflictul din Ucraina. Rușii însă au spus de la bun început că refuză să negocieze o înghețare a conflictului deoarece aceasta nu are cum să fie altceva decât o pauză. În locul unei soluții artificiale, rușii au propus discutarea întregului context, inclusiv cel al securității și cooperării în Europa.
De aceea, în locul unei soluții artificiale, s-a propus analizarea rădăcinii răului, anume motivul pentru care s-a ajuns la situația din acest moment.
Rusia a afirmat că nu a fost și nu este de acord cu lovitura de stat din 2014, în care un regim legitim votat, a fost înlocuit de regimul adus de lunetiștii Occidentului.
Însă nu acolo a fost răul, ci în politica dusă de SUA și Uniunea Europeană în Europa de Est. Aici rușii au arătat cât se poate de clar că expansiunea NATO în Est a fost o încălcare a termenilor negociați în Malta, element cu care americanii au fost de acord. De-aici toată foșgăiala din Vestul Europei.
Faptul că Vestul nu este capabil să gestioneze promisiunile pe care și le-a asumat a fost dat de încălcarea tratatelor de la Minsk. Cu toate că garanții Ucrainei au fost de acord cu aceste tratate, termenii lor nu au fost respectați niciodată deoarece Vestul le-a folosit doar ca instrumente pentru a câștiga timp necesar înarmării Ucrainei.
De asemenea, modul în care Occidentul a închis ochii la genocidul programatic desfășurat împotriva populației rusești din Ucraina a fost un alt argument esențial pus pe masă de ruși și pe care negociatorii americani îl cunoșteau.
De altfel, Ryabkov a rezumat cât se poate de clar punctul de vedere al Rusiei într-o conferință de presă: „Fără eliminarea cauzele conflictului, care includ extinderea NATO, lovitura de stat din Ucraina, nerespectarea de către Kiev a acordului de la Minsk, precum și încălcarea drepturilor fundamentale ale etnicilor ruși din acea țară, nu va fi posibilă găsirea unei soluții pe termen lung”.
În conformitate cu Rusia, conflictul din Ucraina nu e doar un simplu conflict regional, ci o rebalansare a puterii mondiale.
Lumea nu mai este aceea în care Vestul dictează și restul se supun. Iar asta se vede din ceea ce s-a întâmplat în Ucraina unde Occidentul a ignorat permanent interesele fundamentale ale Rusiei, a izbucnit un conflict cu valențe de conflict mondial. După cum limpede se observă, partea care a început negocierile e SUA, iar asta se întâmplă deoarece este efectiv secată din cauza conflictului de-acolo. Ucraina este un sac fără fund în care conducerea coruptă a țării nu arată nici pic de recunoștință față de cei care au îmbogățit-o.
Astfel, discuțiile au sărit de la înghețarea conflictului – element pe care Rusia îl exclude – la negocierea unui aranjament de securitate pe termen lung, care să fie viabil și care să rezolve problemele lumii actuale. Iar aici sunt cedări masive pe care Vestul în general și SUA în principal trebuie să le facă.
Trump e conștient de aspect și caută să găsească o ieșire cât mai profitabilă pentru SUA. Din fericire pentru el, europenii sunt atât de papagali încât se bagă în față, mânați de fostele idealuri fără ieșire ale Administrației Biden. Iar asta va ușura cumva nota de plată a Washingtonului.
Se pare că la Riad rușii au înmânat negociatorilor întreaga schemă de fraudare utilizată de fosta Administrație de la Casa Albă pentru spălarea banilor.
Când îl auziți pe Trump plângându-se de bani și pe Zelenskyi jurându-se că el nu a avut parte de atâția bani, să știți că ambii au dreptate(nu înseamnă însă că Zelenskyi nu a furat cu nesimțire!).
În toată această schemă infernală, România pare a fi fost principala „mașină de spălat bani” și de-aici vin toate consecințele pe care le vedem.
Când Diaconescu se plângea că nu mai există contacte la Washington, spunea o realitate. Dar de ce nu mai există? Probabil pentru că cei de-acolo sunt îngroziți de rolul malefic jucat de România și de corupția endemică de aici care a reușit să provoace o asemenea fraudare gigantică.
De aceea niciun reprezentant al actualei puteri nu este acceptat.
Lui Ponta i s-a spus mai pe șleau că dacă într-adevăr este suveranist, ar trebui să-l susțină pe reprezentantul suveraniștilor. De-aici și ralierea sa în siajul lui Georgescu, în încercarea de salvare a unei hălci a sistemului subteran neaoș.
Revenind la jocurile mari de putere de la nivel mondial, trebuie să înțelegem o chestiune cât se poate de clară.
La ora actuala există doar trei puteri în lume: SUA, Rusia, China. Atât!
Oricare dintre ele ar intra într-un conflict direct, acest conflict s-ar termina cu o remiză dezastruoasă pentru planetă. Însă, oricare două s-ar alia împotriva celei de-a treia, o vor îngenunchea.
Situația e simplă, o poate înțelege chiar și un copil. Aici nu e vorba doar de faptul că X are o rachetă mai performantă, în timp ce Y are un tanc mai bun. Sub nicio formă!
Fiecare putere are mai mult decât atât: are aliniat în spate un anumit desant de țări, de relații, inclusiv în ograda celuilalt, și, pe baza acestora, își exercită influența.
Dacă SUA și Rusia se aliază, China pică. Dacă SUA și China se aliază, Rusia pică(ați văzut episodul URSS). Dacă China și Rusia se aliază, SUA moare.
Sunt ferm convins că ultima idee nu e pe placul tefeleilor, dar fix asta s-a întâmplat sub ramolita Administrație Biden. SUA este în pragul pierderii unei imense hălci de putere, motiv pentru care încearcă acum să-și integreze cât mai mult din ceea ce mai poate lua.
Trump, dacă vreți, este echivalentul american al lui Gorbaciov. Tentativa de mituire a Rusiei, în vederea impunerii unei noi stratageme kissingeriene, a eșuat.
Rusia s-a declarat neinteresată din revenirea în G7. De asemenea, în termenii înțelegerii ruso-chineze, Putin a sunat la Beijing după negocierile cu echipa lui Trump. Conform înțelegerii, în vederea sincronizării politicii externe și a adaptării strategiei, fiecare dintre părțile care negociază cu SUA trebuie s-o informeze pe cealaltă despre termenii negociați. Aceasta pentru a se menține încrederea.
Exact ca în 1989, de data aceasta Rusia este cea care propune SUA să revină într-un spațiu economic deschis, al liberei concurențe, părăsind păguboasa dictatură woke în care se scufundă.
Acum, mulți se întreabă unde e Europa în tot jocul mondial al marilor puteri.
Pe Bătrânul Continent vedem luări de poziții, atitudini belicoase s.a.m.d. Ceea ce trebuie să înțelegem este că Europa pentru SUA este ceea ce-a fost Europa de Est pentru URSS. Practic, în acest moment, nu mai are nicio valoare, mai ales prin prisma unei înțelegeri multi-sectoriale cu Rusia.
Trump e disperat să-și refacă economia, iar pentru asta trebuie să reducă masiv din cheltuieli. Europa e un parazit mult prea scump și, date fiind circumstanțele, absolut neinteresant. De-aici modul de-a dreptul hazliu în care Trump l-a tratat pe Macron, transmițându-i salutări „frumoasei sale soții”. În contextul dat, urarea și spatele întors brusc de Trump, după salutul călduros de despărțire, au reprezentat sarea și piperul.
O să închei prezentându-vă o știre publicată pe X de Alexei Arestovici, fostul acolit al lui Zelenskyi: Parlamentul ucrainean a refuzat să voteze o rezoluție prin care Zelenskyi poate rămâne președinte până la alegerea succesorului său. În timp ce Europa aștepta un semn de stabilitate din partea regimului dictatorial al piticului, Parlamentul a dat totul peste cap, semn că – la fel ca și în România – acolo se coace ceva. Și, nu știu de ce, ceva îmi spune că, la fel ca la noi, Zelenskyi va ieși singurel și-și va da demisia „pentru binele țării”.
Istoria va consemna probabil conflictul din Ucraina ca pe Afganistanul Occidentului. Ceea ce este cert e că, după ce se va fi terminat întreaga mizerie, unii vor plânge cu lacrimi de foc, întrebându-se cum de au fost atât de proști. Iar printre plângăcioși, cu siguranță ne vom număra și noi.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
