Problema aderării Austriei la NATO – e mai bună… NEUTRALITATEA!
În timp ce Finlanda și Suedia urmăresc să adere la NATO, Austria, care nu este nici ea membră a organizației, nici măcar nu dezbate acest lucru. Odată cu ziua de 24 februarie, ziua în care armata rusă a invadat Ucraina, întreaga Europă a cunoscut un punct de cotitură, trezindu-se într-o realitate și o lume diferită.
Arhitectura de securitate a Europei și toate normele de conduită care decurgeau din aceasta au fost distruse.
Finlanda și Suedia au depus cereri de aderare la NATO, cereri sprijinite de o mare majoritate a populației lor. Sunt schimbări remarcabile, ținând cont de statutul de țări nealiniate pe care cele două țări nordice l-au avut, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
În fața potențialului pericol rusesc, aproape toate națiunile est-europene cât și țările baltice sunt, declarativ, mai fericite ca niciodată să fie membre ale NATO și să fie beneficiare ale clauzei sale de asistență reciprocă. Și alte țări din fosta sferă de influență sovietică, precum Georgia, ar dori să se alăture alianței cât mai curând posibil.
Nimic nu ar fi putut să facă o publicitate mai bună pentru NATO, cel puțin până în acest moment, decât atacul lui Putin în Ucraina.
În mod surprinzător, dezbaterea și schimbarea statutului de neutralitate au ocolit complet o țară: Austria.
Problema aderării Austriei la NATO a fost pusă cel mult în două sau trei dezbateri televizate, dar apoi a dispărut aproape complet din rândul subiectelor la ordinea zilei. Cancelarul Austriei, Karl Nehammer, a decretat că neutralitatea „nu se discută”. Opoziția, prin liderul SPÖ Pamela Rendi-Wagner, dar și toate celelalte partide, jură cu fiecare ocazie că neutralitatea Austriei este „nenegociabilă”.
Motivul este simplu : neutralitatea și nealinierea sunt atât de populare în Austria încât nimeni nu vrea să se angajeze într-o discuție în contradictoriu. Adevărul este și că Austria beneficiază de o poziție geografică convenabilă. Ea este înconjurată de țări NATO, în afară de granițele cu Liechtenstein și Elveția.
Austria nu trebuie să adere la NATO pentru a beneficia efectiv de clauza de asistență reciprocă. Pentru a invada teritoriul Austriei, o armată invadatoare ar trebui să atace mai întâi un membru NATO.
Dacă Austria s-ar afla însă la frontiera externă a NATO, preocuparea ei de securitate, prin intermediul NATO, ar fi probabil alta. Deși posibilitățile ei, în actualul context internațional, sunt relativ modeste, Austriei îi place să se vadă în rolul de pacificator și de mediator. În aprilie, cancelarul Karl Nehammer a călătorit mai întâi în Ucraina și apoi, ca primul șef de stat occidental de la începutul războiului, în Rusia pentru a se întâlni cu Putin. Rezultatele încercării sale de mediere, așa cum de altfel era de așteptat, au fost nule.
Ca stat membru al Uniunii Europene, o politică externă independentă este cu greu posibilă și nici măcar de dorit. Oricum, Austria este inclusă în politica de securitate comună a UE.
Daniel Catalin Zamfir
Sursa: facebook.com
