Prinderea
Recent politia brasoveana din compartimentul respectiv de resort a anihilat, dupa un filaj destul de complicat si de durata, o retea de traficanti de carne vie. Cei trei „pesti”, traind pe picior mare de pe urma celor cel putin 15 minore – atatea au fost depistate pana in prezent la dispozutia proxenetilor – aveau inchiriate apartamente in Brasov, Calaras, Targoviste si Bucuresti. In aceste apartamente isi duceau „fetitele”, pe care le obligau sa se prostitueze cu amatori de „prospatura” contra unui tarif relativ mic, de numai 100 lei. Cat de „proaspat” mai era „materialul” dupa luni de utilizare intensa isi poate imagina oricine, dar, pesemne, la varsta asta, mai actioneaza si vreun proces de regenerare rapida.
Proxenetii au fost „saltati” din apartamentul inchiriat la Brasov, unde au fost gasite si sapte minore. Pe numele celor trei a fost emis mandat de retinere pe o perioada de 29 de zile, ei riscand o pedeapsa de pana la 20 de ani de puscarie.
De remarcat este faptul ca proxenetii sunt in posesia unui bogat cazier, cuprinzand furturi si talharii.
Si revin asupra celor gandite si spuse de mine intr-un material anterior: de ce nu se legifereaza prostitutia, ca aproape toata activitatea aceasta sa se afle sub control, iar statul sa-si ia partea sa de castig, prin impozite?
Caci un calcul sumar arata un castig imens de partea pestilor: fiecare prostituata, avand in medie trei clienti pe zi timp de 25 de zile pe luna, aducea un venit brut de 7.500 lei. Inmultit cu 15 ies 111.500 lei/luna. Scazand intretinerea „utilajelor si instalatiilor”, chiria, cheltuielile proprii si alte maruntisuri, tot mai raman cel putin 100.000 lei/luna. Dar daca treba ar fi fost oficiala, sub controlul statului, acesta ar fi adaugat, numai din acest caz si doar pe impozitul de 16%, cel putin 17.000 lei in fiecare luna.
Mai este ceva de adaugat?
Dan Bota
